Follow RomanianPortal on Twitter       
Rezultate 1 la 5 din 5

Subiect: Romani celebri - Chimie

  1. #1
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    11.601
    Putere Rep
    10

    Implicit Romani celebri - Chimie

    Pe acest topic vor fi postate mesaje despre romani celebri in domeniul chimiei. Mesajele in afara subiectului sau care nu sunt destul de relevante pentru acest topic, vor fi sterse.

    Multumesc celor care vor posta aici!

  2. #2
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    11.601
    Putere Rep
    10

    Implicit Costin D. Neniţescu


    Costin D. Neniţescu (nascut la 15 iulie 1902, Bucureşti; decedat la 29 iulie 1970, Buşteni), chimist român.

    A fost fiul lui Dimitrie Neniţescu, doctor în drept şi ştiinţe politice, avocat, secretar general al Ministerului de Interne, director al Băncii Naţionale Române, deputat, fruntaş al Partidului Conservator şi ministru al Industriei şi Comerţului (1910-1912).

    După ce absolvă liceul în Bucureşti, la Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr, începe în 1920 studiul chimiei la ETH - Zurich, fiind profund impresionat de cursurile lui Debye şi Staudinger. E fascinat de lucrările lui Hans Fischer şi se mută în 1922 în München unde îşi termină studiile în 1925 cu doctoratul condus de Hans Fischer, mentorul său ştiinţific. În timpul pregătirii tezei de doctorat realizează, fară a colabora cu Fischer, o sinteză originală a indolului. Era unul din elevii preferaţi a lui Fischer.

    La începutul carierei are o cameră de lucru de câţiva metri patraţi, unde porneşte cu entuziasm la crearea unui laborator.

    Se întoarce in ţara, unde între anii 1925 şi 1935 este profesor la Universitatea din Bucureşti şi predă cursurile de chimie organică şi chimie generală. În 1928, la 26 de ani, publică prima ediţie din cele două tratate, "Chimie organică" şi "Chimie generală". Peste 40 de generaţii au învăţat şi înca învaţă după aceste cărţi, acum singurele cărţi de specialitate în limba română care se ridică la nivel occidental (nu s-a mai publicat nimic asemănător în ultimii 24 de ani). Tratatul de chimie organică a fost publicat în 8 ediţii, prima având un singur volum, restul 2. Unele au fost traduse în limbi străine. Tratatele au fost publicate la Editura CFR-Oped şi Editura Tehnică. Aceste lucrări ne arată forţa de anticipare cu totul remarcabilă a autorului. A intuit una din cele mai importante direcţii de dezvoltare a chimiei organice şi a adus contribuţii de bază. Două exemple ar fi chimia reacţiilor care decurg prin ioni de carboniu şi problema ciclobutadienei. De asemenea a mai publicat şi "Manualul inginerului chimist" şi manuale de liceu.

    Încă de la începutul anilor 1930 în cadrul cercetărilor sistematice privind reacţii ale hidrocarburilor catalizate de clorura de aluminiu sunt obţinute în grupul de cercetare al profesorului Neniţescu rezultate de primă importanţă pentru înţelegerea mecanismului reacţiilor prin intermediari carbocationici. Este observat pentru întâia dată rolul esenţial al unui cocatalizator (urme de apă) în reacţia de izomerizare a cicloalcanilor în prezenţa clorurii de aluminiu. Din această perioadă datează alte observaţii fundamentale privind reacţia cicloalchenelor cu cloruri acide catalizată de clorura de aluminiu, în ciclohexan ca solvent (cunoscuta astăzi în literatură ca “reacţia Neniţescu de acilare reductivă“) sau transferul de hidrogen “într-o formă foarte activă“. Aceasta este prima menţionare a transferului intermolecular de ion de hidrură, aşa cum se va numi mai târziu. În perioada 1965-1970 studiază reacţiile solvolitice. Colaborează cu celebri profesori din Statele Unite ale Americii, contribuie cu scrierea unor capitole la diverse tratate. Numeroşi compuşi organici şi reacţii îi poartă numele. Se poate spune că “hidrocarbura Neniţescu“, prima anulenă (CH)10, a propulsat chimia anulenelor. A fost pionierul aplicării metodelor fizice în chimia organică în România.

    Este ales ca membru al Academiei Române şi al altor academii din străinătate (Germania, Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia). Primeşte numeroase premii, dintre care medalia “A.W.von Hofmann“, una dintre cele mai prestigioase medalii ştiinţifice.

    Se pare că cel mai reprezentativ aspect al vieţii sale este cel de profesor. Îşi impresiona puternic studenţii prin a le prezenta chimia organică într-un mod captivant şi logic. De asemenea se impunea prin apariţia sa fizică: era înalt, solid, cu nas acvilin şi o privire foarte pătrunzătoare. Era foarte bine informat în toate domeniile chimiei organice, chimiei generale, analitice şi chimiei fizice. Avea un discurs clar şi calm. Nu se temea să răspundă anumitor întrebări ale studenţilor cu "Nu ştiu" sau "Nu se ştie încă".

    A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Ana Santer şi a doua oară cu Ecaterina Ciorănescu (1909 - 2000). Ecaterina Ciorănescu a fost prima femeie asistent la Catedra de Chimie Organică de la Politehnica din Bucureşti. I-a fost elevă, asistentă, doctorandă şi soţie. L-a susţinut în munca sa ştiinţifică.

    Rezultatele muncii lui Costin Neniţescu se văd în cele 262 de articole originale şi 21 de brevete. În anii 1970 lucrările sale au numărat 1000 de citări. În ziua de azi Chemistry Citation Index numără mai mult de 20 de citări pe an. A fost pentru scurt timp decan al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii Bucureşti.
    Neniţescu putea să intuiască ce calităţi au studenţii săi şi îi selecta ca viitori colaboratori pe cei mai buni dintre aceştia. Profesorul Rudolf Criegee spunea despre studenţii lui Neniţescu că erau cei mai buni din laboratoarele sale.
    Ca om, a fost o persoană deosebită. Deşi părea aspru şi sever, era generos şi cu o inimă caldă. Îi plăceau munţii, drumurile de munte abrupte şi înguste, cum ar fi Caraimanul sau zona Bâlea. Curajul era o caracteristică a sa. Politica nu se regăsea în preocupările sale. Neniţescu nu era în relaţii bune cu regimul comunist. Câteva citate care ne arată cât de apreciat este în străinătate:
    “Your achievements in chemistry impress me very much, when I think that you succeeded to do this far from the great chemical centers, and lacking modern instrumentation. Hans Fisher, our common professor, would have enjoyed your work, seeing how you looked for other areas of research than those you became familiar with, during your Ph.D. studies.” (Professor H. Plieninger, Heidelberg)

    “We have memories of friendly, serious, hard-working, warm-hearted people whom we will never forget… It was a satisfaction for me to discover how organic chemistry should be developed to such a high state in a small far-away country, which so few of us ever visited. Now I know what I should have guessed, that the enthusiasm and strength of one man was behind it. I feel inspired and enriched in my own life for having been exposed to him, if only for a few days. It is indeed a very rich man who can look on a life of rich and lasting contributions and a family of students prepared to extend the tradition into the future without limit.” (Professor W.v.E. Doering, Harvard University, după vizita sa în România din 1970)

    “In particular, it was especially stimulating for me to meet you because I had come over the years to recognize and appreciate your splendid professional work in chemistry.” (Professor H. Gilman, Iowa State University)

    "La împlinirea a o sută de ani de la naşterea acestui Savant şi Profesor aş vrea să amintesc că el a dat un impuls nemaiîntâlnit pâna atunci cercetării i tehnicii româneşti, atât direct cât şi prin cei pe care i-a format în cei 35 de ani de profesorat. A luat cu curaj poziţie contra unor directive cu urmări nefaste la Academia Româna. Ca şi ceilalţi din generatiile de chimişti ai Politehnicii bucureştene sunt bucuros şi mândru că am avut norocul să ascult prelegerile Magistrului şi să vad cum el a reuşit să creeze de la zero, trecând peste condiţii vitrege, un nucleu de ştiinţă şi învatamânt care s-a impus nu numai în România ci şi pe celelalte meridiane ale globului." Alexandru T. Balaban
    In onoarea maestrului, Facultatea de Chimie Industriala organizeaza in fiecare an Concursul National de Chimie "C.D. Nenitescu"
    Sursa: Wikipedia

  3. #3
    Data înscrierii
    19.01.2009
    Locație
    Bucuresti
    Posturi
    106
    Putere Rep
    7

    Implicit Petru poni 1841-1925

    - chimist, fizician, pedagog, mineralog şi om politic român

    Născut într-o comună din judeţul Iaşi, Petru Poni studiază mai întai la Academia Mihăileană din Iaşi, iar după terminarea studiilor medii continuă, un timp, tot la Iaşi, studii de drept. Obţinînd însă o bursă, pleacă în 1859 la Paris, unde urmează, la Sorbona, Secţia de ştiinţe fizico-chimice.
    In 1866 obţine licenţa, după care se reîntoarce în ţară, ca profesor de fizică şi chimie la Iaşi, la cunoscutul Liceu Naţional, dar şi la Şcoala Militară. In anul 1878, devine în acelaşi timp profesor de chimie la Facultatea de Medicină şi la Universitatea din Iaşi.
    - considerat creatorul chimiei minerale româneşti şi deschizător de drumuri în studiul petrolului din România.
    Studiind apele minerale din Carpaţi, a pus în evidenţă unele dintre proprietăţile lor terapeutice.
    A determinat compoziţia chimică şi caracteristicile petrolului românesc, servindu-se, pentru aceasta, în mare măsură, de aparate şi metode de concepţie proprie.

    Autor a numeroase manuale remarcabile de fizică şi chimie.
    A avut o însemnată contribuţie la dezvoltarea vieţii ştiinţifice din Moldova: întemeietor şi preşedinte al Societăţii de Ştiinţe din Iaşi (1900—1925); a fost totodată membru fondator al publicaţiei ştiinţifice „Annalles Scientifiques de l'Universite de Jassy" — prima revistă universitară ieşană de circulaţie europeană —, membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale din Moscova (1910)
    Petru Poni a fost ales membru al Academiei Române şi un timp preşedinte al acestei academii (1898—1901,1916—1920).
    Nimic nu îi caracterizează mai bine viaţa ca înseşi cuvintele sale: „Cultul ştiinţei trebuie să fie întotdeauna unit cu iubirea de patrie".
    Lucrările de specialitate :
    • „Cercetări asupra mineralelor din masivul cristalin de la Broşteni” (1882),
    • „Mineralele de la Bădenii-Ungureni” (1885),
    • „Fapte pentru a servi la descrierea mineralogică a României” (1900), prima monografie asupra mineralelor ţării noastre,
    • „Cercetări asupra compoziţiei chimice a petrolurilor române” (1903).
    Ultima modificare făcută de MichelleP; 29.01.2009 la 01:44.

  4. #4
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    11.601
    Putere Rep
    10

    Implicit Gheorghe Spacu (1883 – 1995)


    Gheorghe Spacu (nascut la 5 decembrie 1883, Iaşi – decedat la 23 iulie 1955, Bucureşti) a fost un chimist român, membru al Academia Română

    „Această ramură a ştiinţelor naturii, chimia — scria Gheorghe Spacu —, are un cîmp de investigaţii nemărginit, iar cunoştinţele teoretice şi practice care se obţin pot avea consecinţe nebănuite."
    In urma savantului a rămas o operă de o amploare uluitoare. E destul să arătăm că a elaborat nu mai puţin de 125 metode analitice noi, aplicate în laboratoarele de pretutindeni, iar numărul substanţelor chimice complexe, necunoscute anterior şi pe care le-a sintetizat, trece de o mie.
    Numele său a fost dat unor reactivi chimici şi unor reacţii chimice, menţionate nu numai în tratate şi manuale, dar chiar şi în standarde româneşti şi străine.
    Gheorghe Spacu s-a născut la 23 iulie 1883, la Bucureşti. A studiat ştiinţele fizico-chimice la Iaşi (licenţiat în 1906). Şi-a susţinut doctoratul la Iaşi, cu teza Săruri complexe da fier (feiamine) (1916). Şi-a început activitatea universitară ca asistent şi conferenţiar la Iaşi, apoi a continuat-o ca profesor universitar de chimie analitică şi anorganică la Cluj (1919—1940), unde a întemeiat un puternic curent de cercetare, încheind-o în mod strălucit la Bucureşti (1940—1955). A fost membru al Academiei Române din 1935, ca şi a numeroase academii şi societăţi ştiinţifice străine (din Paris, Berlin, Washington etc), de asemenea laureat al Premiului de Stat, în două rînduri (1950 şi 1954).
    Principalul merit al acestui mare om de ştiinţă a fost rolul său creator în domeniul chimiei combinaţiilor complexe (chimia coordinativă), fiind pe drept cuvînt considerat o autoritate de nivel mondial, descoperitorul unor întregi clase de combinaţii complexe. Dacă de exemplu înaintea lui abia erau cunoscute cîteva tipuri de amine complexe ale magneziului, Spacu a reuşit să sintetizeze 26 astfel de substanţe — iar în total a obţinut 148 amine noi. A mai dovedit că sărurile duble sînt în stare solidă combinaţii complexe, a descoperit selenocianaminele şi a demonstrat existenţa amoniacaţilor dubli. A mai studiat, cu rezultate substanţiale, feramineie şi oxalaţii complecşi.

    Maestru al chimiei analitice, a creat noi metode pentru identificarea şi dozarea unor ioni, a unor substanţe organice, a radicalilor acizi, a elementelor metalice (este, de pildă, cunoscută metoda lui Spacu pentru identificarea cuprului în minereurile de plumb). Terminologia ştiinţifică internaţională îi consemnează numele prin „reacţia Spacu", „reactivul Spacu" etc, curent utilizate în laboratoarele din toată lumea. Valoarea practică a proceselor elaborate de el şi-a găsit expresia şi în includerea metodelor analitice elaborate în standarde româneşti şi străine.
    In ultimul deceniu al vieţii sale, a creat, corespunzător nevoilor economiei româneşti în rapidă expansiune, procedee noi pentru fabricarea din gips indigen a acidului sulfuric, foarte necesar industriei, pentru producerea oxidului de magneziu. Alte procedee au fost destinate extragerii arsenului din minereuri şi prelucrări superioare a gazelor naturale, pe baza unor metode de înaltă eficienţă. „Marele număr de elevi care îi continuă opera didactică şi ştiinţifică — scrie despre el biograful său, A. S. Banciu —, prestigiul pe care şi l-a făcut în ştiinţa românească şi universală, fabricile şi uzinele care aplică procedeele iniţiate de el pentru analiza atîtor substanţe utile economiei naţionale, vor perpetua pentru multă vreme numele şi exemplul lui Gheorghe Spacu, profesorul şi savantul slujitor devotat al patriei sale."
    Acest bărbat ,,arătos şi plăcut", cum îl descria colegul său clujean, chimistul Dan Rădulesca, da o sănătate robustă, plin de optimism şi de o ironie fină, era în acelaşi timp multilateral în preocupările sale.
    Deşi interesat în primul rînd de probleme ştiinţifice, ca deschizător de noi drumuri în chimie, Gheorghe Spacu a fost în acelaşi timp un om de mare cultură, cu întinse lecturi de filozofia ştiinţei, de artă, de literatură. Iubea cu pasiune florile, care-i umpleau întotdeauna casa şi încerca să uite de frămîntările cotidiene cîntînd la vioară sau audiind muzică.


    Sursa: art-zone.ro

  5. #5
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    11.601
    Putere Rep
    10

    Implicit Lazăr Edeleanu (1862 – 1941)

    Lazăr Edeleanu (nascut la 1 septembrie 1862, Bucureşti – decedat la 7 aprilie 1941, Bucureşti) a fost un chimist român, autor al procesului de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol pe baza solubilităţii specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid. Principalele direcţii de cercetare au fost în domeniile derivaţilor acidului fenilmetacrilic si fenilizobutiric, acizilor nesaturaţi din seria aromatică, acţiunii clorurii de sulf asupra anilinei, acţiunii cloratului asupra oxiacizilor, sintetizării fenilizopropilaminei (benzendrinei), chimiei rafinării şi chimizării petrolului.

    Biografie
    S-a născut la Bucureşti, în familia numeroasă a muncitorului strungar Şaie Edeleanu, mai târziu familia mutându-se la Focşani. Micul Lazăr, dovedind reale aptitudini pentru însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, este trimis la vârsta de 12 ani la Bucureşti pentru a-şi continua studiile. Învaţă la Liceul „Sf. Sava", întreţinându-se din meditaţii şi trăind în condiţii precare, găzduit într-un subsol. Munceşte din greu, timp de un an, după susţinerea bacalaureatului (1882) şi agoniseşte astfel bani pentru a se înscrie la Universitate. [1]

    După absolvirea liceului pleacă la Berlin unde studiază chimia. Printre profesorii pe care i-a avut la renumita universitate germană s-au numărat: A.W. Hofmann, C.F. Rammelsberg şi H.L. Helmholtz. În anul 1887 obţine titlul de doctor în chimie cu teza „Asupra unor derivaţi ai acizilor fenilmetacrilici şi fenilizobutirici”, în cadrul căreia descoperă fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de „benzedrină”, cu o importantă acţiune stimulatoare asupra sistemului nervos. Pleacă pentru o perioadă la Londra şi lucrează, ca şef de lucrări, la Royal Artilery College. În această perioadă face, împreună cu Ch.F. Cross şi E.J. Bevan, cercetări în vederea obţinerii unui tip de mătase artificială neinflamabilă. De asemenea, lucrează împreuna cu R. Meldola pentru obţinerea unor coloranţi pe bază de oxazină. [2]

    Întors în ţară, şi-a câştigat aprecierea chimistului Constantin I. Istrati, care l-a reţinut ca asistent şi apoi ca şef de lucrări la catedra de chimie organică a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. În 1897 este numit director al Laboratorului de Chimie din Serviciul Minelor, iar în 1906 şeful Laboratorului de Chimie al Institutului Geologic (înfiinţat în acel an) şi în acelaşi timp director al rafinăriei Vega. În anul următor, 1907, face parte din comitetul de organizare al Congresului Petrolului de la Bucureşti şi publică împreună cu Ion Tănăsescu importanta sa monografie „Studiul petrolului român - Proprietăţi fizice şi tehnice”.

    Procedeul Edeleanu
    Anul 1908 este acela în care concepe cea mai însemnată dintre invenţiile lui, cunoscutul „procedeu Edeleanu”, constând în rafinarea produselor petrolifere cu bioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv, care asigura extragerea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen etc.). Procedeul a fost aplicat mai întîi experimental în România la rafinăria Vega, apoi industrial în Franţa (la Rouen, de catre German Borsig Company [3]) şi ulterior în lumea întreagă (în anul 1960, existau 80 de „instalaţii Edeleanu” în diferite ţări ale lumii). „Procedeul Edeleanu, sublinia Costin D. Neniţescu, a devenit şi este astăzi încă, sub forma multiplelor sale variante, procedeul de bază al fabricării uleiurilor de calitate superioară”.
    A fost director al rafinăriei Vega (1906-1910), iar în perioada 1900-1913 a reprezentat România la congresele şi reuniunile internaţionale legate de petrol de la Paris (1900), Liege (1905), Bucureşti (1907), Londra (1909) şi Viena (1913).
    Începând din 1910 se stabileşte în Germania, unde se consacră industrializării procesului de rafinare a petrolului cu bioxid de sulf lichid, fiind şi director la „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie”, care, în onoarea inventatorului român, a primit numele de „Edeleanu Gesellschaft” şi care funcţionează şi astăzi în Frankfurt. Această firmă a înregistrat în 1932 marca „Edeleanu” (reînnoită până în zilele noastre) - marcă pentru grupele de produse: hidrocarburi, carburanţi pentru motoare, uleiuri pentru transformator, uleiuri pentru întrerupătoare şi turbine, ulei alb, instalaţii şi elemente de instalaţii pentru îmbunătăţirea hidrocarburilor.
    A obţinut 212 brevete de invenţii, în România, dar şi în SUA, Germania, Franţa, Austria, Suedia, Olanda etc. A fost membru al „Societăţii de Ştiinte Naturale” din Moscova (începând din 1910), membru de onoare al „Institution of Petroleum Technologists” din Londra (1925), iar în anul 1932 i s-a acordat medalia Redwod pentru întreaga activitate stiinţifică desfăşurată. În anul 1932 este numit consilier economic onorific al României în Germania.

    Sursa: Wikipedia

Subiecte similare

  1. Romani celebri - Muzica
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 18
    Ultimul post: 27.09.2011, 07:43
  2. Romani celebri – Medicina
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 9
    Ultimul post: 28.07.2010, 16:26
  3. Romani celebri – Matematica
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 21.04.2009, 13:55
  4. Romani celebri - Inginerie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 6
    Ultimul post: 18.03.2009, 11:55
  5. Romani celebri – Fizica
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 3
    Ultimul post: 10.03.2009, 11:58

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •