Pisoiul toarce pe alte taramuri

[sorin]

Acesta a fost ultimul mesaj postat de Pisoi, pe data de 9 noiembrie 2018, cand l-am intrebat cum e pe la el cu incendiile.

...sunt ok! ...vantu' a batut in directia opusa!

Dragi forumisti, nu credeam ca voi ajunge vreodata sa scriu un mesaj de genul acesta pe acest forum. Astazi am aflat de la sotia lui, ca astazi, 7 ianuarie 2019, la ora 4:15 PM (ora Californiei), Liviu, sau Pisoiul, Cotoiul, sau cum vreti sa vi-l amintiti, ne-a parasit pentru totdeauna.

Vorbisem cu el cu probabil mai putin de 2 saptamani inainte de sfarsitul lui 2018 si-mi spunea ca are o problema cu pancreasul, ca i-au descoperit ceva cancer pe care incearca sa-l trateze si m-a rugat sa nu pomenesc nimic pe forum, pana nu se va sti sigur in ce ape se scalda. Acum vreo cateva zile am primit niste mesaje de pe telefonul lui, de la sotia lui, spunandu-mi ca nu se simte prea bine si ca e la spital, luptandu-se cu cancerul. Astazi am intrebat cum se mai simte si tot Mirela mi-a raspuns ca s-a stins astazi si ca e distrusa de durere.

Nu stiu ce as mai putea spune. E un soc din care inca nu-mi pot reveni. Mirela mi-a dat permisiunea sa-i postez si numarul la care o puteti suna, daca vreti s-o contactati. Numarul este 805-300 iar ultimele patru sunt 6995 (am scris asa sa induc in eroare posibili roboti de spam).


Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Fie-i tarana usoara! Sigur va da cu ochiul pe aici pe forum, sa vedem ce mai facem, de acolo de sus. Stilul lui inconfundabil si inegalabil, va ramane viu in memoriile noastre.

[qualia]

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Pisoi! Sa-i fie tarina usoara. Eu nu il voi uita, chiar daca nu am interactionat prea des. Nu am mai multe cuvinte. Am fost socata cind am citit. Eu cred ca Pisoiul va fi intotdeauna cu noi, aici.

[marian42]

Dumnezeu sa-l ierte si sa-i fie tarana usoara.
"Oamenii nu mor cand mor, mor atunci cand sunt uitati" - zicea tata, Dumnezeu sa-l ierte.

[FidelKatzo]

Am fost obisnuit sa intru aici pe forum si sa ii citesc mesajele.Gandul ca nu mai este ,ma intristeaza in mod deosebit.

Fie-i tarina usoara si multa compasiune pentru familia lui.

[VanDerGigi]

Dragi forumisti, nu credeam ca voi ajunge vreodata sa scriu un mesaj de genul acesta pe acest forum.

Nu credeam sa ajung sa citesc asta. Mult prea devreme si prea subit. Primul lucru cand m-am trezit azi dimineata si am stins alarma de pe telefon, am gasit mesajul tau si al Mirelei. Taci, inghiti in gol..
Speram sa mai putem vorbi macar o data. Regret ca n-am reusit sa ne vedem inainte sa plec din state dar dupa atatia ani de "convietuire" virtuala aici, ajunseseram sa vorbim destul de des cand eram pe fus orar mai apropiat.
Nu stim niciodata ce ne rezerva ziua de maine.
Odihneasca-se in pace.

[angeline]

Incercam sa leg o fraza insa nici un cuvant nu are logica. Regret si doare.
Odihneasca-se in pace iar Mirelei ii doresc putere si alinare pentru pierderea lui Liviu!

[Nicksson]

Totu-i praf și praf sunt toate... Așa am vrut, din obicei, sau din reflex, să ridic din umeri filozofic și să-mi văd de treaburile mele mărunte, când am aflat că nu vei mai scrie niciodată, dragă Pisoi. Că vezi bine, am mai aflat de moartea unor cunoscuți, a unor colegi de școală generală, de liceu sau mai recenți, și cu un "Dumnezeu să-l (să o) ierte!" șoptit în barbă am șontâcăit mai departe pe poteca mea (asta-i viața, ce să-i faci...). Pentru un văr străin și uitat de 40 ani am găsit doar un minut de uimire, când am aflat că a murit: cine o mai fi fost și el? Că așa e omul, trebuie să toarne în cuvinte tot ce trăiește și ce simte. Trăirea fără cuvinte e tăcere grea, ca lespedea de mormânt. Ce nu poți spune rămâne îngropat în suflet, fără ecou pentru urechile și inimile celor din jur. Și poți fi pe drept bănuit că sub tăcere nu e nimic, nici un vuiet, nici o larmă, nici o vorbă, nici un suspin. Așa că nu pot trece pe lângă această veste fără nici o vorbă.
Nu l-am cunoscut personal pe Pisoi, nici măcar chipul nu țin minte să il fi văzut vreodată în vreo poză. Așa că mă adresez acelui Pisoi din mintea și amintirea mea, ca să-i spun vreo două vorbe pe care nu le va citi niciodată:
Maestre Pisoi,
Cât te știam pe forumel nu mă grăbeam să-ți scriu, că mi se părea că dacă ești aici de-o veșnicie, vei mai fi și pentru o încă altă veșnicie. Ca orice muritor de rând, uitasem că veșnicia omenească durează doar o clipă-două... Glumele tale cu voie și cele fără de voie mi-au descrețit adesea fruntea, ghiceam mereu în spatele vorbelor tale un suflet de bunic care se lasă tras de mustăți și pălmuit, ca în poveste, când pe un obraz, când pe celălalt, fericit că are cine-i sta pe genunchi și știind că până la urmă bunătatea tocește colții răutății. Ți-am citit semnătura de fiecare dată cu o uimire nouă, fiindcă mă punea mereu la colț prin seninul și credința în bine pe care le induce în suflet fără să bagi de știre: "Îngerii există, dar cum nu toți au aripi, uneori îi numim PRIETENI!" Acum o citesc cu ochii aburiți de lacrimi, înger care ai fost aici și înger care nu mai ești decât în inimile celor care te-au îndrăgit...
Cumetre Pisoi,
Dacă există un Dumnezeu, atunci cu siguranță te-a luat pe lângă Sine. Dacă ești acolo sus, prin preajma Lui, atunci vei auzi când îți spun că am inima grea de cuvintele pe care simt că ar fi trebuit să ți le spun când trăiai și nu m-am învredinicit să ți le spun. Dacă auzi acestea, atunci vei ști că tăcerea mea la rândurile tale nu era niciodată nici dispreț, nici tăgadă, nici uitare. Era doar indolența cu care treci pe lângă în pom înflorit și-ți spui mulțumit: "Lasă-l să înflorească, că-i șade bine!". Că așa și eu, ca mulți alții, prețuiesc floarea numai după ce s-a scuturat...
Dragă Pisoi,
Sunt departe și doar un nume pentru tine. Ești departe și doar un nume pentru mine. Cu toate acestea, am simțit mereu că-ți sunt prieten și m-am gândit întotdeauna la tine ca la un prieten. Au existat fire invizbile care te-au adus mereu pe acest forum și m-au făcut pe mine să-ți citesc mereu spusele, decenii. Mi-ai fost drag prin bunătatea și bonomia ta, prin voia bună, iubirea ta de pace și de oameni. M-am simțit bine ani de zile la gândul că exiști, și-ți sunt recunoscător pentru asta. Îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la tine aici, că nu mi-a fost dat să o fac pe când erai. Iartă-mi acele cuvinte grele sau rele cu care cu voie sau fără de voie te-am rănit, iar dacă te-am rănit, atunci a fost fără răutate. De unde ești, poți vedea acum în sufletul meu cât de mare e locul gol pe care l-ai lăsat. Domnul să te odihnească și să te aibă în dreapta Sa!

Transmit condoleanțele mele familiei PRIETENULUI meu PISOI, și tuturor celor care l-au iubit sau l-au îndrăgit!

[sorin]

Am avut privilegiul sa-l intalnesc personal de trei ori pe maestrul Pisoi, odata pe la inceputurile forumului si de doua ori in ultimul un an si un pic, prima si ultima data la Chicago, iar a doua oara chiar la el acasa, in California, prilej cu care am cunoscut-o si pe Mirela, sotia lui, care este o femeie deosebita. M-am plimbat cu el o zi intreaga, pana la San Diego si inapoi la el acasa, am vizitat portavionul muzeu, am vorbit despre toate cele, despre trecut, prezent, viitor, forum, forumisti, prieteni, familii, etc. si imi voi aminti pentru totdeauna acele zile.

Cotoiul nostru cred ca a fost cel mai pacifist forumist, pur si simplu nu puteai sa te certi cu el, avea o vorba buna pentru fiecare dintre noi, o gluma, o poanta, cate ceva pentru buna dispozitie. A avut stilul lui unic, inconfundabil si imposibil de inlocuit. Va ramane vesnic in inimile noastre.

[VanDerGigi]

Cotoiul nostru cred ca a fost cel mai pacifist forumist, pur si simplu nu puteai sa te certi cu el, avea o vorba buna pentru fiecare dintre noi, ...

Asa este. Cand se mai ratzoia cineva la el pe aici, ori raspundea cu blandete ori schimba subiectul. Ajungeai sa te simti ca un shoarece de buzunar ce se agita in fatza lui Zullu.

[marian42]

"Iaca, Ivane, şi casa de veci... Trei coţi de pământ, atâta-i al tău! Vezi în ce se încheie toată scofala de pe lumea asta?"