Sincere condoleanţe familiei îndurerate!
Tutuşi, din puţinele spuse ale maestrului Sorin nu putem trage nici o conluzie referitoare la motivele care l-au îndemnat să facă acest pas. Putem însă presupune, pentru a-i acorda "prezumţia nevinovăţiei" că poate pentru Florin a fost o eliberare. Nu ştim, de xemplu, dacă a fost bolnav incurabil sau nu. La vârsta mea, trecută niţel de adolescenţă, am avut ocazia să văd câteva cazuri când moartea putea însemna o reală salvare de la suferinţe incredibile. Morala noastră creştină ne interzice să decidem asupra vieţii, proprii sau a altcuiva, şi este pe deplin justificată. Faptul că speranţa nu moare niciodată şi convingerea că pot exista minuni susţin ideea de neamestec în treburile providenţei. Dar... mi-aş dori să am şi eu puterea unui astfel de gest când şi dacă viaţa m-ar reduce la situaţia de legumă inertă sau de suferinţă fără scăpare.
Aşadar, fie-i ţărâna uşoară şi (mai) mult noroc celor rămaşi în urmă.
Cu stimă,
Nicuşor
Sunt tare deştept!
Dar nu deajuns, fiindcă de-aş fi atât de deştept pe cât mă cred, nu m-aş crede atât de deştept! ;)