Follow RomanianPortal on Twitter       
Pagina 1 din 5 123 ... UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 47

Subiect: Romani celebri - Literatura

  1. #1
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.505
    Putere Rep
    10

    Implicit Romani celebri - Literatura

    Pe acest topic vor fi postate mesaje despre romani celebri in domeniul literaturii. Mesajele in afara subiectului sau care nu sunt destul de relevante pentru acest topic, vor fi sterse.

    Multumesc celor care vor posta aici!

  2. #2
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.505
    Putere Rep
    10

    Implicit Mihai Eminescu


    Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (nascut la 15 ianuarie, 1850, la Ipoteşti – decedat la 15 iuni 1889, Bucureşti) este al saptelea din cei 11 copii ai căminarului Gh. Eminovici (provenit dintr-o familie de tărani români din nordul Moldovei) si ai Ralucăi Eminovici (n. Jurascu), fiică de stolnic din Joldesti. Mihai Eminescu fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literature romana, fiind supranumit şi „luceafărul poeziei româneşti”. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în sedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

    Momente importante:

    1858-1866 - scoala la Cernăuti;
    1866 - Debut cu poezia "La mormantul lui Aron Pumnul" intr-o brosura votitiva "Lacramioarele invataceilor gimnagiasti". La 25 februarie publica in Familia din Pesta, cu numele schimbat de Iosif Vulcan in Mihai Eminescu , poezia "De-as avea". Pe vara se afla ca privatist la Blaj.
    1870-1872 este student la Viena; urmează ca "auditor extraordinar" Facultatea de Filosofie si Drept(dar studiază si cursuri de la alte facultăti); activează în rândul societătilor studentesti; participă la pregătirea unei serbări si a unui Congres studentesc la Putna cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Stefan cel Mare; se împrieteneste cu Ioan Slavici; o cunoaste la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la "Convorbiri literare"; debutează ca publicist în ziarul "Albina", din Pesta; apar primele semne ale bolii;
    1872-1874 - student "ordinar" la Berlin; Junimea îi acordă o bursă cu conditia să-si ia doctoratul în filosofie; urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene;
    1874-1877 - Iasi: director al Bibliotecii Centrale; profesor suplinitor; revizor scolar pentru judetele: Iasi si Vaslui; redactor la ziarul "Curierul de Iasi";
    18771883 - Bucuresti - redactor, redactor sef la ziarul "Timpul", activitate publicistică exceptională, care-i ruinează sănătatea; scrie marile lui poeme: Scrisorile, Luceafărul, etc.;
    1883 - se îmbolnăveste grav, internat la spitalul doctorului Sutu, apoi la un institut lângă Viena; în decembrie îi apare volumul "Poezii" - prefată si texte selectate de Titu Maiorescu;
    1883-1889 - ani de boală;
    Se stinge din viată in 15 iunie(în zori - ora 3) în casa de sănătate a doctorului Sutu;

  3. #3
    Data înscrierii
    09.12.2003
    Locație
    Chicago & Constanta
    Posturi
    13.505
    Putere Rep
    10

    Implicit

    Citat Postat în original de MichelleP Vezi post
    A fost considerat cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani.
    A fost poet,scriitor,dramaturg,director de teatru,comentator politic,ziarist.Opera lui cuprinde teatru,nuvele,povestiri,momente si schite,publicistica,parodii,poezii.Este intemeietorul teatrului comic din Romania si unul din principalii fondatori ai teatrului national.
    Perioada marilor creatii dramatice:
    O noapte furtunoasa (1879), Conul Leonida fata cu reactiunea (1879), O scrisoare pierduta (1884), D-ale carnavalului (1885), Napasta (1890)
    Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901), volumul Nuvele si povestiri (1908)

    Spunea despre iubire:
    "O mare durere sa iubesti,o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere"
    Multumesc pentru postare MichelleP! Rugamintea mea ar fi ca pe viitor sa postati la aceasta sectiune un pic mai detaliat, cu o scurta biografie, etc.
    Daca nu te deranjeaza, voi edita un pic postarea ta, sau voi posta un mesaj suplimentar despre Caragiale. I-l poti edita si tu daca vrei.

    P.S Voi sterge mai tarziu mesajele off topic.

  4. #4
    Data înscrierii
    19.01.2009
    Locație
    Bucuresti
    Posturi
    106
    Putere Rep
    12

    Implicit

    Ion Luca Caragiale (1852-1912)

    A fost considerat cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani.
    A fost poet,scriitor,dramaturg,director de teatru,comentator politic,ziarist.Opera lui cuprinde teatru,nuvele,povestiri,momente si schite,publicistica,parodii,poezii.Este intemeietorul teatrului comic din Romania si unul din principalii fondatori ai teatrului national.
    Perioada marilor creatii dramatice:
    O noapte furtunoasa (1879), Conul Leonida fata cu reactiunea (1879), O scrisoare pierduta (1884), D-ale carnavalului (1885), Napasta (1890)
    Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901), volumul Nuvele si povestiri (1908)

    Spunea despre iubire:
    "O mare durere sa iubesti,o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere"

    A urmat scoala primara la Ploiesti.Dupa absolvirea scolii primare, Ion Luca nu a mai putut urma decit 4 clase gimnaziale.
    Debutul literar Caragiale si l-a facut la virsta de 21 ani (1873), incepind sa colaboreze la revista umoristica “Claponul” si “Calendarul claponului”. La “Ghimpele ” si ”Claponul”, I.L.Caragiale s-a pregatit pentru viitoarea lui activitate de dramaturg si de prozator, de scriitor satiric.
    In acesti ani l-a cunoscut pe M.Eminescu. L-a pretuit din prima clipa pe tinarul poet, despre care va scrie mai tirziu articole clocotind de indignare impotriva celor vinovati de nefericirea lui (Ironie, Doua note). Caragiale a fost coleg de redactie la ziarul conservator “Timpul” cu Ioan Slavici si Eminescu
    Anii 1878-1890 reprezinta epoca marilor creatii dramatice a lui I.L.Caragiale. Incepind din 1877 Caragiale publica cronici dramatice care dovedesc grija pentru dezvoltarea teatrului romanesc. Deosebit de interesante sunt articolele tiparite in ziarul “Romania literara”, ”Cercetare critica asupra teatrului romanesc”(1878).
    In noiembrie 1878 Caragiale citeste la “Junimea” prima sa opera de proportii mai mari, comedia "O noapte furtunoasa". Piesa a fost jucata in ianuarie 1879.
    La 13 noiembrie 1884 se reprezinta pe scena Teatrului National comedia “O scrisoare pierduta”. Dupa aceasta capodopera a teatrului romanesc, I.L.Caragiale scrie inca o comedie din viata micii burghezimi, D-ale carnavalului (1885) si drama Napasta (1890). In 1881 paraseste gazeta “Timpul”.
    In 1885 este profesor la liceul particular sf.Gheorghe. In 1888 ajunge pentru o scurta vreme director al Teatrului National din Bucuresti.
    In 1892 publica un volum de proza ( nuvelele Pacat si O faclie de pasti, 2 scrieri ce dovedesc marele sau talent de prozator.
    In iunie 1912 moare subit, in urma unui atac de inima. Corpul sau a fost inmormintat la cimitirul Bellu.
    Ultima modificare făcută de sorin; 30.01.2009 la 19:35. Motiv: adaugat info

  5. #5
    Data înscrierii
    28.04.2006
    Posturi
    2.254
    Putere Rep
    18

    Implicit George Cosbuc...


    Nascut la 20 septembrie 1866 la Hordou ; decedat la 9 mai 1918 la Bucuresti
    a fost un poet roman din Transilvania, membru titular al Academiei Romane din anul 1916.
    1. Primii ani
    1866-09-20 Se naste George Cosbuc la Hordou-Nasaud (astazi Cosbuc), al optulea din cei 12 copii ai preotului Sebastian si al preotesei Maria Cosbuc. Copilaria si-o petrece intr-o asezare sateasca cu un folclor bogat si cu o natura palpitanta, aspecte care ii vor influenta opera de mai tarziu.
    1873 - 1876 Copilul Cosbuc urmeaza cursurile primare la diferite scoli - Hordou, Salva, Telciu si Nasaud.
    1876 - 1884 Cosbuc urmeaza studiile liceale la Nasaud. Liceanul citeste mult si gandeste adanc asupra lecturii. Activeaza la Societatea de lectura "Virtus romana rediviva" a elevilor, devine vicepresedinte si apoi presedintele ei si imprima zeci de pagini originale si traduceri in publicatia societatii "Muza someseana". Numarul poeziilor lecturate se ridica la 150 si cel al versurilor publicate in revista manuscrisa la 50 de creatii. Intr-un fel, ele sunt un tip de exercitiu benefic. In germene se gasesc aici directiile fundamentale ale drumului poetului, traducatorului si evocatorului de fresce ale razboiului.
    2. Debut
    1884 toamna... In fata tatalui sau, evita sa se inscrie la seminarul greco-catolic din Gherla, spre a deveni preot, si atunci se inscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj. Continua sa scrie poezii si isi face debutul literal cu Filozofii si Plugarii la gazeta Tribuna din SIbiu, condusa de I. Slavici. Moment important in destinul sau poetic.
    1886 Retragerea de la facultate din cauza lipsurilor materiale.
    3. Gazetar
    1887 august . Cosbuc devine redactor la Tribuna, datorita lui I. Slavici, care abordeaza in cadrul discutiilor o multitudine de probleme de teorie literara. O etapa rodnica, soldata cu publicarea a 55 de poezii (originale sau traduceri). Devine foarte cunoscut in Transilvania.
    1889 Aparitia poemului Nunta Zamfirei in Tribuna (nr 108). Moment inaltin in cariera poetica.
    4. Perioada Bucuresteana
    1890 La chemarea lui Titu Maiorescu se stabileste in Bucuresti. Primeste postul de "desemnator-adjunct" la Ministerul Cultelor, din care, fiindca nu i se potrivea firii sale, va demisiona la scurta vreme. Colaboreaza la diferite reviste literare si duce o viata agitata.
    5. Balade si idile. Fire de tort
    1893 Cosbuc publica prima culegere de poezii originale prin volumul Balade si idile. Cartea marcheaza un moment important in evolutia sa artistica si in dezvoltarea literaturii romane. Prin poemul "In opressores", poetul se afla printre memorandisti cu prilejul procesului "Memorandului" desfasurat in Cluj.
    6. Conducător de reviste
    1894 - 1896 Impreuna cu I. Slavici si I.L. Caragiale, editeaza revista Vatra. Publica aici, printre altele, poeziile "In opressores" si "Noi vrem pamant".
    1895 Casatoria lui Cosbuc cu Elena Sfetea, avand binecuvantarea parintilor. Se naste singurul baiat al scriitorului, Alexandru.
    1896 Apare "Fire de tort", a doua culegere de versuri originale. Da la tipar traducerile "Mazepa" de Byron, "Georgicele" , "Eneida" de Virgiliu.
    7. Traducator
    1897 Reeditarea volumului "Balade si idile", din care, nemotivat, omite cateva poezii de o mare frumusete.
    In acest an, publica mai multe traduceri din creatia universala, intrate in ciclul literaturii romane. Poetul are concomitent serioase preocupari privind dezvoltarea presei romanesti. Conduce revista "Foaia interesanta" (1897) si face parte din colectivul redactional al periodicului "Albina" (din 1897), publicatie dedicata culturalizarii poporului. In aceasta privinta publica zeci de articole.
    1899 Publica cartile : "Razboiul nostru pentru neatarnare" si "Povestea unei coroane de otel", in care evoca cu patos luptele eroice ale ostasilor nostri.
    1900 Cosbuc este ales membru corespondent al Academiei Romane. Se hotaraste sa traduca Divina Comedie de Dante Aligheri
    1901 Cosbuc, impreuna cu Vlahuta, editeaza revista "Samanatorul", conceputa ca descendenta a revistelor patriotice mai vechi; Dacia literara (1840), Tribuna (Sibiu). Scopul declarat : dezvoltarea traditiilor sanatoase ale presei romanesti, realizarea unitatii scriitorilor, aproprierea lor de popor. Dupa un rastimp, cei doi scriitori parasesc conducerea si publicatia, care, sub autoritatea altor intelectuali, abandoneaza orientarea initiala.
    1902 I se tipareste cea de-a treia culegere de versuri originale : "Ziarul unui pierde vara".
    Primeste postul de referendar la Casa Scoalelor. Un timp este coleg cu Al. Vlahuta, M. Sadoveanu, Emil Garleanu.
    Pentru a face o traducere fidela a Divinei Comedii, dupa original, incepe sa invete serios limba italiana, intreprinde o calatorie mai lunga in Italia si sta mai multe saptamani in statiunea balneara Riva.
    1904 Tipareste culegerea de versuri patriotice "Cantece de vitejie".
    Lucreaza intens la traducerea Divinei Comedii. In colaborare cu Ioan Gorun si Ilarie Chendi, scoaterevista "Viata literara".
    1907 Are neplaceri din cauza publicarii poemului manifest "Noi vrem pamant", care se raspandise in foi volante in masa rasculatilor. Alte doua poezii ale sale reflecta framantarile sociale ale vremii : "Pamantul uitarii" si "Parabola semanatorului".
    1908 Reintoarcere pe pamanturile natale, unde este primit ca un apostol.
    1910 Publicarea traducerii dramei "Don Carlos" de Fr. Schiller.
    1912 Petrece timp de 6 saptamani in Italia, intreprinde studii dantesti in biblioteca din Florenta. Printre lucrarile sale, a ramas un material cu comentarii dantesti care se va publica peste ani, abia in 1963, 1964
    1913 Primirea sarbatoreasca la Nasaud, cu prilejul aniversarii a 50 de ani de la infiintarea gimnaziului.
    8. Razboiul si pierderea fiului
    1914 Declansarea primului razboi mondial. Poetul deplange (in poezia Morti-pentru cine ?) trimiterea romanilor in razboi de catre autoritatile Impreiului Austro-Ungar.
    1915 Moartea fiului Alexandru, student si tanar talentat, intr-un accident de automobil la Balesti, in Oltenia. Durerea este coplesitoare si poetul nu-si va mai putea reveni.Isi gaseste refugiul in opera danteasca. Descumpanit, nu poate participa la marea adunare a transilvanenilor si bucovinenilor din toamna, dar trimite o scrisoare in care condamna actiunile dusmanoase ale Impreriului Austro-Ungar fata de romani.
    9. Academia Romana
    1916 Alegerea ca membru activ al Academiei Romane.
    10. Moartea
    1918-05-09 Moare scriitorul George Cosbuc la numai 51 de ani, fiind inmormantat in cimitirul Serban Voda - Bellu, langa fiul sau Alexandru, si in vecinatatea marilor scriitori M. Eminescu, I.L. Caragiale s.a.
    11. Post mortem
    1924 - 1932 Apare "Divina Comedie" de Dante Aligheri. Traducere de G. Cosbuc. Editie ingrijita si comentata de Ramiro Ortiz, Vol I-II
    1943 Moare sotia poetului.
    1966 Se publica "Odissea" de Homer. Traducerea de G. Cosbuc. Editie ingrijita de Iuliu Sfetea si St. Cazimir, cu un studiu introductiv de St. Cazimir, vol I-II, Bucuresti.

  6. #6
    Data înscrierii
    28.04.2006
    Posturi
    2.254
    Putere Rep
    18

    Implicit Opere George Cosbuc....

    Casa parinteasca.....


    Opere.....

    Balade pe motive straine
    La parau
    Balada
    Dragoste invrajbita
    Balada albaneza
    Fatma
    Puntea lui Rumi
    Regina ostrogotilor
    El Zorab
    Lordul John
    Lirica de atitudine sociala
    Noi vrem pamant
    Lupta vietii
    Pentru libertate
    In opressores
    Hora
    Doina
    Langa leagan
    Un cantec barbar
    Ex ossibus ultor!
    Spanzurati-l, de-i misel
    Poezia erosului rural şi a naturii
    Rada (1889
    La oglinda (1890)
    Nu te-ai priceput (1889)
    Suptirica din vecini (1893)
    Cantecul fusului (1893)
    Fata morarului (1889)
    Dusmancele (1893)
    Numai una! (1889)
    Scara
    Spinul (1893)
    Rea de plata (1891)
    Recrutul
    In zori
    Pierde-vara
    Vara (1892)
    Dupa furtuna
    Seara
    Strengarul vailor
    Vantul
    Pace
    Noapte de vara (1892)
    Nunta in codru
    Concertul primaverii
    Vestitorii primaverii
    Iarna pe ulita
    In miezul verii
    Cantec (1900)
    Poezia evocarii trecutului si a Razboiului de independenta
    Decebal catre popor
    Moartea lui Gelu
    Pasa Hassan
    Oltenii lui Tudor
    Un cantec barbar
    Cetatea Neamtului
    Povestea caprarului
    Trei, Doamne, si toti trei
    O scrisoare de la Muselim Selo
    Dorobantul
    Cantecul credintei
    Coloana de atac
    Poezia marilor evenimente din viata satului
    Nunta Zamfirei (1889)
    Moartea lui Fulger (1893)
    Poezii de atitudine patriotica
    Graiul neamului
    Tara avem si noi sub soare
    Sus inima
    In santuri
    Poetul
    Spada si corabii

  7. #7
    Data înscrierii
    28.04.2006
    Posturi
    2.254
    Putere Rep
    18

    Implicit Liviu Rebreanu..



    (1885-1944)
    Liviu Rebreanu s-a nascut la 27 noiembrie 1885, in satul Tirlisiua, judetul Bistrita-Nasaud. Este primul dintre cei treisprezece copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si al Ludovicai, ambii descendenti au unor familii de tarani liberi (\"graniceri\") de pe Valea Somesului. Isi face studii gimnaziale in Nasaud si Bistrita, apoi scoala militara in Sopron. In 1898 indragostit in clasa a IV-a de liceu, scrie \"intiia si ultima poezie\". In 1906 absolva Academia Militara \"Ludoviceum\" din Budapesta si activeaza ca ofiter la Gyula. In 1908 demisioneaza, iar in 1909 trece clandestin muntii, spre Bucuresti.

    Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza revista \"Luceafarul\", din Sibiu, condusa de O.Goga si O.Taslauanu, catre sfirsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista \"Convorbiri critice\", la Bucuresti, unde tinarul prozator se stabilise, incercind sa se afirme in viata literara romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la \"Falanga literara si artistica\", condusa de M.Dragomirescu, functie ce o va detine si la \"Convorbiri critice\". In 1911 este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Girleanu, la acea data directoral institutiei.

    Pina la aparitia primului sau roman, Ion(1920), a publicat citeva volume de nuvele (Framintari, 1912; Golanii, 1916; Marturisire, 1916; Rafuiala, 1919). In decembrie 1928 este numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care o va detine vreme de un an. In anul 1932 tipareste, la Bucuresti, revista \"Romania literara\", care apare pina la 6 ianuarie 1934. Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, in virsta de 59 de ani. Peste citeva luni va fi deshumat si reinhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.
    Autorul romanului Ion izbuteste practic, gratie unor creatii epice obiective, neegalate, sa strabata o intreaga etapa evolutiva.
    Daca Sadoveanu e rapsodul literaturii romane moderne, Rebreanu e romancierul ei.

    (George Calinescu)

    Aparitia lui Rebreanu in literatura il situeaza intre traditie si inovatie. Liviu Rebreanu incheie epoca literaturii samanatoriste si poporaniste dominata de idilism si compasiune, si deschide un drum nou, in care scriitorul a asimilat si s-a integrat viziunii europene dominante a timpului.
    De dimensiuni restrinse, cu oameni blajini, timizi, dar cu explozii de minie sau de brutalitate, in conflictele dramatice preponderent-taranesti, specifice statului transilvanean, primele nuvele au fost remarcate cu destula reticenta de opinia critica a vremii. Perseverent, cu proiecte literare mari, prozatorul face gazetarie, colaboreaza la \"Flacara\", \"Rampa\" si \"Universul literar\", scoate, pentru citeva luni, impreuna cu Mihail Sorbul, la Craiova, revista \"Scena\" si, un timp, semneaza Cronica teatrala la \"Sburatorul\" lui E.Lovinescu.

    Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul razboi mondial (Catastrofa, Itic, Sirul, Dezertor, Calvarul).

    In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de \"momentul Rebreanu\". Prozatorul continua si adinceste cercetarea societatii romanesti, in traditia lui N.Filimon, D.Zamfirescu si I.Slavici, printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica.
    Ne aflam in fata unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta viata in complexitatea ei sociala si psihologica, prin personaje surprinse in \"umila si precara lor realitate sociala\"(Tudor Vianu).

    Romanul Ion este primul mare succes al lui Rebreanu. Cartea, deosebit de apreciata, primeste Premiul Academiei Romane. Reputatia prozatorului se consolideaza, doi ani mai tirziu , cind scoate romanul Padurea spinzuratilor in care reia motivul din nuvela Catastrofa, dar inspirat de sfirsitul tyragic al fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, sublocotenent in armata austro-ungara, executat pentru incercarea de a trece de partea romanilor, in primul razboi mondial.

    Alte romane, Adam si Eva, Ciuleandra, Craisorul, reprezinta preocupari, in parte izbutite, de largire a investigatiei scriitoricesti. Deosebit este insa romanul Rascoala(1932), eposul rascoalelor taranesti din 1907 si cronica a vietii social-economice si politice a Romaniei din preajma rascoalei.

    Scrierile care au aparut dupa acel roman prezinta mai putina importanta, remarcabile sunt insa incercarile dramatice ale scriitorului (Cadrilul si Apostolii - comedii cu putina substanta dramatica - si Plicul, satira mai viguroasa impotriva coruptiei administrative a unui oras de provincie) si articole si interventiile sale in periodicele literare interbelice, reunite in volumul Amalgam(1943). A fost director al Teatrului National din Bucuresti, presedinte al Societatii Scriitorilor Romani (din 1925) si membru al Academiei Romane din 1934 (discursul de receptie - Lauda taranului roman).

    L.Rebreanu se distinge in literatura noastra prin realismul viziunii, prin caracterul social al prozei sale, prin arhitectura riguroasa, desavirsita, in marele sale creatii, prin \"darul masiv de a crea viata\". (M.Sebastian)

    (sursa -agonia.ro)
    Ultima modificare făcută de nicoletamihaela; 28.01.2009 la 09:23.

  8. #8
    Data înscrierii
    28.04.2006
    Posturi
    2.254
    Putere Rep
    18

    Implicit Ion Creanga...




    ION CREANGA
    (1839-1889)
    -viata si activitatea literara-
    Ion Creanga s-a nascut la 10 iunie 1839 in satul Humulesti.

    Intre 1846-1855 urmeaza scoala din Humulesti, dupa care invata la Brosteni, apoi la Tirgu-Neamt si la scoala de catiheti din Falticeni.

    Intre 1855-1858 urmeaza seminarul de la Socola –cursul inferior, dupa care se inscrie la Facultatea de Teologie a Universitatii din Iasi, dar nu o frecventeaza.

    In 1875 il cunoaste pe Mihaai Eminescu. Devin buni prieteni. Eminescu il introduce la societatea literara “Junimea” si-l ajuta sa debuteze in “Convorbiri literare” (Soacra cu trei nuroi, 1 octombrie 1875), unde va publica pina in 1878 si celelalte povesti.

    In 1881-1882 publica primele trei parti din “Amintiri din copilarie”, a patra fiind postuma.

    In aceeasi perioada cu Eminescu, Creanga este grav bolnav si se stinge din viata la 31 decembrie 1889.

    Opera lui Creanga este epopeea poporului roman. Creanga este Homer al nostru.

    (G. Ibraileanu)


    Ion Creanga este unul din marii clasici ai literaturii romane care s-au afirmat in cercul literar “Junimea”, in a II jum. a sec.al XIX-lea. E un scriitor realist, unul dintre cei mai cunoscuti si mai iubiti. El a reusit sa ridice proza romaneasca din secolul trecut pe aceleasi culmi pe care Eminescu propulsase limba literara in poezie, valorificind vorbirea omului simplu si ridicind-o la un nivel neegalat pina astazi.

    Despre cel mai mare povestitor al romanilor, Ion Creanga, care ii urmeaza lui Ion Neculce, s-a spus ca a intrat in literatura cu un substantial fond sufletesc si intelectual de sorginte populara. In acest sens, G.Calinescu afirma ca, scriitorul moldovean reprezinta “poporul roman insusi, surprins intr-un moment de geniala expansiune”. “In Creanga traiesc credintele, cresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului”- scria G.Ibraileanu. Izvorul principal al operelor sale este folclorul romanesc.

    Ion Creanga creaza o opera extrem de unitara sub raportul continutului si al mijloacelor artistice, o opera care este alcatuita din:

    Povesti – Punguta cu 2 bani, Soacra cu trei nurori, Povestea porcului, Harap-Alb, Capra cu trei iezi, Danila Prepeleac, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca, Povestea unui om lenes, Fat Frumos fiul iepei etc.
    Povestiri – Inul si cinepa, Cinci piini, Mos Ion Roata si Unirea, Mos Ion Roata si Cuza-Voda, Acul si barasul, Prostia omeneasca etc.
    Nuvela – Mos Nichifor Cotcariul
    Romanul – Amintiri din copilarie.
    Indemnul de a scrie i-a venit din partea bunului sau prieten M.Eminescu.
    In toamna anului 1875 Creanga citeste la “Junimea” povestirea Soacra cu trei nurori, care apare in revista “Convorbiri literare”, din octombrie: ”Ce fericita achizitie pentru societatea noastra acea figura taraneasca si primitiva a lui Creanga” - exclama Iacob Negruzzi – redactorul revistei.

    Fiind “toba de anecdote”, el avea totdeauna pregatita cite o “corsiva” pentru junimistii care se amuzau copios, hazul lor facind “sa se cutremure peretii”. Risul lui inveselea toata societatea, cind aducea cite o poveste sau novela, sau cite un capitol din Amintirile sale…

    “Cu cita placere si haz ascultam sanatoasele produceri ale acestui talent primitiv” noteaza entuziasmat I. Negruzzi, recunoscind in Ion Creanga un geniu naiv care a exercitat o mare putere de atractie asupra spiretelor complicate ale scriitorilor vremii.


    Plecind de la folclor, Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe culmi nebanuite. Valorificind limba omului simplu, el o ridica la un nivel artistic neegalat, dovedindu-se un artist profund original.

    (Sursa agonia.ro)

  9. #9
    Data înscrierii
    28.04.2006
    Posturi
    2.254
    Putere Rep
    18

    Implicit Mircea Eliade...



    Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie [1] 1907, Bucureşti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost un gânditor şi scriitor român. Filozof şi istoric al religiilor,Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite.

    (sursa-wikipedia)

    1907 - Mircea Eliade s-a nascut pe data de 28 februarie în Bucuresti, România, ca al doilea fiu al capitanului Gheorghe Eliade si al Ioanei Eliade . Initial numele tatalui sau a fost Ieremia , si era originar din Tecuci.
    Cunoscut şi apreciat pe toate meridianele, Mircea Eliade - savantul şi scriitorul - a creat o operă caracteristică printr-un profund umanism. Personalitate enciclopedică de tip renascentist, el face parte din familia spirituală a lui Dimitrie Cantemir, B. P. Haşdeu, N. Iorga. Istoric al religiilor, orientalist , etnolog, sociolog, folclorist, eseist, nuvelist, romancier, dramaturg, memorialist - iată câteva dintre multiplele laturi ale activităţii sale.
    • Istoric al religiilor

    Primele preocupări de istorie a religiilor datează din 1925-1926, când Eliade publică recenzii şi articole în revistele vremii. Budismul, orfismul, taoismul, tantrismul, ortodoxia sunt dezbătute sub diferite aspecte înainte de plecarea în India (noiembrie 1928). Aprofundarea şi sistematizarea problemelor de specialitate au devenit posibile şi necesare începând cu toamna anului 1933, după ce a fost numit suplinitor al catedrei de logică şi metafizică a Universităţii din Bucureşti.

    "Tratatul de istoria religiilor" , apărut la Paris în 1949, este o operă de "morfologie", în care faptele sunt studiate la propria lor scară. Eliade considera istoria religiilor o disciplină totala , având tangenţe cu istoria, fenomenologia, psihologia, sociologia, etnologia, antropologia, filozofia istoriei, estetica, lingvistica, etimologia, literatura. Printre cuvintele-cheie din studiile ştiinţifice ale lui Mircea Eliade se află, alături de mituri , rituri , simboluri şi expresia sacrul şi profanul . Acestea sunt două modalităţi de existentă a omului în istorie, cărora le-a şi consacrat o monografie. Sacralitatea se manifestă peste tot, atât în lumea animală, cât şi în cea vegetală, fiind camuflată în profan. Formele şi mijloacele acestei manifestări diferă de la popor la popor şi de la epocă la epocă. "Tratatul de istoria religiilor" este o operă de profundă erudiţie, cu sute de trimiteri, cu o bibliografie exhaustivă. Oricine a parcurs paginile acestei cărti şi-a dat seama că are în faţă o scriere în care viziunea personală a autorului domină uriaşul material documentar.

    • Orientalist

    Orientalistica, alături de istoria religiilor, a fascinat adolescenţa şi tinereţea lui Mircea Eliade. Lupta împotriva somnului şi exerciţiile de educare a voinţei din ultimii ani de liceu şi primii ani de studenţie, dorinţa de a-şi depaşi condiţia reprezintă punctul de plecare al interesului pentru tehnicile yoga. Cartea care-i aduce notorietate în lumea ştiinţifică europeană şi americană e "Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne" (1936). În acest tratat, Eliade a insistat asupra a ceea ce îl atragea în mod deosebit: tantrismul şi diferitele forme de yoga populară, asa cum le întâlnea în legende şi folclor. Aceste aspecte fuseseră neglijate atât de savanţii occidentali, cât şi de cei autohtoni. " Descopeream în textele tantrice că India nu era pe de-a-ntregul ascetică, idealistă şi pesimistă. Există o tradiţie întreagă care acceptă viaţa şi timpul; nu le consideră nici iluzii, nici izvor de suferintă încarnată ca singur fel de a fi în lume, în care libertatea absolută poate fi cucerită. De pe atunci înţelesesem deja că India nu cunoscuse numai dorinţa de libertate, ci şi setea de libertate; crezuse în existenţa unei prezenţe beatifice si autohtone, aici pe pamânt şi în Timp".(Memorii)

    • Folclorist

    Lucrările majore de folcloristică a lui Eliade sunt: "Folclorul ca instrument de cunoaştere" (1937), "Comentarii la legenda Meşterului Manole" (1943) şi "De la Zalmoxis la Gengis-Han" (1970). În cea din urmă prezintă cele mai importante tradiţii mitologice şi creaţii folclorice ale românilor. Strălucitelor interpretări ale "Mioriţei" şi "Meşterului Manole" li se adaugă analiza mitului cosmogonic popular românesc, cel al descălecatului şi cultului mătrăgunei. Studiile de sinteză au fost anticipate de ample analize, urmărind variate aspecte ale folcloristicii: origini, istoric, interpretare, culegeri, traduceri, studii comparate, surse de inspiraţie pentru literatura cultă. Articolele şi tratatele lui Mircea Eliade condamnă diletantismul şi impostura, îmbină armonios sinteza, erudiţia cu accesibilitatea. Deşi nu-i displace eseul, improvizaţia spumoasă, fără plan, contactul direct cu textul constituie o cerinţă de baza a hermeneuticii* sale. Este evidenţiată şi demonstrată genialitatea folclorului românesc, în comparaţie cu manifestările similare ale altor popoare, în strălucite pagini de analiză pe text. Erudiţia, temeinica documentare, precizia, rigoarea şi originalitatea caracterizează contribuţiile lui Mircea Eliade prin care folclorul românesc se integrează în mod firesc în universalitate.

  10. #10
    Data înscrierii
    28.04.2006
    Posturi
    2.254
    Putere Rep
    18

    Implicit

    • Eseist

    Eliade a selectat o mică parte din cele peste o mie de eseuri ale sale, publicându-le în trei volume: "Oceanografie" (1934), "Fragmentariu" (1939) şi "Insula lui Euthanasius" (1943). Remarcăm varietatea tematică a problemelor dezbătute: filozofie a culturii, sociologie, etnologie, lingvistică, etimologie, teorie a literaturii. Sunt prezentaţi scriitori şi filosofi, discutându-se opere din literatura spaniolă, italiană, engleză, franceză şi română. Cele mai des întâlnite nume din spiritualitatea românească sunt: Eminescu, Haşdeu, Iorga, Pârvan şi Blaga. Una dintre ideile obsedante ale esteticii interbelice a lui Mircea Eliade este încrederea nestrămutată în destinul excepţional al României, în fertilitatea sa spirituală. Efervescenţa noastră culturală este comparată cu sterilitatea din Franţa, Italia sau Spania. Aceste contestări nu sunt făcute de un diletant demagog, ci de unul dintre cei mai avizaţi cunoscători ai literaturii universale, autor, încă de pe atunci, al câtorva pătrunzătoare analize asupra spiritualităţii occidentale, clasice şi moderne.

    O dominantă a spiritualităţii româneşti asupra căreia atrage atenţia Mircea Eliade este prezenţa vie, permanentă a istoriei. Această dominantă culturală românească încă de la începuturile ei, de la Dimitrie Cantemir. Îngemănarea dintre specificul naţional, şi cel universal, continuitatea filonului românesc de-a lungul veacurilor şi creaţia populară ca permanent izvor al culturii noastre în muzică, plastică, literatură - iată dominantele spiritualităţii româneşti în viziunea lui Mircea Eliade.

    • Romancier, nuvelist

    Primul roman, "Isabel şi apele diavolului" (1930) apare în timp ce autorul se alfa în India. Celebritatea scriitorului se datorează romanului autobiografic "Maitreyi" (1933). Romanul imediat următor, "Întoarcerea din rai" (1934) îi prezintă pe tinerii propriei generaţii - fără ideal şi fără certitudini - în miezul evenimentelor sociale din 1932-1933. Folosind tehnica monologului interior, autorul plasează acţiunea la cafeneaua Corso, în redacţia unui ziar şi la uzinele Griviţa, în timpul grevei. Romanul se încheie cu sinuciderea personajului principal, Paul Anicet, care-şi pusese întrebarea dacă un bărbat poate iubi, în acelaşi timp şi cu aceeaşi intensitate, două femei. Aparent o continuare a romanului "Huliganii" , frescă socială de o deosebită autenticitate şi complexitate, care-şi are propria sa autonomie. Scriitorul renunţă la tehnica monologului interior, deşi e convins că noua modalitate e infinit mai facilă. Acţiunea se desfaşoara pe mai multe planuri, mai ales în Bucureştii anilor 1931-1934. Personajele sunt, în marea majoritate, tineri între 18 si 25 de ani, având în ei ceva din nihilismul eroilor lui Dostoevski. Nonconformişti, cu o uriaşă încredere în ei, considerând problemele de sexologie esenţiale, cred că lumea începe cu ei. Plini de contradicţii, nu le pasă de prieteni sau de propria familie, nu-şi respectă cuvântul dat, nu au nici milă, nici complexe. Cartea pune în discuţie problema conflictului dintre generaţii şi a destramării familiei. Crearea unor personaje viabile, care se comportă şi discută dezinvolt într-o societate zugravită cu fervoare - iată unul dintre meritele principale ale cărţii.

    În "Domnisoara Christina" (1936) şi "Şarpele" (1937) fantasticul are profunde rădăcini în folclorul românesc. "Nunta în cer" (1938) e o fascinantă poveste de dragoste, considerată după aproape jumătate de veac de la apariţie (1984) cel mai bun roman străin publicat în Italia. Scrisă în limba română între 1949 şi 1954, "Noaptea de Sânziene" a apărut în traducere franceză în 1955 sub titlul "Foręt interdite" . Ulterior, a fost tipărită şi în româneşte, într-un tiraj redus, la Paris, în 1971. În ţara cartea nu a putut să apară decât după decembrie 1989. Amplă frescă social-istorică, cu numeroase personaje, "Noaptea de Sânziene" a fost socotită de autor drept capodopera sa. Acţiunea se petrece în 1936 şi 1948, cu întoarceri fireşti în timp. Cadrul romanului e cel românesc. Apar fugar şi peisaje din Anglia, Portugalia şi Franţa. Prezenţa ţării noastre e însă obsedantă, iar atmosfera epocii e de o autenticitate unică. Romanul prezintă magistral teroarea rebeliunii legionare şi vremurile tulburi postbelice. Lichelismul, oportunismul şi cameleonismul câtorva personaje apar în aqua forte , iar grotescul şi insolitul nu lipsesc. "Noaptea de Sânziene" conţine şi elemente fantastice, stranii, introduse în mod firesc în ţesătura realistă. Romanul pune problema "ieşirii din timp". Eroul ar fi vrut ca, pentru el, timpul să se oprească în loc.

    Nuvelistica fantastică reprezintă un alt fascinant capitol, începând cu lucrarile scrise în 1940 ( "Nopţile la Serampore" şi "Secretul doctorului Honigberger" ) şi sfârşind cu proza ultimelor patru decenii de viaţa, când au apărut capodoperele "La ţigănci" (1959) şi "Pe strada Mântuleasa" (1967).

    În memorialistică, Mircea Eliade sintetizează drumul propriei sale vieţi: " Traiectoria mea biografică şi culturală: Bucureşti, Calcutta, Lisabona, Paris, Chicago. Numai după epoca de activitate intensă şi frenetică de la 1933 la 1940, aveam dreptul să mă « detaşez » de momentul românesc şi să încep să mă gândesc să scriu pentru un public mai vast şi dintr-o perspectivă universală".

    *Hermeneutica - arta sau ştiinţa de a interpreta textele vechi, în special textele biblice; ştiinţa exegezei.

    (sursa –radio3net)

Pagina 1 din 5 123 ... UltimulUltimul

Subiecte similare

  1. Romani celebri – Medicina
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 9
    Ultimul post: 28.07.2010, 16:26
  2. Romani celebri-Istorie
    De christianT în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 14
    Ultimul post: 13.04.2009, 15:38
  3. Romani celebri - Chimie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 4
    Ultimul post: 10.03.2009, 11:57
  4. Romani celebri – Biologie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 04.03.2009, 11:36
  5. Romani celebri - Sport
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 02.02.2009, 18:22

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •