Follow RomanianPortal on Twitter       
Rezultate 1 la 4 din 4

Subiect: Romani celebri – Fizica

  1. #1
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.509
    Putere Rep
    10

    Implicit Romani celebri – Fizica

    Pe acest topic vor fi postate mesaje despre romani celebri in domeniul fizicii. Mesajele in afara subiectului sau care nu sunt destul de relevante pentru acest topic, vor fi sterse.

    Multumesc celor care vor posta aici!

  2. #2
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.509
    Putere Rep
    10

    Implicit Dragomir M. Hurmuzescu


    Dragomir M. Hurmuzescu (nascut la 13 martie 1865, Bucureşti – decedat la 31 mai 1954, Bucureşti), fizician, inventator, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române este fondatorul învăţământului electrotehnic din. Colaborator al sotilor Curie, a avut contribuţii în domeniile electricităţii şi fizicii razelor X. A inventat dielectrina şi a construit electroscopul care-i poartă numele (1894). A pus bazele primului laborator de electricitate din ţară, transformat apoi în Şcoala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iaşi prima şcoală de fizică experimentală, a infiintat primul post de radiodifuziune si a facut primele transmisii prin telegrafie fara fir din tara. El repetă şi realizează la Iaşi în anul 1901 experimentele de comunicaţie prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov şi ale altora din perioada 1895-1901.

    În 1922, sub conducerea sa, a început să funcţioneze Societatea Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România), care la 1 noiembrie 1928 difuza în eter prima emisiune cu anunţul: Alo, alo, aici Radio Bucureşti, urmat de discursul preşedintelui Societăţii, Dragomir Hurmuzescu. Este momentul ce inaugura, practic, postul naţional de radio din România.

    În istoria fizicii românesti un loc deosebit de important îl ocupa Dragomir Hurmuzescu, decanul fizicienilor români, figura reprezentativa a generatiei sale. El traieste în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, într-o vreme în care partizani ai ideii de stiinta teoretica pura se lasau greu convinsi a coborî la aplicatiuni practice si înca în sânul universitar. În asemenea conditii meritele lui Dragomir Hurmuzescu, care înfiinteaza prima scoala fizica din România la Iasi, sunt cu atât mai mari. Dragomir Hurmuzescu se remarca în mod stralucit la Sorbona si în 1890, dupa ce îsi da licenta în stiinte fizice ca sef de promotie, este admis sa lucreze la laboratorul de cercetari al profesorului Lippman. Din aceasta perioada dateaza importantele sale descoperiri practice, de folosinta imediata: dielectrina - "un izolant, alcatuit dintr-un amestec de sulf si parafina", dinamul cu voltaj mare si electroscopul Hurmuzescu. Aceste lucrari, ca si multe altele, îl impun definitiv în lumea stiintifica pe savantul român. În anul 1896, Dragomir Hurmuzescu de întoarce la Iasi, cu o bogata experienta stiintifica si animat de dorinta fierbinte de a ridica la un înalt nivel cercetarea stiintifica din România. Pâna la aceasta data, Hurmuzescu publicase 17 lucrari stiintifice, care i-au adus consacrarea pe plan mondial.

    La 1 octombrie 1896 este numit conferentiar de fizica matematica la Facultatea de stiinte din Iasi. În 1897, este numit profesor suplinitor la catedra de gravitate, caldura si electricitate, catedra de curând înfiintata la Facultatea de stiinte din Iasi. Din acest timp se ocupa cu organizarea unui laborator si de cercetari originale. În 1900 Dragomir Hurmuzescu devine profesor titular al Universitatii din Iasi, paraseste învatamântul secundar si se dedica exclusiv cercetarilor stiintifice. În acest scop, el organizeaza primul laborator de electricitate din tara, transformat apoi în scoala de electricitate de pe lânga Universitatea din Iasi (1900-1911). Aceasta este prima scoala de fizica experimentala gen Lippman care îl consacra pe Hurmuzescu ca fondator al învatamântului electronic din tara noastra. În general, perioada ieseana se caracterizeaza printr-o activitate fecunda a învatamântului român, prin sustinerea si publicarea celor mai multe din lucrarile sale de baza cu privire la razele X, prin cercetarea radioactivitatii petrolului si apelor minerale din România, si perfectionarea galvanometrelor.

    De numele lui este legata si fondarea publicatiei periodice a Universitatii Analele stiintifice ale Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi. Aceasta revista a ajuns în curând la renume mondial si a contribuit cel mai mult la dezvoltarea si prestigiul centrului nostru stiintific. DE la fondarea analelor, în 1900, pâna la plecarea lui din Iasi, Dragomir Hurmuzescu a lucrat la ele în calitate de secretar de redactie. Profesorului Dragomir Hurmuzescu i se datoreste si începuturile învatamântului tehnic superior. Politehnica Gheorghe Asachi din Iasi, înfiintata în 1939, are la baza scoala de electricitate, pentru înfiintarea careia Hurmuzescu a luptat începând din 1904 pâna la 1 noiembrie 1910. Perioada ieseana a activitatii lui Hurmuzescu, începuta în 1896, se termina în 1913, când este transferat la Universitatea din Bucuresti, unde va continua activitatea de cercetare stiintifica. La Universitatea Bucuresti, functioneaza pâna în 1937, când iese la pensie. Aici organizeaza un Institut electrotehnic, dupa modelul celui din Iasi, înfiintat tot de el. În cadrul acestui institut din Bucuresti el organizeaza, în anul 1926, primul post de radiodifuziune din tara, face primele încercari la noi de transmisie prin telegrafie fara fir. Lucrarile si cercetarile sale îi aduc recunoasterea unanima de catre întreaga lume stiintifica. Este ales membru al Societatilor franceze si germane de fizica, participa la congresele internationale de la Bruxelles, Laussane, Paris si Liege. În anul 1915 este numit membru corespondent al Academiei Române.

    Surse: Wikipedia si ici.ro

  3. #3
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.509
    Putere Rep
    10

    Implicit Ştefan Procopiu (1890 – 1972)


    Ştefan Procopiu (nascut la 19 ianuarie 1890, Bârlad – decedat la 22 august 1972, Iaşi) a fost un fizician, profesor universitar şi inventator român. A descoperit Efectul Procopiu de depolarizare a luminii.

    În Bârlad a urmat cursurile şcolii primare şi ale Liceului „Gh. Roşca Codreanu” (promoţia 1908). Licenţiat al secţiei fizico–chimice a Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi (1912), după care a urmat alte studii universitare la Paris. Asistent universitar la catedra de Aplicaţiile electricităţii la Universitatea din Bucureşti. Între 1 septembrie 1917 – noiembrie 1919 a funcţionat la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roşca Codreanu” din Bârlad. A fost clasificat primul pe ţară la examenul de capacitate (1919). Devine şef de lucrări la catedra universitară sus-amintită (1919). Face studii de specialitate la Paris cu profesorii Gabriel Lippmann, Marie Curie, Paul Langevin, Aimč Cotton, Charles Fabry, lucrând în Laboratoire de récherches physique. Devine doctor în Ştiinţe Fizice la Sorbona (5 martie 1924) şi până atunci avea publicate 30 de lucrări. Reia catedra sa din Bucureşti, iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate, Căldură şi Electricitate a Universităţii din Iaşi, la care a predat până la pensionarea sa (1 octombrie 1962).

    A fost decanul Facultăţii de Electrotehnică a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iaşi de la înfiinţarea ei (decembrie 1937), până la 1 februarie 1941, când trece decan al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii Iaşi. Membru al Academiei Române (1955), premiat al Academiei Române (1920); Doctor honoris causa al Politehnicii din Iaşi (1 februarie 1967), membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri pentru Premiul Nobel la Fizică, membru al multor societăţi ştiinţifice române şi străine.

    Descoperitor al Magnetonului Bohr-Procopiu (1919), nu i s-a acordă Premiul Nobel dintr-o neglijenţă a comisiei.[1]Descoperitor al Efectului Procopiu. Savantul de valoare mondială a încetat din viaţă în Iaşi la 22 august 1972, lăsând publicate 177 de lucrări ştiinţifice.

    Sursa: Wikipedia

  4. #4
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.509
    Putere Rep
    10

    Implicit Nicolae Vasilescu-Karpen (1870 – 1964)


    Nicolae Vasilescu-Karpen (nascut la 28 noiembrie 1870, Craiova – decedat la 2 martie 1964, Bucureşti), a fost un om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticităţii, termodinamicii, telefoniei la distanţă, electrochimiei şi a ingeneriei civile. Membru titular al Academiei Române.

    În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă. A realizat pilele Karpen, care funcţionează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. După aprecierea profesorului I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică - Vasilescu-Karpen "a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorita ei".

    Viaţa
    S-a nascut în Craiova la 28 noiembrie 1870. Aici urmează cursurile şcolii primare şi (Colegiul Naţional Carol I). S-a numărat, an de an, printre premianţi. După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod strălucit, ca şef de promotie, în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.
    Timp de trei ani a activat ca inginer în serviciul de Lucrări Publice, în care calitate a realizat o seamă de importante lucrări în domeniul căilor de comunicaţie.

    Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Şcolii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 - şi, paralel, pe cele ale Universităţii, al cărei licenţiat în ştiinte fizice va deveni în anul 1902. Rămâne în continuare în capitala Franţei pentru a-şi face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, obţine titlul de doctor cu teza "Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement".

    Apreciat pentru realele sale însuşiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactică unanim apreciată de tinerii săi studenţi. Dorul său de ţară, dorinţa de a-i consacra toata priceperea şi puterea de muncă, îl îndeamnă să se reintoarcă în patrie (1905).

    Inaugurând în acelaşi an cursul de electricitate şi electrotehnică la catedra cu acest profil înfiinţată atunci în cadrul Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti, tânărul savant roman începe construcţia edificiului învăţământului ingineresc modern, caracterizat în principal prin caracterul său multilateral. Numit doctor al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele, el are meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu amplu, documentat şi realist - proiectul de transformare a acestuia în Şcoală Politehnică. Numit rector al noii universitati, N. Vasilescu-Karpen a deţinut această funcţie timp de 20 de ani, până în 1940.
    A murit în februarie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani, lăsand moştenire o vastă operă ştiinţifică.

    Activitatea
    A desfăşurat o amplă activitate de cercetări originale în domeniul elasticităţii, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizică-chimie, electrochimie şi pile electrice. A efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris sau a aparticipat la proiecte de centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanţa). A scris numeroase tratate.

    Lucrări importante

    • 1904 - Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement
    • 1925 - Manual de electrotehnică generală
    • 1942 - Electricitate
    • 1957 - Fenomene şi teorii noi în elctrochimie şi chimie fizică


    Sursa: Wikipedia

Subiecte similare

  1. Romani celebri - Muzica
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 18
    Ultimul post: 27.09.2011, 07:43
  2. Romani celebri – Medicina
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 9
    Ultimul post: 28.07.2010, 16:26
  3. Romani celebri – Matematica
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 21.04.2009, 13:55
  4. Romani celebri - Inginerie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 6
    Ultimul post: 18.03.2009, 11:55
  5. Romani celebri - Chimie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 4
    Ultimul post: 10.03.2009, 11:57

Taguri pentru acest subiect

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •