Follow RomanianPortal on Twitter       
Pagina 1 din 4 123 ... UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 34

Subiect: Cronica unei morţi (ne)anunţate.

  1. #1
    Data nscrierii
    13.05.2007
    Locație
    dairyland
    Posturi
    4.355
    Putere Rep
    34

    Implicit Cronica unei morţi (ne)anunţate.

    Actorul Gheorghe Dinică a ncetat din viaţă astăzi.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Dinic%C4%83
    plecat de-acasă.

  2. #2
    Data nscrierii
    06.10.2008
    Locație
    Bucuresti
    Posturi
    2.894
    Putere Rep
    30

    Implicit

    Asta a reusit sa-mi strice toata ziua.
    Sa se odihneasca in pace!

    Maestre Dinica,
    rar plang! azi am facut-o.

    Ultima modificare făcută de biliboaca; 10.11.2009 la 05:48.

  3. #3
    Data nscrierii
    07.05.2007
    Posturi
    3.757
    Putere Rep
    35

    Implicit

    "M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea."

    "Cred ca nu as sti sa ma joc pe mine, e poate cel mai greu rol."

    Gheorghe Dinica a incetat din viata.

    Odihneasca-se in pace.
    Everything the same; everything distinct. (Zen)

  4. #4
    Data nscrierii
    23.02.2006
    Locație
    Chicago, United States
    Posturi
    1.102
    Putere Rep
    18

    Implicit

    Dumnezeu sa-l odihneasca !Pacat. L-am intalnit in 25 aprilie 2006, in fata ambasadei SUA din Bucuresti. Sotia era inauntru sa ridice pasapoartele cu vizele de la loterie, iar eu asteptam pe trotuarul de vis-a-vis. In timp ce ma plimbam in sus si in jos l-am vazut, dar nu eram sigur ca este Ghe. Dinica. Era mult prea modest imbracat, cred ca numai eu l-am remarcat dintre toti cei de pe trotuar. L-am intrebat: " Dvs. sunteti dl. Ghe Dinica? " si el a zis "DA", in timp ce isi continua si el plimbarea. Apoi in timp ce se indeparta incet i-am spus "Va doresc multa sanatate." El s-a intors si a spus simplu " multumesc".

    Dupa cateva minute mi-am dat seama ca si el astepta tot la ambasada, sa intre pt viza. Numai ca el nu era in imbulzeala generala ci vis-a-vis. Apoi unul dintre cei de la paza l-a chemat si a intrat.
    A plecat la NY, sa faca un reportaj despre romanii din SUA, dupa cum am vazut mai tarziu la TVR1 parca.

  5. #5
    Data nscrierii
    13.10.2008
    Posturi
    1.583
    Putere Rep
    24

    Implicit

    Imi pare rau.Sa se odihneasca in pace.

    Ultima modificare făcută de Melina; 10.11.2009 la 06:42.
    free your mind before your mind will set you free

  6. #6
    Data nscrierii
    28.05.2005
    Locație
    Republica Nerva Traian, colt cu Anastasie Panu
    Posturi
    2.832
    Putere Rep
    31

    Implicit

    Sa-i fie tarana usoara!

  7. #7
    Data nscrierii
    13.05.2007
    Locație
    dairyland
    Posturi
    4.355
    Putere Rep
    34

    Implicit

    S-a stins un vulcan
    In memoriam
    Gheorghe Dinică


    Mergea agale pe Calea Victoriei, cam prin zona magazinului "Gioconda", ntr-o seară din toamna lui 1975... Adolescentul de şaisprezece ani şi ia inima-n dinţi şi-l interpelează:
    - Domnul Dinică...
    Se ntoarce ncet, puţin contrariat...
    - Bună seara... mi puteţi da şi mie, vă rog, un autograf...?
    Treptat, pe chipul umbrit, conturat n contre-jour de lumina vitrinei, apare acel inimitabil rnjet malefic cu colţurile gurii arcuite n jos, trăsnind a Lăscărică, Paraipan şi Stănică Raţiu - de data asta, n semn de refuz binevoitor, o dată cu un clătinat din cap:
    - ...Nu te superi, da' nu dau autografe.

    Aşa era Gheorghe Dinică - Gigi, pentru cţiva privilegiaţi - pe ct de imens ca actor, pe att de opus oricăror vedetisme. Nu dădea autografe, nici interviuri, nu primea reporteri să-i răscolească universul casnic, nu se ducea la premiere ca să se urce pe scenă (dect cu rare excepţii, cum ar fi "Prin cenuşa imperiului", unde Andrei Blaier l-a rugat insistent, datorită ponderii avute pentru valoarea finală a filmului de către acel inegalabil Diplomatul). Uneori, seara, uşor abţiguit, mai pica prin casa cte unor prieteni, aducnd cu sine lumină şi haz acid - cum mi povestea un coleg de liceu, Călin Cristescu: tocmai rula un film american pe TVR1, şi Dinică se amuza: "Ia uite-i pe ăştia, şi dau cu cacao pe faţă - nu ca noi, aici, care ne tăvălim prin noroi pe bune!"
    ...Sau, n microbuzul unei echipe de filmare, picotind pe locul din faţă. La un moment dat, o frnă bruscă. Tresare nea Gigi: "Ce-i, mă, ce e?" "Nimic, maestre, am ferit un biciclist..." Nu trece mult, altă smucitură. "Asta ce-a ai fost, mă?" "Să iertaţi, tot un biciclist..." - la care Dinică: "Eh... ţară de biciclişti...!"

    1983-84... "Ploşniţa" lui Maiakovski, n regia lui Horea Popescu, la Naţional. Dinică, ntr-un epocal Oleg Baian - umplea scena cu culoare, perfidie, umor biciuitor, o coregrafie măiestru-comică de să mori... Eram zeci de oameni pe scenă, n două tabloui (Piaţa şi Nunta) iar magnetismul lui ne electriza pe toţi. Alţi actori şi figuranţi, pe la arlechini şi prin buzunare, nu se mai dădeau duşi, sorbind din ochi grupul de monştri sacri din fruntea distribuţiei, cu Dinică n centru - şi asta, la fiecare reprezentaţie! O binecuvntre de la Dumnezeu a fost, acest dar nepreţuit - două stagiuni să am parte de un colţişor din scena stăpnită de Gheorghe Dinică.

    Doi ani mai trziu, acelaşi Horea Popescu şi ecranizează, aproximativ, propriul spectacol cu "Gaiţele" lui Kiriţescu, n "Cuibul de viespi". Eram asistent de regie, de-acum - şi din nou se pogorse asupră-mi un privilegiu divin; mă ocupam de o distribuţie de-a dreptul olimpiană: Tamara Buciuceanu, Coca Andronescu, Ileana Stana Ionescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin - şi, n celebrii Ianache şi Georges, micuţii titani Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, două zvrlugi capabile să răspndească n jur efluvii divine cu şfichiuiri de geniu. I-aţi văzut cumva citind scrisorile lui Mircea Aldea către Wanda Serafim - mai exact: Dinică citind, Marinuş dndu-i replica. Dacă nu, daţi-mi voie: n-aţi văzut nimic! O bijuterie comică, făurită pe scena Naţionalului şi transpusă cu acel prilej şi pe peliculă. Pur şi simplu, să te mbolnăveşti de rs, fericire şi admiraţie - şi mai multe nu!

    Moraru şi Dinică - ce cuplu! Ce incredibil au putut ridica textul filosofic al lui Diderot "Nepotul lui Rameau", n regia lui David Esrig! Compoziţia alunecoasă, vie, cu mii de sclipiri şi tot attea umbre a lui Dinică, făcea ca dialogul teoretic să devină captivant ca o mixtură de thriller şi comedie irezistibilă. Sau, tot n acea vreme, a anilor de aur de la Bulandra, "Umbra" lui Evgheni Schwartz - acelaşi cuplu de platină, n regia aceluiaşi Esrig. Şi tot David Esrig ncepuse pregătirile pentru En attendant Godot, la vremea cnd a ales libertatea - aşa că peste cţiva ani, sub coordonarea lui Grigore Gonţa, cei doi nedespărţiţi prieteni şi mari actori au pus totuşi n scenă spectacolul, ncercnd să aplice notaţiile din caietul de regie rămas n posesia lor. Dincolo de unele soluţii discutabile de finalizare scenică, ne-au dăruit un Estragon şi un Vladimir cum poate nici chiar Beckett nu visase...

    Ce avea Dinică, de era att de mare? De unde-i venea...? Greu de răspuns, greu de definit - omul era pur şi simplu un avatar al desăvrşirii. Cele aproape o sută de filme (doar trei mai lipseau!) n care a apărut ntre 1964 şi 2010 (cnd aşteptam să-l vedem n Tillius, din "The Mouth of Truth", de Noah Kadner), s-au plasat n mod inevitabil pe ntreaga scală valorică, de la zero la zece - nsă chiar şi n cele mai slabe, Dinică rămnea Dinică. Orict de fuşerit scenariul, orict de ineptă regia, orict de nsăilată post-procesarea, nimic nu-l putea face să se compromită. Era una cu profesiunea şi arta dramatică. Pe ntreaga sinusoidă astfel parcursă, strălucesc n continuare Bastus, Stănică Raţiu, Lăscărică, Călăreţu, Paraipan, Salamandră, Butnaru, Tăticu', Diplomatul, Ion, Nae Girimea, N.M. Sisescu, Georges, Magnificenţiu, Vasile Potop, Mache Puzderie, Căpălău, Nae Gheorghidiu, Pavel Puiuţ, Aurică Fieraru - şi atţia alţii...
    Se impusese ca "un negativ de profesie", cum l eticheta la un moment dat un comentariu din revista Cinema. Perfidia lui Stănică, din "Felix şi Otilia" (Iulian Mihu, 1972) rămne inegalabilă, cu mult chiar peste portretul sugerat de paginile lui Călinescu. Şeful de bandă Paraipan (personaj care s-ar fi vrut un "legionar", ceea ce nu era nicidecum, căci scenariul şi regia mistificau cu deliberare istoria, chiar şi la nivelul tipologiei şi al profilurilor psihologice), din "Un comisar acuză" (1974) şi "Revanşa" (1978), ale lui Sergiu Nicolaescu, contura un portret impecabil al răului absolut - deşi incomparabil mai nuanţat rămne perversul Lăscărică, din "Cu minile curate" (1972). Şi totuşi, versatilul făuritor de personaje nu era niciodată maniheist, chiar şi cei mai nesuferiţi dintre ticăloşii lui emanau o aură de charismă şi farmec - mai cu seamă Tăticu' din "Ilustrate cu flori de cmp" (Andrei Blaier, 1974), Diplomatul din "Prin cenuşa imperiului" (tot Blaier, 1976), sau Nae Girimea, din "De ce trag clopotele, Mitică?" (Lucian Pintilie, 1981).
    Faţă de acest şir aproape continuu de monştri, sclipesc cu att mai cald şi duios cele cteva personaje "pozitive" care ilustrează disponibilitatea nelimitată a actorului - ca n "Tatăl risipitor" (Adrian Petringenaru, 1974), "Evadarea" (Ştefan Traian Roman, 1975), "Zidul" (Constantin Vaeni, 1975), "Explozia" (1973) şi "Cuibul salamandrelor" (1977 - ambele, de Mircea Drăgan), sau recentul "Weekend cu mama" (Stere Gulea, 2009).
    Dincolo de ceea ce nseamnă "adevărul personajului" (ntotdeauna simţit ireproşabil), Dinică şi mbogăţea fiecare creaţie cu o marcă inimitabilă a propriei sale personalităţi (Atenţie! Mulţi ncercau să-i imite, cu simpatie şi deferenţă, rostirea şi timbrul vocal - dar... adevărul este că doar credeau că i le pot imita!). Avea un "ce" al lui, situat la zona instabilă dintre bun şi rău, dintre sinceritate şi făţărnicie, dintre căldura care mbrăţişează şi dogoarea care prjoleşte, dintre calmul rece şi tăioşenia glacială. Lucirile din acei ochi nguşti, adesea mijiţi ntunecos sub stnjenul sprncenelor, ascundeau taine nebănuite, şi nu fără penumbre nfricoşătoare... Fermecător şi cumplit i era rictusul, ntr-a sa tăietură piezişă peste dinţi, fie că transmitea căldura poznaşă a unui bunic sau cruzimea letală a unui demon cu chip de om. Recognoscibil oricnd şi niciodată sută la sută acelaşi, mi inspira fără tăgadă o comuniune de valori cu confraţi de-ai lui ca Peter O'Toole, Jack Nicholson, Robert de Niro, Al Pacino, Anthony Quinn, Aleksandr Kaliaghin, Nikita Mihalkov, Takashi Shimura - şi cţi şi mai cţi, de pe acel palier superlativ... cu o necesară precizare: spre deosebire de unii sau alţii dintre aceşti titani, pe Gheorghe Dinică nu l-am văzut niciodată, nici măcar din greşeala altcuiva, jucnd mai prejos de bolta propriei sale perfecţiuni.

    Dumnezeu ne-a luat atţia actori-tezaur, n ultimii ani. N-avem ce face, asta-i viaţa... viaţa... Ah, da! Era una din vorbele lui! mi amintesc replica din "Prin cenuşa imperiului" - cu ce combinaţie inegalabilă de cinism şi fatalism rostea: "Deh... viaţa..." (prelundu-şi astfel propriul tic verbal din realitate, cu aceeaşi intonaţie). Viaţa, care nu poate ocoli nicicnd scadenţa finală - faţă de care, ndeobşte, reacţionăm meschin şi egoist: de ce l-ai luat, Doamne, de ce tocmai pe el...? Umanitatea, nsă, ne ndatorează să reţinem că, n ultima vreme, marele actor era teribil de bolnav. Cu demnitatea, modestia şi bunul-simţ care l-au caracterizat ntotdeauna (astfel valoriznd şi mai mult, prin contrast, detestabilele canalii şi lichele pe care cu atta măiestrie le compunea pe scenă şi ecran), Gheorghe Dinică a păstrat discreţia asupra suferinţelor care-i devorau insidios creierul, izvor al attor roluri unice, şi trupul mprumutat inepuziabilei galerii de personaje. După tot ce-a dăruit culturii acestei ţări, şi publicului, şi nouă, tuturor, e limpede că acum la bine s-a dus, nu la rău - de-a dreapta Tatălui, unde orice păcate omeneşti va fi săvrşit, de bună seamă i sunt iertate. Să-l petrecem, dar, cu iubirea cuvenită unui nger tenebros ca el, şi printre lacrimi să-i adresăm... nu o ultimă, ci doar cea dinti dintr-un şir nesfrşit de mulţumiri.

    Dormi n pace, Nea Gigi - că mult bine ne-ai adus!

    Pitbull (Mihnea Columbeanu)
    10 noiembrie, 2009, h. 13:30-15:05
    Bucureşti, Romnia
    plecat de-acasă.

  8. #8
    Data nscrierii
    25.08.2005
    Locație
    United States
    Posturi
    2.350
    Putere Rep
    35

    Implicit

    Odihneasca-se in pace.

  9. #9
    Data nscrierii
    07.05.2005
    Posturi
    5.440
    Putere Rep
    28

    Implicit Sa-i fie tarana usoara !

    " Să-l petrecem, dar, cu iubirea cuvenită unui nger tenebros ca el, şi printre lacrimi să-i adresăm... nu o ultimă, ci doar cea dinti dintr-un şir nesfrşit de mulţumiri."
    Iti multumesc, maestre Dinica.
    Sa-ti fie somnul lin si dormi in pace !
    Timpul este de-o generozitate misterioasa.

  10. #10
    Data nscrierii
    18.12.2003
    Locație
    Canada
    Posturi
    1.392
    Putere Rep
    27

    Implicit

    Dumnezeu sa te odihneasca maestre!
    In orice rol te-am urmarit cu placere. Ai fost si vei ramane inegalabil.
    When the going gets tough, the tough get going
    Nu stiu ce-nseamna, da'mi place cum suna.

Pagina 1 din 4 123 ... UltimulUltimul

Subiecte similare

  1. In cautarea unei sanse....!
    De catalin_sb n forumul Comunitatea romaneasca din Germania
    Răspunsuri: 9
    Ultimul post: 07.07.2010, 04:36
  2. Ne aflăm n faţa unei erori regretabile sau n faţa unei manipulări grosolane
    De Cojocaru OLD n forumul Despre Romania si despre romani-forum general
    Răspunsuri: 0
    Ultimul post: 18.05.2010, 14:52
  3. Răspunsuri: 9
    Ultimul post: 27.09.2009, 05:26
  4. in fata unei aventuri
    De angel_g n forumul Nou veniti in America/SUA/Statele Unite-Ghidul incepatorului
    Răspunsuri: 1
    Ultimul post: 02.06.2007, 10:41
  5. RomanianTribune.Net ANUN?URI GRATUITE
    De carmens n forumul Comunitatea romaneasca din Midwest
    Răspunsuri: 0
    Ultimul post: 25.01.2006, 10:14

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •