Follow RomanianPortal on Twitter       
Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12
Rezultate 11 la 19 din 19

Subiect: Romani celebri - Muzica

  1. #11
    Data înscrierii
    03.09.2005
    Locație
    La La Land
    Posturi
    2.665
    Putere Rep
    10

    Implicit Hariclea Darclee

    Hariclea Darclée (născută Hariclea Hartulari, 10 iunie 1860, Brăila; d. 12 ianuarie 1939, Bucureşti) a fost o soprană lirică română.

    Biografie

    Hariclea Darclée este una din personalităţile cele mai importante ale Brăilei care a dus numele României şi al oraşului peste hotare. S-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniţei Mavrocordat, păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar in Teleorman. Aşa cum scria N. Carandino în cartea “Darclée. Viaţa de glorie şi de pasiune a unei mari artiste”, la naşterea ei Ileana Ţiganca a prezis că “duduia va călători mult şi va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. Cumplita boală o lăsase pe fată fară podoaba capilară însă dupa ce a fost tunsă chilug, părul i-a crescut mai frumos ca niciodată. În februarie 1881, Hariclea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulari, în ciuda dorinţei mamei sale care voia să o mărite cu un prinţ bogat şi bătrân. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deşi primea de-acasă câte 500 de franci pe lună, pentru chirie. Nici măcar naşterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, aşa că începe să ia lecţii de canto. “Am făcut progrese şi sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit. Dar trăim din speranţe, o mâncare afurisită care distruge stomacul “, scria Darclée familiei.

    Cariera

    După studii muzicale în Iaşi, debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, oraşul său natal. În 1884, apare la Iaşi într-un concert. Hotărâtă să-şi continue studiile în străinătate, pleacă la Paris, unde este remarcată de compozitorul Charles Gounod, care îi încredinţează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care îşi face debutul pe scena Operei Mari din Paris în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui de Darclée pentru activitatea sa artistică. În scurt timp, Hariclea Darclée cucereşte publicul şi devine preferata multor compozitori de muzică de operă. Astfel, Giacomo Puccini compune Tosca, Pietro Mascagni opera Iris iar Alfredo Catalani La Wally, special pentru Hariclea Darclée, care interpretează rolurile principale în spectacolele de premieră ale acestor opere. Considerând că în opera "Tosca", soprana are de cântat doar recitative şi duete, îi cere lui Puccini să compună o arie pentru Floria Tosca, şi astfel s-a adăugat operei celebra arie "Vissi d'arte", piatră de încercare a oricărei soprane lirice. Hariclea Darclée s-a impus pe scenele principalelor teatre de operă ale oraşelor Paris, Berlin, Florenţa, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Madrid, Monte Carlo, New York, Moscova şi St. Petersburg.


    Smile…It confuses people..!!



  2. #12
    Data înscrierii
    03.09.2005
    Locație
    La La Land
    Posturi
    2.665
    Putere Rep
    10

    Implicit Hariclea Darclee-continuare

    Prima sa apariţie pe scenă i-a adus numai aprecieri, iar din vara lui 1889 începe turneele prin toată lumea. La Scala din Milano, scena consacrării mondiale, Hariclea a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Cimenei din Cidul de Massenet. Atunci a fost aplaudată chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducandu-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 şi 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind de câteva ori la Scala din Milano. A cântat păna în 1918, ultima apariţie importantă pe scenă fiind în Santuzza, din Cavalleria rusticana. Dorinţa ei de a cânta în România era tot mai mare şi nu s-a lăsat pâna ce nu s-a întors în ţara în care se născuse. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevarate sărbători. “Traiască privighetoarea Carpaţilor”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeţii îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea singura soprană care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi şi baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire neîmplinită). Toată faima pe care şi-o câştigase nu i-a alterat deloc caracterul deosebit, pastrându-şi mereu frica de Dumnezeu şi bunul simţ. Înainte să urce pe scenă, întotdeauna aprindea o lumânare la icoana Maicii Domnului. Darclee a cântat şi la nunta fiului lui Osman Paşa, Kemal. A fost găzduită într-un apartament al Hotelului Pera-Palace, iar când avea spectacol i se punea la dispoziţie trăsura palatului. A dat trei reprezentaţii: Traviata, Faust şi Trubadurul. Când a cerut să bea ceva, i s-a adus şampanie într-unul din paharele sultanului, făcut din aur şi bătut cu pietre nestemate. La cel de-al treilea spectacol pe care l-a dat la curtea sultanului, Darclee a fost pusă într-o încurcatură din care a ştiut să iasă remarcabil. Deşi la început “Trubadurul” nu fusese în repertoriul sopranei, sultanul a trimis vorbă că vrea să asculte opera cu pricina. Prin urmare, de dimineaţă şi pâna seara Hariclea a învăţat “Trubadurul”, mulţumindu-l astfel pe capriciosul sultan, care a răsplătit-o oferindu-i două decoraţii: medalia artistică şi marele ofiter al Sefakatului. Datorită calitaţilor extraordinare pe care le avea, Hariclea a intrat şi in graţiile regelui Don Carlos al Portugaliei, a cărui dragoste pentru artistă aproape că se transformase în obsesie. Don Carlos îi trimitea adesea scrisori de dragoste. Regele îi scria: “Daca aş putea, te-aş păstra pentru mine şi ţi-aş cere mereu, mereu să cânţi!” sau “Admir artista, iubesc însa femeia”. În 1918 îşi ia adio de la cariera artistică, interpretând rolul lui Carmen din opera cu acelaşi nume de Georges Bizet, pe scena teatrului de operă din Florenţa. Hariclea Darclée a susţinut crearea Operei Române din Bucureşti în 1921. Tradiţia muzicală a rămas în familie, fiul său este dirijorul şi compozitorul Ion Hartulari-Darclée. Din păcate s-au păstrat doar două înregistrări pe discuri: una din 1904 cu arii din opere, printre care Iris şi Tosca, şi alta din 1928 cu cântece româneşti.

    Sigla Concursului internaţional de canto Hariclea Darclée, având portretul sopranei în medalion.

    La finele vieţii, artista a trăit într-un anonimat nemeritat, locuind într-un hotel din Capitală. Pentru cea care fusese atat de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Massenet, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Tamagno şi care a apărut de nenumarate ori sub bagheta lui Toscanini, autoritaţile nu au ridicat nici un deget ca să o ajute. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a murit în sărăcie, funeraliile fiind finanţate de Ambasada Italiei. A murit în sărăcie, la Bucureşti, în 1939. A fost înmormântată în Cimitirul Bellu.


    Smile…It confuses people..!!



  3. #13
    Data înscrierii
    03.09.2005
    Locație
    La La Land
    Posturi
    2.665
    Putere Rep
    10

    Implicit Hariclea Darclee-continuare

    La aniversarea a 135 de ani de la naşterea Haricleei Darclée, în 1995, oraşul său natal, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul Naţional de Canto care purta numele artistei. Prima ediţie a Concursului Internaţional a avut loc în 1997 şi de atunci se repetă la fiecare doi ani. În anul 2005, Concursul a avut loc între 19 - 31 iulie la Brăila sub patronajul Preşedintelui României, având-o ca preşedinte de onoare a juriului pe soprana Mariana Nicolescu.

    Hariclea Darclée în rolul Floriei Tosca din opera "Tosca" de Giacomo Puccini



    Repertoriu


    Repertoriul său a cuprins cele mai importante opere ale celor mai cunoscuţi compozitori, dar şi roluri în opere mai puţin cunoscute.
    Legături externe


    Sursa:Wikipedia


    Smile…It confuses people..!!



  4. #14
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.489
    Putere Rep
    10

    Implicit Ionel Perlea (1900 – 1970)


    Ionel Perlea (nascut la 13 decembrie 1900, Bucu-Ograda Ialomiţa – decedat la 29 iulie 1970, New York), dirijor şi compozitor român.

    Date biografice

    Între 1918 şi 1923 studiază compoziţia şi dirijatul cu Beer-Walbrunn în München şi Paul Gräner în Leipzig (Germania).

    La 17 octombrie 1919 dă primul concert la Ateneul Român din Bucureşti, în dublă ipostază de interpret şi compozitor. În 1926 Ionel Perlea obţine Premiul de compoziţie George Enescu pentru "Quartetul de coarde op.10".

    În stagiunea 1927 - 28 este angajat ca dirijor al Operei din Cluj. În anii 1928 - 1936 funcţionează ca dirijor şi director muzical al Operei Române din Bucureşti.

    Anul 1945 îl găseşte pe Ionel Perlea la pupitrul Operei din Roma. Succesul obţinut determină conducerea de la Teatro alla Scala din Milano să-i ofere un angajament permanent la pupitrul acestei prodigioase scene lirice, care a însemnat consacrarea sa definitivă pe plan internaţional.

    Debutează în 1949 la Metropolitan Opera din New York cu opera Tristan şi Isolda de Richard Wagner.

    La recomandarea lui Arturo Toscanini, care îl desemnează ca urmaş al său dăruindu-i propria baghetă, Ionel Perlea semnează un contract cu Connecticut Symphony Orchestra din New York pentru anii 1952 - 1959. Urmând aceluiaşi Toscanini funcţionează în perioadele 1952 - 1959 şi 1965 - 1970 ca profesor de artă dirijorală la Manhattan School of Music din New York.
    În 1969 Ionel Perlea dă ultimile sale concerte în Bucureşti în Sala Palatului şi la Ateneul Român.

    Din nefericire suferă un atac vascular cerebral cu paralizia parţială a braţului drept. Cu eforturi mari a învăţat să dirijeze numai cu mâna stângă şi a reuşit o performanţă memorabilă cu opera Tosca de Giacomo Puccini.

    În timpul carierei sale artistice a condus numeroase spectacole de operă în Viena, Paris, Buenos Aires, Florenţa, Chicago şi a apărut la pupitrul unor prestigioase orchestre, în special în Statele Unite ale Americii.

    Printre compoziţiile sale se numără un concert pentru vioară şi orchestră, piese de muzică de cameră, muzică simfonică. A lăsat numeroase înregistrări pe discuri din repertoriul simfonic sau de operă.

    Ionel Perlea a încetat din viaţă la 29 iulie 1970.

    Sursa: Wikipedia

  5. #15
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.489
    Putere Rep
    10

    Implicit Cristian Mandeal


    Cristian Mandeal - (nascut la 18 aprilie 1946, Rupea, judeţul Braşov), muzician, pianist şi dirijor român, director general al Filarmonicii "George Enescu" din 1991.

    Studii muzicale şi dirijorale



    Alte funcţii artistice în diferite orchestre simfonice europene


    • Director artistic al Orchestrei Simfonice Euskadi din Spania;
    • Dirijor oaspete Principal al Orchestrei Halle din Manchester, Anglia;
    • Dirijor-Oaspete Principal al Filarmonicii din Copenhaga, Danemraca - incepand din luna august 2007
    • Director artistic al Orchestrei Simfonice de Nord (Northern Symphony Orchestra) din Haifa din Israel până în vara anului 2002;
    • Dirijor rezident al Orchestrei Haydn" din Bolzano şi Trento, Italia, până în iarna anului 2003;
    • Director artistic al Festivalului şi Concursului Internaţional George Enescu - ediţiile 2001 şi 2003.

    Director artistic al Filarmonicii "George Enescu"

    Datorită importantelor turnee în străinătate, orchestra Filarmonicii "George Enescu" îşi restabileşte prestigiul internaţional. "I se datorează lui Cristian Mandeal faptul că această orchestră şi-a reocupat locul între ansamblurile europene de vârf." (Rheinische Post, 27 noiembrie 2002). Cristian Mandeal a concertat în 31 de ţări din Europa, Asia, America de Nord şi America Latină. A participat la numeroase festivaluri muzicale (Atena, Lisabona, Brescia-Bergamo, Bayreuth). În anii 2001 şi 2003 a fost director artistic al Festivalului şi Concursului Internaţional "George Enescu" - Bucureşti.
    În anul 2002, la Festivalul din Edinburgh, Cristian Mandeal a condus în compania orchestrei BBC Scottish premiera britanică a operei "Oedip" de George Enescu, pentru ca în 2005 să dirijeze aceiaşi partitură, în premieră în Italia, la Cagliari. Dirijează întregul repertoriu clasic de concert de la Vivaldi până la muzica contemporană, cu predilecţie pentru muzica secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX. A înregistrat pentru Radio şi pe discuri Electrecord integrala simfoniilor lui Anton Bruckner, a creaţiei simfonice şi vocal-simfonice de Johannes Brahms şi mai ales integrala operelor simfonice ale lui George Enescu.
    Premii şi distincţii



    Sursa: Wikipedia

  6. #16
    Data înscrierii
    01.06.2006
    Locație
    "The Spirit of America"
    Posturi
    2.964
    Putere Rep
    27

    Implicit Angela Gheorghiu





    Nascuta la Adjud in 1965, Angela Gheorghiu (cea mai bine cotata soprana a momentului din intreaga lume) a absolvit cursurile Academiei de Muzica din Bucuresti. In 1992 si-a facut debutul international, la Opera Regala din Londra, Covent Garden, cu "Boema" de Puccini. In acelasi an, canta si pe scenele renumitelor opere Metropolitan din New York, si Staatsoper din Viena.

    Cariera artistei se lanseaza spectaculos 2 ani mai tarziu. In noiembrie 1994, Angela Gheorghiu - pe atunci o soprana putin cunoscuta, cu un nume greu de pronuntat pentru britanici - isi face aparitia intr-o noua montare "La Traviata" de Verdi si redefineste cliseul "succes peste noapte". Postul de televiziune BBC isi anuleaza toate programele pentru a transmite in direct spectacolul, casa de discuri Decca Records scoate in timp record pe piata o inregistrare a carei lansare ar fi durat, altminteri, luni de zile, iar ziarele din Marea Britanie se umplu de cronici entuziaste la adresa artistei. Chiar daca mass-media mai fabrica uneori "vedete", doar adevaratele valori rezista in timp si Angela Gheorghiu o dovedeste din plin. "Eu sunt o artista care prinde viata pe scena. Restul este legenda, pe care sper sa o scrie altii pentru mine", afirma soprana, care este adorata la Covent Garden.

    Vocea sa unica si prezenta sa scenica deosebita au impus-o drept un mare nume al muzicii lirice internationale. A cantat pe cele mai prestigioase scene de opera din intreaga lume, castigand nenumarate premii pentru activitatea artistica desfasurata. Este totodata una dintre putinele cantarete de opera care au reusit sa se impuna si pe platourile de filmare. Filmul Tosca, lansat in cinematografele din intreaga lume, i-a adus sopranei nenumarate elogii: "Este una dintre cele mai senzuale Tosca imaginabile� Pasiunea si frumusetea Angelei Gheorghiu sunt ideale pentru rolul Tosca. E ca si cand cele mai bune trasaturi ale lui Callas si Tebaldi s-au reunit intr-o singura persoana" (Opera News, SUA).

    Angela Gheorghiu si tenorul Roberto Alagna s-au intalnit in 1992 la Covent Garden, cand jucau in piesa "Boema", si s-au casatorit in 1996. Au devenit imediat "cuplul de aur al operei", si au fost identificati cu viitorul muzicii de gen, fiind atat in viata, cat si pe scena una dintre cele mai cunoscute si de succes perechi. Pentru public cel putin, povestea casatoriei lor seamana cu un basm al timpurilor moderne. Roberto Alagna este considerat cel mai expresiv dintre tenorii romantici, iar Angela Gheorghiu este cea mai dramatica si mai bine cotata soprana la momentul actual - impreuna, formeaza un tandem exploziv.

    Roberto Alagna spune despre sotia sa, dupa studierea indelungata a inregistrarilor Mariei Callas, realizate cand avea varsta Angelei: "Angela este mult mai buna, mult mai expresiva si mai frumoasa, si chiar mai dramatica". Cei doi sunt adesea comparati de presa britanica cu cuplul David Beckham si Victoria Adams (fosta membra a trupei Spice Girls), si admit ca au in comun o ambitie foarte puternica, care ii conduce. Link direct AICI

    "Nu spera când vezi miseii * La izbânda facând punte, * Te-or întrece nataraii, * De ai fi cu stea în frunte; * Teama n-ai, cata-vor iarasi * Intre dânsii sa se plece, * Nu te prinde lor tovaras: * Ce e val, ca valul trece." Eminescu-Glossa

  7. #17
    Data înscrierii
    30.04.2006
    Posturi
    1.474
    Putere Rep
    20

    Implicit Gheorghe Zamfir

    Mass media din intreaga lume a hotarat ca unic sinonim pentru MAESTRU al NAIULUI pe GHEORGHE ZAMFIR. ' GENIUL NAIULUI' s-a nascut la Gaesti, Jud. Dambovita, in 1941.
    La varsta de 13 ani nu visa la nimic altceva decat la muzica: sa cante la acordeon cu tiganii! Tatal sau, un fabricant de vinuri, l-a dat la Liceul de Muzica la varsta de 14 ani. A intentionat sa studieze acordeonul, dar, din motive tehnice, a fost acceptat la clasa de nai, unde era profesor Fanica Luca la acea vreme.Acesta a hotarat sa ii ofere tanarului talent unul din cele trei naiuri pe care clasa le detinea.A fost apoi admis la Conservator. A fost multi ani dirijorul unuia dintre cele mai mari ansambluri folclorice din Romania, ansamblul 'CIOCARLIA'.
    Incepand cu anii '70, ZAMFIR decide sa se intoarca la o forma acustica mai simpla. Aduna langa el cativa muzicieni si da nastere TARAF-ului.
    Franta ii cade la picioare in 1971, cand tine 45 de reprezentati la Teatrul Gaite-Montparnasse. Seduce intreaga audienta prezenta in fata legendarei scene de la Olympia. In acelasi timp, pleaca intr-un turneu mondial. Din America de Sud in Japonia, din Australia in Scandinavia, farmeca lumea cu sunetele sale mistice.
    In paralel, ZAMFIR compune coloana sonora a mai multor filme, cum ar fi celebrul film al regizorului Sergio Leone - 'Once Upon A Time in America' sau soundtrack-ul din 'Karate Kid', ca si binecunoscutul film 'The Tall Blonde Man with One Black Shoe'.
    Duke Ellington spunea odata ca un muzician atat de talentat cu un stil foarte particular trebuie sa faca parte din categoria artistilor inzestrati de Dumnezeu. Se pare ca Zamfir, prin talentul sau nemarginit, este parte activa a acestui taram imaginar dintre bine si EXCELENT !
    ZAMFIR a primit invitatii de la Imparateasa Japoniei, de la Papa Ioan Paul al II-lea, de la sefi de state care l-au intampinat ca si cum ar fi fost un alter ego al fiecaruia dintre ei.
    Cu milioane de discuri vandute, concerte cu casa inchisa ( 25.000 de persoane la Teatrul Antic din Efes, Turcia), elogii din partea tuturor statelor lumii, Gheorghe Zamfir este o veritabila marturie ca bunatatea, armonia cu natura, a echilibrul si perfectiunea sunt ingredientele unei frumuseti artistice dincolo de orice comparatie.
    Naiul este un instrument care s-a 'nascut' acum 6.000 de ani. In mitologie, fluierul trebuie sa fi fost creat din intamplare, astfel incat vantul, trecand prin betigasul de bambus, sa poata sa-l deschida usor la celalat capat.
    Desi mitologia greaca il asociaza cu Zeul Pan, putem gasi instrumente asemanatoare NAIULUI in creatia folclorica a unor tari ca Japonia, Peru, Columbia, Grecia si tara natala a lui ZAMFIR, Romania.
    Gheorghe Zamfir si-a dedicat cariera acordeonului initial, dar si-a modificat ' calea ' catre NAI, de vreme ce inzestrarea sa nativa pentru acest instrument devenea din ce in ce mai vizibila. Pasiunea lui pentru revigorarea sunetului muzical l-a determinat sa aprofundeze studiul unor noi posibilitati de creatie la Nai. S-a straduit sa descopere o modalitate de a imbogati caile de intrebuintare a acestui instrument.
    Astfel, traditionalul nai de 20 de tuburi a devenit pe rand unul cu 22, apoi cu 25,28 si, in final cu 30 de tuburi. Caracterul oarecum strident de pana atunci al acestui instrument a fost atenuat si datorita sunetelor ajustate pentru un registru mai coborat, astfel incat a reusit sa acopere o arie mult mai mare de repertorii.
    In consecinta, se pot canta la nai doine, cantece de leagan, bocete si chiar se pot reda unele inflexiuni ale vocii umane. Ca estet al muzicii, ZAMFIR a ales lemnul de bambus pentru a fabrica tuburile. Apoi le acordeaza introducand cateva picaturi de miere de albine inauntrul lor. Sunetul devine astfel unic, fermecand si emotionand. Coeziunea om-instrument este astfel totala, vraja poate sa coboare…
    Sa fii in contact cu publicul este - pentru orice artist - un moment privilegiat. Clipele dintr-un concert ofera oportunitatea unei dedicari totale si a unei comuniuni intime intre artist si publicul sau.
    Pentru Gheorghe Zamfir, concertul reprezinta un prilej de regenerare, o alta ' respiratie '.
    Cei mai critici pot considera ca un concert de NAI presupune un efort fizic minim. ZAMFIR, insa, ne dezvaluie cateva aspecte inedite ale ' straduintei ' sale. Fiecare aparitie este in acelasi timp o experienta fizica, avand in vedere 'suflul' artistului si miscarile mainilor lui.
    Poate ca termenul 'comuniune' pare oarecum exagerat, insa, ZAMFIR in CONCERTE acopera aceste senzatii si sentimente care determina publicul sa se simta ' conectat ' la ce se intampla pe scena.
    ZAMFIR doreste sa provoace emotia purificarii, recitalul poate fi comparat cu o calatorie. Nu a fost pentru nimeni o surpriza sa afle ca Gheorghe ZAMFIR este un impatimit sustinator al meditatiei si al tehnicilor yoga, doua indeletniciri pe care le practica zi de zi.
    Pentru ZAMFIR fiecare concert este ca un miracol, in care el se presupune ca e Demiurgul. El considera fiecare reprezentatie ca fiind cea din urma si acesta este motivul pentru care incearca ajutat de NAIUL sau sa redea sentimentul eternitatii.

    sursa: internet

    Una din piesele mele preferate

    Phoenix & Gheorghe Zamfir -Balada de Ciprian Porumbescu

  8. #18
    Data înscrierii
    06.10.2008
    Locație
    Bucuresti
    Posturi
    2.894
    Putere Rep
    30

    Implicit Anton suteu

    Anton Șuteu (n. 17 ianuarie 1947 - d. 13 septembrie 2010) a fost un compozitor și profesor român. Studiile muzicale le-a început la Liceul de Muzică nr. 1 din București (1960-1966) cu Emilia Vlangali (pian), continuându-le la Conservatorul din București (1966-1972) cu Anatol Vieru (compoziție), Dragoș Alexandrescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Aurel Stroe (orchestrație), Vinicius Grefiens (citire de partituri), Ovidiu Varga si Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Constantin Bugeanu (dirijat orchestră). S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție). Este doctor în muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din România (2005). Asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) si profesor (din 2006) la catedrele de compoziție si muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București. Este coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1992). A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune. A publicat articole în Muzica. A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea speciala a juriului Trandafirul de aur de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din Romania (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000)

    Muzică de teatru
    Tache, Ianke și Cadâr (1993), muzică de scenă la piesa lui Victor Ion Popa;
    Numele trandafirului (1994), muzică de scenă la piesa dupa romanul lui Umberto Eco;
    Steaua fără nume (1995), muzică de scenă la piesa lui Mihail Sebastian;
    Pasărea în spațiu (2002), muzică de scenă la piesa lui Octavian Greavu

    Muzică vocal-simfonică
    Preludiul primăverii (1973), cantată pentru cor mixt și orchestră, p.a. București, VII 1973, Orch. și Coral Cons., Grigore Iosub.

    Muzică simfonică

    Simfonia nr. 1 ,,Chemarea" (1972), p.a. București, m 1972, Cons., Emanuel Elenescu; *Simfonia nr. 2 ,,Moisei" (1980), p.a. București, 30 IV 1980, Fil., Radu Chișu. București, Edit. Muzicală, 1981;
    Obiceiuri marocane (1989), suita simfonică, p.a. Casablanca/Maroc, 1989

    Muzică pentru spectacole de televiziune
    Totul e posibil în joc / It's all in the game (1984). Coproducție româno-elvețiana, Montreux, Elveția

    Muzica de film
    Drumuri in cumpana (1978, regia Virgil Calotescu);
    Ultima frontiera a mortii (1979, regia Virgil Calotescu);
    Ana si hotul (1980, regia Virgil Calotescu);
    Buletin de Bucuresti (1982, regia Virgil Calotescu);
    Actiunea Zuzuc (1988, regia Gheorghe Nagy);
    Marea sfidare (1989, regia Manole Marcus);
    Autor anonim, portret necunoscut (1990, regia Dan Pita);
    Sobolanii rosii (1991, regia Florin Codre);
    Moartea unui artist (1992, regia Valeriu Dragusanu);
    E pericoloso sporgersi (1995, regia Nae Caranfil);
    O vara de neuitat (1995, regia Lucian Pintilie);
    Asfalt tango (1996, regia Nae Caranfil);
    Omul zilei (1997, regia Dan Pita);
    Triunghiul mortii (1999, regia Sergiu Nicolaescu).

    Muzica de camera

    Rondo pentru violoncel si pian (1971);
    Scherzo pentru viola si pian (1971);
    Sonata pentru pian in stil clasic (1972);
    Sonata pentru trompeta si violoncel (1972);
    Meditatie (1972), pentru pian;
    Cvintetul de suflatori ,,Acasa" (1973), pentru flaut, clarinet, oboi, fagot si corn. Bucuresti, Edit. Muzicala, 1991;
    Cvintetul ,,Culori" (1979), pentru clarinet, vioara, viola, violoncel si pian. Bucuresti, Edit. Muzicala, 1983 (ST-ECE 01694);
    Tema cu variatiuni (1989), pentru pian. Bucuresti, Edit. Muzicala, 1989

    Muzica usoara, pop, jazz

    Nu uita, vantule! (1981), voce si orchestra, versuri de Eugen Rotaru (ST-EDE 02371);
    Ce iubire si ce ganduri (1982), voce si orchestra, versuri de Eugen Rotaru;
    Drumul iubirii (1984), voce si orchestra, versuri de Flavia Buref (ST-EDE 03448);
    Da, recunosc (1984), voce si orchestra, versuri de Flavia Buref (ST-EDE 03448);
    Am visat doi trandafiri (1984), voce si orchestra, versuri de G. Braber (in limba olandeza);
    Cantec pentru o floare (1984), voce si orchestra, versuri de Eugen Rotaru;
    Mere fermecate (1986), voce si orchestra, versuri de Eugen Rotaru; idem, versiune orchestrala (ST-EDE 03297);
    Sa nu lovim nicicand un porumbel (1985), voce si orchestra, versuri de Dan V. Dumitru (ST-EDE 03448);
    Fructul vietii (1985), voce si orchestra, versuri de Dan V Dumitru (ST-EDE 02996);
    Cantec despre soare si pamant (1985), voce si orchestra, versuri de Dan V. Dumitru (ST-EDE 02996);
    Pacea florilor (1985), voce si orchestra, versuri de George Tarnea;
    Deschideti poarta soarelui (1986), voce si orchestra, versuri de Dan V. Dumitru (ST-EDE 03448);
    Lumea suntem noi (1986), voce si orchestra, versuri de Dan V. Dumitru (ST-EDE 03448);
    Voi, oameni de maine (1986), voce si orchestra, versuri de Dan V. Dumitru (ST-EDE 03448);
    Asteptare (1986), voce si orchestra, versuri de George Tarnea;
    Cantati cu noi (1986), voce si orchestra, versuri de Dan Verona;
    Chemarea (1986), pentru orchestra (ST-EDE 03297);
    Reverie (1986), pentru orchestra;
    Sa ocrotim copacii infloriti (1987), voce si orchestra, versuri de Dan V. Dumitru (ST-EDE 03448);
    Cantecul mamei (1987), pentru orchestra (ST-EDE 03297);
    Marea (1987), pentru orchestra (ST-EDE 03297);
    Amintiri (1987), pentru orchestra (ST-EDE 03297);
    Spirala (1987), pentru orchestra (ST-EDE 03297);
    Ritmuri (1987, pentru orchestra;
    Nu-ti spun adio (1988) , voce si orchestra, versuri de Dan V. Dumitru (ST-EDE 03437);
    O pasare (1988), voce si orchestra, versuri de Dan V. Dumitru;
    Adagio (1988), pentru orchestra; Gand senin (1989), pentru orchestra;
    Ostinato (1990), pentru orchestra (ST-EDE 03267);
    Steaua sudului (1991), pentru orchestra (ST-EDE 04167);
    Gratitudine (1991), pentru orchestra (ST-EDE 04167);
    O straduta din Florenta (1991), pentru orchestra;
    Prima intalnire (1991), pentru orchestra;
    Portile Levantului (1991), pentru orchestra (ST-EDE 034167);
    Albastru de Voronet (1991), pentru orchestra (ST-EDE 04167);
    Miles mood (1991), pentru orchestra (ST-EDE 04167);
    Coral (1992), pentru orchestra (ST-EDE 04167);
    Zodiac (1992), pentru orchestra;
    Obsesia unui dans (1992), pentru orchestra;
    Nostalgie (1993), pentru orchestra;
    Ecouri (1993), pentru orchestra;
    Vis de iarna (1992), pentru orchestra;
    Acasa (1992), pentru orchestra;
    Funck (1993), pentru orchestra;
    Departari (1993), pentru orchestra;
    De vorba cu mine (1993), pentru orchestra;
    Amintirea unei vacante (1993), pentru orchestra;
    Curcubeu (1994), pentru orchestra;
    Transparent, pentru orchestra;
    Fantezie pe o tema de Boccherini (1995), pentru orchestra;
    Vis de dragoste (1995), pentru orchestra;
    Adagio pentru pian (1996), pentru orchestra;
    Fantezie cromatica (1996), pentru orchestra;
    Decembrie (1996), pentru orchestra (Euromusic 1996);
    Ursita (1996), pentru orchestra (Euromusic 1996);
    Saturn, pentru orchestra (Euromusic 1996);
    Capricorn (1996), pentru orchestra (Euromusic 1996);
    Flori de liliac (1997), pentru orchestra (Euromusic 1997);
    Venus, pentru orchestra (Euromusic 1997);
    Aprilie (1997), pentru orchestra (Euromusic 1997);
    Taur (1997), pentru orchestra (Euromusic 1997);
    Love is sacrifice (1997), pentru orchestra (Arcadia/Elvetia, IS 560-2, 1998);
    Love is devotion (1997), pentru orchestra (Arcadia/Elvetia, IS 560-2, 1998);
    Love is renunciation (1997), pentru orchestra (Arcadia/Elvetia, IS 560-2, 1998);
    Love is flirtation (1997), pentru orchestra (Arcadia/Elvetia, IS 560-2, 1998);
    Love is enthusiasm (1997), pentru orchestra (Arcadia/Elvetia, IS 560-2, 1998);
    Love is idolization (1997), pentru orchestra (Arcadia/Elvetia, IS 560-2, 1998);
    Love is Bliss (1997), pentru orchestra (Arcadia/Elvetia, IS 560-2, 1998);
    Intr-o zi de noiembrie (1998), pentru orchestra;
    Tu si eu (1998), pentru orchestra;
    Orasul amintirilor (1999), pentru orchestra;
    In ritm de bossanova (1999), pentru orchestra;
    Nostalgie (2000), pentru orchestra;
    Raza aurie (2000), pentru orchestra;
    Samba (2000), pentru orchestra;
    Cer (2000), pentru orchestra;
    Pulsatie (2001), pentru orchestra;
    Hoinarind prin oras (2001), pentru orchestra;
    Miraj (2002), pentru orchestra;
    Ecouri (2002), pentru orchestra;
    O noua zi (2003), pentru orchestra;
    Plimbare (2003), pentru orchestra;
    Orient Expres (2004), pentru orchestra;
    Doi septembrie (2004), pentru orchestra;
    Undeva, candva (2005), pentru orchestra;
    Soapte (2005), pentru orchestra

  9. #19
    Data înscrierii
    27.09.2011
    Posturi
    1
    Putere Rep
    0

    Implicit

    "a fost un dirijor şi compozitor român" atat? "un dirijor"???? "UN DIRIJOR"?????? A fost CEL MAI MARE DIRIJOR al secolului XX. CEL MAI MARE. Nu mai da numa copy paste de pe wiki ca si acolo nu e perfect si sunt omise multe lucruri:( . Maestrul a fost clar cel mai mare dirijor roman. Fara niciun dubiu.

Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12

Subiecte similare

  1. Romani celebri – Matematica
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 21.04.2009, 13:55
  2. Romani celebri - Inginerie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 6
    Ultimul post: 18.03.2009, 11:55
  3. Romani celebri - Chimie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 4
    Ultimul post: 10.03.2009, 11:57
  4. Romani celebri – Biologie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 04.03.2009, 11:36
  5. Romani celebri - Sport
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 02.02.2009, 18:22

Taguri pentru acest subiect

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •