Follow RomanianPortal on Twitter       
Rezultate 1 la 9 din 9

Subiect: Romani celebri – Matematica

  1. #1
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.508
    Putere Rep
    10

    Implicit Romani celebri – Matematica

    Pe acest topic vor fi postate mesaje despre romani celebri in domeniul matematicii. Mesajele in afara subiectului sau care nu sunt destul de relevante pentru acest topic, vor fi sterse.

    Multumesc celor care vor posta aici!

  2. #2
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.508
    Putere Rep
    10

    Implicit Grigore Moisil


    Grigore Constantin Moisil (nascut la 10 ianuarie 1906, Tulcea – decedat la 21 mai 1973, Ottawa, Canada) a fost un matematician român, considerat părintele informaticii româneşti.

    Studiile
    Urmează şcoala primară la Bucureşti, iar studii liceale la Vaslui şi Bucureşti (liceul Spiru Haret) între anii 1916-1922. În anul 1924 intră ca student la politehnică, secţia construcţii, dar o chemare mai puternică îl îndrepta spre Facultatea de Matematică , unde îi are ca profesori pe Dimitrie Pompeiu - mentorul său, Gheorghe Ţiţeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu. Aşa se face că Grigore C. Moisil a fost în acelaşi timp student al Politehnicii şi al Universităţii din Bucureşti. Interesul pentru matematică devine prioritar astfel că în anul 1929 părăseşte Politehnica, deşi trecuse deja toate examenele din primii trei ani şi se afla student în anul IV. Dar în acelaşi an îşi susţine teza de doctorat Mecanica analitică a sistemelor continue, în faţa unei comisii conduse de Gheorghe Ţiţeica şi având ca membri pe Dimitrie Pompeiu şi pe Anton Davidoglu. Această teză este publicată tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris şi va fi apreciată de savanţii Vito Volterra, T. Levi-Civita, Paul Lévy.
    În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la "Sorbonne" cu mari matematicieni şi participă intens la viaţa ştiinţifică cu note remarcate de profesori. În anul 1931 susţine examenul de docenţă, cu lucrarea "Sur une classe de systemes d'equations aux derivees partielles de la Physique mathematique", este numit conferenţiar la Facultatea de Matematică din Iaşi.Pleacă în concediu cu o bursă Rockefeller, de studii, la Roma.
    Cariera universitară

    În 1932 se reîntoarce şi se stabileşte timp de 10 ani în Iaşi, legat în mod deosebit de profesorul Alexandru Myller şi de biblioteca creată de acesta. Ţine primul curs de algebră modernă din România, "Logica şi teoria demonstraţiei", la Universitatea din Iaşi. În paralel începe un şir de lucrări despre logicile matematicianului polonez Lukasiewicz.Cercetările sale de logică au stat la baza unei puternice şcoli de matematică în ţară şi peste hotare (Argentina, Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria). În perioada ieşeană realizează o operă fecundă cu idei novatoare în care se întrezăreşte concepţia lui despre matematică şi tehnica lui personală de mânuire a instrumentului matematic, făcând apropieri între idei foarte îndepărtate, utilizând noţiuni din domenii complet deosebite.
    Publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei şi logicii matematice. A extins în spaţiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu şi a studiat funcţiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicaţii la mecanică. A introdus algebre numite de el Lukasiewicz trivalente şi polivalente (numite astăzi algebre Lukasiewicz-Moisil) şi le-a întrebuinţat în logica şi în studiul circuitelor de comutaţie. A elaborat metode noi de analiză şi sinteză a automatelor finite şi a avut contribuţii valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate.
    Moisil a insistat şi ajutat mult la realizarea primelor calculatoare româneşti. A avut contribuţii remarcabile la dezvoltarea informaticii şi la formarea primelor generaţii de informaticieni. A primit Computer Pioneer Award al societăţii IEEE, în 1996 (post-mortem).
    Viaţa sa dedicată matematicii şi informaticii l-a consacrat ca un extraordinar om de ştiinţă şi profesor. Era înzestrat cu un deosebit simţ al umorului. Există multe vorbe de duh şi anecdote cu Moisil. Multe se găsesc în cărţile pe care le-a scris, sau în cele care s-au scris despre el.
    A fost membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna şi al Institutului Internaţional de Filozofie.
    Lucrări


    • "La mecanique analytique des systemes continus" (1929)
    • "Logique modale" (1942)
    • "Introducere în algebră" (1954)
    • "Teoria algebrică a mecanismelor automate" (1959)
    • "Circuite cu tranzistori" (2 vol, 1961-1962).

    Sursa: Wikipedia

  3. #3
    Data înscrierii
    19.01.2009
    Locație
    Bucuresti
    Posturi
    106
    Putere Rep
    12

    Implicit Alexandru Ghika 1902-1964

    Născut la Bucureşti, urmează liceul „Gh. Lazăr".
    Talentul şi pasiunea pentru ştiinţă i-au îngăduit să-şi ia licenţa în matematici în numai doi ani, uimindu-şi profesorii prin puterea sa de muncă, dar şi prin originalitatea gîndirii sale ştiinţifice.
    In 1929, îşi susţinea teza de doctorat, în faţa unei comisii alcătuite din cunoscuţi matematicieni, introducînd cu acest prilej noţiunea de „funcţii ortonormale", astăzi curentă în literatura de specialitate.
    După terminarea studiilor, s-a consacrat în acelaşi timp carierei universitare şi cercetării, la Universitatea din Bucureşti.
    Incepînd din 1932, cand a devenit asistent la Facultatea de Ştiinţe, a predat neîntrerupt analiza funcţională şi teoria funcţiilor, pană în ultimul an al vieţii sale (conferenţiar din 1935, iar din 1945 — profesor). A fost un profesor sever, apreciat de studenţii săi pentru claritatea expunerilor şi pentru ceea ce în matematică se numeşte „eleganţa" demonstraţiilor sale.
    La toate acestea se adăugau sobrietatea, distincţia şi corectitudinea sa.
    A fost membru titular al Academiei Române din 1963. A introdus în învatamântul românesc studiul analizei funcţionale - disciplină până atunci nouă pe plan mondial. A introdus, în această specialitate, o serie de noţiuni noi, aşa cum ar fi puncte periferice şi puncte interstiţiale, preluate apoi în tratate din întreaga lume.
    A condus între 1949 şi 1964 o secţie a Institutului de Matematică, iniţiind aici cercetări de mare valoare.
    A introdus cel dintai în mod sistematic analiza funcţională ca obiect de predare în învăţămîntul superior.
    „Ghika, scrie istoricul matematicii româneşti George Şt. Andonie, a stăpînit mijloacele fine ale creaţiei matematice, pe care le-a mînuit abil, în domeniile cele mai înalt speculative ale analizei matematice moderne."
    Au rămas în urma sa 103 studii publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, care cuprind noutăţile aduse de el în ştiinţă, de asemenea 25 de lucrări didactice.
    Lucrarea sa fundamentală, Analiza funcţională, a apărut în 1967, după moartea sa.

  4. #4
    Data înscrierii
    27.01.2006
    Posturi
    3.522
    Putere Rep
    29

    Implicit Gheorghe Titeica



    Nascut 4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin - d. 5 februarie 1939, Bucuresti), matematician si pedagog roman. Profesor la Universitatea din Bucuresti si la Şcoala Politehnica din Bucuresti. Membru al Academiei Romane si al mai multor academii straine, doctor honoris causa al Universitatii din Varsovia.
    S-a ocupat in special cu studiul retelelor din spatiul cu n dimenisuni, definite printr-o ecuatie a lui Laplace. Creator al unor capitole din geometria diferentiala proiectiva si afina, unde a introdus noi clase de suprafete, curbe si retele care ii poarta numele. Prin numeroasele lucrari de matematica elementara si de popularizare a stiintei, pe care le-a publicat de-a lungul intregii sale vieti, a contribuit la ridicarea nivelului invatamantului matematic din Romania.
    Impreuna cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu si V. Cristescu, a infiintat revista „Gazeta matematica”, iar cu G.G. Longinescu publicatia „Natura” pentru raspandirea stiintelor. Cu D. Pompeiu a editat revista „Mathematica”.
    Opera principala
    Geometria diferentiala proiectiva a retelelor, 1924
    Introducere in geometria diferentiala proiectiva a curbelor, 1931

  5. #5
    Data înscrierii
    03.09.2005
    Locație
    La La Land
    Posturi
    2.666
    Putere Rep
    10

    Implicit

    Traian Lalescu
    Traian Lalescu (n. 12 iulie/24 iulie 1882, Bucureşti - d. 15 iunie 1929, Bucureşti) a fost un academician şi matematician român, profesor universitar la Bucureşti şi la Timişoara. A înfiinţat Şcoala Politehnică din Timişoara şi a fost primul său rector. Personalitate proeminentă a şcolii matematice româneşti. Are contribuţii în multiple domenii ale matematicii pure şi aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuaţilor integrale. A lăsat numeroase studii în domeniile ecuaţiilor funcţionale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii.

    Biografie


    Bustul lui Traian Lalescu în faţa Facultăţii de Mecanică a UPT.


    Este fiul unui modest funcţionar de bancă, bănăţean originar din Cornea - judeţul Caraş-Severin, mama fiind, după părinţi, ardeleancă. Indiferent de situaţia materială el a fost un strălucit elev şi premiantul de onoare al tuturor şcolilor pe care le-a frecventat. Încă elev fiind, a fost remarcat ca un real talent în matematică prin contribuţia sa la Gazeta Matematică. A studiat matematicile la Iaşi şi la Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Ţiţeica, Spiru Haret, Emil Pangrati, Anton Davidoglu şi Nicolae Coculescu.
    Traian Lalescu a purtat toata viaţa amprenta mediului atât de variat în care s-a format datorită peregrinărilor din copilarie pe care le-a făcut împreună cu familia: a fost temeinic ca bănăţeanul, serios ca ardeleanul, iubitor de frumos ca moldoveanul şi cu spiritul sprinţar ca bucureşteanul.
    Cu o bursa modestă a studiat la Paris unde, în 1908 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul Sur l’equation de Volterra. Aceasta lucrare va fi considerată prima contribuţie de seamă în domeniul ecuaţiilor integrale şi îi va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la Paris a obţinut şi diploma de inginer la Şcoala Superioară de Electricitate.
    A militat pentru înfiinţarea Şcolii Politehnice din Timişoara al cărei prim rector (sau director) a fost în 1920.
    A fost de asemenea deputat de Caransebeş. S-a ocupat în special de teoria ecuaţiilor integrale şi de aplicarea lor in rezolvarea unor probleme din teoria ecuaţiilor diferenţiale, aducând contribuţii însemnate în acest domeniu.

    A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuaţiilor integrale, intitulat Introducere la teoria ecuaţiunilor integrale. Moare la 15 iunie 1929 la Bucureşti. Din anul 1990 devine membru post-mortem al Academiei Române. Lucrări de referinţă
    • Introducere la teoria ecuaţiilor integrale" - (1911)
    • Le probleme ethnographique du Banat - (1919)
    • Calculul algebric - (1924)
    • Polinoame. Fracţiuni raţionale
    • Tratat de geometrie analitică - (1925)
    Sursa:Wikipedia

    Ca omagiu adus marelui matematician, începând cu anul 1985 a fost organizat anual un concurs interjudeţean de matematică, pentru elevii de gimnaziu şi liceu din judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş. Şi în mediul universitar există un concurs care poartă acelaşi nume, Concursul de Mecanică teoretică “Traian Lalescu”, adresat studenţilor anului I, de la profilele tehnice, mecanice în special.
    Si ca o nota personala, am participat si eu la cateva din concursurile astea...impinsa de la spate de unchiul meu,cel care a si reinviat acest concurs (la Arad)!


    Smile…It confuses people..!!



  6. #6
    Data înscrierii
    27.01.2006
    Posturi
    3.522
    Putere Rep
    29

    Implicit

    Ion Barbu


    Matematicianul

    Talentul sau matematic se manifesta inca din timpul liceului, elevul Barbilian publica remarcabile contributii in revista Gazeta matematica. Tot în acest timp, Barbilian isi dezvolta si pasiunea pentru poezie. Intre anii 1914-1921 studiaza matematica la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, studiile fiindu-i intrerupte de perioada in care isi satisface serviciul militar in timpul Primului Razboi Mondial.
    Cariera matematica continua cu sustinerea tezei de doctorat in 1929. In 1942 este numit profesor titular de algebra la Facultatea de Stiinte din Bucuresti. Publica diferite articole in reviste matematice. De deosebita importanta sunt doua dintre contribtiile lui: o scurta lucrare de doua pagini aparuta in Casopis Matematiky a Fysiky (1934-1935), unde defineste o procedura de metrizare care va fi numita de Leopold Blumenthal „spatii Barbilian”, si doua lucrari în Jber. Deutsch. Math. Verein., aparute in 1940 si respectiv in 1941, intitulate Zur Axiomatik der Projectiven ebenen Ringgeometrien, si care au inspirat o directie de cercetare in geometria inelelor, directie asociata azi in literatura de specialitate cu numele sau, al lui Hjelmslev si al lui Klingenberg.
    Teoria spatiilor Barbilian a fost amplu dezvoltata in patru lucrari:
    Asupra unui principiu de metrizare, Stud.Cercet. Mat. 10 (1959), 68-116,
    Fundamentele metricilor abstracte ale lui Poincaré si Carathéodory ca aplicatie a unui principiu general de metrizare (lucrare prezentata la Institutul de matematica in data de 4 iunie 1959), aparut in Studii si cercetari matematice, vol. 10 (1959), 273-306;
    J-metricile naturale finsleriene, aparuta in aceeasi revista în vol. 11 (1960), 7-44;
    J-metricile naturale finsleriene si functia de reprezentare a lui Riemann,lucrare scrisa împreună cu Nicolae Radu si aparuta postum, publicata tot in Studii si cercetari matematice, vol. 12 (1962), 21-36.
    Ultima lucrare a fost depusa la redactie de Nicolae Radu pe 20 octombrie 1961; Barbilian se stinsese pe 11 august, in acelasi an. Originalitatea ideii matematice a lui Barbilian consta in reexaminarea modelului Poincaré al geometriei neeuclidiene a lui Lobacevski. Acest model genereaza în mod natural o distanta care poate fi reprezentata ca oscilatie logaritmica.
    Contributia lui Dan Barbilian a fost de a analiza cat de generala e aceasta procedura de a construi o distanta si de a stabili o teorie a spatiilor metrice dotate cu aceasta distanta. In lucrarea din 1934, a definit o metrica in interiorul unei regiuni planare oarecare, generalizand astfel ideea modelului Poincaré, care este definit doar în interiorul discului unitate. Cu acea metrica, interiorul multimii devenea un model de geometrie neeuclidiana. Aceste rezultate au fost citate si folosite de-a lungul anilor de multi matematicieni.
    Poetul
    Debutul sau artistic a fost declansat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecati intr-o excursie la Giurgiu in timpul liceului, Dan Barbilian ii promite lui Tudor Vianu ca va scrie un caiet de poezii, argumentand ca spiritul artistic se afla in fiecare. Din acest "pariu", Dan Barbilian isi descopera talentul si iubirea fata de poezie. Dan Barbilian spunea ca poezia si geometria sunt complementare in viata sa : acolo unde geometria devine rigida, poezia ii ofera orizont spre cunoastere si imaginatie.
    Criticul si prietenul sau Tudor Vianu ii consacra o monografie, considerata a fi cea mai completa pana in ziua de azi.

  7. #7
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.508
    Putere Rep
    10

    Implicit Dimitrie Mangeron (1906 – 1991)


    Dimitrie Ioan Mangeron (nascut la 15/28 noiembrie 1906, Chişinău – decedat la 27 februarie 1991, Iaşi) a fost un matematician român, membru corespondent (1990) al Academiei Române.

    Tatăl a fost mecanic de locomotivă, care circula pe ruta Chişinău-Sankt-Petersburg. A absolvit liceul la Ungheni şi facultatea de ştiinţe (secţia matematici) la Universitatea din Iaşi, unde a fost oprit să lucreze, iniţial ca asistent, mai apoi ca şef de lucrări, conferenţiar, profesor. Mangeron este unul dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interese ştiinţifice. A avut preocupări de ecuaţii diferenţiale, neliniaritate, robotică, astronautică ş.a. Poliglot. Citea în 10 limbi şi publica în 6 limbi. Ca profesor universitar a fost unul dintre cei, care au atras admiraţiile studenţilor de pretudindeni. A fost membru a peste 25 de societăţi ştiinţifice internaţionale, inclusiv a Societăţii Americane de matematică, a Societăţii Internaţionale de astronautică, ş.a.

    Opera

    • 1. Mecanica rigidului (în colaborare cu Nicolae Irimiciuc). Mecanica rigidului. B., Ed. Tehnică, vol. 1, 1978; vol.2, 1980; vol.3, 1981.
    • 2. Sopra un problema al contorno per un'equazione differenziale non lineare alle derivate parziali di quarto ordine con le caratteristiche reali doppie .Rendiconti Accad. d. L. Roma (6) 16, 305-310, 1932
    • 3. Sur certains problemes а la frontire pour une classe d'equations aux derivees partielles d'ordre superieure. C. R. Acad. Sci., Paris, 204, 94-96.
    • 4. Corespondenţă cu tangenta isoclină . I, II. Gaz. mat., Bucuresti, 47, 208-212, 257-261. 1942
    • 5. (coaut: Oguztöreli, M.N.).Über Beziehungen zwischen Lösungen partieller Differentialgleichungen unterschiedlicher Typen und über gewisse neue Funktionenklassen bezüglich polyvibrierender Gleichungen. (Spanish). Math. Notae 21(1968/69), 95-103 (1970).
    • 5. (coaut: Lenyuk, M.P.; Crăciunaş, P.T.) Дифференциальные системы генерирующие классы функций и их приложения.(French summary). Mem. Sect. Stiint., Ser. IV 12, No.1, 25-41 (1989/1991).
    • 6. (coaut: Goia, I.; Vlase, S.). Symmetrical branched systems vibrations. (English) Mem. Sect. Stiint., Ser. IV 12, No.1, 43-57 (1989/1991).
    • ş.a. peste 600.


    Sursa: Wikipedia

  8. #8
    Data înscrierii
    03.09.2005
    Locație
    La La Land
    Posturi
    2.666
    Putere Rep
    10

    Implicit Gheba, omul care a scos la tabla tara intreaga

    Omul care a scos la tabla tara intreaga

    Profesorul Grigore Gheba scoate o culegere de matematica la 91 de ani

    Cel mai cunoscut autor de culegeri de matematica din Romania, profesorul Grigore Gheba, asteapta in aceste zile sa-i apara o noua lucrare, “Teme fundamentale in studiul matematicii - Clasele IV-X”. Culegerea, prima pe care venerabilul profesor nu o testeaza mai intii pe elevii sai, are pe coperta “figura Gheba”, model geometric ce a limpezit ani de-a rindul mintile elevilor.
    Intr-o dimineata nehotarita de primavara din anul al 91-lea al existentei sale, Grigore Gheba a facut roata cu gindul peste intimplarile ce-i umplu fiinta: anii de scoala, anii de razboi si de lagar, doua neveste, copiii, o iubire care l-a readus din morti, altele mai mici ce doar i-au reamintit ca e in viata. Si culegerile de matematica, 34 la numar, tiparite in peste sase milioane de exemplare. Rindurile de mai jos incearca sa recompuna povestea profesorului Gheba. Omul care a scos la tabla tara intreaga.

    Anii de scoala

    M-am intilnit cu profesorul - si generalul in retragere - Grigore Gheba in sufrageria casei sale, din cartierul bucurestean Drumul Taberei, si am impartit pentru citeva ore aceeasi masa acoperita cu sticla sparta la unul dintre colturi. Ne despartea un manunchi de poze. Razboiul, matematica, femeile iubite. O viata.
    “M-am nascut intr-un sat de munte din judetul Vrancea, se cheama Poienita - Dumitresti, ca unul dintre cei sapte copii ani unei familii sarace. Mama mea, Maria, punea gaz in lampa doar simbata si duminica, in restul saptaminii culegeam surcele ca sa tin focul treaz in soba si sa pot face socoteli cu condeiul pe tablita din piatra moale. Lucram dintr-o carte, “1001 de probleme de matematica” se numea, primita de la un unchi, inspector de matematica”, povesteste profesorul Gheba. Baiatul nu implinise inca 12 ani cind stia pe dinafara cartea de probleme, stirnind uimirea unchiului. La imboldul acestuia, intr-o dimineata, Maria Gheba arunca intr-o traista patru oua fierte linga un pumn de mamaliga si, cu Grigore de mina, o lua peste dealuri, cale de 30 de kilometri pe jos, sa-si dea feciorul la liceul din Rimnicu-Sarat. Ajunsera inainte de caderea soarelui, plini de praf si flaminzi.
    Femeia incepu sa plinga fara sa poata spune de ce. Ii agata copilului traista pe umar, facu o cruce mare cu dreapta si-l impinse pe poarta scolii. Puiul de taran intra intr-un hohot de ris. Uniformele apretate din banci se hlizeau de opincile lui. Se oprira doar cind directorul Gherda isi slobozi glasul catre nou-venit: “Ce stii tu din matematici, baiete !?”. “Stiu tot din cartea asta!”, indrazni Grigore, scotind din traista cartulia de la unches. Peste clasa se lasa o tacere curioasa. “Ia scrie-mi tu pe tabla trei milionimi!”. Nou venitul apuca creta si scrijeli cu zgomot ascutit... 0,000.003. Gherda zimbi, apasa un buton si-n citeva clipe pe usa se iti capul contabilului scolii. “Il iei pe taranoiul asta, il imbraci la magazinul “Mireasa” si-l pui la internat, o sa fie elevul scolii mele”.
    Lui Grigore i-au trebuit trei saptamini sa invate sa mearga in ghetele galbene cu toc de patru centimetri pe care le primise de la scoala.

    Prizonier la cotul Donului

    Tinarul Gheba urma apoi Scoala de ofiteri in rezerva de la Bacau si obtinu gradul de sublocotenent. Isi aminteste ca a ramas concentrat permanent la Rimnicu-Sarat “pentru ca nevestei colonelului Anastasescu, comandantul regimentului, ii placea cum
    dansam”. Stia ea, coloneasa, ceva, de vreme ce, tocmai in timpul unui bal, sublocotenentul a cucerit inima unei frumoase invatatoare, Lilica Popescu, care, in 1936, avea sa-i devina sotie. Razboiul il purta pe sublocotenentul de artilerie Grigore Gheba in Transnistria, sa lupte impotriva rusilor. Pe 3 noiembrie 1942 cazu prizonier la Cotul Donului. “In vagonul meu aveam noua morti si, in mijloc, o gramada mare de excremente. Intr-un alt vagon, cei ramasi in viata taiasera fesele mortilor si le mincasera. Dupa ce am trecut prin trei lagare, dintr-un barbat voinic, la 26 de ani, ajunsesem sa cintaresc 39 de kilograme.
    Atunci a aparut ingerul vietii mele.”

    Marusia, ingerul cu ochi albastri

    Era medicul lagarului, avea gradul de capitan, era blonda cu ochi albastri. O chema Marusia Anka. “S-a asezat linga patul meu, plingeam, convins ca mai am citeva ore de trait. M-a intrebat de ce pling, i-am raspuns ca nu voi mai vedea niciodata tara. M-a
    mutat intr-o alta camera si s-a ingrozit de oasele mele cind m-a dezbracat sa ma consulte. A revenit cu niste lapte si oua. Nu mai vazusem de doi ani asa ceva. Mai tirziu am aflat ca erau din ratia ei...” Asa incepu intre cei doi o poveste de dragoste care continua tot razboiul. La indemnul Marusiei, Grigore Gheba s-a inscris in Divizia Tudor Vladimirescu si a luptat impotriva nemtilor. A fost de doua ori ranit si decorat de opt ori. In ciuda acestei evolutii, a avut relatii tensionate cu citiva conducatori sovietici, accentuate imediat dupa razboi, cind, ca prefect, pentru scurt timp, al judetului Rimnicu-Sarat, a fost acuzat de antisovietism. “Am parasit toate structurile si m-am inscris la Facultatea de Matematica din Bucuresti. Nu mi s-a permis sa acced la catedre inalte pentru ca am refuzat sa ma inscriu in partid.” In 1955 prima lui sotie a murit, iar Gheba s-a recasatorit doi ani mai tirziu cu Lucretia, care-i sta si astazi alaturi. Dintre culegerile care l-au facut faimos, cea dintii a scris-o profesorul in 1958. Erau vremuri tulburi, cind invatamintul romanesc suferea de lipsa profesorilor calificati de matematica. “Foarte multi invatatori predau matematica dupa manuale pe care nici ei nu le prea intelegeau. Fiind cooptat intr-o brigada de inspectie in scoli, am constatat ca profesorii necalificati faceau erori grosolane in rezolvarea unor probleme din manualul de matematica. La o astfel de vizita, facuta chiar in comuna mea natala, profesorii m-au rugat sa le rezolv problemele din manual si sa le trimit prin posta. Am lucrat doua luni impreuna cu sotia, le-am multiplicat in 50 de exemplare si le-am expediat Inspectoratului-Scolar din Rimnicu-Sarat. Am
    primit apoi cereri din toata tara. Atunci am scos prima culegere in 350.000 de exemplare. S-au epuizat in citeva zile”. Nici una dintre culegerile care au urmat nu dadea gres pentru ca profesorul proba toate exercitiile cu elevii pe care ii avea acasa, la
    meditatii. “Tin minte ca, odata, la un concurs de matematica, din 18 cistigatori, 16 erau pregatiti de mine. Aveam doua serii pe zi, a cite 3-4 copii, nu acceptam mai multi intr-o serie pentru ca nu era eficient. Ma suna si acum din America sa-mi multumeasca fostii elevi.”

    Culegerile, vindute in sase milioane de exemplare

    Gheba nu s-a sfiit niciodata sa critice conceptia manualelor scolare, fapt care i-a atras antipatia autorilor, dar si simpatia profesoriloor din tara. El a avut marea inteligenta pedagogica sa imparta probleme pe genuri de solutii, “a ipotezelor, a restului din rest, a comparatiei”, lucru care avea darul sa faca algebra, dar mai ales geometria, punctul forte al lui Gheba, mult mai usor de inteles. In 1975, cind faima lui era la apogeu, Suzanea Gidea a incercat sa-i interzica sa mai publice. Dar la interventia altor capi ai regimului, a lui Gogu Radulescu, in special, profesorul si-a putut continua munca. A publicat 34 de culegeri intr-un tiraj total de peste sase milioane de exemplare. Cot la cot cu Gheba au lucrat Lucretia Gheba, actuala sotie, si Carmina Gheba Dragomir, fiica adoptiva a cuplului. La 15 aprilie, Editura Univers va scoate pe piata cea mai recenta dintre culegerile profesorului Gheba, pentru ca “ultima” nu indraznim sa spunem. Profesorul e un pic emotionat. Nu mai are de ani buni copii la pregatire si nu a probat pe ei, ca in atitea alte rinduri, metodele de rezolvare. “Dar n-am cum sa dau gres, e experienta mea de-o viata acolo!”

    La plecare il intreb daca mai stie ceva de capitanul cu zulufi si ochi albastri. Imi spune, usor soptit, ca in 1998, cu acordul sotiei si cu 340 de ruble in buzunar, a zburat la Moscova, sa dea de urma ingerului. Cind a ajuns in fata blocului de pe Bulevardul Maxim Gorki, unde s-a petrecut o noapte din dragostea lor, i s-a oprit inima in loc. N-a mai gasit-o pe Marusia. A ramas la locul ei doar padurea de molizi de la marginea Moscovei.

    Sursa:poezie.ro

    Romania/ Romanian Global NewsTuesday, 14 September 2004Matematicianul Grigore Gheba, care a fost pentru generatii de romani, idolul pasionatiolor de matematica, a trecut in nefiinta. Inmormantarea a avut loc pe 11 septembrie, in cimitirul “Tudor Vladimirescu”, cu o slujba modesta, de la care insa, nu au lipsit salvele de mitraliera, trase in aer. Trei jerbe de flori trimise de trei scoli generale din Capitala impodobeau mormantul.
    Matematicianul Grigore Gheba, ale carui culegeri au trecut prin mainile oricarui scolar, a fost un om vesel, spiritual, cu inclinatii catre muzica, spun rudele apropiate ale acestuia. “Pasiunea mea pentru matematici m-a subjugat de copil, marcandu-mi intreaga existenta. Ca elev, apoi ca student, iar mai tarziu ca profesor, nu m-am impacat defel cu insusirea superficiala a notiunilor de matematica, dar mai ales cu modul de prezentare de catre profesori, care sigur respectau manualele, neclare si confuze, pline de erori“ - Grigore Gheba, in “Intre viata si moarte“, editura “Publistar“, Bucuresti, 1993. Grigore Gheba s-a nascut la 15 august 1912, intr-o familie saraca din satul Dumitresti, judetul Vrancea. A scris 42 de culegeri de probleme de matematica pentru elevi, care au fost editate in peste sase milioane de exemplare. Din 2001 ii poarta numele un concursul de matematica pentru mii de scolari din clasele IV-IX care se tine de doua ori pe an. A absolvit Scoala de Ofiteri in Rezerva de la Bacau si, mai apoi, Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti.


    Smile…It confuses people..!!



  9. #9
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.508
    Putere Rep
    10

    Implicit Dimitrie D. Pompeiu (1873 – 1954)


    Dimitrie Pompeiu (nascut la 22 septembrie/4 octombrie 1873, Broscăuţi (jud. Dorohoi) – decedat la 8 octombrie 1954) a fost un matematician român, profesor la universităţile din Iasi, Bucuresti şi Cluj, membru titular al Academiei Române.

    A urmat şcoala primară şi gimnaziul în Dorohoi şi apoi şcoala normală de institutori la Bucureşti.
    În perioada 1893-1898 a funcţionat ca institutor la Galaţi şi apoi la Ploieşti. În 1898 obţine un concediu plătit şi pleacă la Paris, unde îşi termină studiile secundare şi se înscrie la Universitate, devenind licenţiat în matematici. În anul 1905 şi-a susţinut teza de doctorat sub conducerea lui Henri Poincaré. În toamna anului 1905 se întoarce în ţară, ocupă un post de conferenţiar de analiză matematică, iar din 1907 este profesor de mecanică la Universitatea din Iaşi. În 1912 se transferă la Bucureşti ca succesor al lui Spiru Haret, iar din 1930 ca profesor de teoria funcţiilor, după pensionarea lui David Emmanuel. În 1934 este ales membru al Academiei Române.

    A adus numeroase contribuţii în domeniul analizei matematice, teoriei funcţiilor de o variabilă complexă, mecanicii raţionale s.a. În teza sa de doctorat (Paris, 1905), rămasă celebră, a demonstrat printr-un exemplu existenţa funcţiilor analitice continue pe mulţimea singularităţilor lor.
    Pompeiu este iniţiatorul teoriei funcţiilor poligene, care constituie o extindere naturală a funcţiilor analitice. În acest domeniu a introdus noţiunea de derivată areolară şi a extins celebra formulă a lui Cauchy, prin formula cunoscută ca formula lui Cauchy-Pompeiu.

    De asemenea a introdus noţiunea de distanţă între două mulţimi şi a construit funcţii reale, neconstante, a căror derivată se anulează în orice interval, denumite funcţii Pompeiu. Este creatorul şcolii matematice de teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale şi de mecanică.
    Într-o scurtă lucrare publicată în anul 1929, Pompeiu demonstrează că dacă integrala dublă a unei funcţii continue în plan are aceeaşi valoare pe orice pătrat de latură dată, atunci funcţia se reduce la o constantă. Aceasta simplă observaţie a generat una dintre cele mai interesante probleme ale analizei matematice, cunoscută ca "problema lui Pompeiu".

    O altă simplă observaţie, care a condus la numeroase cercetări, este cea privind teorema creşterilor finite.

    De numele lui Pompeiu se leagă organizarea la Cluj, după primul război mondial, a învăţământului matematic românesc. El organizează seminarul matematic din Cluj, după exemplul celebrului seminar de la College de France. De asemenea, în 1929, împreună cu Petru Sergescu, înfiinţează revista "Mathematica", de largă circulaţie internaţională.

    Opera matematică a lui Pompeiu este conţinută în cele aproximativ 150 de lucrări publicate.
    Lucrări principale: "Asupra continuităţii funcţiilor de o variabilă complexă" (1905).

    Sursa: Wikipedia

Subiecte similare

  1. Romani celebri - Muzica
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 18
    Ultimul post: 27.09.2011, 07:43
  2. Romani celebri – Medicina
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 9
    Ultimul post: 28.07.2010, 16:26
  3. Romani celebri - Inginerie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 6
    Ultimul post: 18.03.2009, 11:55
  4. Romani celebri – Fizica
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 3
    Ultimul post: 10.03.2009, 11:58
  5. Romani celebri - Chimie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 4
    Ultimul post: 10.03.2009, 11:57

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •