Follow RomanianPortal on Twitter       
Pagina 2 din 5 PrimulPrimul 1234 ... UltimulUltimul
Rezultate 11 la 20 din 47

Subiect: Romani celebri - Literatura

  1. #11
    Data înscrierii
    28.04.2006
    Posturi
    2.254
    Putere Rep
    18

    Implicit Hortensia Papadat Bengescu...



    HORTENSIA PAPADAT BENGESCU S-a născut la Iveşti, judeţul Galati langa Tecuci, la 8 decembrie 1876. Tatal ei Dimitrie Bengescu,a fost ofiţer avansat până la gradul de general şi a Zoei Ştefănescu şi, ca unic copil al unei familii "de condiţie buna", este inteligentă şi răsfăţata de părinţi.
    -- Face studii la un pension de domnisoare. La 20 de ani se marita cu magistratul Nicolae Papadat. Cariera literara e intârziata din pricina transferurilor sotului dintr-un oras in altul (Turnu-Magurele, Buzau, Focsani, Constanta) si de numerosii ei copii: Nen, Zoe, Marcela, Elena. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", laudat de Ibraileanu.
    -- In timpul razboiului e sora de caritate in gara Focsani, moment evocat in romanul "Balaurul" (1923). Dupa razboi, se apropie de gruparea de la Sburatorul. La indemnul lui Lovinescu, evolueaza spre o proza "obiectiva", asa cum se va vedea in ciclul familiei Hallipa ("Fecioarele despletite", "Concert din muzica de Bach", "Drumul ascuns", "Radacini"). Din 1933, se stabileste in Capitala. Scrie "Logodnicul" (1933), si, in 1946, obtine Premiul National pentru proza.Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955) a fost una din figurile de seama ale literaturii romane de la inceputul secolului trecut. Prozatoare(nuvele, teatru, romane), dramaturg si poet, reprezinta una din figurile importante in cadrul revistei Sburatorul.Isi face debutul cu un articol in limba franceza in ziarul Le politique cu articolul intitulat Sur le mort de Pierre Liciu in 1912. In 1913 revista Viata Romaneasca ii publica proza poematica Viziune.
    -- In 1915 colaboreaza la Viitorul romancelor cu o serie de proze autobiografice. In anul 1919 apare primu sau volum Ape Adanci si de asemenea devine membru fondator al cenaclului Sburatorul, iar cu ajutorul lui Lovinescu, si al revistei. Urmatorul an se dovedeste a fi unul propice pentru autoare, deoarece ii apar vol. de proze: Sfinxul, (Lui Don Juan in Eternitate, Pe cine a iubit Alisia? si Romanul Adrianei, dar de asemenea se joaca piesa Batranul. Un an mai tarziu apare vol. Femeiain fata oglinzii, iar in 1923 apare romanul Balaurul (care e rezultatul experientelor traite in Primul Razboi Mondial ca sora de caritate la Focsani), iar scriitoarea devine membra a Societatii Autorilor Dramatici Romani. In 1925 apare vol. Romanta provinciala, iar un an mai tarziu apare primul roman din Ciclul Hallipa: Fecioare despletite, Concert de muzica de Bach(1927), si Drum ascuns(1932) Radacini in 2 volume si vol desenuri tragice. In anul 1935 publica romanul Logodnicul iar in 1936 ii este oferit Marele Premiu al Societatii Scriitorilor Romani. Dintre piesele sale ar mai fi de amintit: Povirnisul si Sora mea, Ana. Dupa 1947 isi revede Jurnalul si scrie poezii(Creatia, Matinata, Sismica, Praznic s.a.).
    -- Abia după zece ani scriitoarea se va bucura de aprecieri, acestea venind din rândul unor scriitori de valoare, cum ar fi: Liviu Rebreanu, Camil Pctrescu, Mihail Scbastian sau Felix Aderca. Va fi premiată de Societatea Scriitorilor Români în 1936.
    în ultima perioadă a vieţii se îmbolnăveşte grav şi, în afară de nuvela autobiografică "Spovedanie", rămasă în manuscris, toate celelalte proiecte literare sunt neterminate.
    Hortensia Papadat-Bengescu se stinge din viaţă Ia 5 martie 1955.

    OPERA HORTENSIA PAPADAT BENGESCU

    Culegeri de nuvele si schite, scurte romane
    Ape adânci (1919)
    Sfinxul (1920), devenit Lui don Juan în eternitate
    Femeia în fata oglinzii (1921)
    Balaurul (1923)
    Romanta provinciala (1925)
    Desenuri tragice (1927)

    Ciclul Hallipilor
    Fecioarele despletite (1926)
    Concert din muzica de Bach (1927)
    Drumul ascuns (1933)
    Radacini (1938)

    Teatru
    Povârnisul (1915)
    Batrânul (1920)
    Teatru (1965)

    Alte romane
    Straina, neterminat si disparut
    Logodnicul, 1935

    (sursa –art-zone.ro)

  2. #12
    Data înscrierii
    30.09.2008
    Locație
    Augsburg De
    Posturi
    2.278
    Putere Rep
    30

    Implicit

    NU poate lipsi:

    Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, Bucureşti - d. 11 aprilie 1944, Bucureşti) Născut la Bucureşti,va copilari in Slatina, de unde este originara mama sa. Şcoala primară şi gimnaziul la Piteşti, bacalaureat în 1899 la un pension particular din Bucureşti, Brânză şi Arghirescu. In 1897 Sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele productii poetice ale lui Ion Minulescu, incă elev la Pitesti, in revista "Povestea vorbei". 1898 Sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică in "Foaia pentru toti", doi ani mai tarziu poetul pleaca la Paris pentru a studia Dreptul. poetii francezi ii schimba insa dorintele si captivat de scrierile acestora uita de studiile sale juridice. Dupa numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza, in 1905 va publica unele poeme si niste fragmente de proza Din jurnalul unui pribeag) in revista "Viata nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai insemnate ale miscării simboliste. In 1906 Ion Minulescu incepe să publice parte dintre versurile ce vor compune Romantele pentru mai târziu in revista "Viata Literară si artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce in colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in "Sămănătorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanta, ecourile acestei sederi pe tărmurile Mării Negre regăsindu-se in versurile lor, in minulescianele Romante pentru mai târziu (1908) si in Fantaziile lui D. Anghel (1909). In anul 1914 la 11 aprilie se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 - 1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri Garoafe rosii (1914), Cântări pentru pasărea albastră (1923), Întregire (1936), precum si a unor piese de teatru, intre care drama Vreau să trăiesc (1937). Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică inzestrată, care s-a consacrat cu devotiune filială păstrării memoriei părintilor ei. Urmeaza anii razboiului, 1916 - 1918 cand sotii Minulescu se refugiază la Iasi. Un nou volum de proză al lui Minulescu: Măsti de bronz si lampioane de portelan (1920) Un an mai tarziu, Minulescu îsi face debutul ca autor dramatic: pe scena Nationalului se reprezintă Pleacă berzele si comedia intr-un act Lulu Popescu (10 ianuarie). In 1924 Apare romanul Rosu, galben si albastru, unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese in prealabil publicat in paginile "Vietii românesti". Se reprezintă Omul care trebuie să moară "grotescă tragică in trei acte", publicată mai târziu, in 1939, sub titlul Ciracul lui Hegesias, iar 6 ani mai tarziu, in 1930 apare volumul Strofe pentru toată lumea. Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le noaptea. La 11 aprilie, 1944, in urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu incetează din viată in Bucuresti. Este inmormantat la Cimitirul Bellu. Director general al artelor în Ministerul de culte şi arte. A condus publicaţiile simboliste Revista celorlaţi şi Insula. A debutat cu versuri în Povestirea vorbii. S-a format sub influenţa succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ştefan Petică şi a simboliştilor francezi şi belgieni. A mai scris proză, piese de teatru şi cronici dramatice.
    Celei care pleacă (Romanţe pentru mai târziu)
    Tu crezi c-a fost iubire-adevărată... Eu cred c-a fost o scurtă nebunie... Dar ce anume-a fost,/* Ce-am vrut să fie/* Noi nu vom şti-o poate niciodată.../*}} A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare./* Un cântec trist, adus din alte ţări De nişte pasări albe - călătoare Pe-albastrul răzvrătit al altor mări Un cântec trist, adus de marinarii Sosiţi din Boston, Norfolk Şi New York, Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc. Şi-a fost refrenul unor triolete Cu care-alt'dată un poet din Nord, Pe marginile albului fiord, Cerşea iubirea blondelor cochete... A fost un vis, Un vers, O melodie, Ce n-am cântat-o, poate, niciodată... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?... Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

    De vorbă cu mine însumi (De vorbă cu mine însumi)


    Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate Întors rănit din lupta cu zilele de ieri, Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate - Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate, Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri. Armurile alt'dată pătate de rugină Azi par mai sclipitoare decât oricând, Iar spada, Încrucişată-n luptă de-atătea ori, E plină De sângele netrebnic al celor ce cad prada Aceluiaşi proteic şi veşnic Torquemada. Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic - De ce mă minţi De-atâţia ani de-a rândul că tu eşti cel mai mare Din toţi îmblânzitorii cohortelor barbare, Că-n gestul tău palpită străvechile altare, Iar vasta catedrală, zidită de părinţi, Cu-ntreaga-i melodramă de Dumnezeu şi sfinţi, O poţi schimba-ntr-o clipă, De nu ţi-ar fi ruşine De bărbile lor albe, De mine Şi de tine? Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic - De-atâţia ani, De când mă porţi spre-acelaşi sublim necunoscut, De ce mă minţi cu-aceleaşi îndemnuri de temut Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut Surâs - Citit pe buze de josnici curtezani? De ce din armonia supremelor cântări Azi nu se mai aude decât grozavul urlet Al celor ce se-neacă în descărcâri de tunet Departe,-n cine ştie ce profunzimi de mări!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică Să mai vorbesc cu mine, Şi-mi zic - Ascultă, frate,
    Ascunde-ţi rana, Uită c-ai fost rănit şi tu - Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică - Te scutură de greul armurii-nsângerate; Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate Răspunde-i "Nu".
    Romanţă fără ecou (Strofe pentru toată lumea)


    Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... Îţi mulţumesc!... Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?... Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?... Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp Şi te-a-ngrijit De nu te-ai spart Şi nu te-ai prăfuit?... Iubire, bibelou de porţelan, Obiect de preţ cu smalţul nepătat, Rămâi pe loc acolo unde eşti... Să nu te mişti... Şi dacă ne iubeşti - O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat - Aşteaptă-ne la fel încă un an... Un an măcar... Atât... Un singur an... Iubire, bibelou de porţelan!...
    Romanţa ultimului sărut (Nu sunt ce par a fi)


    Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Să te sărut, Căci gura mea În clipa-n care îţi sărută gura Îţi soarbe lacomă şi respirarea Cu care-ţi prelungeşti caricatura Pe care bunul Dumnezeu Ţi-a creionat-o după chipul său - Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!... Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Se te sărut, Căci gura mea E gura care nu sărută Decât cu sărutarea mută A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte, Pornesc cu tălpile-nainte Şi-n gură cu câte o floare, Culeasă-anume pentru cine moare!... Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Să te sărut, Căci gura mea Sărută fără... "va urma". Iar mâine-n zori când voi pleca, În gura mea Cu respirarea ta, Nu-ţi voi lăsa - drept amintire - Decât portretul meu pe poartă, O zi de doliu-n calendar, Nota de plată la dricar Şi... "Veşnica ta pomenire" Pe fundul celor opt pahare De ţuică fiartă, Golite după-nmormântare De cei opt ciocli ce-ţi purtară Coşciugul în spinare. Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Să te sărut, Căci gura mea N-a sărutat decât aşa Cum a vrut Ea... Şi tot aşa va săruta mereu, Fiindcă - fatal - nu sărut Eu, Sărută numai Gura mea...}}

    Sursa:Wikipedia
    Ultima modificare făcută de elliane; 29.01.2009 la 06:33.
    Eu sint si bun si rau ,asa cum sint,
    Nu-mi tin rabozul la cusururi."

  3. #13
    Data înscrierii
    03.09.2005
    Locație
    La La Land
    Posturi
    2.666
    Putere Rep
    10

    Implicit

    George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacău - m. 22 mai 1957, Bucureşti) a fost un poet simbolist român. Scrierea sa poetică a făcut parte din curentul cunoscut ca "simbolism dar şi-a dovedit modernitatea şi a rezistat probei timpului: Bacovia a fost unul din cei mai mari poeţi interbelici, alături de Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau Ion Barbu.

    Copilăria

    George Andone Vasiliu (numele de naştere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu şi al Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să înveţe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Şcoala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În acelaşi an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu şi atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 îşi pune pe note câteva poezii precum şi altele de Mihai Eminescu si Ştefan Petică. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică. În 1899 obţine premiul I pe ţară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Şi toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

    Studiile


    George Bacovia - Bust de Miliţa Petraşcu


    În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuşi abia în 1902. Scrie poezia Lacustră, desăvârşită în 1906. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenţilor din acel an, în vederea reformei învăţământului iniţiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. Citeşte într-una din şedinţele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.
    Citeşte în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obţinând acelaşi succes. Colaborează la revista Arta de la Iaşi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureşti. Se stabileşte în 1905 În Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen. Doi ani mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuinţa din strada Liceului. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi şi reîncepe cu anul I. Rămâne la Iaşi şi anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rascu Versuri, mai târziu Versuri şi proză.Între 1909-1910 merge la Iaşi numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obţine diploma de licenţă în drept şi se înscrie în baroul din Bacău. Plăteşte zece ani cotizaţie, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Şcoala Primară din Bacău şi la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeaşi prefectură dar se îmbolnăveşte şi demisionează.

    Perioada interbelică

    În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din Bucureşti. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.
    În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.
    În perioada 1917-1919 e funcţionar în Bucureşti. În 1920 devine şef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat şef de birou clasa a I-a în acelaşi minister. Se îmbolnăveşte de plămâni şi demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
    În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău. În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 Tipăreşte pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare şi volumul Bucăţi de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.

    Masa de lucru a poetului


    În 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară. În 1929 retipăreşte volumele Plumb şi Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcţia Educaţiei Poporului. Îi apare volumul Cu voi. Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuieşte în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naşte unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei...........


    Smile…It confuses people..!!



  4. #14
    Data înscrierii
    03.09.2005
    Locație
    La La Land
    Posturi
    2.666
    Putere Rep
    10

    Implicit

    Continuare:George Bacovia
    Din 1933 se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. În 1934 i se tipăreşte volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior.
    După război

    În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului. Este reeditat în 1946 volumul Stanţe burgheze. E sărbătorit de Ministerul Artelor, care-l şi angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuinţa sa din Bucureşti.

    Opera

    Volume antume

    • Plumb, Bucureşti, 1916
    • Scîntei galbene, Bacău, 1926
    • Bucăţi de noapte, Bucureşti, 1926
    • Poezii, Bucureşti, 1929
    • Cu voi..., Bucureşti, 1930
    • Poezii, prefaţă de Adrian Maniu, Bucureşti, 1934
    • Comedii în fond, Bucureşti, 1936
    • Opere, Bucureşti, 1944
    • Stanţe burgheze, Bucureşti, 1946
    • Poezii, Bucureşti, 1956 (ediţie revăzută şi adăugită de autor, 1957)


    Ediţii postume (selectiv)

    • Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecţie, traducere, biobibliografie şi eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
    • Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecţie, traducere, biobibliografie şi postfaţă de Geo Vasile, Bucureşti, Editura Ideea Europeană, 2007.
    • Lacustră, ediţie bibliofilă alcătuită de Mircea Coloşenco, Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2001.
    • Opere, prefaţă, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Minerva, 1978.
    • Opere, ediţie de Mihail Petroveanu şi Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994.
    • Opere, ediţie alcătuită de Mircea Coloşenco, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
    • Opere, Bucureşti, Editura Semne, 2006.
    • Plumb. Versuri şi proză, prefaţă de Nicolae Manolescu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965.
    • Plumb / Plomo, ediţie bilingvă româno-spaniolă, Bucureşti, Editura Minerva, 1974.
    • Plumb / Lead, ediţie bilingvă româno-engleză, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
    • Plumb, Iaşi, Editura Junimea, 1982.
    • Plumb, Timişoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
    • Plumb, Iaşi, Institutul European, 1997.
    • Plumb (poezii, proză), Bucureşti. Editura Albatros, 1998.
    • Plumb / Plomb, ediţie bilingvă româno-franceză, Piteşti, Editura Paralela 45, 1998 (reed. 2004).
    • Plumb, ediţie îngrijită, postfaţă, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta Lăsconi, Bucureşti, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
    • Plumb, Bucureşti & Cnişinău, Litera Internaţional , 2001.
    • Plumb, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007.
    • Plumb de iarnă / Lead of winter, ediţie bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga., Criterion, 2002.
    • Poemă în oglindă / Počme dans le miroir, ediţie bilingvă româno-franceză, Cluj, Editura Dacia, 1988.
    • Poeme alese / Poemi scelti, ediţie bilingvă româno-italiană, Bucureşti Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002.
    • Poezii, ediţie îngrijită şi repere istorico-literare de Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
    • Poezii, Galaţi, Editura Porto-Franco, 1991.
    • Poezii, Bucureşti, Editura Universal Dalsi, 2001.
    • Poezii / Versek, ediţie bilingvă româno-maghiară, Bucureşti, Editura Gramar, 2003.
    • Poezii . Proză, postfaţă şi bibliografie de Ion Bogdan Lefter, Bucureşti, Editura Minerva, 1983 (reed. 1987).
    • Proză, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
    • Rar, poeme rostite la radio, Bucureşti, Casa Radio, 2005.
    • Scrieri alese, prefaţă de Ov. S. Crohmălniceanu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1961.
    • Stanţe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului şi câteva ciorne, Bacău, Look Design, 2000.
    • Versuri, Bucureşti, Editura Saeculum, 1996.
    • Versuri şi proză, ediţie îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice şi bibliografie de Ion Nistor, prefaţă de Mircea Anghelescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1985 (reed. 1987, 1990).
    • Versuri şi proză, Bucureşti, Editura Eminescu


    Smile…It confuses people..!!



  5. #15
    Data înscrierii
    03.09.2005
    Locație
    La La Land
    Posturi
    2.666
    Putere Rep
    10

    Implicit

    Continuare:George Bacovia

    Receptarea critică

    Muzeul Bacovia din Bacău


    Despre George Bacovia s-a spus iniţial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că îşi depăşeşte epoca, aparţinând poeziei române moderne. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină Bachus via, unde insemna Calea lui Bachus, dar are legătură şi cu denumirea orasului său natal, Bacău. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial, se dezlănţuise, influenţa poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia descoperă reţeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuţă dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar şi cu şcoli filozofice cum ar fi existenţialismul (Ion Caraion) etc. Astfel, Bacovia ajunge unul dintre cei mai importanţi poeţi români, devenind autorul care execută un uriaş salt canonic de la statutul de poet minor la cel de autor clasic al literaturii române.

    Premii şi distincţii

    • În 1923 a fost premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb.
    • În 1925 primeşte premiul pentru poezie al Societăţi Scriitorilor Români, ex aequo împreună cu Lucian Blaga
    • În 1934 Premiul Naţional de poezie este acordat lui George Bacovia şi lui Tudor Arghezi

    Bibliografie critică selectivă



    La Wikisursă există texte originale legate de George Bacovia
    • Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia (viaţa poetului), Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1962.
    • Mihail Petroveanu, George Bacovia, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969.
    • Gheorghe Grigurcu, Bacovia, un antisentimental, Bucureşti, Editura Albatros, 1974.
    • Ion Caraion, Bacovia. Sfârşitul continuu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1975; ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1979.
    • Dinu Flamând, Introducere în opera lui G. Bacovia, Bucureşti, Editura Minerva, 1979.
    • Daniel Dimitriu, Bacovia, Iaşi, Editura Junimea, 1981.
    • Alexandra Indrieş, Alternative bacoviene, Bucureşti, Editura Minerva, 1984.
    • Mircea Scarlat, George Bacovia - nuanţări, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1987.
    • Vasile Fanache, Bacovia. Piteşti, Editura Paralela 45, 2001.
    • Constantin Trandafir, Poezia lui Bacovia, Bucureşti, Saeculum, 2001.
    • Mihai Cimpoi, Secolul Bacovia, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, 2005.
    • Dicţionarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995.
    • Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, Bucureşti, Editura Albatros, 2000.
    • Dicţionarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004.

    Fragmente audio

    Bacovia recitând „Amurg violet”Bacovia recitând „Decembre”Bacovia recitând „Lacustră”Bacovia recitând „Nervi de primăvară”










    Sursa:Wikipedia


    Smile…It confuses people..!!



  6. #16
    Data înscrierii
    28.04.2006
    Posturi
    2.254
    Putere Rep
    18

    Implicit Duiliu Zamfirescu



    Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858, Plăineşti-Râmnicu Sărat - d. 25 februarie 1922, Agapia, Neamţ) a fost un scriitor român, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei Române.


    Biografie
    Fiul arendaşului Lascăr Zamfirescu. Urmează clasele primare şi gimnaziale la Focşani, iar liceul şi Facultatea de Drept la Bucureşti (licenţiat in 1880),unde leagă o strânsă prietenie cu Duiliu Ioanin- Romanov, viitor magistrat. Este magistrat la Hârşova şi Târgovişte, apoi avocat şi redactor la România liberă. În 1885, intră prin concurs la Ministerul de Externe, iar după trei ani, îmbrăţişând cariera diplomatică, este secretar de legaţie la Roma până la 1906, cunoscând perfect italiana. Se căsătoreşte acolo cu Henriette Allievi şi are doi copii (Henrietta şi Alexandru), născuţi şi crescuţi în Italia celor 18 ani de stagiu diplomatic.

    În 1906, revine în ţară şi e secretar general la Ministerul de Externe. Se retrage adesea în vila sa de la Odobeşti. După război, a fost ministru de externe în guvernul Averescu. S-a stins din viaţă la Agapia.

    A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuţie a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneştenilor (Viaţa la ţară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna, ceea ce nu se poate). Acestea se constituie în primul ciclu din literatura română, asemănător ciclului lui Emile Zola Les Rougon-Macquart. Cele cinci volume au fost scrise departe de ţară, la Roma, când autorul lucra la legaţia română din Italia. La acestea se adaugă primul roman epistolar din literatura noastră, Lydda. Prin intermediul familiei Comăneşteanu, reprezentantă a vechii boierimi, opusă parveniţilor de teapa odiosului personaj Tănase Scatiu, romancierul ne oferă imaginea complexă a societăţii româneşti de la finele veacului al XIX-lea. Via si conacul unde se retragea erau in com. Faraoanele, in apropiere de Odobesti.Casa exista si astazi,fiind Casa Memoriala.Scriitorul este inmormantat in Cimitirul din Focsani(Sud).
    (sursa-wikipedia)

  7. #17
    Data înscrierii
    28.04.2006
    Posturi
    2.254
    Putere Rep
    18

    Implicit Ana Blandiana...




    Ana Blandiana (n. 25 martie 1942, Timişoara) este pseudonimul Otiliei Valeria Coman, o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică contemporană din România. Înainte de revoluţia din 1989, faimoasă disidentă şi apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu prin declaraţii publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă şi unor publicaţii străine. De asemenea om public, s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice şi conduce memorialul de la Sighet, un muzeu al crimelor comunismului şi un centru de cercetare care orgază anual conferinţe şi congrese care-i adună pe cercetătorii fenomenului totalitar de stânga din toată lumea.
    De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. În afara volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca şi nenumărate conferinţe, lecturi publice, interviuri, intervenţii la colocvii, simpozioane şi mese rotunde în principalele ţări europene.
    Referinte critice...(extras din text)
    La scurtă vreme de la debutul editorial cu Persoana întâi plural (1964), «conţinând poeme ale trăirilor, ale uimirilor din graţioasa vârstă a adolescenţei», după cum observă Ion Pachia Tatomirescu, în capitolul Ana Blandiana şi „steaua de pradă“ a lirei, din Generaţia resurecţiei poetice (2005), «eul liric blandianic se învulturează la scară cosmică, dobândind conştiinţa unui resurecţional modernism al existenţei etice» (TGrp, 429).

    Criticul Marian Popa subliniază că «situaţia dilematică este creată prin raportarea normelor biologice la cele etic-sociale»; «conştiinţa trupului păcătos şi precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăţi reci, sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens» (PDlrc, 99).

    Chiar în volumul Persoana întâi plural, Ana Blandiana nu se sfieşte să conjuge graţios paradoxul: Ştiu, puritatea nu rodeşte, / Fecioarele nu nasc copii, / E marea lege-a maculării / Tributul pentru a trăi. // Între tăcere şi păcat / Ce-o să aleg – cirezi sau lotuşi ? / O, drama de-a muri de alb / Sau moartea de-a învinge totuşi... («Ştiu puritatea»). Conjugarea paradoxului transformării purului în impur şi invers, prilejuieşte criticului literar Aurel Martin următoarea aserţiune: «...ca şi cunoaşterea absolută, puritatea e o stare ideală; raportată la ideea de specie, de continuitate, întruchipează – prin paradox – condiţia tragică a existenţei» (MarP, 236).

    Alexandru Piru, în «Istoria literaturii române de la început până azi» (1981), apreciază că «Poeta are o filozofie. În tentativa sa de a fi, omul se izbeşte implacabil de un termen final, ceea ce constituie, cum se intitulează cel de-al doilea volum, Călcâiul său vulnerabil (1966). Salvarea se află în aspiraţia spre puritate, condiţie etică, dar şi în sublimarea vieţii în artă, condiţie estetică. Altfel spus, nemurirea se obţine prin identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un fel de transsubstanţiere, o mutaţie ontologică (A treia taină, 1969). Mai departe poeta caută hotarul dintre bine şi rău, dintre înnorat şi senin, dintre lumină şi noapte, exterior şi interior, paradis şi infern. Moartea e văzută ca un rit nupţial...» (PIL, 502 sq.).
    (sursa-wikipedia)

  8. #18
    Data înscrierii
    30.09.2008
    Locație
    Augsburg De
    Posturi
    2.278
    Putere Rep
    30

    Implicit Atit de drag Aradului:Sursa:Wikipedia

    Ioan Slavici

    Ioan Slavici
    Naştere –18 ianuarie 1848
    Şiria, judeţul AradDeces –17 august 1925
    Crucea de Jos, judeţul VranceaProfesiune –scriitor, jurnalistNaţionalitate –românOperă/e de debut –Fata de birău
    Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Şiria, judeţul Arad - d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, judeţul Vrancea) a fost un scriitor şi jurnalist român. Debutează în Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de birău. Împreună cu Eminescu pune bazele Societăţii Academice Sociale Literare România Jună şi organizează, în 1871, Serbarea de la Putna a Studenţimii române din ţară şi din străinătate. La finele anului 1874, se stabileşte la Bucureşti, unde este secretar al Comisiei Colecţiei Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale şi G. Coşbuc, editează revista Vatra. În timpul primului război mondial, colaborează la ziarele Ziua şi Gazeta Bucureştilor. Premiul Academiei Române (1903).





    Biografie cronologică

    • 1848 - Prozatorul se naşte în anul revoluţiei din 1848, fiind al doilea copil al cojocarului Sava Slavici şi al soţiei sale Elena, născută Borlea.
    • 1854-1858 - Frecventează şcoala "greco-ortodoxă" din satul natal, avându-l dascăl pe D. Vostinari.
    • 1859-1860 - Repetă clasa a I-a,pentru a putea răzbi la liceu.
    • 1860-1865 - Urmează Liceul din Arad, stând în gazdă precum eroii săi din "Budulea Taichii".
    • 1865-1867 - Clasele a VI-a si a VII-a la Liceul Piarist din Timişoara.
    • 1867-1868 - Clasa a VIII-a ca "privatist" la Liceul Maghiar din Arad.
    • 1868 - Bacalaureatul la Satu-Mare. Toamna se înscrie la Universitatea din Budapesta.
    • 1869 - În ianuarie e bolnav, întrerupe facultatea şi revine la Şiria. Se mai înscrie şi la Universitatea din Viena (aprilie), dar în august îl aflăm în funcţia de secretar al notarului din Cumlăuş. În toamna e din nou la Viena, în armată, urmând şi Facultatea de Drept. Acum se împrieteneşte, pentru toată viaţa, cu Eminescu, student şi el în capitala Imperiului Austro-Ungar. Fireşte, vorbea fluent limbile germană şi maghiară. Mai tânarul său amic moldovean îl va îndemna să scrie literatură în româneşte (cum s-a spus, aşa va proceda Eminescu şi cu I. Creangă).
    • 1870 - Îşi ia „examenul de stat”.
    • 1871 - Debutează la Convorbiri literare cu Fata de birău (comedie). În vară, împreună cu Eminescu, organizează serbarea panromânească de la Putna.
    • 1872 - E publicată prima poveste Zâna zorilor. Scrierile de început (îndrăgite şi azi de copii) sunt în majoritate poveşti (Ileana cea şireată, Floriţa din codru, Doi feţi cu stea în frunte).
    • 1874 - Vine la Iaşi şi citeşte la Junimea Popa Tanda. Apoi trece la Bucureşti, unde se stabileşte.
    • 1875 - Se căsătoreşte cu Ecaterina Szőke Magyarosy. Călătoreşte la Viena şi Budapesta, iar toamna e numit de Titu Maiorescu profesor la Liceul "Matei Basarab" din Bucureşti.
    • 1877 - Intră în redacţia ziarului Timpul.
    • 1878 - Publică Gura satului.
    • 1880 - Apare nuvela Budulea Taichii.
    • 1884 - Volumul Novele din popor, cuprinzând prozele scrise până atunci, inclusiv capodopera Moara cu noroc.
    • 1884 - Înfiinţează la Sibiu ziarul Tribuna, unde va veni şi George Coşbuc.
    • 1885 - Din cauza unor articole în care revendică drepturile românilor, e închis de către autorităţile maghiare, dar curtea de juri îl eliberează. Divorţează de prima sa soţie Ecaterina.
    • 1886 - Se căsătoreşte la Sibiu cu Eleonora Tănăsescu, în toamna născându-i-se primul băiat, Titu Liviu. În urma unui proces de presă e condamnat la 3 zile de închisoare.
    • 1888 - Premiera dramei istorice Gaspar Gratiani la Naţionalul bucureştean. Condamnat de Curtea cu juri din Cluj la un an închisoare. Începe detenţia la Vaţ (Ungaria).
    • 1889 - Se naşte Lavinia Ioana Iosefina, al doilea copil, când tatăl era la puşcărie. Abia la 10 iulie iese din penitenciar.
    • 1890 - Se întoarce la Bucureşti. Profesor la Azilul "Elena Doamna". Se naşte al treilea copil, Ion Marcel.
    • 1891 - Soţia naşte al patrulea copil, Fulvia, dar nu şi ultimul (urma tradiţia familiei Şiria, unde fuseseră cinci copii).
    • 1892 - Devine cetăţean român. Publică Novele vol.I-II.
    • 1894 - Împreună cu Coşbuc şi Caragiale, editează la Bucureşti Vatra. Publică romanul Mara, în foileton. Se naşte Elena, al cincilea copil.
    • 1897 - Se naşte Lavinia, al şaselea copil.
    • 1902 - Publică romanul Din bătrâni, premiat apoi de Academia Română.
    Eu sint si bun si rau ,asa cum sint,
    Nu-mi tin rabozul la cusururi."

  9. #19
    Data înscrierii
    30.09.2008
    Locație
    Augsburg De
    Posturi
    2.278
    Putere Rep
    30

    Implicit Continuare I.Slavici Sursa:Wikipedia



    • 1916 - Este arestat şi închis la Fortul Domneşti, apoi la hotel "Luvru". În timpul ocupaţiei germane, scrie articole de orientare progermană.
    • 1919 - La încheierea păcii şi întoarcerea în Moldova a regelui Ferdinand şi a guvernului, e arestat din nou, judecat şi condamnat la 5 ani închisoare, dar eliberat în acelaşi an. Totuşi, din cauza convingerilor sale filogermane, este privit de cei din jur cu duşmănie.
    • 1921 - Publică volumul autobiografic Închisorile mele, în care îşi justifică activitatea din Ardeal şi România.
    • 1924 - Volumul Amintiri (preţioase amintiri despre Toparceanu, Caragiale, Coşbuc, Creangă, Maiorescu).
    • 1925 - Bolnav şi obosit de viaţa agitată, cu procese şi detenţii în puşcării, se refugiază la fiica sa, care trăia la Panciu, în podgoria asemănătoare cu Şiria natală. La 17 august trece în lumea umbrelor şi este înmormântat la schitul Brazi (Panciu).
    • 1979 - În cadrul manifestărilor ocazionate de aniversarea a 100 de ani de la apariţia revistei Tribuna, în parcul ASTRA din Sibiu a fost dezvelit bustul de bronz al scriitorului Ioan Slavici, operă a sculptoriţei Linca Călin.

    Opera

    Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt: Nuvele

    Romane


    Poveşti


    Drame istorice


    Memorii






    La Wikisursă există texte originale legate de Autor:Ioan Slavici
    Eu sint si bun si rau ,asa cum sint,
    Nu-mi tin rabozul la cusururi."

  10. #20
    Data înscrierii
    28.04.2006
    Posturi
    2.254
    Putere Rep
    18

    Implicit Cezar Petrescu...



    Cezar Petrescu (n. 1 decembrie 1892, Cotnari, Iaşi - d. 9 martie 1961, Bucureşti) a fost un romancier, nuvelist, traducător şi gazetar român, redactor la Adevărul, Dimineaţa, Bucovina, Ţara nouă, Voinţa, fondator şi codirector, alături de Pamfil Şeicaru, al revistei social-politice şi culturale Hiena (1919-1924).

    Date biografice
    S-a născut la Hodora-Cotnari, judeţul Iaşi, fiŞ„indice”«ştextî» unde viitorul scriitor a şi învăţat între 1901-1903. Urmează liceul la Roman şi apoi la Iaşi, unde îşi ia bacalaureatul în anul 1911. Obţine licenţa în drept în anul 1915.

    Cezar Petrescu, scriitor fecund, care pe urmele lui Honoré de Balzac aspira să scrie o nouă "Comedie umană", o Cronică românească a veacului XX. Este unul din cei mai de seamă gazetari din prima jumătate a veacului.

    Alături de Lucian Blaga, A. Maniu şi Gib Mihăescu întemeiază revista "Gândirea" în anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul şi Curentul în 1928; director al ziarului oficios România în 1938 şi al revistei România literară, 1938- suprimate în 1940; membru al Academiei Române, din 1955. Se afirmă ca romancier cu romanul "Întunecare" (1927-1928).

    Obţine Premiul naţional pentru literatură în 1931 şi Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoţii gornistului - colaborare cu M. Nivicov.




    Opera
    Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 volume - romane , nuvele, piese de teatru, proză fantastică şi literatură pentru copii, studii, note de călătorie şi memorialistică.


    Cronica românească a veacului XX
    Rodul pământului
    Scrisorile unui răzeş, 1922
    Război şi pace
    Întunecare,2 vol., 1927 - 1928
    Ochii strigoiului, 1942
    Plecat fără adresă
    Sosit fără adresă
    Capitala care ucide (temă semănătoristă)
    Calea Victoriei, 1930
    Greta Garbo, 1932
    Duminica orbului, 1934
    Carlton
    Oraş patriarhal, 1930
    Ciclul 1907 - Mane, Tekkel, Fares, 1937
    Noi vrem pământ, 1938
    Pământ … mormânt,
    Comoara regelui Dromochet, 1931
    Aurul negru, 1934

    Apostolul, 1933 şi 1944

    Literatură pentru copii
    Fram, ursul polar, 1931
    Cocârţ şi bomba atomică, 1945
    Pif - Paf - Puf, 1945
    Omul de zăpadă, 1945
    Iliuţă copil, 1945
    Neghiniţă, 1945

    (sursa-wikipedia)
    Ultima modificare făcută de nicoletamihaela; 30.01.2009 la 16:59.

Pagina 2 din 5 PrimulPrimul 1234 ... UltimulUltimul

Subiecte similare

  1. Romani celebri – Medicina
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 9
    Ultimul post: 28.07.2010, 16:26
  2. Romani celebri-Istorie
    De christianT în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 14
    Ultimul post: 13.04.2009, 15:38
  3. Romani celebri - Chimie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 4
    Ultimul post: 10.03.2009, 11:57
  4. Romani celebri – Biologie
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 04.03.2009, 11:36
  5. Romani celebri - Sport
    De sorin în forumul Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 02.02.2009, 18:22

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •