Follow RomanianPortal on Twitter       
Pagina 1 din 5 123 ... UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 48

Subiect: Cuvinte stangace sau magice ; creatii

  1. #1
    Guest

    Implicit






    Uneori cuvintele sunt stangace, cand vrem sa exprimam starile noastre sufletesti si vorbele nu pot reda ceea ce inima sau mintea ar vrea sa dezvaluie.
    <DIV> Alteori cuvintele devin magice, cand putem surprinde in ele bucuriasau tristeteanoastra fireascasi descoperim prea plinul de sentimente sau idei, in vorbe banale.</DIV>
    <DIV></DIV>
    <DIV> Scrisul este pentru unii precum vinul. Poate sa ne imbete, sau dimpotriva, descatuseaza. Descopera vise, le destainuie, nu pentru a afla faima, sau a primi laude, o, nicidecum, ci pentru ca vorbele dezleaga tainele din suflet. Ies la iveala dorinte sau temeri, sau sperante, sau iluzii si puse pe hartie, devin biete scrijelituri, insirate pe paginile albe, dar in care cel ce le-a insirat ca pe margele, isi regaseste oricand sufletul. Iar uneori ceilalti, de laprivitoriocazionali, pana la braviimpatimiti ai farmecului literelor, se pot regasi, inbucuria sau tristetearedata de litere si cuvinte, ca intr-o muzica ce cucereste simturile si elibereaza spiritul.. </DIV>
    <DIV></DIV>
    <DIV> Versuri sau proza, rime sau randuri fara sir, cuvintele pot sa farmece doar privirea, sa surprinda gandirea , iar uneori sa atinga inima.</DIV>
    <DIV></DIV>
    <DIV> Sa le lasam sa-si duca la indeplinire menirea, chiar de vor ficuvinte stangace, sau de vordeveni, magice!</DIV>
    <DIV></DIV>
    <DIV></DIV>
    <DIV></DIV>

  2. #2
    Guest

    Implicit






    Mamei mele





    Tie maica buna, vers alcatuiesc,


    Si caut cuvinte, ce-s smerite, goale,


    Cum sa-ti arat mama, dorul sufletesc,


    Cum sa-ti spun iubirea, in vorbe banale?





    Si cautand rima, lacrima imi sterg...


    Ai ramas acasa, suspinand incet,


    O, maicuta buna, cum priveai ca plec,


    Dar ziceai : Mergi, mama, ia-ti viata in piept!





    Si sa am noroc, mi-ai urat in prag,


    Sa merg inainte, cat ar fi de greu,


    Cum sa-mi fie teama, cand cu mare drag,


    Tu mi-ai daruit chiar exemplul tau ?!





    Te-oi purta in suflet, toata viata, mama,


    Iar in minte, dulcea-ti renuntare port,


    Nu m-ai vrut cu tine, faptura sarmana,


    M-ai trimis cu drag, de viata sa-mi vad!





    Azi, la ceas de seara, mi-amintesc ca esti


    Un foc viu, ce si, pentru mine, arde ...


    O, prea buna maica,doresc sa traiesti,


    Doar zile senine, acolo, departe !





    Si-ntr-o buna zi, voi venidin nou,


    Voi deschide usa, te-oi afla plangand,


    O, maicuta buna, dar pe chipul tau ,


    Voi vedea cu ochii-mi, zambet rasarind!





    Si voi sti ca dorul te-a purtat departe,


    Zi de zi, la mine,gandul tauzburand,


    Dar iubirea ta , nu mi se desparte


    De suflet, maicuta, si team in gand!






  3. #3
    Guest

    Implicit






    Dulcea suferinta
    <DIV> Eu, suferinta mea, nu am s-o dau nicicum,</DIV>
    <DIV> De data asta, o pastez doar mie,</DIV>
    <DIV> Nici in cuvinte, nici in lacrimi n-am s-o spun,</DIV>
    <DIV> Si nimenitaina-mi,nu as vrea s-o stie.</DIV>
    <DIV></DIV>
    <DIV> De data asta, vreau sa sufar dulce,</DIV>
    <DIV> Ca in paharul cu pelin si miere,</DIV>
    <DIV> Ca de l-as bea, ce bucurie-mi vaaduce,</DIV>
    <DIV> Candvoi simti, ca sunt numai durere...</DIV>
    <DIV></DIV>
    <DIV>Si nimenisufletul sa nu-mi cunoasca,</DIV>
    <DIV> Si vorbelor ragazuln-o sa-l dau,iar ca atare,</DIV>
    <DIV> N-o sa-mi dezvalui eumisterul, ce-o sa nasca,</DIV>
    <DIV> Din suferintadulce,si din renuntare !</DIV>
    <DIV></DIV>
    <DIV></DIV>
    <DIV></DIV>
    <DIV></DIV>

  4. #4
    Guest

    Implicit






    Leac divin





    Doamne, Imparate PreaCeresc,


    Tu-ti cobori iar fata catre mine,


    Nu ma lasi deloc sa patimesc,


    Iarasi sufletul se-alina langa Tine.





    N-am putere si curaj sa cer,


    Nici nu merit sa primesc alin,


    Doamne, Tu imi vezi smerenia din cer,


    Daruindu-mi forta, in suspin.





    La necazul cel mai mic, Tu vii,


    Liniste sa-mi darui, cu prisos,


    Doamne, oare merit eu sa pui,


    Suferintei mele , leac duios?





    Tu-mi dai aripi, chiar in suferinta,


    Si cu Tine, Doamne-i mai usor,


    Si-am nadejde, dragoste, credinta,


    Iarasi restul, totu-i trecator !









  5. #5
    Data înscrierii
    15.04.2007
    Locație
    Saint Lucia
    Posturi
    191
    Putere Rep
    13

    Implicit



    Distinsa colega Lore,


    Sunt foarte bucuros de revenirea ta, si mai ales de acel cuvant de deschidere. Creatiile postate sunt deasemeni interesante si de suflet. Personal te voi citi cu placere.

  6. #6
    Guest

    Implicit






    Multumesc domnule Mihai, stiti ca si eu va citesc cu placere si bucurie! Dumneavoastra intotdeauna m-ati incurajat sa revin si iata-ma! Acum, sperdoar sa am siinspiratie, caci dorinta de a scrie este!

  7. #7
    Guest

    Implicit






    Am intrebat sufletul de ce doare? Dar nu-mi raspunde, isi vede de ale lui. Se framanta, stangaci, sa treaca prin viata "cu fruntea sus". Caci viata ii rezerva destule...


    Vin zile bune, pline de bucurie, cand ti se pare ca totul in jur e mai frumos. Poate s-a indragostit, el sufletul, ma gandesc... Dar el iar nuimi raspunde, nici mie, nici gandului meu. Dar asa, in acele zile, nu-i pasa de nimic. Totul parca pluteste in jur. Zilele, chiar ploioase, ii par sufletului senine. Iisunt dragi, mai ales orele de seara, de visare. Sau diminetile... O, cand dau zorii, patrunzand prin perdeaua geamului dar si a inimii, cand pasarelele isi ciripesc trilurile , cand incepe agitatia vietii. Si, cand asteapta ceva, sau pecineva. Ce dragi ii sunt sufletului acele clipe. Uneori asteptarea e mai frumoasa, imbraca minutele intr-o bucurie mai mare , decataceea a evenimentului in sine. De exemplu, o sarbatorire, o aniversare. Stiti? A astepta acea zi, inseamna emotii nenumarate, pregatiri cu fervoare, inseamna dulcea framantarecare lasa visul sa daruiasca momentului de sarbatoare, o lumina deosebita. Uneori, da, nici momentul in sine nu poate sa fie atat de frumos, atat de intens, atata bucuriesa aduca, precum asteptarea...Iar, alteori, bucuria din suflet simti ca iti taie rasuflarea!


    Eeei, sufletul...El, cu tainele lui! Caci vin zile triste. Vin zile cand isi pierde visarea, sau se cufunda intr-o spaima a asteptarii zilelor viitoare. De ce? Caci asa e sufletul, patimas... Si, poate a pierdut pe cineva drag, sau simte ca-l va pierde... Acele zile, cand neputinta e singura certitudine... Vrei sa faci ceva, si nu poti, nu stii ce... Decat sa te rogi, ai ruga catre Dumnezeu ca singur scut. Si ce bine ca-i asa, nu?Ii pare bine sufletului acela care arescutul credintei, stie el, de ce...


    Ooo, arma sperantei si nadejdii, cred ca o are orice suflet. Cred ca definitia sufletului, cuprinde cuvantul speranta, in sine! Si cuvantul vis! Visul ca vor veni iar zile senine, linistite, chiardaca cele prezente coplesesc sufletul cu tristete sau cu neputinta...


    Asa-i viata, ciclica... Iar sufletul mereu renaste. E ca un zbor, spre zari albastre! El vrea seninul, dar intalneste si nori, in cale! Soarele insusi, il dogoreste uneori prea mult. Dar zborul continua. Spre maine! Spre mai bine! Spre vis si speranta! Sufletul isi va regasi bucuria, linistea, implinirea, in zborul sau spre inainte!



  8. #8
    Guest

    Implicit






    Amintiri si reflectii din vacantala munte - august 1995





    Plimbare prin Tusnad


    E dimineata. Ma plimb prin Tusnad. O, Doamne, ce frumos e totul. Brazii, muntii, cerul, soarele. Simt cum nu-mi mai incape in suflet, atata splendoare si frumusete.


    Si cat ne daruieste natura! De-abia cand esti in mijlocul ei, mai departe de asezarile omenesti(unde forfota viata si n-ai timp de reflectii) , simti cat ne daruieste ea noua.


    Brazii inalti, atat de inalti ca nu le poti vedea varful, de la baza trunchiului, duc parca, spre inaltimi, prin varfurile lor semete, doarintele si sperantele noastre, ale oamenilor.


    Cerul le primeste, le intampina senin si albastru. Cat de senin e cerul la munte. Si ce albastru pur si frumos, are...


    Soarele, isi revarsa din aureola sa, toata lumina si caldura peste noi, readucandu-ne , parca, sperantele inapoi, de acolo de sus, insotite de bucurie, trimise de la varfurile brazilor, de la culmile muntilor, si de la norii plutitori de deasupra crestelor, catre noi.


    Si-i liniste. Si pace. Vantul adie usor frunzele copacilor si ramurile brazilor. E august, dar aici, intre munti, se simte, cu usoara nostalgie, apropierea altor anotimpuri ce vor aduce cu ele,alte minunatii.


    E cald inca, si-i bine. Undeva , mai departe, curge Oltul. Apele sale, albastre, spargandu-se de pietre, involburandu-se, ne duc gandurile noastre, ale oamenilor, ce-l privim si admiram, poate, undeva, departe, spre alte ape.


    Imi incredintez dorinta mea Oltului. As vrea sa fiu alaturi cu iubirea. Dragostea as vrea sa fie cu mine. El , Oltul, poate, ma aude, ma simte ... Oare? Ei, brazii, ma inteleg? Ei, muntii, imi stiu dorintele, sperantele? Iar el, cerul, stie ceva din ce simt, cand isi revarsalinistea asupra mea ? Imi reda speranta prin seninul sau. Ma va inviora, prin picaturi de roua, cand va ploua!


    O, cat ne daruieste natura!


    Cerul, muntii, brazii, soarele, iarba, Oltul, pietrele. Cat de multa bucurie ne daruiesc. Natura este un miracol. Ne da totul, fara a ne cere nimic. Pentru cine cresc copacii? Pentru cine straluceste soarele? Pentru cine ploua cerul? Pentru cine canta apa, si pasarile, si intreaga natura ? Nu pentru noi, oamenii? Si ce ne cere ea? Oare ne cere ceva?


    Atunci , de ce noi oamenii, cand daruim, asteptam ceva in schimb, oare de ce noi vrem rasplata, si cerem recompensa? Ar trebui sa luam exemplul naturii. Sa daruim totul, da, tot ce putem, fara sa cerem nimic! Da, pentru ca oricum ni se va oferi! Pentru ca oricum primim !


    Sa nu cerem nimicde la oameni!Sa nu asteptam recompensa lor! Sa ne daruim sufletul nostru curat, incarcat de splendoare, lor, oamenilor, neconditionat, fara a astepta ceva in schimb, asa cum natura ne daruieste frumusetea si farmecul ei, misterul si magia sa!



  9. #9
    Guest

    Implicit






    Bradul


    Sunt intre munti, intre brazi, sub cer, sub soare, langa Olt, pe o banca. Aud curgerea Oltului, fosnetul frunzelor, simt caldura soarelui, revarsarea luminii lui, simt adierea vantului si caldura pamantului, de sub talpile mele.


    Totul este de un farmec nedescris. As sta aici, pe banca, cu ochii la soare, la cer, la vila de langa mine, si la bradul urias din spatele meu, o vesnicie. As ramane aici ore, zile, ani in sir...


    Bradul e-nalt, deabia i se vede varful. Si langa el, sunt altii, multi. In spatele lor, pe malul celalalt al Oltului, sunt alti brazi, zeci, sute, mii, pe muntii ce se vad in spate, pana la unirea cu cerul.


    O, bradule! Cati oare au scris poezii la poalele tale? Cati au trecut nepasatori, neluind in seama, maretia ta ? Sau cati si-au plans iubirea pierduta sau amagita? Cati s-au imbratisat sub crengile si fosnetul tau, cati s-au sarutat la umbra ta, sau cati si-au scrijelit inimi pelemnul tau ? Cati tineri si-au jurat iubire eterna?


    Ce oameni au cantat , langa trunchiul tau gros, ce nu-l cuprinzi cu ambele brate ? Sau cati si-au plans tineretea, resemnandu-se la apusul vietii ? Cati ti-au cantat alaturi "O, brad frumos" , sau cati au fredonat "Mai stai iubire, mai ramai cu mine"...


    Cati ti-au privit crengile , intrebandu-se cestii , ce ai vazut sau ce ai auzit? Cati ti-au ascultat "plansul innabusit" de atatea taine pastrate? Cati au vazut bucuria surprinsa in freamatul tau? Cati au simtit ca ai o inima, tainic ascunsa?


    De cati ani esti tu oare, aici, pe aceste locuri? Cate decenii ai crescut, trecand peste primaveri si ierni, primind zapada si apoi, iarasi, soarele, ascultand vantul si ploaia? Sau de cate secolecurge Oltul, la poalele tale ? De cand ii ocrotesti tu, malul ?


    O, bradule, inaltule, minune! Sa duci spre cer dorinta mea! Sa fii frumos si falnic, vesnic tanar, iar eu sa fiu ca tine ! Sa rezisti pe mai departe, arsitei soarelui si racorii ploii, sau inghetului din iarna, iar eu sa rezist dezamagirilor si pasiunilor vietii, intemperiilor sufletesti ce vor veni!


    Da-mi din rabdarea ta! Din taria ta! Din vesnicia tineretii tale! Eu iti voi darui, bradule, drept multumire, oare ce? Ooo, da, te voi pastra in amintire!






  10. #10
    Guest

    Implicit






    Un drum sau o cale...





    O, de ar fio cale pan' la soare,


    as aduna doar raze calde, de lumina!


    Si celor buni si drepti, le-as imparti ,


    dar siacelora, ce-s plini de vina!





    Si de-as aflaun drum pana la luna,


    as luadin ea, misterul si magia noptii,


    Sa le dau vietilor prea framantate,


    sa inteleaga, rostul dinaintea mortii!





    De as gasi un drum sau cale catre cer,


    de-acolo sa aduc,doar pace si senin.


    Iar pe pamant sa fie precum sper,


    ...doar intelegere, iubire si divin!












Pagina 1 din 5 123 ... UltimulUltimul

Subiecte similare

  1. schimb de cuvinte
    De rebeca22 în forumul Matrimoniale, prietenii, flirturi, intalniri, vrajeli
    Răspunsuri: 10
    Ultimul post: 17.09.2010, 12:12
  2. Daca reusesti sa citesti primele cuvinte, creierul le va descifra pe celelalte.
    De don_mario001 în forumul Divertisment – jocuri, bancuri, muzica, poze postate de forumisti, etc.
    Răspunsuri: 14
    Ultimul post: 15.03.2010, 04:05
  3. AGATE MAGICE...poezii de Mihai LEONTE
    De Mihai Leonte în forumul Incercari Literare
    Răspunsuri: 36
    Ultimul post: 30.05.2008, 03:31
  4. Agate magice -poezii de Mihai LEONTE
    De urzica în forumul Incercari Literare
    Răspunsuri: 6
    Ultimul post: 26.01.2006, 21:59
  5. Cuvinte uitate
    De dana_pascan în forumul Discutii Generale-de toate pentru toti, diverse
    Răspunsuri: 2
    Ultimul post: 22.04.2005, 04:07

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •