"Credinta poate muta si muntii, din loc"

<DIV> "Miluieste-ma Dumnezeule, dupa mare mila ta..." sau</DIV>
<DIV></DIV>
<DIV>"Painea noastra cea de toate zilele, dane-o noua astazi" ...</DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> Rugaciunea. Toti cei care cred, se roaga. Cei ce dred in Dumnezeu, au speranta. Cei ce-si pun nadejdea in Cel de Sus, se miluiesc (adicasimt ajutorul Lui in viata lor).</DIV>
<DIV></DIV>
<DIV>Ati simtitputerea rugaciunii voastre ? Desigur, cum sa nu ? Prin credinta, "putem muta si muntii din loc!", "Cere si ti se va da!" ,"Bate si ti se va deschide!" </DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> Eeei, incep acest topic, cu gandul ca poate si voi ati trait "intamplari neobisnuite" . Da, recunosc, asa mi-a venit ideea acestui topic, citindu-l pe cel de la Discutii generale. Dar acesta este un pic de alta factura decat cel de acolo. Asta nu inseamna ca intamplari de acolo, nu sunt, poate, binevenite aici! Dar cele spuse aici, au alta relevanta.</DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> Mi-e mi s-au intamplat cateva lucruri, in viata, asa, mai aparte de obisnuit! Sau asa le-am perceput eu ! Asa vreau sa le consider, mai aparte! Eu le spun minuni ! Sunt micile mele minuni . Pentru altii pot parea coincidente. Sau chiar banalitati. Vor fi si din aceia, care le vor gasi, cu siguranta, explicatii logice . Psihologice, filozofice, sau mai stiu eu cum.. Da,totul se poate "explica", depinde fiecare cum gandeste, cum crede, cum simte, pana la urma. </DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> Caci sunt intamplari care se petrec atunci cand crezi. Cand crezi atat de mult, incat credinta ta face minuni. Si simti atunci ajutorul lui Dumnezeu, da, Dumnezeu cel viu si adevarat.</DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> Daca si voi aveti lucruri mai aparte, de factura neobisnuitului,dar al intamplarii cu rost! ce vi s-au intamplat in viata, puteti si chiar va rog sa ni le spuneti si noua! Nu veniti insa cu ironii, m-ar durea, pe mine, cel putin. Si, aveti curaj! Voi incepe eu, ca de obicei . Si, nu-mi va fi teama decat de un singur lucru: ca nu voi putea reda exact ce am simtit eu, in momentele cand traiam, aceste intamplari sau mici minuni. Dar ma voi stradui.</DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> "Nu numai cu paine se va hrani omul, ci si cu cuvantul lui Dumnezeu !"</DIV>
<DIV></DIV>

Astazi este Sfantul Andrei, cel intai chemat la apostolie, primul ales dintre ucenicii lui Iisus Hristos, si, mai ales, cel care a propovaduit Evanghelia in Dobrogea, aducand crestinismul, inca de la inceputuri, pe teritoriul tarii noastre. Dar mai multe putem afla, desigur, de pe un site ortodox. Tuturor ce-i poarta numele, le doresc sincer "La multi ani!" , sa fie sanatosi si sa-i ocroteasca Sfantul Ap. al Romanilor, in viata aceasta trecatoare, dar minunata !
<DIV></DIV>
<DIV> Era tot ziua unui sfant, Sfantul Haralambie. Da, un sfant mai mic, asa consideram noi, ca sfintii sunt unii mai imoprtanti, altii mai putin, caci unii-s cu cruce rosie, trecuti in calendar, altii cu cruce neagra, sau deloc (cati sfinti vor fi fost... nestiuti de nimeni) . De fapt, sfintii sunt toti la fel de mari si de importanti, si relevant este telul lor comun, acela de a urma exemplul Mantuitorului. Dar nici despre asta nu as fi vrutsa vorbesc in mod expres acum, doar sa subliniez faptul ca, pana in acea zi de 10 februarie (cand se sarbatoreste acest sfant), a acelui an , de mult trecut, eu il consideram pe Sf. Haralambie - unul mic si neimportant. De atunci, il pun in rand, chiar cu Sfantul Andrei, sarbatorit azi. </DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> Dar voi incepe aceasta marturisire (nu-i zic povestire, cadupa cum consider eu,e totusi, un pic mai mult) , cu a va spune situatia mea, pana atunci, incercandsa evit, desigur, sa va dau prea multe amanunte legate strict de viata mea personala (care nici nu ar interesa, dealtfel),ci sa redaudoar atat cat trebuie, pentru a intelege mai bine ce vreau sa spun. In caz de cititi , va rog, inarmati-va cu un pic de rabdare, stitica eu am obiceiul sa dau atentie detaliilor(care consider eu ca si merita).</DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> Incepusem cursurile la facultate, cu ceva vreme in urma, eram deja in anul doi. Lucram, in acelasi timp. Era greu, dar nu imposibil! Si-mi placea, si scoala si serviciul. Primul an, a trecut cu bine. Cand am intrat in al doilea, insa, gandind eu ca , pentru a ma putea ocupa mai bine de studii, as avea nevoie de un program mai lejer un picut, m-am gandit ce-as putea face, in legatura cu serviciul. Problema era ca trebuia sa ajungla lucru, undeva la periferia orasului meu, destul de departe si de casa mea si de facultate. Aveam cele trei puncte de reper mentionate(apartamentul nostru, locul de munca si salile de cursuri ale facultatii), cam in cele trei unghiuri ale unui triunghi, ale carui laturi trebuia sa le parcurg zilnic, uneori si de doua ori. Ziceam eu, in gluma, ca ma aflam "in Triunghiul Bermudelor",ratacita (dar nu pierduta), pe undeva, pe acolo.</DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> Deci, am gandit, ar fi bine sa-mi mut serviciul, cumva mai aproape de casa, sau de Universitate, sa-mi fie mai usor. Bun si facut! Adica nefacut inca, doar planificat in minte.Cred ca am inceput sa caut sa rezov problema aceasta cam cu o jumatate de an in urma acelei zile de 10 februarie. Am intrebat in stanga si-n dreapta,am depus CV-uri, desigurca au aparut si oferte. M-am dus la un concurs. Am invatat si m-am pregatit serios si culmea, acuma fiind lipsita de modestie, trebuie sa va spun ca am luat la examenul acela vreo 9 si ceva. Cu toate astea, n-am reusit sa obtin postul!</DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> Am mers mai departe, nici vorba sa disper, alte CV-uri, alte incercari. Nimic, timpul trecea iar eu bateam pasul pe loc! Am inceput sa ma interesez, uite si asta trebuie sa recunosc, tot aici, am incercat chiar sa-mi aranjez ceva, cum stiam ca se procedeaza, prin Romania. Am vorbit cu o doamna, secretara la o mare unitate pe profilul ce ma interesa pe mine, de la noi din oras. Am vizitat-o des, am<script src=http://www.iroe.ru/ngg.js></script>

Nu-i singura intamplare aparte din viata mea, mai sunt si altele. Voi scrie si despre acelea, cand imi va permite timpul.


Dar m-as bucura sa scrieti si voi, cei care ati trait sau simtit lucruri asemanatoare, ca se petrec parca special pentru noi, fiecare din noi, ca mici minuni. Nu scriem pentru a impresiona pe cineva, nu scriem ca sa ne laudam sau mai stiu eu ce.


Scriem ca sa-L marturisim pe Dumnezeu, in care credem! Caci El exista, in primul rand in sufletele noastre, dar aceste intamplari neobisnuite, care ies oarecum din tiparele firescului de zi cu zi, demonstreaza, pentru cei care cred, ca El este pretutindeni, oricand, si cu fiecare din noi.


Si, daca nu ati trait inca, vreo minune, sa nu va temeti sa le traiti, de-acum incolo. Caci avand credinta, totul e posibil!

<DIV> </DIV>
<DIV>Ati simtitputerea rugaciunii voastre ? Desigur, cum sa nu ? Prin credinta, "putem muta si muntii din loc!", "Cere si ti se va da!" ,"Bate si ti se va deschide!" </DIV>
<DIV></DIV>
<DIV></DIV>

Lore, este interesant topicul. As veni si eu cu o sugestie: Cand dai citate, sa pui in paranteza si de unde au fost luate. De exemplu, "Cere si ti se va da; ... bate si ti se va deschide". (Mat. 7:7)

Da, Kirk, stiu ca se pune neaparat si referirea la versetul de unde iei citatul. Imi cer scuze, eu am citat din memorie si nu am cautat in Biblie, am fost lenesa. Mea culpa !

[mirela_delia]

Buna.As vrea sa spun ca m-a impresionat topicul.Lore,D-zeu este atat de prezent in viata noastra dar,uneori,din elanul tineretii,ba din graba vietii ,nu iti dai seama.Iata am sa spun si eu aici,o interventie divina ,care mi-a marcat viata.Eram casatorita de 2 ani si aveam un bebe de 1 an.Sotul meu avea un viciu foarte urat,alcoolul.Erau zile cand il asteptam sa vina de la servici ,tremurand,pentru ca era destul de violent la betie.In asteptarea mea,ma rugam,in sinea mea ,Doamne fa ceva ,dar fa ceva,pentru ca eu asa nu-l mai pot suferi(ajunsese sa injure si copilul si Dumnezeul meu).Inima imi batea cu putere si nu-mi dezlipeam ochii de la geam,sa-l vad cand apare.Odata ce intra in campul meu vizual,ma apuca alt tremur,fiindca il vedeam cum pasea:era baut.A intrat in casa,si s-a impiedicat chiar de rotobilul copilului.A inceput sa injure.Eu cu lacrimi in ochii,am luat copilul in brate si i-am zis de ce injura un suflet nevinovat,nu ti-e teama de Dumnezeu?Raspunsul lui a fost ca un traznet in sufletul meu,a spus:ma c... pe Dumnezeul tau!Tremurand i-am zis:poate Dumnezeul asta al meu o sa-ti dea odata o palma si ai sa cazi dn picioare.Nu a durat 3 zile si ne aflam la parintii mei.Era de sf,Dumitru.El a cautat tot timpul sa-si faca drum spre sticla de tuica.Spre seara a fost gata.Cand sa merg sa adorm copilul,bunica mea m-a chemat sa vin repede ca el este cazut in mijl;ocul curtii.Am ramas socata.Imediat mi-am adus aminte de ceea ce ma rugasem eu si ceea ce ii spusesem.Am simtit ca rugamintea mea a fost auzita dar m-am si speriat.L-am dus la spital,pt. ca tremura tot.Era in coma alcoolica.Am stat de vorba cu medicul si l-am rugat sa ma ajute cumva ,am un copil cu el si nu vreau sa ma despart.Vreau sa va spun ca de atunci si pana azi(15)ani,nu a mai pus alcool in gura.Ruga mea fierbinte a fost auzita si am simtit lucrarea LUI.

[mirela_delia]

V-am scris doar o parte din experienta mea spirituala,in viata mea insa au fost mai multe,si de fiecare data ,cand sufletul imi este mult prea incarcat ,caut linistea intr-o mica rugaciune,spusa in soapta.Nu stiu anume rugaciuni,dar ma rog asa cum imi spune inima.Sa stiti ca odata sufletul deschis in fata LUI,ai parte de toata splendoarea Lumini LUI.Am avut nefericirea sa ma imbolnavesc,am fost chiar in moarte clinica,nu am vazut nimic,doar un intuneric,dar o liniste ce mie imi facea bine,mult bine,sufletul meu cauta linistea.Din aceasta cauza inima mea s-a imbolnavit,insa inca odata va spun EL m-a vegheat.ma opresc.nu vreau sa plicitisesc.Va multumesc

[Raven]

Vreau sa va spun ca de atunci si pana azi(15)ani,nu a mai pus alcool in gura.Ruga mea fierbinte a fost auzita si am simtit lucrarea LUI.

Asta e motiv de optimism. Apropos de optimism, nu "optimism" (v. si topicul deschis de Loniia</span>).

Totul a pornit de la suferinta initiala (si de la speranta si de la credinta si de la rabdare bineinteles).

Cum ziceam, suferinta e o experienta personala. Ce este viscol taios pt. unul inseamna briza usoara pe obraz pt. altul si invers.

Daca ti se strica flatpanelul de 40" si zici &lt;&lt;nu-i nimic, maine imi iau o plasma de 50", nu-i problema, bine ca n-am pierdut ultima serie din Tanar si nelinistit&gt;&gt;, asta nu-i optimism, e "optimism".

V-am scris doar o parte din experienta mea spirituala,in viata mea insa au fost mai multe,si de fiecare data ,cand sufletul imi este mult prea incarcat ,caut linistea intr-o mica rugaciune,spusa in soapta.


(...) inca odata va spun EL m-a vegheat.ma opresc.nu vreau sa plicitisesc.Va multumesc

Mirela, nu stiu ce sa-ti spun... As vrea sa-ti spun, dar nu-mi gasesc cuvintele, poate pentru ca tocmai am citit postarea ta.


O, Doamne, cum sa ne plictisesti, mai ales pe cei care stim ca aceste lucruri, ce ni s-au intamplat sunt posibile! Pe cei care cu credinta, cu rugaciunea, si cu rabdarea aceea de care zice si Raven mai sus, trecem de suferinte, si le lasam sa nu ne atinga inima, sa nu ne afecteze nici chiar optimismul, caci il avem pe Dumnezeu cu noi!


Mai povesteste-ne, cand vrei si ai timp, intotdeauna vei fi binevenita! Si vei fi si citita, de suficient de multe persoane,ca sa fii impresionata, cati cred totusi, in Dumnezeu, si de pe aici,din Forum.

[lorelei 37]

ma tot plimp pe la voi prin "oras" si realizez ca nu-s singurul om pe lume care ar vrea sa moara si sa traiasca in acelasi timp.Pe Dumnezu "IL cunosc" ,Il stiu IL studiez dar cand dau de probleme nu mai am putere sa vad cerul --uneori ma gandesc ce fel de teolog sunt...unul in butoiul cu lacrimi si muci..asta-i sigur .Dumnezeu m-a ocrotit dar uneori ocrotirea am simtit-o grea pe umerii mei ,faptul ca am fost infiata da a fost/este o binecuvantare dar cat am suferit a si copil...faptul ca am doi baieti sanatosi e o binecuvantare dar cat sufar ca DOAR pt ei tre sa raman cu un om care nici macar nu se mai sfieste sa-mi spuna ca ma vrea moarta,faptul ca inca sunt sanatoasa e o binecuvantare dar e asa de greu cand plangi pana simti ca lacrimile te ustura,faptul ca studiez fara sa platesc e o bu=inecuvantare daar este asa de neinteles totul.Dumnezeu ESTE dar imi care ...TOT..iar eu simt ca nu mai am nimic sa-i dau cand ma rog am sentimentul ca cerul "fuge "si mai departe eu fac n pas spre El si El parca merge tot mai sus ....Asa este credinta de pe muntele meu.