Follow RomanianPortal on Twitter       
Page 1 of 2 12 LastLast
Results 1 to 10 of 19

Thread: Romani celebri - Muzica

  1. #1
    Join Date
    Dec 2003
    Location
    Chicago & Constanta
    Posts
    11,386
    Rep Power
    10

    Default Romani celebri - Muzica

    Pe acest topic vor fi postate mesaje despre romani celebri in domeniul muzicii. Mesajele in afara subiectului sau care nu sunt destul de relevante pentru acest topic, vor fi sterse.

    Multumesc celor care vor posta aici!

  2. #2
    Join Date
    Dec 2003
    Location
    Chicago & Constanta
    Posts
    11,386
    Rep Power
    10

    Default George Enescu (1881 – 1955)


    George Enescu (nascut la 19 august 1881, Liveni, Botoşani – decedat la 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român.

    Copilăria
    Născut la 19 august 1881 în Liveni, judeţul Botoşani, a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella.Primele indrumari muzicalele-a primit de la parintii sai si de la un vestit lautar,Niculae Chioru.

    Activitate

    Debutul ca interpret şi compozitor. Primii ani
    Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori printre alţii pe Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani.

    După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). În ziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română, op. 1.

    În acelaşi an începe să dirijeze concerte în Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naştere mai multor lieduri, care alcătuiesc grupul de cântece în limba germană ale compozitorului. Prinţesa Martha Bibescu şi-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reuşit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină.

    Începutul secolului XX. Lucrări semnificative
    Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două [[Rapsodia română|Rapsodii Române]] (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).

    Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigioşi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.

    În timpul Primului război mondial rămâne în Bucureşti. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi creaţiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În acelaşi an are loc prima ediţie a concursului de compoziţie „George Enescu”, în cadrul căruia compozitorul oferea câştigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum şi şansa interpretării acestor piese în concerte.

  3. #3
    Join Date
    Dec 2003
    Location
    Chicago & Constanta
    Posts
    11,386
    Rep Power
    10

    Default George Enescu (continuare)

    Perioada interbelică

    După război îşi continuă activitatea împărţită între România şi Franţa. De neuitat au rămas interpretările sale ale Poemului pentru vioară şi orchestră de Ernest Chausson şi ale Sonatelor şi Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938). Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult şi o profundă afecţiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual. "Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe." (Yehudi Menuhin)

    Premiul de compoziţie "George Enescu"

    Încă din anii imediat următori Primului Război Mondial George Enescu a început să acorde un Premiu de compoziţie pentru cei mai talentaţi tineri creatori români, decernat anual în urma analizări partiturilor de către un juriu pe care îl prezida. Se acordau Premiul I, II, III şi menţiuni, din banii proprii ai compozitorului. Multe dintre lucrările premiate au fost interpretate în concertele dirijate de Enescu.

    Opera „Oedip”

    În anii 1921-31 lucra la opera „Oedip”, monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai târziu. Aceasta a fost una din doamnele de onoare ale Reginei Maria şi, după o căsătorie cu prinţul Cantacuzino şi o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, şi-a turnat acid pe faţă. La auzul veştii, Enescu s-a întors de la Paris imediat la Bucureşti şi a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată toată viaţa şi va apare in fotografii cu un voal negru pe faţă. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va căsători cu ea. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avul loc la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colona şi Oedip-Rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internaţională a operei a fost însă întreruptă de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata germană.

    Opera şi-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului internaţional „George Enescu” din Bucureşti, premiera românească datând din 1958, când în rolul titular a evoluat David Ohanesian, regia aparţinând lui Jean Rânzescu iar dirijor fiind Constantin Silvestri. O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui Andrei Şerban (1995), care a provocat numeroase controverse.

    În ultimii 20 de ani se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe ţări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia.

    Al doilea război mondial şi ultimii ani. Opere de maturitate

    În timpul celui de Al doilea război mondial, rămas în Bucureşti, are o activitate dirijorală bogată, încurajând şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Sabin Drăgoi. După război dă concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Ghilels şi Yehudi Menuhin, care îl vizitează la Bucureşti şi Sinaia.

    În ultimii ani ai vieţii a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, desăvârşeşte Poemul simfonic Vox Maris pentru soprană, tenor, cor şi orchestră, schiţat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 şi 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu).
    O dată instaurată dictatura comunistă, se exilează definitiv la Paris, unde se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955.

    Sursa: Wikipedia

  4. #4
    Join Date
    Sep 2008
    Location
    Augsburg De
    Posts
    2,280
    Rep Power
    24

    Default Ciprian Porumbescu


    Compozitorul Ciprian Porumbescu.



    Sala Festiva a Gimnaziului Românesc - sala primei reprezentaţii a operetei „Crai Nou”.


    Ciprian Porumbescu (n. 14 octombrie 1853, Şipotele Sucevei - d. 6 iulie 1883, Stupca, azi Ciprian Porumbescu, judeţul Suceava) a fost un compozitor român.
    Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Născut Iraclie Gołęmbiowski, acesta din urmă îşi schimbă numele de familie în Porumbescu în 1881, cu doi ani înainte de moartea lui Ciprian, atunci când ajunge stareţ al Mănăstirii Putna ("gołąb" - pronunţat "gouomb" - înseamnă în poloneză "porumbel").
    A început studiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi, apoi a continuat la "Konservatorium für Musik und darstellende Kunst" în Viena, cu Anton Bruckner şi Franz Krenn. În această perioadă îl frecventează, la Viena, pe Eusebie Mandicevschi, compozitor bucovinean, cu care se perfecţionează, în particular, la teoria muzicii. [1] Între 1873 şi 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi.
    A fost unul dintre cei mai faimoşi compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: "Balada pentru vioară si orchestră" op.29, opereta "Crai nou" pusă în scenă pentru prima data în sala festiva a Gimaziului Românesc din Braşov (astazi Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).
    În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic, „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce este folosită astăzi şi de către Albania, pentru imnul naţional „Hymni i Flamurit”. De asemeni a scris şi melodia fostului imn Trei culori.
    A fost arestat pentru activitatea sa politică, iar în timpul detenţiei şi-a scris cele mai bune piese. A murit la 29 de ani în Stupca, acum acest sat fiind numit în onoarea sa "Ciprian Porumbescu.Ciprian Porumbescu se naşte la 14 octombrie 1853, la Sipotele Sucevei, într-o casă modestă de ţară, ca fiu al Emiliei şi al preotului Iraclie Golembiovski. Viitorul compozitor va utiliza la început numele de Golembiovski, apoi, pentru o perioadă Golembiovski-Porumbescu şi mai apoi, Porumbescu.
    Din cauza sărăciei nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă şi completă. A început studiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi, unde conduce corul Societăţii Culturale "Arboroasa". În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, la festivităţi, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu şi alţii, participă şi tânărul Ciprian Porumbescu, uimind asistenta cu minunatul său cântec de vioară.
    Apoi, cu ocazia unei burse, îşi continuă studiile la "Konservatorium fur Musik" din Viena, unde dirijează corul Societăţii Studenţeşti "România Jună". Aici va scoate, în anul 1880, colecţia de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în "Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români" ( "Cântecul gintei latine", "Cântecul tricolorului", "Imnul unirii - Pe-al nostru steag"), prima lucrare de acest gen din literatura noastră.
    După această perioadă, urmează cea mai frumoasă etapă a vieţii sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale "Crai nou", piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 şi 23 martie, pe aceeaşi scenă. În acelaşi an, opereta este montată şi la Oravita.
    Ciprian Porumbescu a fost arestat pentru activitatea sa politică, timp în care a scris cele mai bune piese. Printre lucrările sale se numără "Rapsodia română pentru orchestră", "Serenadă", "la malurile Prutului", "Altarul Mănăstirii Putna", "Inimă de român", "Gaudeamus Igitur", "Odă ostaşilor români" şi altele.
    Mult prea devreme, la doar 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză, Ciprian Porumbescu, se stinge din viaţă, în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său şi ai surorii sale, Marioara, la 6 iulie 1883.


    La Wikisursă există texte originale legate de Ciprian Porumbescu
    Sursa:Wikipedia
    Eu sint si bun si rau ,asa cum sint,
    Nu-mi tin rabozul la cusururi."

  5. #5
    Join Date
    Apr 2006
    Posts
    2,245
    Rep Power
    12

    Default Maria Tanase...



    S-a nascut la Bucuresti, in strada Livada cu Duzi din cartierul Caramidarii de Jos, pe 25 septembrie 1913. Era al treilea copil al Anei Munteanu, originara din comuna Carta (Fagaras) si al lui Ion Coanda Tanase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei.


    Prima oara a cintat in public in 1921, pe scena Caminului Cultural `Caramidarii de Jos` din Calea Piscului, la serbarea de sfirsit de an a Scolii primare nr. 11 Tabacari. Anul 1934 a marcat admiterea ei, prin concurs, la Teatrul de Vara `Carabus` din strada Academiei, condus de marele actor Constantin Tanase.

    A fost distribuita intr-un grup vocal, alaturi de Lia Bogdan, Marcel Emilian, Milica Milian si Stefan Glodariu. Prin toamna anului 1934, prezentata lui Constantin Brailoiu, intemeietorul `Arhivei Internationale de Folclor de la Geneva` de mai tirziu, i s-a recunoscut talentul si i s-a recomandat sa-si aleaga repertoriul direct de la izvoare.


    Inregistrarea de proba s-a produs la Studioul `Tomis` din Calea Calarasilor. Piesa intitulata `Romanta mansardei`, imprimata sub indrumarea directorului muzical compozitorul Misu Iancu, s-a bucurat de un succes extraordinar.


    Inceputul carierei artistice propriu-zise a coincis insa cu debutul radiofonic din 20 februarie 1938, cind a prezentat un program de piese folclorice: `M-am jurat de mii de ori`, `Ce-i mai dulce ca alvita`, `Cine iubeste si lasa`, `Geaba ma mai duc acasa`, `Marie si Marioara`, `Cind o fi la moartea mea`.


    Data de 28 septembrie 1938 marcheaza debutul Mariei Tanase in arta cupletului, dar si lansarea cintecelor romanesti precum: `Mi-am pus busuioc in par`, pe versurile lui Nicolae Vladoianu si `Habar n-ai tu`, pe un text de Eugen Mirea, ambele compuse de Ion Vasilescu.

    In lunile octombrie si noiembrie ale aceluiasi an, a aparut pe estrada Restaurantului `Neptun` din Piata Buzesti, unde cinta acompaniata de taraful Vasile Julea. Acolo au venit s-o asculte si scriitorii Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Ion Pillat. In urma auditiei de la `Hanul Ancutei`, a fost aleasa sa reprezinte cintecul popular romanesc pe continentul american, in cadrul Expozitiei Internationale de la New York (1939). A cintat in fata fostului presedinte american Hoover, a lui André Gide, Yehudi Menuhin, Constantin Brancusi, George Enescu, Jascha Heifetz s.a.


    In octombrie 1940, a oferit un recital de muzica populara romaneasca publicului din orasul Focsani, dupa care regimul legionar i-a interzis orice activitate artistica, distrugindu-i-se toate placile de gramofon de la Radio, ba chiar si matritele de la casele de discuri. Dupa citeva luni de `absenta artistica`, vocea ei s-a facut din nou auzita la posturile de radio. Si nu numai. A fost inclusa in turneul de propaganda romaneasca din Turcia din martie 1941, organizat de Nicolae Kiritescu impreuna cu Ion Aurel Maican.
    La Istanbul a fost ovationata pe scena Teatrului Taxim. A sustinut recitaluri la Radiodifuziunea din Ankara, in urma carora, presedintele Turciei i-a oferit un post de cercetatoare la `Institutul Etnografic` din Istanbul si chiar cetatenia de onoare a Turciei.


    In decembrie 1943, a fost invitata sa participe la serbarea Pomului de Craciun de la `Regimentul de Garda Calare`, cintind piese folclorice si un program de colinde, la care au fost prezenti Majestatile Lor: Regele Mihai I si Regina Mama Elena, Maresalul Ion Antonescu, profesorul Mihai Antonescu, toti membrii guvernului.


    In aprilie 1945 i se incredinteaza, la Teatrul Municipal, rolul eroinei Masa din drama tolstoiana `Cadavrul viu`, avind ca partener pe maestrul Ion Manolescu, a carui discipola era la Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica, la clasa de tragedie.


    Pentru meritele sale artistice deosebite, la 20 decembrie 1955 primeste `Premiul de Stat`, iar in octombrie 1957 i se acorda titlul de `Artista Emerita`. In decembrie 1957 este distribuita in coproductia romano-franceza `Ciulinii Baraganului`, turnata dupa romanul cu acelasi nume al lui Panait Istrati; interpreteaza rolul principal Anica, alaturi de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet si Florin Piersic.


    Maria Tanase dorea ca restul vietii sa-l inchine invatamantului pedagogic de factura folclorica. La cererea sa, a fost transferata in functia de folclorist la orchestra `Taraful Gorjului` din Tg. Jiu, unde prezenta concerte si spectacole apartinind filonului folcloric oltenesc. Concomitent, este distribuita la Teatrul Municipal din Bucuresti in `Opera de trei parale` a lui Brecht, in rolul Jeny Spelunca. Dar rapusa de boala, moare la 22 iunie 1963. Nu implinise inca 50 de ani, dar lumea nu o va uita prea usor.
    (sursa-bestmusic.ro)

  6. #6
    Join Date
    Dec 2003
    Location
    Chicago & Constanta
    Posts
    11,386
    Rep Power
    10

    Default Dinu Lipatti (1917 – 1950)


    Dinu Lipatti (nascut la 19 martie 1917, Bucureşti; decedat la 2 decembrie 1950, Geneva), a fost un celebru pianist, compozitor şi pedagog român. A fost ales postum membru al Academiei Române.
    Crescut într-o familie cu tradiţie muzicală - tatăl său era un talentat violonist amator care studiase cu Pablo Sarasate, mama o excelentă pianistă, iar naş la botez i-a fost George Enescu - i s-au recunoscut şi cultivat din fragedă copilărie înclinaţiile muzicale. A fost acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui "copil minune", dându-i în schimb o educaţie artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ.
    Între timp este admis la Conservatorul din Bucureşti, pentru ca în 1934 să participe la concursul internaţional de pian din Viena. Faptul că i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot să părăsească juriul în semn de protest. Cortot l-a invitat la Paris să-şi continuie sub conducerea sa studiile de pian la Ecole Nationale de Musique. Aici ia şi lecţii de compoziţie cu Paul Dukas şi Nadia Boulanger şi de artă dirijorală cu Charles Munch.
    În 1936 îşi începe cariera de pianist concertist în diverse oraşe europene, reputaţia sa continuând să crească cu fiecare apariţie în public. La începutul celui de Al Doilea Război Mondial revine la Bucureşti unde dă recitaluri de pian ca solist sau acompaniându-l pe George Enescu.
    În 1943 pleacă în Elveţia unde devine profesor de pian la Conservatorul din Geneva. Îşi continuă cariera concertistică în recitaluri de pian sau ca solist împreună cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, realizează în studio imprimări pe discuri.
    În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în America se descoperă că suferă de leucemie. Se puneau mari speranţe în efectele curative ale Cortizonului, de curând descoperit, şi cum preparatul era foarte scump, muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch au contribuit cu mari sume de bani pentru procurarea medicamentului. După o ameliorare aparentă, starea de sănătate a lui Dinu Lipatti continuă să se înrăutăţească. La 16 septembrie 1950, deşi slăbit fizic, are loc ultimul său concert public la Besançon (Franţa). În partea doua a recitalului intenţiona să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de Frédéric Chopin. Puterile însă îl părăsesc, după o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se aşează la pian şi interpretează motivul "Jesus bleibt meine Freude" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de Johann Sebastian Bach. Cu această rugăciune s-a încheiat una din cele mai nobile, mai bogate şi scurte cariere cunoscute în arta interpretativă modernă.
    Două luni şi jumătate mai târziu, la 2 decembrie 1950 Dinu Lipatti se stinge din viaţă în vârstă de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mână. Ultimile sale cuvinte au fost: "Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu". La vestea morţii sale, marele pianist german Wilhelm Backhaus exclamă: "Nouă ne rămâne amintirea frumuseţilor pe care ni le-a dăruit şi o profundă întristare".
    Înregistrările pe discuri, cu toate imperfecţiunile tehnice de atunci, au rămas documente vii asupra artei pianistice a lui Dinu Lipatti, interpretări pline de căldură umană şi înaltă desăvârşire stilistică, de fineţe şi nobleţe spirituală, de poezie şi graţie. Multe din aceste imprimări au fost incluse de casa de discuri EMI în colecţia "Unvergänglich - Unvergessen" (Nepieritoare - De neuitat). "Un artist de o spiritualitate divină", cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti prefera pentru înregistrări - înaintea lui Glenn Gould - singurătatea studioului în care se putea concentra pentru a duce arta sa la perfecţiune. În repertoriul său prevalau operele unor compozitori ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar şi Robert Schumann, Edvard Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti. Era foarte exigent cu sine însuşi şi de o profundă modestie. Cum spunea pianista Clara Haskil: "Dinu Lipatti dă impresia că se jenează cu propriul său geniu".
    Compoziţiile sale, printre care Fantezie pentru pian, vioară şi violoncel Op. 1 (1933), Şătrarii, suită pentru orchestră Op. 2 (1934), Concertino în stil clasic pentru pian şi orchestră de cameră Op. 3 (1936), Simfonie concertantă pentru două piane şi orchestră de coarde Op. 5 (1938), Sonatină pentru mâna stângă (1941) au rămas în cea mai mare parte inedite.
    Casa memorială Dinu Lipatti se află în satul Ciolceşti din comuna Leordeni, judeţul Argeş. Sunt expuse obiecte care ilustrează viaţa şi activitatea marelui pianist şi compozitor român. Printre exponate se află un pian Bechstein şi un bust al artistului, realizat de sculptorul Ion Irimescu.
    Sursa: Wikipedia

  7. #7
    Join Date
    Dec 2003
    Location
    Chicago & Constanta
    Posts
    11,386
    Rep Power
    10

    Default Sergiu Celibidache (1912 – 1996)


    Sergiu Celibidache (nascut la 28 iunie 1912, Roman, județul Neamț, România; decedat la 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franța) a fost un dirijor şi compozitor român, membru de onoare al Academiei Române.

    Biografie
    S-a născut la Roman, în Moldova. Primii ani după liceul absolvit în orașul natal şi i-a petrecut la Iaşi, unde ia lecţii de pian şi compoziţie, apoi se înscrie la cursurile de filozofie şi matematică ale Universităţii din Bucureşti.

    În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl şi Heinz Tiessen (compoziţie), Fritz Stein (arta dirijatului). În acelaşi timp audiază cursurile de filozofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) şi Nicolai Hartmann (metafizică).

    Abia sfârşite studiile, devine în 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, întrucât directorul acesteia, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcţie, fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist. Până în 1952 când Furtwängler, reabilitat, redevine şef al orchestrei, Celibidache dirijează peste 400 de concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca personalitate muzicală de o excepţională exigenţă artistică, nu totdeauna comodă pentru componenţii unei orchestre. Suferă o mare deziluzie când aceştia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajan ca dirijor pe viață succesor al lui Furtwängler.

    Începând de la această dată, pentru un timp, nu mai are o funcţie permanentă, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Naţională din Paris (Franţa), Orchestra Simfonică Radio din Stockholm (Suedia). Între 1960 şi 1962 ţine cursuri de perfecţionare în arta dirijorală la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai târziu la Fontainebleau (Franţa) şi la München (Germania) pentru tineri dirijori selecţionaţi cu multă severitate.

    În 1979 primeşte funcţia de director muzical general al oraşului München şi de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraş. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.

    Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum şi al impresioniştilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat şi mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri.
    Printre alte compoziţii, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii şi al unui Concert pentru pian şi orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.
    Sergiu Celibidache cu David Bernard în cursul unei lecţii de dirijat la "The Curtis Institute of Music", Philadelphia (1984). David Bernard este în prezent director muzical al "Lawyers Orchestra", New York

    Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincţii, printre care: cetăţean de onoare al oraşului München (1992), membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al Universităţii din Iaşi (1992), Ordinul Maximillian pentru Ştiinţă şi Artă (Germania, 1993).
    A murit la 14 august 1996, la reședința sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (în apropiere de Paris).

    Sursa: Wikipedia

  8. #8
    Join Date
    Dec 2003
    Location
    Chicago & Constanta
    Posts
    11,386
    Rep Power
    10

    Default Virginia Zeani


    Virginia Zeani, numele la naştere, Virginia Zehan (nascuta la 21 octombrie 1925 în Solovăstru, jud. Mureş), este o cântăreaţă de operă, una din cele mai prestigioase soprane lirice din anii '50 şi '60 ai secolului XX, timp de 25 de ani "prima donna assoluta" a teatrului de Operă din Roma, cântând împreună cu cei mai renumiţi tenori, de la Beniamino Gigli şi Ferruccio Tagliavini până la Luciano Pavarotti şi Plácido Domingo. Virginia Zeani este numele său artistic italienizat.

    După ce începuse să studieze literatura şi filozofia la Universitatea din Bucureşti, ia lecţii de canto cu Lucia Anghel, continuând apoi cu celebra soprană şi pedagogă Lydia Lipkowska. La 19 ani îşi termină studiile formale în Italia cu tenorul Aureliano Pertile, solistul preferat al lui Arturo Toscanini. Graţie acestei baze excelente de educaţie muzicală şi tehnicei vocale superioare, Virginia Zeani a reuşit să menţină un standard de prim rang de-a lungul celor 30 de ani de carieră internaţională, interpretând peste 60 de roluri diferite. Debutul său a avut loc în 1948 cu un răsunător succes pe scena Teatrului Comunal de Operă din Bologna în rolul Violettei din opera "La Traviata" de Giuseppe Verdi, rol cu care urma să se afirme pe marile scene ale lumii, inclusiv Metropolitan Opera din New York, Teatrul Bolşoi din Moscova sau Covent Garden din Londra. Printre alte roluri din prima perioadă a carierei sale se numără şi Mimi din Boema de Giacomo Puccini, Margareta din Faust de Charles Gounod şi rolul titular din Manon de Jules Massenet, pe care l-a cântat alături de celebrul Beniamino Gigli. Opere de Gioacchino Rossini, Vincenzo Bellini şi Gaetano Donizetti (Lucia di Lammermoor, L'Elisir d'Amore, I Puritani), arii şi opere celebre în care a cântat prin toată Europa i-au stabilit o reputaţie de necontestat în repertoriul de "Bel Canto".

    În 1955, Virginia Zeani debutează la Opera din Roma unde apare în numeroase roluri, fiind apreciată în termenii cei mai înalţi. Două producţii importante au fost montate acolo special pentru ea: "Alzira" de Verdi şi "Otello" de Rossini, opere care nu fuseseră încă reluate în secolul XX. Unul din marile sale triumfuri a fost interpretarea rolului Desdemonei, triumf repetat când, împreună cu ansamblul Operei din Roma, apare pe scena Operei din Berlin şi la Metropolitan Opera House din New York.

    În 1956 este invitată la Teatro alla Scala din Milano, unde apare într-o producţie nouă a operei "Giulio Cesare" de Haendel, alături de basul Nicola Rossi-Lemeni, cu care se va căsători un an mai târziu, mezzosoprana Giulietta Simionato şi tenorul Franco Corelli. În anul următor cântă rolul "Blanche de la Force", creat special pentru ea de compozitorul Francis Poulenc în premiera mondială a operei "Dialogues des Carmélites".

    Datorită maturităţii şi excelentei calităţi a tehnicii sale vocale, Virginia Zeani a evoluat de la soprana de coloratură, la soprană lirică şi la soprană dramatică, ceea ce i-a permis să-şi lărgească treptat repertoriul cu rolurile de bază din operele "Don Carlos" şi "Otello" de Verdi, rolul Tatianei din "Eugen Oneghin" de Ceaikowski şi chia două roluri wagneriene, Senta din "Olandezul zburător" şi Elsa din "Lohengrin".

    De-a lungul întregii sale cariere, Virginia Zeani a fost călduros omagiată pentru calităţile sale excepţionale de dinamism teatral, vitalitate şi sensibilitate. Vocea sa demonstrează o mare flexibilitate, emisă cu o remarcabilă competenţă tehnică, extinsă de la notele calde din piept până la înaltele acute. Zeani cântă cu o impecabilă frazare, cu intensitate şi convingere dramatică.

    Virginia Zeani a înregistrat pe discuri mai multe albume selective şi versiuni complete ale operelor "La Traviata" de Verdi şi "Tosca" de Puccini. Multe din performanţele sale au rămas gravate pe "Legendary Recordings". Virginia Zeani este din 1991 profesoară de canto (Distinguished Professor) la Indiana University, School of Music, din Bloomington, Indiana. Una din cele mai bune eleve ale ei este soprana Angela Brown, care - în anul 2004 - a debutat cu mult succes pe scena Operei Metropolitan din New York în rolul titular din opera "Aida" de Verdi. În 1991, Virginia Zeani şi-a pierdut soţul, celebrul bas Nicola Rossi-Lemeni, după 34 de ani de fericită căsătorie.

    Este Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti.

    Sursa: Wikipedia

  9. #9
    Join Date
    Dec 2003
    Location
    Chicago & Constanta
    Posts
    11,386
    Rep Power
    10

    Default Mariana Nicolesco


    Mariana Nicolesco, născută Mariana Nicolescu, (n. 1948, Găujani, judeţul Giurgiu) este o soprană română.

    Soprana Mariana Nicolesco a cântat pe renumite scene ale lumii, începând cu Teatrul Scala din Milano, unde a debutat în premiera mondială a operei La Vera Storia de Luciano Berio. Ulterior va apare în numeroase noi puneri în scenă, recitaluri şi concerte, atât la Milano cât şi la München, Viena, Paris, Chicago, Hamburg, San Francisco, Barcelona, Roma, Dresda, Tokyo, Berlin, la Festivalul de la Salzburg şi la Rossini Opera Festival de la Pesaro.

    Mariana Nicolescu a strălucit în spectacole semnate de Giorgio Strehler, Patrice Chéreau, Luca Ronconi, Jean-Pierre Ponnelle, Franco Zeffirelli, Pier Luigi Pizzi, Jonathan Miller, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Lorin Maazel, Peter Maag, Filippo Patané, Alberto Zedda, Colin Davis, şi a cucerit publicul marilor săli de concert, Carnegie Hall din New York, Royal Festival Hall la Londra, Accademia Santa Cecilia de la Roma, Concertgebouw din Amsterdam, Musikverein la Viena, Marea Sală a Conservatorului din Moscova.

    Roluri celebre
    Mariana Nicolesco a captivat publicul de pretutindeni, de la prima sa apariţie în rolul Violettei din La Traviata dirijată de Thomas Schippers şi pusă în scenă de Gian Carlo Menotti la Florenţa. Ea avea să interpreteze acest rol de peste două sute de ori. Alte culmi ale repertoriului său verdian sunt Leonora în Il Trovatore, Desdemona în Otello, Amelia în Simon Boccanegra, operă înregistrată de asemenea pe CD.

    Alte roluri
    Principalele sale roluri mozartiene sunt Donna Elvira în Don Giovanni, cu Sawallisch la München şi cu Muti la Scala, Cinna în Lucio Silla în regia lui Chéreau tot la Scala, Vitellia în La Clemenza di Tito cu Maag, Elettra în Idomeneo cu Ozawa la Tokyo şi Salzburg.

    La Teatrul alla Scala, Mariana Nicolesco a participat deopotrivă la renaşterea repertoriului baroc, cu L'Orfeo de Luigi Rossi şi Fetonte de Niccolň Jommelli, în regia lui Luca Ronconi, impunându-se în belcanto ca soprană drammatico d'agilitŕ, cu interpretarea operei Beatrice di Tenda de Bellini la Teatrul La Fenice din Veneţia. înregistrarea pe CD a acestei opere este considerată o piatră de hotar în discografia bellinianî, alîturi de Maria di Rohan de Donizetti, de asemenea înregistrată pe CD, Elizabeta I în Roberto Devereux, Anna Bolena, Maria Stuarda de acelaşi compozitor, şi de recitalurile sale la Teatrul alla Scala, Carnegie Hall sau Marea Sală a Conservatorului din Moscova.

    Mariana Nicolesco a interpretat în premieră mondială şi înregistrat pe CD cantatele Gli Amori di Teolinda de Meyerbeer, precum şi Alyssa şi Alcyone de Ravel. Ea a înregistrat de asemenea pe CD Le Nozze di Figaro de Mozart şi La Rondine de Puccini.

    La invitaţia Papei Ioan Paul al II-lea, Mariana Nicolesco a cântat în primul Concert de Crăciun în Vatican, transmis în Mondovisione, vechile colinde româneşti ascultate de un miliard de oameni.

    Ea a interpretat în premieră mondială, sub bagheta lui Lorin Maazel, Seven Gates of Jerusalem, capodopera lui Krzysztof Penderecki dedicată celor 3000 de ani ai Oraşului Sfânt, partea sopranei fiind compusă pentru vocea sa.
    Mariana Nicolesco a terminat Şcoala de Muzică din Braşov cu Concertul pentru vioară de Bruch, s-a înscris la Conservatorul din Cluj şi a dobândit o bursă de studii la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, unde studiază canto cu Jolanda Magnoni, lucrând apoi cu Rodolfo Celletti şi cu Elisabeth Schwarzkopf. Câştigă Concursul Internaţional Voci Rossiniane organizat la Milano de Radioteleviziunea Italiană RAI, începând o remarcabilă carieră internaţională.

    Mariana Nicolesco apare în 1991 pentru prima dată în faţa publicului din ţara natală, la Ateneul Român din Bucureşti, şi oferă ulterior, în fiecare an, Concerte Extraordinare cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu, între altele celebrând în 1993 cei 125 de ani şi în 1998 cei 130 de ani ai acesteia.

    Concursul Internaţional "Hariclea Darclée"

    Revenind în România, Mariana Nicolesco şi-a pus toate eforturile în slujba tinerilor artişti de mare talent. Peste zece mii de persoane o întâmpină la Brăila la fiecare dintre concertele sale menite să susţină Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée care onorează memoria primei interprete a operei Tosca de Puccini, născută în oraşul de la Dunărea de Jos.

    În anii dintre o ediţie şi alta a Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée, Mariana Nicolesco oferă laureaţilor competiţiei Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes. Preşedinta Fundaţiei Darclée şi a Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée, la care au luat parte până acum peste 1200 de tineri artişti din România şi alte 40 de ţări din 5 continente, pe care l-a situat de la bun început la nivelul celor mai importante manifestări de acest gen din lume, ea a izbutit să facă în aşa fel ca publicul său, entuziast şi numeros, să fie nelipsit în prezent şi de la concertele tinerilor artişti, cărora nu ezită să li se alăture, şi care au strălucit în concertele şi reprezentaţiile dedicate muzicii lui Mozart, Rossini, Verdi, Puccini.


  10. #10
    Join Date
    Dec 2003
    Location
    Chicago & Constanta
    Posts
    11,386
    Rep Power
    10

    Default Mariana Nicolesco (continuare)

    Fundaţii

    Mariana Nicolesco a creat la New York The Romanian Atheneum International Foundation şi la Bucureşti Fundaţia Internaţională Ateneul Român. Aceste organizaţii non-profit sunt menite să sprijine perpetuarea vechilor tradiţii culturale ale ţării şi au participat la restaurarea Ateneului Român, construit în 1888. Fundaţiile au contribuit la restaurarea orgii Ateneului, cu piese comandate la Ludwigsburg fabricantului acesteia, şi au donat un mare pian de concert Steinway.

    Distincţii

    Mariana Nicolesco obţine titlul ştiinţific de Doctor în Artă din România, cu o teză despre Belcanto.

    Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Cluj, Profesor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Profesor Universitar şi Doctor Honoris Causa al Universităţii Transilvania din Braşov, membru în Comitetul de Onoare al Fundaţiei Internaţionale Yehudi Menuhin.

    Mariana Nicolesco este, de asemenea, Membră de Onoare a Academiei Române.

    Cetăţean de Onoare al Bucureştiului, Clujului, Brăilei şi Braşovului.
    A fost distinsă cu gradul de Mare Ofiţer, iar din 1 decembrie 2008 detine Ordinului Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce.

    Guvernul Franţei i-a acordat titlul de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor.

    A primit Medalia UNESCO pentru Merite Artistice.

    Comandor al Ordinului Steaua Solidarităţii Italiene.

    Mariana Nicolesco a organizat în 2003 la Braşov Festivalul şi Concursul Naţional de Interpretare a Liedului Românesc. Ea a fost desemnată de revista Capital (revistă) Numărul Unu în topul femeilor de succes din România.

    Interpreta de aur

    La împlinirea a 150 de ani de la premiera absolută a operei La Traviata de Verdi este sărbătorită în America drept o mare interpretă a rolului Violettei Valéry, împreună cu Virginia Zeani. Cu acea ocazie a prezentat un spectacol cu opera verdiană în interpretarea unor tineri artişti români, studenţi ai Secţiei Canto, Facultatea de Interpretare Muzicală din Bucureşti şi laureaţi ai Concursului Internaţional de Canto "Hariclea Darclée".

    Muzicianul anului la Berlin

    Mariana Nicolesco a fost proclamată la Berlin Muzicianul Anului pentru performanţele sale excepţionale în arta cântului şi pentru tot ceea ce face în favoarea tinerei generaţii: O mare voce pentru renaşterea culturii.
    În anul 2005, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român George Enescu, prezintă în premieră mondială integrala liedurilor sale, în interpretarea laureaţilor Concursului Naţional al Liedului Românesc pe care l-a creat la Braşov. Ca urmare a succesului obţinut, Mariana Nicolesco şi tinerii săi prieteni au fost invitaţi să prezinte aceste capodopere în Concerte Extraordinare la Expoziţia Universală de la Aichi în Japonia, apoi la Nagoya, Tokio, la Praga, Paris, Roma şi New York.
    În acelaşi an primeşte titlul de Artist UNESCO pentru Pace, constituind în prezent Catedra UNESCO dedicată Patrimoniului Vocal Mondial.
    Mariana Nicolesco - Artist UNESCO pentru Pace

    Ovaţionată pe trei continente

    La 21 noiembrie 2005, în cadrul unei ceremonii speciale la Palatul UNESCO din Paris şi în prezenţa Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, Directorul General Koďchiro Matsuura i-a decernat marii soprane Mariana Nicolesco înaltul titlu de Artist UNESCO pentru Pace drept recunoaştere a meritelor sale artistice, a angajamentului său în favoarea patrimoniului vocal mondial şi a dialogului între culturi, ca şi pentru contribuţia sa la promovarea idealurilor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.

    În 2005 Prof.Univ.Dr. Mariana Nicolesco, Şef al Catedrei de Canto a Facultăţii de Muzică a Universităţii Transilvania Braşov, a onorat Anul Internaţional George Enescu proclamat de UNESCO, cu o remarcabilă iniţiativă. În Recitalurile sale la Teatro alla Scala de la Milano, la Carnegie Hall din New York ori Marea Sală a Conservatorului din Moscova, bisul cu liedul enescian Languir me fais ridicase de fiecare dată sala în picioare. Mariana Nicolesco a întreprins aşadar o îndelungă cercetare pentru a reuni totalitatea liedurilor lui Enescu, dintre care multe erau uitate sau pierdute, organizând un simpozion naţional dedicat acestor creaţii enesciene, şi prezentându-le apoi în premieră mondială la Braşov unde, în 2003 a creat împreună cu Facultatea de Muzică şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România Festivalul şi Concursul Naţional de Interpretare a Liedului Românesc.

    Urmare a marelui succes al evenimentului, Mariana Nicolesco şi tinerii interpreţi români, printre care soprana Mihaela Maxim şi mezzosoprana Iulia Merca, laureate ale Premiului I al Concursului Na\ional al Liedului Românesc şi ale Marelui Premiu Darclée, ca şi sopranele Marta Sandu, Oana Severin, tenorul Tiberius Simu, baritonii Bogdan Mihai şi Florin Estefan, laureaţi de asemenea ai celor două competiţii, împreună cu maeştrii acompaniatori Luminiţa Berariu şi Alexandru Petrovici, au fost invitaţi să prezinte liedurile lui George Enescu pe trei continente. Ei au fost aplaudaţi la Expoziţia Universală de la Aichi, în Japonia, la Nagoya şi la Tokio, apoi la Praga şi la Roma, unde Mariana Nicolesco a studiat arta cântului la Conservatorul Santa Cecilia, şi unde aceste creaţii erau prezentate de asemenea pentru prima dată.
    Seria Recitalurilor enesciene a continuat în două mari centre muzicale intim legate de viaţa şi de opera marelui compozitor român: la Palatul de Béhague din Paris, monument istoric al Franţei, în prezenţa a 60 de ambasadori ai ţărilor francofone, şi la New York, în prezenţa Directorului General Adjunct al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

    2005 Mariana Nicolescu - "Ultima Divă"


    Anul 2005 nu s-a încheiat pentru Mariana Nicolesco cu marea călătorie planetară pe acordurile liedurilor enesciene. La Berlin, prestigioasa revistă de operă Orpheus îi consacră splendida copertă cu titlul Mariana Nicolesco - Ultima Divă, precum şi un articol superlativ, pe mai multe pagini, închinat rolului său în destinul tinerei generaţii de artişti lirici din România şi din alte ţări ale lumii.

Page 1 of 2 12 LastLast

Similar Threads

  1. Romani celebri – Matematica
    By sorin in forum Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Replies: 8
    Last Post: 04-21-2009, 01:55 PM
  2. Romani celebri - Inginerie
    By sorin in forum Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Replies: 6
    Last Post: 03-18-2009, 12:55 PM
  3. Romani celebri - Chimie
    By sorin in forum Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Replies: 4
    Last Post: 03-10-2009, 12:57 PM
  4. Romani celebri – Biologie
    By sorin in forum Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Replies: 8
    Last Post: 03-04-2009, 12:36 PM
  5. Romani celebri - Sport
    By sorin in forum Romani celebri-savanti,scriitori,oameni de stiinta,sportivi
    Replies: 8
    Last Post: 02-02-2009, 07:22 PM

Tags for this Thread

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •