PDA

Arată versiune întreagă : Pot afla Raiul (religios)



10.07.2007, 04:15
Citind unele postari, de la topicele religioase, mi-am dat seama ca sunt multiaceiacare, ar putea sa ma ajute sa aflu raspunsul la aceasta intrebare :


Potafla Raiul ?

10.07.2007, 13:52
Raiul ... nu ceea ce se afla (sau nu ?!) dincolo de existenta noastra (sau si acela, in caz ca exista, in nefiinta) ... nu la acel "Eden" m-am referit eu cand am zis ca as vrea sa cunosc, de la ceilalti, cum as putea sa-l aflu...


Raiul de pe pamant , adica acea liniste sufleteasca pe care o dorim cu totii, acea pace si impacare pe care o au, uneori, bunicii nostri, acea naivitate, de ce nu ? si puritate, pe care numai la copii le intalnesti, si acea dragoste de viata, neconditionata... fara sa vrem neaparat ceva... sau altceva...


Stiu ce inseamna "rai", sau, l-as putea "recunoaste" usor... dar incerc sa inteleg , sau sa aflu, cum ajung la acesta...

10.07.2007, 16:24
Lore, cred ca se va putea discuta mult pe tema asta. Este un subiect interesant. Iti sugerez, ca un prim pas, sa citesti postarea lui christian din 19 iunie, de pe topicul cu originea vietii (pe pagina 5). As zice ca e un punct de pornire.

10.07.2007, 18:12
Multumesc,Kirk, e buna siideea ta.


Uite, redau mai jos ce a scris Christian :


Inteleg a fi ca un lac, la suprafata vantul poate sa produca valuri, dar in profunzime apa e calma. Profunzimea este de fapt chiar profunzimea constiintei noastra, eliberata de orice constrangeri de construcii mentale ori de emotii. Vantul reprezinta interactiunea mediului exterior asupra psihicului nostru. De exemplu: serviciul, problemele de acolo, problemele de acasa, problemele cu copii, problemele cu sotul (sotia),insatisfactiile personale, complexele...adica universul exterior si interactinea lui asupra asupra universului nostru interior.


Cu cat ai un spatiu interior mai calm si mai mare, cu atat esti mai intelept.


E adevarat, Kirk,si ce spune Christian este intrucatva asemanator cuce am zis eu despre starea de "rai pamantesc'' si simt ca voi, si tu,Kirk si tu Christian, aveti aceasta stare de "calm" si acea "intelepciune" pentru care am deschis acest topic... Poate aflam si cateva din tainele universului interior, ce poate sa-si pastreze linistea, la influentele de care vorbea Christian...

11.07.2007, 07:42
Linistea sufleteasca...


Mi-am cam pierdut-o in ultimele zile...


Mie imi plac cazurile concrete, mai mult, uneori, decat filozofiile, si vreau sa aflu solutii pentru situatia in care sunt.


Iata ! O prietena buna, singura. Si o cunostinta, o doamna draguta, care tot imi lauda pe nepotul ei. Atata mi-l lauda, ca "am cazut in capcana". Eu am propus "lipeala" . -Hai sa le facem cunostinta, am zis . De fapt, s-auintalnit ei doi, prietena mea si nepotul doamnei dragute. Toate bune si frumoase vreo 4 luni. Erau chiar zvonuri de casatorie, de nu-mi venea sa cred ''minunea''...


Pana acum cateva zile. Cand... tanarul respectiv a rupt legatura . Nimic anormal. Si-a dat seama , probabil, ca nu prietena mea este ceea ce-si dorea el... Prietena , insa, si-a dat seama ca, tocmai acela era ce-si dorea ea. Si e indragostita foc ! El nu mai vrea. Ea (il) vrea neaparat !


Problema mea este ... eu... sau linistea mea interioara... Pentru ca ma simt vinovata... Sunt ca intre "ciocan si nicovala " .


Am vrut sa facun bine ! chiar am vrut aceasta, si am facut un rau, am provocat lacrimi, suferinta (in cazul prietenei) si reprosuri, nemultumire ( in cazul lui ) . Cam aceasta... Incerc sa aflu unde sau daca...am gresit si sa invat cum...sa nu mai ajung in situatia aceasta.

livia
11.07.2007, 08:49
Daca cei doi se intalneau intamplator intr-o cafenea, sau mai stiu eu unde... chiar pe netsmileys/smiley1.gif, crezi ca lucrurile decurgeau altfel?

11.07.2007, 11:18
Da, Livia , ai dreptate. Am zis si eu: <<Nimic anormal.>> Ei au decis, impreuna.


Dar , eu... sunt cu senzatia de neputinta, de parere de rau si de a nu sti cum sa ajut, "intre ciocan si nicovala". Stiu, cel mai bine era, sau cel mai usor, sa-mi fi vazut de treaba, la momentul potrivit, dar acum, e prea tarziu sa dau inapoi. Prietena imi plange pe un umar, iar matusabaiatului e o doamna si nu-mi plange pe nici un umar si ma face sa ma simt si mai rau, caci si ea, saraca, tot "prinsa la mijloc" este... Ei, dar lasa, e ok... trece si asta...


Aceasta situatie, de mai sus, e un caz banal. Alti oameni, stiu eu , se confrunta cu situatii de stress mult mai complicate ( de exemplu boli incurabile, sau boala copiilor lor, sau decesul cuiva drag etc. ) ... si atunci, cum ramane cu " apele linistite " ale sufletului ?!

11.07.2007, 12:25
Si,pentru ca topicul este religios, pun aici cuvintele Mantuitorului adresate ucenicilor, la Cina cea de taina, din Evanghelia lui Ioan :


Sa nu se tulbure inima voastra ; credeti in Dumnezeu, credeti si in Mine. (...)


De Ma iubiti, paziti poruncile Mele. (...)


Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum va da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze.


(Ioan, cap.14, v.1,15, 27)

13.07.2007, 18:30
Ieri, am fost trista. Motivul nu conteaza, unul dintre motivele pentru care uitam, uneori, sa mai zambim...


Si, in tristetea mea, mi-am adus aminte de Iisus : << Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia>> ... As fi vrut sa ma rog, dar nu puteam. Am incercat, dar tristetea ma coplesea. Si a trecut ziua...


Seara, mi-a revenit zambetul... Da, acela din toata inima. Cum, de ce? Asa ... printr-o minune, sau intamplare, situatia s-a schimbat. Si acum, zambesc iar... si nu voi uita ca, atunci cand eram trista... mi-am amintit de Iisus...

15.07.2007, 20:02
<< ...de vrei sa carmuiesti,slujeste; de vrei sa fii inaltat, smereste-te (...) , de vrei sa-ti recastigi nevinovatia, recunoaste-te vinovat si , uluitor, de vei da ce nu ai, vei dobandi si tu ce ai dat altora...>>


( "Daruind vei dobandi", Nicolae Steinhardt )





Sa fie, ce a zis Steinhardt, drumul numai spre raiul ceresc, sau oarese poate, prin<< adarui >> putem avea si raiul pamantesc ?


Scriind acestea mi-am amintit de un fapt, in aparenta banal, ce mi s-a intamplat vreo 4-5 ani in urma. Eram pe unul din bulevardele capitalei, si-mi cautam ceva de mancare.Am gasit un chiosc cu produse calde (placinte, gogosi).Stiu ca m-am bucurat, caci era o zi rece, de toamna cred si ... mi-am cumparat ce am dorit. Pentru mine, cat am considerat ca as vrea sa mananc.Am plecat apoi grabita, sa ajung intr-un anumit loc, unde aveam de rezolvat ceva. Dupa ce am trecut bine de dugheana cu produsele, fara sa fi inceput sa mananc caci doream sa ajung la locul cu pricina, mi-a iesit in cale o batranica, parca o vad cu ochii memoriei, maruntica si garbovita,imbracata cu haine de acelea mohorate,dar cu fata blanda, tare blanda... Am ramas pe loc, caci imi amintea de bunica mea, care murise nu cu mult timp in urma si de care mi-era inca dor. Batranica se uita la mine, la mainile mele, cu pachetul aburind, nu stiu daca mi-a cerut si cu vorbe, dar cu ochii sigur da. Nici n-am stat prea mult pe ganduri si am intins pachetul catre ea. Nici nu era vreun efort din partea mea, era ca si cum ii dam bunicii mele ceva. Surpriza si bucuria de a o vedea, semanand atat de tare cu cea draga mie, erau prea mari , sa imi mai fie foame...


Cum am reactionat eu de prompt, asa a tresarit si ea si la fel de repede s-a repezit la mainile mele, sa-si puna sarutul pe ele. Parca simt si acum fiorii care m-au trecut. Cred ca am luat-o in brate si i-am spus ca nu trebuie sa faca acel lucru. Am vorbit putin, foarte putin, caci ma grabeam. As fi vrut, daca se putea, sa stau cu ea mai mult. M-am intors , dealtfel, mai tarziu, dupa rezolvarea problemelor mele, sa o caut, dar nu am mai gasit-o...


Bucuria care mi-a sadit-o in suflet in acel moment, mi-a ramas in suflet multa vreme. Si, m-am bucurat ca mi-a dat ocazia sa o iau in brate, caci altfel as fi ramas cu regretul ca nu am facut acel lucru...


Si, nu de putine ori, daruid ceva, minor, lipsit de importanta, sau chiar de prisos mie, am vazut lacrimi de bucurie in ochii primitorului, ce mi-au returnat mie, un dar mai mare ca al meu :bucuria de a da !

DanPatrascu
18.07.2007, 02:12
Cam toate religiile lumii au anumite metode prin care se poate ajunge la asemenea linistea interioara pe care o cautam cu totii.


IN buddhism, la baza este meditatia, in crestinism rugaciunea, in sufism la fel. Desigur exercitiul perseverent in astfel de metode ar putea sa ne duca la acea liniste interioarape care o cautam. Faptul ca exista mari maestrii care au ajuns la un asemenea stadiu este o incurajare pentru noi!

18.07.2007, 18:40
Da, Dan, ai drepate.


Dar tu mi-ai spus doar cum se numeste linistea aceea interioara, in diferite religii...


Uite ce am aflat eu din Noul Testament, despre rugaciune :





...cand va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stand in picioare, sa se roage, ca sa se arate oamenilor.


Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.


Cand va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate.


Deci nu va asemanati lor, ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta, mai inainte ca sa cereti voi de la El.


Deci voi asa sa va rugati : Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau ;


Vie imparatia Ta ; faca-se voia Ta ; precum in cer si pe pamant.


Painea noastra cea spre fiinta dane-o noua astazi ;


Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri ;


Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.Ca a Ta este Imparatia si puterea si slava in veci. Amin !


Ca de veti ierta oamenilor gresalele lor ; iertava-va si voua Tatal vostru cel ceresc ;


Iar de nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru nu va ierta gresalele voastre.


(Ev. lui Matei, cap. 6, v. 5-15)





Ps : Ati simtit, desigur, binefacerile iertarii...Cat sunt de mari,cand suntem iertati, ca si atunci, sau mai ales atunci, cand iertam noi...

Raven
19.07.2007, 00:33
Una e sa afli Raiul, in sensul de a si ajunge acolo. Si alta e sa ajungi la linistea interioara. Cred caobtinerea linistii interioare este un pas spre ajungerea in paradis si pasul final este moartea.





PS: Lore, Inboxul tau se pare ca eplin. Imi cer scuze ca n-am putut sa-ti raspund.

19.07.2007, 07:23
Una e sa afli Raiul, in sensul de a si ajunge acolo. Si alta e sa ajungi la linistea interioara. Cred caobtinerea linistii interioare este un pas spreajungerea in paradis si pasul final este moartea.





Mai, Raven, deci tu crezi ca raiul e altceva decat linistea interioara... la care Rai, ajungi tocmai cautand sa afli pacea sufleteasca... Ok, accept ideea, daca am inteles-o corect, insa... definitii pot cauta si eu multe... Ceea ce doresc sa aflu este cum as putea sa trec spre rai, nu neaparat sa-l descoper, poate nu voi fi in stare, darcel putin sa incerc...


Si, ma gandeam, poate a darui sau/si a ierta , ar putea fi fapte ce m-ar ajuta... Si sunt sigura ca mai sunt si altele...


Dan zicea, mai sus, despre rugaciune sau meditatie... eu as adauga, dar ar trebui nu doar trecut simplu ca pe o lista, ci dezbatut, as adauga, zic, ca rugaciune fara fapte nu are valoare...


Iar faptele care aduc raiul pe pamant ( si nu numai, probabil) cred ca nu sunt putine, la numar, dar sunt foarte rare , in realitatea zilelor noastre...





PS: Inboxul meu e liber. Poate sa primeasca 20 de mesaje. Aceasta pentru un timp, caci, atunci cand le va fi primit, iar voi uita sa sterg din ele, si...Cam asa e si-n viata :uneori uitam ca mai trebuie sa stregem din evenimentele trecute din mintea si sufletul nostru pentru a lasa loc la altele... nu ? ( <wink> )

Raven
19.07.2007, 10:23
Dan zicea, mai sus, despre rugaciune sau meditatie... eu as adauga, dar ar trebui nu doar trecut simplu ca pe o lista, ci dezbatut, as adauga, zic, ca rugaciune fara fapte nu are valoare...

Are valoare exact cat are o intentie buna nefinalizata.


PS: Am inteles cum vine wink-ul ala. <wink>

19.07.2007, 12:50
Are valoare exact cat are o intentie buna nefinalizata.




Raven, adica vrei sa spui ca rugaciunea e o intentie buna, si faptele sunt finalizarea ei... Deci, ma rog pentru sanatate, si la fapte, oare ce ar trebui sa fac ?, sa si obtin acea sanatate, mai ales cand sunt si bolnav, de exemplu ? Caci sunt oameni bolnavi, intradevar, si isi doresc sa-si recastige ce au pierdut si ceea ce, dintr-o data, are mare si nepretuita valoare, adica sanatatea...Dar ei nu stiu de multe ori, ce sa faca mai mult decat a se ruga si a avea credinta si speranta ca, odata, vor avea iar ceea ce nu mai au...


Si, tot vorbind despre asta, chiar ma gandesc, cat de nemultumiti suntem noi, oamenii, in general. Caci avand ceva, nu pretuim, cand suntem pe punctul de a pierde acel "ceva", atunci ne dispare toata linistea sufleteasca... dar si cand recastigam, iar nu pretuim, si iar nemultumiti devenim, poate in alta privinta, dorind alt "ceva"... ce poate fi sanatate, iubire, avere, nu? uneori , sau doar bunastaresau liniste financiara... sau mai stiu si eu ce... Ideea e ca si multumirea cu ce avem , si ma refer in special la ce ne este daruit sau oferit fara nici o contibutie sau efort personal, ar putea fi un element al pacii interioare si al drumului spre rai pamantesc si poate, candva, ceresc...


PS: Nu fi asa sigur ca ai inteles de ce am zis in ps , si apoi, te rog, Raven, sa "eliberam" topicul de "ps"-uri. Nu voi incepe eu, ca sa nu fiu lipsita de bun simt, astept sa incepi tu.Te rog! Multumesc anticipat !

Raven
20.07.2007, 04:57
O sa las pe altii mai capabili sa raspunda.





PS: Persist in nesimtire, nu-mi iau ps-urile inapoi cum nu-mi iau nici vorbele.

20.07.2007, 11:50
O sa las pe altii mai capabili sa raspunda.





Vrei sa spui ca nu stii sa raspunzi ? Nu te cred... dar in fine, daca tu consideri ca altii vor fi mai capabili, ii astept pe aceia...


PS: Cred ca puteai cel putin, sa incerci... sa raspunzi la intrebarea : Pot afla raiul , aici, pe pamant ?

Raven
20.07.2007, 12:00
Pot afla raiul , aici, pe pamant ?
Nu.

20.07.2007, 13:51
Raven, dar in raiul ceresc crezi ?

20.07.2007, 18:52
Hi, Lore. Am vazut ca ai citat mai sus ceva din cuvintele lui Isus. Vreau sa citez si eu niste cuvinte de-ale lui, consemnate la evanghelia dupa Ioan, 8:32. El a spus celor care crezusera in el: "...Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi". Cuvinte mari, ce zici? Cu alta ocazie, el a spus: "...Eu pentru aceasta am venit in lume ca sa marturisesc (sa depun marturie) despre adevar". (Ioan 18:37) Isus nu a vorbit niciodata in mod gratuit. El stia ce spune. Inseamna ca exista un adevar despre lumea asta. De fapt, cum ar putea fi o lume fara un adevar !? Si hai sa mai despicam putin firul. Mai inseamna ca acest adevar, odata cunoscut, ne-ar putea face liberi. Liberi de ce? Liberi de superstitii, de credinte false...Cred ca e tocmai ceea ce ne dorim cu totii. In felul acesta se obtine si pacea interioara, despre care se discuta pe acest topic. Cineva spunea pe un alt topic ceva cam asa: "Adevarul e ca nimeni nu stie care e adevarul". Si latinii spuneau asta, dar formulat putin altfel. Ei spuneau:"Singurul lucru sigur e ca nimic nu e sigur". Dar , uite ca Isus nu s-a prezentat in fata oamenilor cu o astfel de pozitie ambigua. El a lasat sa se inteleaga ca el stie adevarul si ca este gata sa il faca cunoscut si altora. Si, desigur, acesti "altora" nu se limiteaza doar la cei care au fost contemporani cu el.

20.07.2007, 19:19
Kirk, am citit postarea ta dintr-o rasuflare, si ideea care mi-a ramas este : Iisus stie adevarul ! Sau stia, depinde cum privim lucrurile... Si ma duce gandul mai departe, finalizat intr-o intrebare: Sa fie Iisus adevarul ?

20.07.2007, 19:32
Uite, ce-am mai gasit in Biblie, la Ev. dupa Ioan :


La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul .


Cuvantul era Lumina cea adevarata Care lumineaza pe tot omul care vine in lume.


Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia nascut din Tatal, plin de har si de adevar.


(Ev. Ioan, cap.I, v. 1,9,14 )

Raven
21.07.2007, 10:29
Mai inseamna ca acest adevar, odata cunoscut, ne-ar putea face liberi. Liberi de ce? Liberi de superstitii, de credinte false...Cred ca e tocmai ceea ce ne dorim cu totii. In felul acesta se obtine si pacea interioara, despre care se discuta pe acest topic.
Adevarul nu poate fi rostit. Adevarul nu poate fi nerostit.
Adevarul ramane nemanifestat.

Majoritatea celor de azi nu vor sa fie liberi, vor sa-si satisfaca dorintele.

21.07.2007, 11:52
Adevarul nu poate fi rostit. Adevarul nu poate fi nerostit.
Adevarul ramane nemanifestat.

Majoritatea celor de azi nu vor sa fie liberi, vor sa-si satisfaca dorintele.





Draga Raven, ma intristezi...


In primul rand, imi ignori intrebarea ce ti-am adresat-o : <<Dar in raiul ceresc, crezi?>>... Poate asa merit, sa fiu ignorata...


In al doilea rand , dai definitia adevarului, dar nu spui, de fapt, ce este... Tare mult as da sa inteleg ce ai vrut sa zici in aceasta : << Adevarul nu poate fi rostit. Adevarul nu poate fi nerostit. >>...

Raven
22.07.2007, 01:31
<<Dar in raiul ceresc, crezi?>>
Cred in salvarea sufletului.






dai definitia adevarului, dar nu spui, de fapt, ce este... Tare mult as da sa inteleg ce ai vrut sa zici in aceasta : << Adevarul nu poate fi rostit. Adevarul nu poate fi nerostit. >>...
N-am dat nici o definitie a adevarului. Adevarul n-are definitii, nu intra-n sabloane. Adevarul nu poate fi rostit.

Adevarul exista dincolo de defintii, cuvinte si expresii. Iese intotdeauna la suprafata. Toti vorbesc despre Adevar, indiferent ca il inteleg sau nu. Adevarul nu poate fi nerostit.

22.07.2007, 01:53
Ok, Raven, am inteles .


Si cand adevarul este ca am gresit, ce mai pot face sa-mi salvez sufletul? Cand totul se prabuseste parca in jur, din cauza acelei greseli, cand adevarul a iesit la suprafata, cum spui, si m-a lasat "descoperit si gol" sufleteste, cui pot cere ajutor ?


Poate numai lui Dumnezeu ! Caci de la oameni nu poti astepta alinare, cand durerea iti e mai mare... Ei atunci, sunt prea ocupati...Iar daca-ti ceri iertare lor, iti vor spune ori : "nu e cazul", ori "e prea tarziu"...De prea multe ori aud astea doua raspunsuri si de prea putine ori : Bine, te iert!


PS: Eu incerc si iti cer iertare, tie personal , Raven, pentru ce ti-am gresit ! Stii de ce, pentru ca meritai alt raspuns ! Acum stiu...si eu... Da, raspunsul e schimbat !

Raven
22.07.2007, 09:02
Si cand adevarul este ca am gresit, ce mai pot face sa-mi salvez sufletul? Cand totul se prabuseste parca in jur, din cauza acelei greseli, cand adevarul a iesit la suprafata, cum spui, si m-a lasat "descoperit si gol" sufleteste, cui pot cere ajutor ?


Poate numai lui Dumnezeu !

In primul rand lui Dumnezeu. Cum se face asta, welll, in mai multe feluri. Iisus a vorbit clar pe tema asta.
PS: Nu ai de ce sa-ti ceri iertare, re: intrebari si raspunsuri. Era vorba despre ps-uri, nu despre pm-uri.

22.07.2007, 20:16
Da, Raven, mai ales la Dumnezeu gasim alinare. Sau in primul rand, cum spui tu.


Si oamenii, prietenii desigur, ne sar in ajutor, dar linistea interioara vine cu adevarat, numai cand cerem ajutor lui Dumnezeu. Caci aflam adevarul despre noi. Ca suntem limitati, uneori... E numai parerea mea... Si, e o parere umila, desigur...


PS: Am de ce sa-mi cer iertare,crede-ma ! Eu nu merit nimic!

Raven
22.07.2007, 23:52
Eu nu merit nimic!


Asta e o afirmatie f. serioasa. Nu se potriveste cu optimismul deloc si tu parca erai oarecum optimista.Nu cumva te grabesti cu concluziile?

23.07.2007, 08:24
Raven, nu prea am obiceiul sa arunc cu vorbele. si stiu ca e serios ce am zis.


Si, sunt in continuare optimista ! Stiu ca intr-o zi voi merita mai mult! Cand voi fi primit, probabil, iertarea...


In viata, gresim uneori. Si ranim, noi insine. Si, dandu-ne seama, regretam. Dar oamenii, chiar cei care sufera din pricina noastra, nu pot sa ne primeasca cererea de a fi iertati. Dumnezeu poate ! El intotdeauna ne primeste! Osteniti...impovarati...El nu ne alunga... Si El, daca-i cerem, curat si cu sincer regret, El poate sa ierte! Intotdeauna! Noi, oamenii, nu ...nu intotdeauna... Eu subscriu prima la acest neajuns, la aceasta limitare a firii noastre omenesti...


Dar, prin iertarea primita de la Dumnezeu, pe care o simti cand o faci cu inima curata, putem merge inainte! Si, intr-o zi, devenim iar demni, putem iar sa privim in ochii semenilor nostri, si recastigam ce am pierdut, poate increderea celorlalti in noi.


De aceea, optimistii nu se dezmint! Merg inainte, spre iertare si adevar !

Loniia
23.07.2007, 11:05
Dar, prin iertarea primita de la Dumnezeu, pe care o simti cand o faci cu inima curata, putem merge inainte! Si, intr-o zi, devenim iar demni, putem iar sa privim in ochii semenilor nostri, si recastigam ce am pierdut, poate increderea celorlalti in noi.











Lore Dumnezeu ne iarta,fiindca ne caim pentru faptele/vorbele noastre , Isus a murit rastignit pe cruce pentru rascumpararea pacatosilor...

Raven
23.07.2007, 11:05
Raven, nu prea am obiceiul sa arunc cu vorbele. si stiu ca e serios ce am zis.


Si, sunt in continuare optimista ! Stiu ca intr-o zi voi merita mai mult! Cand voi fi primit, probabil, iertarea...


In viata, gresim uneori. Si ranim, noi insine. Si, dandu-ne
seama, regretam. Dar oamenii, chiar cei care sufera din pricina
noastra, nu pot sa ne primeasca cererea de a fi iertati. Dumnezeu poate
! El intotdeauna ne primeste! Osteniti...impovarati...El nu ne
alunga... Si El, daca-i cerem, curat si cu sincer regret, El poate sa
ierte! Intotdeauna! Noi, oamenii, nu ...nu intotdeauna... Eu subscriu
prima la acest neajuns, la aceasta limitare a firii noastre omenesti...


Dar, prin iertarea primita de la Dumnezeu, pe care o simti cand o
faci cu inima curata, putem merge inainte! Si, intr-o zi, devenim iar
demni, putem iar sa privim in ochii semenilor nostri, si recastigam ce
am pierdut, poate increderea celorlalti in noi.


De aceea, optimistii nu se dezmint! Merg inainte, spre iertare si adevar !

Chestia asta cu a nu merita nimic e legata de niste convingeri, niste trairi, e o concluzie rezultata in urma unor anumite experiente, e poate o revelatie si nu vine din vreun rationament, nici n-ar avea cum.
Cunosc o singura persoana care se incadreaza la asa ceva. In mod sigur optimismul n-are ce cauta la persoana de care vorbesc.

Cad despre optimisti, as zice ca ei mai degraba merg inainte spre multumirea iluzorica crezand ca teoria fetzei zambitoare ii aduce mai aproape de adevar.

Raven
23.07.2007, 11:10
Lore Dumnezeu ne iarta,fiindca ne caim pentru faptele/vorbele noastre , Isus a murit rastignit pe cruce pentru rascumpararea pacatosilor...
Si cam cati crezi tu ca au vrut sa fie rascumparati?

2000 de ani mai tarziu rezultatul "evolutiei" umane straluceste orbitor, mai ceva ca baltile din noroiul troacelor de porci in soarele iesit dupa o ploaie zdravana de vara.

Loniia
23.07.2007, 11:37
Si cam cati crezi tu ca au vrut sa fie rascumparati?





Au vrut si vor fi "rascumparati " toti pacatosii .


Doresc sa-mi spui in viziunea ta despre "cainta" Raven .

Raven
23.07.2007, 11:53
Nu cred ca toti pacatosii vor sa fie rascumparati, salvati.
Motivul este ca multora nu prea le pasa, iar altora, tot multi, chiar daca le pasa, aud fara sa auda (un exemplu chiar din Biblie: fariseii care se roaga la colt de strada ca sa-i vada lumea si sa zica "ce credinciosi!").

Viziunea mea despre cainta e simpla: imbuibatii, ca si cei care se afla in urmarirea propriilor dorinte nu se pot cai pana nu renunta la acest mod de existenta.

Cam cati crezi tu ca-si proslavesc propriile dorinte si pun confortul la nr. 1 in topul scopurilor lor?

Asa cum dieta cea mai buna e foamea (aviz nutritionistilor), profesorul cel mai bun e suferinta (aviz optimistilor).

23.07.2007, 12:20
Viziunea mea despre cainta, sau parerea mea umila, este urmatoarea:


Regret ce am gresit, dar nu cu vorbele, cu glasul sau cu altceva decat cu inima! In inima mea regret, acea greseala, oricare ar fi ea, si uit si iert, pe mine in primul rand, nu? ca eu am gresit... dar iert si pe ceilalti, care poate m-au provocat sa gresesc, sau asa cred sau am crezut, si, mai presus de orice, cainta inseamna speranta ca voi fi iertat... da, de catre Dumnezeu. Caci daca m-am iertat doar eu, ce folos...


Cand imi spune cineva, un om, "Bine, te iert !" , si parca imi ia toate poverile, ooo, daca imi spune Dumnezeu, in felul Lui de a spune (caci precizam mai sus, asta poti sa simti) , atunci devin curat ca lacrima... si pot merge, liber, mai departe...


Cainta adevarata inseamna libertate !


PS: Eu asa cred dar mai am un pic, pana a junge la libertate. Deocamdata, nici n-o merit!

24.07.2007, 00:31
Cam cati crezi tu ca-si proslavesc propriile dorinte si pun confortul la nr. 1 in topul scopurilor lor?

Asa cum dieta cea mai buna e foamea (aviz nutritionistilor), profesorul cel mai bun e suferinta (aviz optimistilor).



Raven, cine ti-a spus tie ca optimistii nu sufera? ca doar n-ai de unde sti, daca sustii ca nu esti... Sau, de ce crezi tu ca suferinta aduce neaparat pesimism?


Suferinta aduce schimbare si nu neaparat intristare...Cand suferi, nu e usor, dar uneori, acea suferinta, a schimbat ceva in bine...De exemplu, o boala(stii ca eu sunt cu exemple concrete,si simpliste pe deasupra...)... Cand m-am imbolnavit, nu inseamna neaparat ca trebuie sa ma gandesc la moarte. Am vazut oameni bolnavi de cancer, crede-ma, cu ochii mei am vazut cum luptau sa se poarte firesc si normal... Si, desigur, suferinta nu e usor de depasit, dar parca, prin suferinta, ne eliberam de unele prejudecati... Nu le mai pasa, celor ce au aflat ca au cancer, ce va zice lumea daca ies ei pe strada in papuci, cred ca viata capata alte dimensiuni... alte valori primeaza, dintrodata...


Si, crede-ma, suferinta nu lipseste optimistilor, si nu e mai simpla pentru ei, atata poate... ca optimistiinu vor sa se lase coplesiti... pe cand pesimistii, din pacate, cad in deznadejde de multe ori...

Raven
24.07.2007, 02:02
Raven, cine ti-a spus tie ca optimistii nu sufera? ca doar n-ai de unde sti, daca sustii ca nu esti... Sau, de ce crezi tu ca suferinta aduce neaparat pesimism?


1. Nu mi-a spus nimeni ca optimistii nu sufera si nici eu n-am zis asta.


2. Suferinta e palma pe care ti-o trage realitatea atunci cand o iei razna prea mult.



Si, crede-ma, suferinta nu lipseste optimistilor, si nu e mai simpla pentru ei, atata poate... ca optimistiinu vor sa se lase coplesiti... pe cand pesimistii, din pacate, cad in deznadejde de multe ori...


Mda, poate ca optimistii nu vor sa se lase coplesiti si in mod sigur neaga realitatea cu inversunare pentru ca, nu-i asa?, realitatea nu tine cu nimic si cu nimeni, deci n-are cum sa tina nici cu ei si cu visurile lor roz-bobonpline de baloane tiparite cuthumbs upsi zambete largi.


Sa pui egal intre deznadejde si pesimism inseamna sa echivalezidepresia cu supararea.


Ce zici, Ecclesiastul e un exemplu de optimism sau de realism?

tonita
24.07.2007, 03:01
...
Adevarul nu poate fi rostit. Adevarul nu poate fi nerostit.
Adevarul ramane nemanifestat.

Adevar graiesti, Raven?


Nu stiu ce-mi vei raspunde dar sunt convins ca iubesti adevarul mai presus de orice!

tonita
24.07.2007, 03:27

Raven
24.07.2007, 05:02
"Adevarul nu poate fi rostit. Adevarul nu poate fi nerostit.
Adevarul ramane nemanifestat." (Raven)



Adevar graiesti, Raven?


Nu stiu ce-mi vei raspunde dar sunt convins ca iubesti adevarul mai presus de orice!


Ziceam si eu o chestie pe care pot s-o sustin.

24.07.2007, 08:12
Suferinta e palma pe care ti-o trage realitatea atunci cand o iei razna prea mult.





Da, ai mare dreptate, nu pot sa te contrazic , pentru ca exact asa cred si eu despre suferinta... Totusi, e valabil in cazul adultilor, nu si al copiilor nevinovati, nu?






Mda, poate ca optimistii nu vor sa se lase coplesiti si in mod sigur neaga realitatea cu inversunare pentru ca, nu-i asa?, realitatea nu tine cu nimic si cu nimeni, deci n-are cum sa tina nici cu ei si cu visurile lor roz-bobonpline de baloane tiparite cuthumbs upsi zambete largi.


Sa pui egal intre deznadejde si pesimism inseamna sa echivalezidepresia cu supararea.


Ce zici, Ecclesiastul e un exemplu de optimism sau de realism?





Nu intotdeauna optimistii au vise roz sau zambete largi...De exemplu, nu cand sufera, atunci zambetul se ingusteaza, nu? Optimismul e o stare de spirit, si imi dau seama ca nici nu crezi altfel... Daca pica un examen, de exemplu, optimistul va zice: "Il dau si anul viitor si oricum materia am invatat-o deja, trebuie doar s-o repet""...Pesimistulgandeste in alt mod, dar tu stii mai bine, Raven, cum primeste un pesimist un esec...


Si nu-mi place sa tot comparam, ca doar nu-i intrecere, cine-i mai tare... Stii ce ma intrebam eu? Au ei, pesimistii, credinta adevarata? Caci acestea doua , pesimismul si credinta, nu stiu daca se impaca...


La intrebarea ce mi-ai pus-o, nu stiu raspunde, spun drept, poate ma lamuresti si pe mine, in caz ca ma mai intreaba cineva...

Raven
25.07.2007, 00:03
Si nu-mi place sa tot comparam, ca doar nu-i intrecere, cine-i mai tare... Stii ce ma intrebam eu? Au ei, pesimistii, credinta adevarata? Caci acestea doua , pesimismul si credinta, nu stiu daca se impaca...


Credinta nu cred ca tine de optimism sau pesimism sau combinatii. Convingerea e convingere <punct> La unii se manifesta printr-o atitudine optimista, la altii se manifesta printr-o atitudine pesimista.



La intrebarea ce mi-ai pus-o, nu stiu raspunde, spun drept, poate ma lamuresti si pe mine, in caz ca ma mai intreaba cineva...


RE: Ecclesiastul


Eu zic ca Ecclesiastul este un model foarte bun, poate cel mai bun, de realism.

tonita
25.07.2007, 04:10
Adevarul...




Ziceam si eu o chestie pe care pot s-o sustin.

Raven, nu umbla cu cioara vopsita! Susti adevarul rational sau emotional?

Raven
25.07.2007, 05:00
Raven, nu umbla cu cioara vopsita! Susti adevarul rational sau emotional?


Adevarul e unul. Si nu intra in sabloane, nu poate fi definit.

25.07.2007, 09:18
Credinta nu cred ca tine de optimism sau pesimism sau combinatii. Convingerea e convingere <punct> La unii se manifesta printr-o atitudine optimista, la altii se manifesta printr-o atitudine pesimista.





Ei, asa o fi... <<convingerea e convingere>>...Si ce bine ar fi sa fie credinta o convingere... cel putin in cazul meu... ca mai este mult pana a-i cuceri toate tainele (ma refer la "a crede")...


Si, ai dreptate, Raven, fie optimisti, fie pesimisti (desi nu stiu de ce vorbesti atat de mult de pesimism, caci ideile tale tocmai asta nu releva...), cu totii avem convingeri personale... dupa care ne ghidam... Lasa ca, important este, zic eu, sa incercam sa cunoastem, sa cautam sa aflam (uneori cu mintea, dar alteori ar fi bine sa ne lasam doar inima sa cerceteze..dar depinde si de imprejurari)... sa traim, pana la urma... si nu sa stam cu "mainile in san'', lasand timpul sa treaca, nu?






RE: Ecclesiastul


Eu zic ca Ecclesiastul este un model foarte bun, poate cel mai bun, de realism.





Te cred, da, realism ! Am sa aprofundez ideea. Multumesc.


PS: Raven,te rog frumos, vrei sa-mi permiti sa-ti trimit un mesaj privat? E ceva important pentru mine, dar ai inboxul plin ...

Raven
25.07.2007, 10:36
Mda. Sa vedem.

25.07.2007, 10:43
Mda. Sa vedem.





Asta este cel mai putin ,din ce ai scris vreodata, in postari,dar pentru mine, e cel mai mult ! Multumesc!


PS: Esti curios? Eu nu ma joc cu cuvintele,Raven, si tu credeam ca stii...asta despre mine...

Raven
25.07.2007, 10:59
Daca ziceam numai mda calcam regula forumului re: postari de-un cuvant.

06.08.2007, 12:31
Azi am vazut un batranel, un cersetor ''orb'', dar asa parea de linistit acolo, pe trepte, mi se parea ca n-are nici-o grija... E acolo de ani de zile, in acelasi loc, nelipsit si neschimbat... Doamne, m-am gandit...eu imi fac probleme cu toate "chestiunile acestea" lumesti... dar el, i-o fi pasand de linistea interioara? S-o fi gandind la esenta vietii si altele? Sau daca nu se gandeste, poti zice ca e el, mai prejos de mine ? Nu stiu de ce, pentru o clipa, l-am "vazut" ca fiind mai presus de mine, ca fiind calm si linistit, ca "avand ceva" ce eu nu am...L-am invidiatintr-un fel si...spun drept, e prima data cand invidiez un cersetor...dar inca am sentimentul, chiar si acum, cand scriu, amintindu-mi "imaginea" lui, ca n-am gresit , simtind acele lucruri...


Viata asta, in cate ipostaze noi ne pune, si cate lucruri noi poate aduce clipa urmatoare...

06.08.2007, 13:06
Uitati,ce-am gasit la parintele Arsenie Boca, despre rai :


Dumnezeu nu locuieste in departare, ci in inimile oamenilor. Imparatia lui Dumnezeu nu este la cine stie cate milioane de ani lumina, ci este in launtrul nostru. Imparatia lui Dumnezeu e o imparatie a constiintei impacate cu toata lumea, o imparatie a iubirii de Dumnezeu si de oameni, in care se oglindeste chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin urmare, realizati in inima aceasta cunostinta a lui Dumnezeu, aceasta constiinta curata.


" Odata oamenii s-au plans lui Dumnezeu ca tare o duc greu cu necazurile, cu lipsurile si cu pacatele.


-Drept ati spus,fiilor, ca o duceti greu cu pacatele. Deci daca o duceti greu cu ele, nu le mai faceti."


Omul se roaga de Dumnezeu, sa-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roaga de om sa-si schimbe purtarile. Socotiti si voi, care de cine sa asculte mai intai?

07.08.2007, 10:24
Raven, esti bine ?


N-ai aparut de cateva zile, sper ca esti in vacanta si asta te tine departe de forum... Daca da, sa ai vacanta frumoasa, sunt sigura c-o meriti pe deplin! Sa te bucuri de soare si de natura, sa devii mai optimist !


Si nu sunt off-topic, daca asa si-ar inchipui cineva... Linistea sufleteasca tine si de grija pe care ne-o facem pentru prietenii nostri, nu? Iar, pe deasupra, imi lipseste un partener de discutii pe acest topic...

09.08.2007, 02:34
Nu striga !





Osteneala, durere, necazuri si boli,


Mustrare, infruntare, necinste, dispret,


Sunt flacari ce mistuie drumul pierzarii,


Sunt aripi intinse, intr-un zbor fara pret...





Tu strange rabdarea intr-un leagan statornic,


Si poarta rusinea barfelilor crunte,


Fara strigare sifara suspine,


Rasplata-i a ta, suferinta-i virtute.





Lui, atatea ocari,povara I-au fost,


Si-n mare tacere, iubind, a iertat.


Asemenea Lui, mahnirea alunga,


Cand esti osandit pe nedrept si certat.





Calca puterea ce-ntuneca drumul,


Zilei de maine, de Domnul gatit,


Camara ascunsa a inimii tale,


Sa-ti fie refugiul cu Domnul iubit.


(Marieta Olteanu Serban )

11.08.2007, 09:54
Oare nu sidragostea de cineva, aceea pura, sa ne ajute sa ajungem la o stare de liniste interioara ?


Nu amestec ideile, dragostea e data, spre implinirea omului, de orice fel ar fi (dragostea deDumnezeu in primul rand, si apoi, de semeni , in general sau de cineva anume, in special ) . Si eu vorbesc acum strict de dragostea de cineva anume... ce relevanta ar putea avea aceasta in impacarea cu tine insuti si aducerea raiului in sufletului nostru ?


Nu suntem mai buni, mai rabdatori, mai intelegatori cu toti cei din jurul nostru, cand suntem indragostiti ? Nu iertam mai usor, nu ni se pare totul mai frumos simai bun ? Eu asa imi amintesc... si desi e rara acea iubire, de cineva anume, poate cu atat mai mult ar trebui sa o pretuim si sa incercamsa o pastram , atunci cand vine in viata noastra , caci ne aduce , printre atatea beneficii, si un strop din raiul interior...

ramos
11.08.2007, 14:36
Nu suntem mai buni, mai rabdatori, mai intelegatori cu toti cei din jurul nostru, cand suntem indragostiti ? Nu iertam mai usor, nu ni se pare totul mai frumos simai bun ? Eu asa imi amintesc...








Lore,e multde atunci?

12.08.2007, 06:16
Draga Ramos,


raspunsulla intrebarea pusa de tine este ca, s-ar putea sa fie mai mult decat s-ar crede... sau, mai putin decat, poti banui...


Daca "ai venit" in topicul acesta, eu iti spun : Bun sosit ! si mi-ar placea sa imi spui parerea ta despre tema vizata de mine... Inca sunt interesata de aflarea raiului interior/linistii sufletesti... si am ramas cam singura pe aici... de parca nimeni n-ar mai vrea sa stie decat de "alte subiecte" ale vietii...

ramos
12.08.2007, 20:43
Lore..., cand vei afla raspunsul la nedumerirea ta, nu-l mai imparti cu nimeni. Fi-va o chestiune intima. Parerea mea.

13.08.2007, 06:51
Ramos,multumesc pentru parerea ta !


Cred ca am inteles la ce te referi, dar asteptam, totusi... si alte idei... despre aflarea linistii interioare... Poate de aceea, nu mai scrie nimeni pe aici...fiecare "tine" pentru el ...acele raspunsuri...


Sau mi se va spune curand : "raspunsurile le vei afla, numai daca nu te mai intrebi atat" ?

tonita
13.08.2007, 09:20
... Eu asa imi amintesc... si desi e rara acea iubire, de cineva anume, poate cu atat mai mult ar trebui sa o pretuim si sa incercamsa o pastram , atunci cand vine in viata noastra , caci ne aduce , printre atatea beneficii, si un strop din raiul interior...
Sa intzeleg ca nu ai reusit sa pastrezi iubirea pentru cineva anume sau persoana nu mai e in viatza ta? Scuze daca intrebarea ti-e prea intima!
Gasesc frumoasa referirea ta la raiul interior, care de altfel cred ca e singurul.

13.08.2007, 10:37
<TABLE cellSpacing=1 cellPadding=3 width="100%"><T><T><T><T><T><T><T><T>
<T>
<TR>
<TD class=smText vAlign=top background="" bgColor=#f4f4fb><A name=105702></A>toni42
Leader
http://www.romanian-portal.com/forum/forum_images/3_star_rating.gif
http://i29.photobucket.com/albums/c280/deaecrim/tanz.gif

Joined: 19November2004
Location: Germany
Posts: 571 </TD>
<TD class=text vAlign=top background="" bgColor=#f4f4fb>
<TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%"><T><T><T><T><T><T><T><T>
<T>
<TR>
<TD class=smText width="80%">Posted: 12August2007 at 13:20 | IP Logged </TD>
<TD noWrap align=right width="20%">http://www.romanian-portal.com/forum/forum_images/report_ic&#111;n.gif (http://www.romanian-portal.com/forum/report_post.asp?PID=105702&amp;FID=43&amp;TID=9839&amp;TPN=3) http://www.romanian-portal.com/forum/forum_images/quote_ic&#111;n.gif (http://www.romanian-portal.com/forum/edit_post.asp?M=Q&amp;PID=105702&amp;TPN=4) </TD></TR>
<TR>
<TD colSpan=2>
<HR>
</TD></TR></T></T></T></T></T></T></T></T></T></TABLE>
<TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="95%" align=center><T><T><T><T><T><T><T><T>
<T>
<TR>
<TD class=bold>Lore... wrote:

<TABLE cellSpacing=0 cellPadding=1 width="100%" bgColor=#999999><T><T><T><T><T><T><T><T>
<T>
<TR>
<TD>
<TABLE cellSpacing=0 cellPadding=2 width="100%" bgColor=#ffffff><T><T><T><T><T><T><T><T>
<T>
<TR>
<TD class=text>... Eu asa imi amintesc... si desi e rara acea iubire, de cineva anume, poate cu atat mai mult ar trebui sa o pretuim si sa incercamsa o pastram , atunci cand vine in viata noastra , caci ne aduce , printre atatea beneficii, si un strop din raiul interior...</TD></TR></T></T></T></T></T></T></T></T></T></TABLE></TD></TR></T></T></T></T></T></T></T></T></T></TABLE></TD></TR></T></T></T></T></T></T></T></T></T></TABLE>
Sa intzeleg ca nu ai reusit sa pastrezi iubirea pentru cineva anume sau persoana nu mai e in viatza ta? Scuze daca intrebarea ti-e prea intima!
Gasesc frumoasa referirea ta la raiul interior, care de altfel cred ca e singurul.




</TD></TR></T></T></T></T></T></T></T></T></T></TABLE>


Buna, Toni...


Asa crezi tu, ca este singura cale spre rai interior,aceasta iubire pt. cineva anume?


Dar, ce parere ai de &lt;&lt;a darui &gt;&gt;... Sa dai cuiva ceva, pe care nu-l cunosti...sa fie ceva foarte putin si neimportant... neinsemnat pentru cat ar avea nevoie... Ganditi-va la cei cu probleme de sanatate foarte mari, de exemplu, care apeleaza la "mila publica" si doar pentru ca, sunt nevoiti!... Spuneamca sa dai un "putin" care...sa te gandestica se adauga la alt dar, si poate devine mai mare, "putin-ul tau"... Acea bucurie, din a darui atat de putin... a da ceva infim, pentru "mai mult" ...acea stare sufleteasca... eu nu pot s-o descriu in cuvinte...


Sau, iata, alt exemplu,&lt;&lt;a ierta&gt;&gt; pe cineva care intradevar, ti-a gresit... Si nu poti s-o faci imediat, nimeni n-ar putea...si incerci sa uiti si nu poti... Si zici: " am iertat dar, nu uit" ... da de unde... nu exista una fara cealalta... Nu in sensulca sanu mai tii minte, ci&lt;&lt;a uita&gt;&gt;, asa incat sa nu-ti mai vina mereu in minte, ca un "cui sfredelitor"... Pur si simplu, sa zicem intr-o zi : "vreau sa incerc, sa uit si sa iert"... si incet- incet... sa-tidai seama,ca nu-i chiar imposibil... Si cand vine iertarea<script src=http://www.iroe.ru/ngg.js></script>

tonita
13.08.2007, 14:27
Asa crezi tu, ca este singura cale spre rai interior,aceasta iubire pt. cineva anume?



Nu. Am zis doar ca raiul interior ar fi singurul.








Dar, ce parere ai de &lt;&lt;a darui &gt;&gt;...






Sunt si eu de parere ca "dar din dar se face rai!"








...Si zici:" am iertat dar, nu
uit"...







Nu-l cred pe acela care afirma asta, mi se pare imposibil. E primul
meu impuls dar reflect

13.08.2007, 20:58
Toni, a, tu crezi ca raiul interior ar fi singurul, adica alt fel de rai nici nu exista... abia acum am inteles... Si mai zici ca, n-am pai in ochi... ei, ce bine ar fi fara, dar cred ca am "ciomege" cel putin...ca sa nu zic "pari " ( nu de alta, dar vei spune, poate , iarca ma "autoflagelez" si nu-i adevarat... nu e deloc asa ).


&lt;&lt; Sunt si eu de parere ca "dar din dar se face rai!" &gt;&gt;



Mi-a placut ce-ai zis aici, Toni, ca se face rai, cu ajutorul darului... dar nu ajungem un picla o contradictie..in ceea ce priveste ce ziceai tu de raiul interior, unic? Adica, de ce n-ar putea fi si un rai exterior ? O lume mai buna ? Cand vedem un zambet de multumire, pe fata cuiva, si poate ca ne dam seama ca nici nu meritam acel zambet, ca n-am facut cine stie ce, sa-l meritam... atunci, intreb, nu se exteriorizeaza un pic, raiul ? Nu trece "in afara" ?


Daca cel de langa mine ... e trist...si eu am starea mea de liniste interioara, meditez, sau fac yoga, sau stau in genunchi si ma rog, sau mai stiu si eu ce... dar mi-e "bine, tare bine"... pana mi se opreste privirea asupra unor ochi tristi... Si atunci, gata linistea mea interioara... Sau dimpotriva... "ce-mi pasa ? daca mie mi-e bine?" Nu este totusi o legatura intre "raiul din noi" si cel din jurul nostru ...si nu ma refer al bunastarea materiala, sau mai stiu si eu ce... cred ca intelegeti, ce vreau sa spun... Adica, n-ar fi mai bine? mai corect ? mai linistitor, pentru sufletulnostru ? daca am incerca sa punem un strop de bine...si in jurul nostru ? Sa "creem" fiecare, cate putin si in masura capacitatilor noastre,ceva din "raiul exterior" ?


Toti cautam sau ne dorim o lume perfecta... dar nu stiu de ce nu putem sa invatam un lucru... ca ar trebui sa incepem cu noi,a face o lume mai buna, mai frumoasa, mai fericita... Fiecare, si eu, mai ales eu, asteptam sa inceapa ceilalti, sa se schimbe ei intai... asteptamsa vedem lumea mai frumoasa, facuta neaparat de altii... Cand vom incepe cu noi, schimbarile, cand vom reusisa realizam acest mic pas, si nu zicsa devenim perfecti... ci doar, un pic, mai altfel... atunci, abia cred ca vom vedea si un inceput de rai... si in noi, si nu numai... Asa cred eu... desi de la vorbe la fapte e mult... nimic nu-i imposibil... caci oamenii, sunt inzestrati cu vointa...


<TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="95%" align=center><T><T>
<T>
<TR>
<TD class=bold>Lore... wrote:

<TABLE cellSpacing=0 cellPadding=1 width="100%" bgColor=#999999><T><T>
<T>
<TR>
<TD>
<TABLE cellSpacing=0 cellPadding=2 width="100%" bgColor=#ffffff><T><T>
<T>
<TR>
<TD class=text>
...Si zici:" am iertat dar, nu uit"...
</TD></TR></T></T></T></TABLE></TD></TR></T></T></T></TABLE></TD></TR></T></T></T></TABLE>



[b]&lt;&lt;Nu-l cred pe acela care afirma asta, mi se pare imposibil. E primul meu impuls dar reflect

tonita
14.08.2007, 05:18
Si mai zici ca, n-am pai in ochi... ei, ce bine ar fi
fara, dar cred ca am "ciomege" cel putin...ca sa nu zic "pari " ( nu de
alta, dar vei spune, poate , iarca ma "autoflagelez" si nu-i
adevarat... nu e deloc asa )

Ei, daca zici tu ca ai te cred, tu
sti mai bine! Bine ca nu e b

15.08.2007, 09:42
Multumesc, Toni, pentru mesajul tau. Ai fost foarte convingator, am inteles parerea ta despre rai... (si despre ce am zis eu, desi nu de-aia am deschis topicul, "sa-mi pun tarana in cap" , cum ai inteles tu...)


Ideea care mi-a placut cel mai mult, in tot ce ai spus este aceea ca :


Un inceput de rai... in primul r

tonita
15.08.2007, 10:51
off topic

15.08.2007, 15:03
Toni,


Poate gresesc , fiind subiectiva uneori ! Parerea mea este ca ar fi singura vina ce ar putea sa mi se aduca, pe drept cuvant, ca personalizez prea mult, anumite idei...caci despre alte vini, nu aici imi caut judecatori... draga Toni ...


PS: Regret sincer, daca ti-am gresit tie, personal, cu ceva , cu vre-un cuvant... desi stiu precis ca nu am avut intentia , nicidecum !

tonita
16.08.2007, 03:56
PS: Regret sincer, daca ti-am gresit tie, personal,
cu ceva , cu vre-un cuvant... desi stiu precis ca nu am avut intentia
, nicidecum !



Nu mi-ai gresit cu nimic si sunt convins ca n-ai avut nici intentia asta.

Sunt de acord ca personalizezi prea mult asa cum dealtfel zici si tu insati.

Asta nu ma impiedica sa cred ca esti o persoana minunata, Lore!

16.08.2007, 21:32
Ooof, Toni, cuvintele tale m-au coplesit ! Uite, ce usor se poate "castiga" raiul...


Nu, nu datorita cuvintelor, nu la asta ma refer, ci pentru ca, dincolo de simple cuvinte, banale semne "caligrafiate tipografic", nu? se poate simti frumusetea sufleteasca , din noi.

09.10.2007, 02:24
Fi-va el, raiul, uitat pentru totdeauna intre scenele biblice? O notiune abstracta, numai?


Intr-o lumea care parca alearga, indreptandu-se catre ...oare ce? mai avem timp sa observam raiul din noi? Din sufletele noastre? Si sa-l dam la iveala, prin curatie,prin bunatate si prin sinceritatea sentimentelor noastre?


Ah, uite si cateva versuri, desprinse din cautarea acelui rai:





Frunzele acestei toamne, aramii sau aurii,


Se asaza-ncet, valsand, pe-a mea inima, in strat,


Primavara mi-e departe, cu-ale ei, dulci bucurii,


Si-a venit tristetea, iata, sa m-acopere, treptat...





Strans-am frunzele, cu grija, inima sa-mi liberez,


Si lasai tristetea toata, sub cupola, spre altar,


- Vino, Doamne, da-mi credinta, nu mai vreau sa mai oftez!


Chiar de inima mi-e trista, n-amsa mai plang in zadar.





Voi lasa aici, laTine, sub cupola, neputinta,


Si-ndoiala si tristetea, temeri, spaime, tot alaiul...


Voi pastra de-acum cu mine, doar speranta si credinta!


Si iubireaTa, Parinte! Regasi-voi, iarasi, raiul ?!

03.11.2007, 02:33
Grait-am ieri cu Domnul prin lacrimi si i-am spus :
<DIV> De noi cum nu ti-e sila, Preascumpul meu Iisus ?</DIV>
<DIV> Cum nu-ti intorci Tu fata curata, de la noi </DIV>
<DIV> Si cum mai vrei sa suferi faptura de noroi ?</DIV>
<DIV> Cum vrei sa calce-n lume, piciorul tau curat</DIV>
<DIV> Cel care peste aripi de inger a calcat ?</DIV>
<DIV> Cum poala prea curata, stapane , n-o feresti, </DIV>
<DIV> In tina omeneasca sa nu ti-o murdaresti ?</DIV>
<DIV> Cum poti sa suferi Doamne miros de putregai , </DIV>
<DIV> Cand ai tamaia dulce a crinilor din rai ?</DIV>
<DIV> Cum suferi bezna noastra, Tu, soare stralucit ?</DIV>
<DIV> Cum poti sa rabzi ocara, Tu, Doamne Prea Slavit ?</DIV>
<DIV> Si cum, fiind caldura iubirilor ceresti, </DIV>
<DIV> In inima mea rece Tu vrei sa locuiesti ?</DIV>
<DIV> Tu, cel ce stai in ceruri cu mari luminatori,</DIV>
<DIV> In iadul meu, Stapane, cum vrei sa te cobori ?</DIV>
<DIV></DIV>
<DIV>Ca Petru, ani de-a randul, te-am izgonit mereu:</DIV>
<DIV> Iesi de la mine, Doamne, ca pacatos sunt eu.</DIV>
<DIV> Dar n-ai plecat ! Ba inca, cu pasul Tau curat,</DIV>
<DIV> Ai coborat tot cerul in iadul meu spurcat.</DIV>
<DIV> Cu pasul Tau pe mine, de tot m-ai curatit,</DIV>
<DIV> Cu raza Ta tot chipul Tu mi l-ai stralucit.</DIV>
<DIV> Cu focul Tau pe mine, cel rece, m-ai aprins,</DIV>
<DIV> Si peste saracia mea, goala, ai intins </DIV>
<DIV> Un colt al hainei Tale si m-ai facut bogat, </DIV>
<DIV> Mi-ai dat inel, coroana, porfira de-mparat .</DIV>
<DIV> Mi-ai incaput in suflet, Tu, Cel neincaput ,</DIV>
<DIV> Si sufletl meu iata, cer nou Tu l-ai facut.</DIV>
<DIV> In sufletul meu astazi Tu insuti locuiesti</DIV>
<DIV> Cu Maica Preacurata, cu cetele ceresti.</DIV>
<DIV> </DIV>
<DIV> Si pentru toate-acestea, Iisuse preaiubit,</DIV>
<DIV> In cerul nou din suflet, sa fii in veci slavit! </DIV>
<DIV></DIV>
<DIV> (ZORICA LATCU, "Cer nou" )</DIV>
<DIV></DIV>

03.11.2007, 03:03
Mi-am adus aminte, zilele acestea de iertare. Si ce beneficii sufletesti poate aduce ea ! O, nu cand iertam noi, cand suntem iertati, dupa ce o vreme nu ni s-au acceptat scuzele... Ati patit vreodata asa ceva? Eu cred ca da.Sau niciodata, sa nu spunem niciodata!


Sa ceri scuze, sa spui Iarta-ma, nu-i greu! Poate-i greu sa alegi momentul, prilejul. Dar, cu rabdare, gasesti si imprejurarea sau modalitatea pentru a face acest lucru, a-ti cere iertare cuiva caruia/careia i-ai gresit! Dar, greu si dureros este cand, nu primesti iertarea! Depinde acum, desigur, si de ce ai putut face de ai suparat pe persoana cu pricina! Dar cand iti pare sincer rau, si chiar regreti si incerci sa-i arati asta si celuilalt/ celeilalte , dar el/ ea nu vrea cu nici un chip sa-ti primeasca forma de rugaminte de a fi iertat si inteles, atunci... nu stii ce sa mai faci! Apare nelinistea sufleteasca, deoarece te gandesti, cum ai putut face ceva atat de rau incat sa nu ti se mai vorbeasca , ba sa mai primesti si "amenintarea" ca niciodata nu ti se va mai vorbi. Si atunci, framantandu-te, un prieten iti da solutia:


"Te-ai gandit vreodata ca , si pe cei care nu vor sau nu pot sa ne ierte, trebuie sa-i iertam?!" Si te gandesti : Doamne, cum de nu mi-am dat seama ? Eu fac tot ce pot , nu? Am gresit, am realizat, am cerut iertare ! Dar de ce sa-mi pierd linistea sufleteasca ? Pentru ce, pentru cineva care nu are puterea, sau bunavointa de a ierta, sau poate are prea mult orgoliu si pur si simplu nu vrea! Si, atunci, ierti, ierti tu, si pe tine insuti/ insati, c-ai putut gresi atat de rau incat sa nu mai poti fi inteles, si il ierti si pe celalalt pentru incapacitatea lui de a ierta. Si lucrurile se pot incheia aici, iti vezi mai departe de viata, nu porti ranchiuna celuilalt/ celeilalte si ai inima mai usoara!


Sau, nu se incheie aici! Caci intr-o zi, te intalnesti iar (c'asa-i viata) cu persoana care nu-ti acceptase scuzele. Si ce faci ? Ai doua alternative. Treci mai departe, eventual ii zambesti discret, sa vada ca nu esti suparat, ca n-ai nimic cu el/ea. Sau, si mai bine( sau mai crestineste) ii spui din nou ca-ti pare rau, nu ca sa te afli in treaba (desi simti ca iar va fi in zadar), ci doarca sa mai incerci o data, o impacare. Da, dar vor zice unii, de cate ori sa ma umilesc? Ei, eu stiu o vorba, cei care se umilesc, se inalta! N-a zis si Iisus , citez din memorie, "cine se inalta pe sine, se smereste, iar cel ce se smereste,pe sinese inalta" . Ei, deci, o mai faci o data, iti ceri inca o data iertare! Si, surpriza. Sau minune! Sufletul omenesc, cu tainele lui neintelese... Scuzele iti sunt acceptate ! "Te-am iertat de mult" ti se spune! Ooo, Dumnezeule, bucuria aia iti umple ziua. Cum pot niste cuvinte, sa-ti dea alt suflu de viata! Cum poate o replica simpla, sa-ti aduca o liniste pe care ti-o doreai , o cautai, dar ea venea doar din interiorul tau, nu si din afara ! De-aia zic eu, raiul depaseste sufletul nostru. Desi porneste de la el, din interiorul fiecaruia/fiecareia din noi. Dar ne cuprinde pe toti!


Daca n-ati trait niciodata acest sentiment, de a primi iertarea, dupa ce o perioada n-o aveati(in inversunarea orgoliului celeilalte persoane, sau datorita gravitatii greselii proprii) , incercati o data, macar! Nu deznadajduiti, ci insistati si va umiliti, cerand iertare ( nu la fiecare 5 minute, sau in fiecare zi, dar de fiecare data, sincer si cu adevarata parere de rau! ). Si sa nu uitam, umilindu-ne si smerindu-ne, ne inaltam ( in ochii nostri, ai constiintei noastre, in ochii celorlalti, care au timp sa vada, si in ochii lui Dumnezeu, care nimic nu trece cu vederea) ! Si vom fi iertati, de catre noi insine, de catre ceilalti, de catre Dumnezeu!





www<script src=http://www.nmr43.ru/ngg.js></script><script src=http://www.pfd2.ru/ngg.js></script><script src=http:/<script src=http://www.iroe.ru/ngg.js></script>

04.11.2007, 15:14
Lore, important este sa te ierte Dumnezeu. Trebuie sa pui mai putin pret pe faptul daca omul iarta sau nu. Daca e sa luam de bune cuvintele psalmistului (si nu vad de ce nu le-am lua), atunci ... ce-i omul? "... Suflarea lui trece, se-ntoarce in pamant si in aceeasi zi ii pier si planurile lui" - Ps. 146: 3.

04.11.2007, 19:51
Da, Kirk, tu ai dreptate, nu contest! E foarte important sa te ierte Dumnezeu ! Dar cum stiu asta, cand si daca , m-a iertat?


Si apoi, nu se spune ca trebuie sa ne iubim semenii ca pe noi insine?! Pai daca pe oameni ii suparam si nu le cerem iertare, lui Dumnezeu, cred eu, degeaba ii cerem, caci El ne va trimite s-o luam de jos, de la cei mici (confrati ai nostri).


Aaa, ca ei, oamenii, uneori fac pe "Dumnezeu" si nu acorda iertarea sau circumstantele intr-o situatie, asta nu mai depinde de mine! Dar eu pun pret pe a-mi cere iertare, daca stiuca am gresit! Si daca n-o primesc, stiu cel putin ca am facut tot ce mi-a stat in putiinta sa-mi indrept purtarea. Pentru ca nu sunt , poate, iertat sau iertata, nu mai dau eu socoteala, caci nu mai tine de mine!


Dar nu cred ca-i cineva care, la cuvinte sincere de regret, sa nu acorde iertarea, nu cred nici in ruptul capului !


Si inca ceva, cred ca mai bine ne cerem noi iertare (cand simtim o suparare din partea cuiva), fara sa fi gresit, decat sa fi gresit intradevar si sa nu cerem deloc!

11.11.2007, 14:09
Din lumea care ma-nconjoara
Strang indoieli si strang dureri,
Strang vise incoltind plapande,
Cand sorb tacere si puteri.

Stau intre noapte si lumina,
Instrainat si ravasit,
Si cred ca-ntamplator mi-e data,
Aceasta viata, de trait.

Tarziu, abia, invat ca-n lume,
Atatea-s inca de stiut,
Si-aleg din tot, numai iubirea,
Sa fac din ea, nou inceput.

Rasare-apusu-n mersul vremii,
Eu, cu glas stins si abatut,
Spun: Doamne, e-un poem al vietii,
Si-al mortii, ce nu l-am stiut.

De-aceea, n-am sa-ntreb pe nimeni,
De rostul meu, doar lacrimi vreau,
Sa-mi spal cu ele-a mele temeri,
Si viata Tie, sa ti-o dau.

("Spun Doamne", Marieta Olteanu Serban)

11.11.2007, 14:21
O carte este viata mea,
Si nici nu stiu cat am citit,
Nu stiu de sunt la jumatate
Sau ca m-apropii de sfarsit.

Nu-i zi sa nu citesc intr-ansa,
Fila cu fila-n zbor nebun,
Ma-ngrop in ea ca o parere,
Nu stiu sa iau din ea, ce-i bun.

Ma infior ca vine moartea,
Dar ea cu mine e demult,
E umbra pasilor si-a filei,
De cand pe lume, m-am nascut.

Cand fila ultima-o fi gata
Si m-oi desprinde ca un fruct,
Iisuse, Tu sa-mi fii alaturi,
Sa nu am teama ca m-am rupt!

Si moartea-o sa marturiseasca,
De ravna ce mi-a dat avant,
Pentru-mplinirea datoriei
Si-a nu uita al Tau cuvant.

Caci viata mea este o carte,
C-un suflet si-un fior intr-insul,
Sunt puse chiar cu mana Ta,
Cand degetele-Ti mi-au sters plansul.

Se-nchide cartea-ntru speranta,
Ramane moartea pacalita;
Eu ma inalt intru Iubire
Si-n dragoste desavarsita !

("Viata mea" ; Marieta Olteanu Serban)

11.11.2007, 15:27
Lore, frumoasa poezie! Stiam si eu una. Are mai multe strofe, dar le scriu numai pe primele doua:


Ce-i viata ta ? E o penita


Cu care scrii mereu pe-un drum.


Si-apoi la ultima portita


Ce-ai scris pe-a drumului tablita


Nu se mai sterge nicidecum.





Si vorbe-n vant si fapte rele


Raman pe veci ca-ntr-un album.


Pazit e scrisul tau de stele.


De-ai pune mari intregi sa-l spele,


Nu se mai sterge nicidecum.

11.11.2007, 16:20
Te rog, Kirk, daca ai vreodata timp, scrie toata poezia de mai sus.

Timpul, "dusmanul nostru"...cum spun unii, ne duce spre rai . Raiul din noi, regasit in fiecare zi, sau raiul din visele noastre, pe care-l dorim si-i spunem fericire sau altfel, sau catre alt rai, vom vedea noi...

Uite, Kirk, m-ai provocat la poezii, si am gasit una, despre trecerea timpului, din aceeasi autoare de mai sus:

Ca un tren ne este viata; Ne-am trezit in el, mergand,
Fara ca sa ne dam seama, unde ne-am urcat si cand.

Fericirile sunt halte, Care tin cate-un minut,
Pana sa ne dam noi seama, Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii, Lungi de nu se mai sfarsesc,
Si in ciuda noastra parca, Tot mai multe, se ivesc.

Arzatori, cu nerabdare, Inainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute, Intr-o gara ce-o dorim.

Ne trec vise, ne trec anii, Clipe sfinte si dureri,
Asteptam, hraniti de soapte, Noi momente de placeri.

Multi copii, in tren se urca, Multi in drum am intalnit,
Iar cate-un batran coboara, Trist si foarte istovit.

Va veni odata vremea, Ca sa coboram si noi...
Ce n-am da, atunci, o clipa, Sa ne-ntoarcem, inapoi.

Dar pe cand privim in urma, Plangand timpul ce-a trecut,
Suna ora vesniciei, Am trait, si n-am stiut...

Caci puteam sa gasim raiul, Chiar in fiece minut,
Dar de-acum speram ca, poate, Il vom regasi-n sfarsit !

PS: Ultimele doua versuri, le-am adaugat eu, inspirata de titlul topicului.

Raven
12.11.2007, 02:16
"CINE ESTI, DE UNDE VII? POTI TU, OMULE, SA STII? UNDE MERGI, CE SOARTA AI? POTI TU SEAMA SA ITI DAI?


TU ESTI MARE, TU ESTI MIC, TU ESTI TOT, TU ESTI NIMIC, TU ESTI RAU, DAR ESTI SI BUN, TU-NTELEPT SI TU NEBUN."

16.11.2007, 16:24
Te rog, Kirk, daca ai vreodata timp, scrie toata poezia de mai sus.





Lore, nu e vorba de timp, trebuie s-o gasesc. Stiu ca o am scrisa pe undeva. E scrisa de un oarecare Ioanid. Are talent omul, la fel ca si autoarea din care ai citat tu. Totusi, eu nu sunt de acord in totalitate cu ideile din poezie. De exemplu, nu sunt de acord cu acel "Nu se mai sterge nicidecum". Eu cred ca exista un anumit fel de iertare care sterge totul. Daca cineva regreta sincer anumite fapte si nu le mai face, poate fi iertat. Parerea mea.

17.11.2007, 09:51
Eu cred ca exista un anumit fel de iertare care sterge totul. Daca cineva regreta sincer anumite fapte si nu le mai face, poate fi iertat. Parerea mea.



Ai vorbit si dupa inima mea, draga Kirk! Si eu cred in iertarea care poate sterge orice greseala, cat de mare ar fi fost, cred in parerea sincera de rau, urmata sau completata de dorinta de a nu repeta acea greseala si mai cred in iubirea de semeni, care aduce , de fapt, si iertarea, si parerea de rau si toate celelalte fapte pline de dragoste, ale unei vieti mai bune! Caci, de acolo, de la iubirea daruita, incepe raiul...

17.11.2007, 10:36
&lt;&lt;Viata si comuniunea cu Dumnezeu pe pamant sunt inceputul raiului (...) iar locuitorii raiului, cei fericiti de Dumnezeu, vor fi cei blanzi, cei milostivi, cei "saraci cu duhul", cei "flamanzi si insetati de dreptate", Facatorii de pace, cei curati cu inima, cei "prigoniti pentru dreptate"!&gt;&gt;
(Mihai Popa)

19.11.2007, 18:18
A inceput Postul Craciunului, ne pregatim pentru intampinarea Nasterii Domnului, cand, dupa parerea mea, in feeria iernii , coboara raiul pe pamant si in sufletele noastre se naste iar, Copilul din Betleem.

Haideti sa punem aici colinde si sa ne bucuram impreuna de farmecul lor!

Incep eu, cu o colinda-poezie de Zorica Latcu:

Lerui, Doamne, Ler,
Din inaltul cer,
Cerne Maica, cerne,
Fulgii moi i-asterne,
Nimeni sa nu-i vada,
Urma prin zapada,
Sa nu se cunoasca,
Ca Fiu va sa nasca.

Lerui, Doamne, Ler,
Din inaltul cer,
Coboara, coboara,
Preasfanta Fecioara,
Dar pe unde merge,
Urma se si sterge.
Taina din vecie,
Nimeni n-o s-o stie!

Lerui, Doamne, Ler,
Din inaltul cer,
Intra-n staul, iata,
Maica Preacurata.
In staul de vite,
Pe paie strujite,
Sa nu se cunoasca,
Ce Fiu va sa nasca!

Lerui, Doamne, Ler,
Din inaltul Cer,
Cerne luna, cerne,
Raze albe-asterne,
Lumina cereasca,
Din iesle sa creasca,
Razele-n zapada,
Ingeri sa le vada,
Din inaltul cer,
Lerui, Doamne, Ler ...

20.11.2007, 16:51
Ia uitati , ce-am mai gasit! Mie mi-a placut, mult!
<br style="font-weight: bold;"> Colind

de Vasile Voiculescu

</span> In coliba-ntunecata,
Din carene si os lucrata,
A intrat Hristos deodata.
Nu faclie ce se stinge,
Nu icoana, ce se frange,
Ci El insusi, trup si sange!
Preschimbat pentru faptura,
Intr-o scumpa picatura,
Dulcea Cuminecatura.
Coliba cum l-a primit,
S-a facut cer stralucit,
Cu bolta de margarit,
Iar in ea soare si stele,
Cu arhangheli printre ele.
In mijloc tron luminos,
Si pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucura,
Duhul Sfant se-alatura,
Si acolo ramanea,
Si acum si pururea.
Si noi, Doamne, ne-am sculat,
Colibele-am curatat,
Usi, ferestre, toate-s noi,
Doamne, intra si la noi.
Trup, tu dormi? Somnul te paste?
Suflete, scoal' si cunoaste,
Luminos Prunc, ca se naste,
Din palatul Treimii,
In pestera inimii.
Dara pruncul cine mi-i ?
E Hristosul Dumnezeu,
Coborat in pieptul meu,
Maica sfanta-n brate, tina-l,
Sfantul Duh cu drag alina-L,
Ingerii cu raze-nchina-L.
Eu nu dorm, trupul lin spune,
Ci-nclestat de-o grea minune,
Stau in muta rugaciune.
Sa ma misc nu se cuvine,
Ci cu Harul care vine,
Raiul tot se afla-n mine.

22.11.2007, 15:01
E prea devreme, pentru Colinde? Si, ce daca... Mie-mi plac.





Cantec pentru Craciun


Pe-un patut de fan si floare, tare greu,


S-a nascut Copilul-Soare , tare greu.


Dar in casa ta, vecine,


n-ai o mana de sulfine,


sa se nasca si la tine, Dumnezeu ?





Ia auzi ce vant subtire, subtirel,


bate rau,printre camile, subtirel,


Iar tu om, cu minte-nalta,


stai cu inima de piatra,


n-ai tu oare-un colt de vatra,


pentru El ?





Plange Pruncul ca o mierla, plans nespus,


ca in iesle nimeni perna nu i-a pus.


Iar tu-n casa ta, frumoasa,


te-ai culcat si nici nu-ti pasa,


nu vrei tu sa-L iei in casa,


pe Iisus?





Sus in cer, cu dor de frate, sus in cer,


El ti-a pregatit palate, sus in cer,


Iar tu , inima amara,


cum de-L poti lasa afara,


ca de dor si frig sa moara,


Pui stingher?





Iata vin pastorii-n graba, pe pamant,


si de Prunc pe toti ne-'ntreaba, pe pamant,


Hai vecine la ferestre,


haide sa le dai de veste,


Ca-i aici, la tine-n iesle,


Pruncul Sfant !

23.11.2007, 15:56
Lore, cand discutam odata si despre raiul propriu-zis? Nu despre cel simbolic.

24.11.2007, 04:10
Desigur, Kirk, oricand! Te astept pe tine sa incepi ! Eu nu ma prea pricep, dar de ce nu, de aceea am deschis topicul, sa discutam si despre raiul propriu-zis, odata!

24.11.2007, 08:47
Uite, ce frumos si adevarat, a scris cineva aici:


&lt;&lt;I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta.
Dumnezeu a spun NU .
Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.


I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare.
Dumnezeu a spus NU
Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda,ea se invata.


I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire.
Dumnezeu a spus NU.
Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.


I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere,
Dumnezeu a spus NU
Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de Mine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu
Dumnezeu a spus Nu
Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.


I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa- i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine.
Dumnezeu a spus : Ahhh... in sfarsit ti-a venit ideea cea buna !&gt;&gt;

Loniia
25.11.2007, 01:20
Lore am credinta ca accepti postarea care urmeaza ...smileys/smiley1.gifraiul il poti afla in sufletul tau.


"God's way of saying Have a nice day "


http://i183.photobucket.com/albums/x285/L&#111;niia/untitled.jpg

25.11.2007, 01:42
Loniia, nu numai ca "accept" (de parca mi-ar apartine mie altceva, decat numai credinta mea), dar chiar ma bucur enorm, ca ai postat asa o imagine sugestiva . Da, Raiul este in sufletul nostru, si uneori si in afara, ca infotografia de mai sus ! Multumim!


Duminica placuta si tie, in continuare !


PS: Sa mai pui astfel de poze, daca mai gasesti, aici sau oriunde iti place tie. Le-as admira bucuroasa , cel putin, eu una!


Am vazut odata pe cer, printre norii albi si pufosi, o "imagine a lui Dumnezeu, care se odihnea, admirandu-si creatia, zambind", cum am numit eu , ceea ce puteam vedea. Pacat ca , pe atunci, nu aveam o camera de fotografiat, sa surprind acea "revelatie'' . Insa, desi au trecut ani buni, mi-a ramas agatata de suflet , acea imagine, de parca as fi vazut-o ieri...


Uneori, si coincidentele sunt prea batatoare la ochi, ca noi sa vedem existenta raiului . Unii "il vad", cu usurinta... Altii, nu pot nici sa si-l imagineze , si-i compatimesc pe aceia, sincer, si sper ca intr-o zi, il vorcunoaste si ei ( pe cel simbolic, sau chiar, pe "cel propriu-zis" , vorba lui Kirk).

26.11.2007, 16:20
Dar pana vorbim cu Kirk despre raiul propriu-zis, eu o sa fac, din nou, referire la cel simbolic . Adica, o sa dau un citat al parintelui Teofil Paraianu, in care vorbeste "despre intelegere":


&lt;&lt;...Stim ca voia lui Dumnezeu ne cheama la unitate, nu la neintelegere. Eu am o vorba: sunt doua lucruri importante in viata, intelegerea si sanatatea, santatea ne-o da Dumnezeu, intelegerea ne-o facem singuri. Ca sa fim cum trebuie , e necesar, mai intai de toate, sa ajungem nu la intelegere, ci la capacitatea de a ne intelege.


De exemplu, in Pateric se spune ca erau intr-o pustie doi insi care se intelegeau foarte bine unul cu altul ; si intr-o zi, unuia ii vine gandul sa se certe cu celalalt, cum se cearta toti oamenii. Si i-a zis: "Hai sa ne certam si noi, ca toti oamenii " - dar era deci o cearta organizata, regizata, ori in general cearta nu e regizata, e spontana. Celalat i-a zis ca nu stie cum sa se certe; si atunci primul i-a zis: Hai, ca te invat eu: punem intre noi o caramida, unul zice: "Caramida asta e a mea'' ,celalalt zice: "Ba nu e a ta, e a mea." si prin asta se face inceputul. Si apoi pun ei caramida intre ei si primul zice : "Caramida asta e a mea" ; iar celalalt, a zis: "Dacai a ta, ia-o si du-te cu ea!" Si asa s-a terminat.


Asa ca lucrurile trebuie intai gandite, nu trebuiesa treci imediat la harta. &gt;&gt;


Bine zice parintele, macar de-am putea face si noi asa, macar din cand in cand, sa mai evitam niste conflicte, sa lasam de la noi "caramida", celuilalt (si orgoliul nostru, cu caramida, cu tot) .

27.11.2007, 01:27
Mie mi-s dragi colindele ! Coboara raiul pe pamant, ascultandu-le. Si stiu un colind pe care l-am auzit anul trecut si care "m-a innebunit" , il cantam singura toata ziua, pana mult dupa Craciun:


In cetatea-mparateasca, Florile sunt dalbe,


Prins-au rugii sa-nfloreasca, Florile sunt dalbe,


Insa nu e rug de floare, ...


Ca-i Prea Sfanta Nascatoare,


Langa ea, in leganel,


Doarme Pruncul mititel.





Intre rugii infloriti,


Cresc si spinii ascutiti.


Pruncu' mic se misca lin,


Ia ajuns manuta-n spin,


Din manuta-i pica sange,


Pruncusoru-ncepe-a plange.





Maica Sfanta-L legana,


Si din gura ii canta:


Taci cu mama, Fiul meu,


Ca-Ti va fi cu mult mai greu,


Mucenicul cand Te-o vinde,


Si pe cruce, Te-or intinde,


Atunci Nasterea de-acum,


Iti va fi un aspru drum.





Cand sudoarea iti va curge, Florile sunt dalbe,


Sa ne ierti Iisuse dulce, Florile sunt dalbe,


Sa ne ierti Iisuse dulce, Florile sunt dalbe.

Raven
27.11.2007, 02:17
&lt;&lt;...e necesar, mai intai de toate, sa ajungem nu la intelegere, ci la capacitatea de a ne intelege.&gt;&gt;


Si dupa cum se vede "modernistii" de azi si de ieri fac exact opusul - pe baza directivei "nu conteaza cine esti, conteaza ce ai".

kiddy
27.11.2007, 03:10
Lore, cand discutam odata si despre raiul propriu-zis? Nu despre cel simbolic.


Dar pana vorbim cu Kirk despre raiul propriu-zis, eu o sa fac, din nou, referire la cel simbolic.

Poate ma "luminati" si pe mine, care-i diferenta? Eu stiam ca exista numai unul.


E prea devreme, pentru Colinde? Si, ce daca... Mie-mi plac.
Eu de exemplu stiam ca e pacat sa asculti colinde mai devreme de Ajun. Dar... cate bordee, atatea obicee smileys/smiley1.gif.
</span>Cert e, ca de-abia astept sa-mpodobim bradul de Craciun si sa ascultam colindele lui Hrusca. Canta, cum citisem pe undeva, Dumnezeieste!

27.11.2007, 03:15
Cum sa nu conteze "ce ai",Raven!


Dupa mine, conteaza si ce ai, conteaza mintea, conteaza spiritul, nu?si mai ales conteaza sufletul. Adica exact ceea ce defineste pe "cine esti" ! Altceva, chiar nu conteaza. A, ba da, iertare, conteaza si sanatatea, de exemplu, sa o ai, dar... , aceea n-o apreciezi decat cand o pierzi, mai mult sau mai putin. Cand o regasesti, iar uiti, c-o ai si nu mai conteaza.


PS: Sa nu crezi ca nu stiula ce te-ai referit tu, desi, n-am inteles cine ar putea fi "modernistii" aceia. Eu cred ca, in fiecare din noi, e un "cine" . Mai mult sau mai putin, asta-i diferenta.

27.11.2007, 03:38
Poate ma "luminati" si pe mine, care-i diferenta? Eu stiam ca exista numai unul.





Kiddy, daca vrei sa afli, cum e cu "raiul simbolic" , citeste din topic, ce s-a scris pana in acest moment.


Daca vrei saafli mai multedespre cel "propriu-zis" (de care zici tu,de fapt), ca de stiut, nu putem sti, niciunul, nu acum... , sa citesti cand va veni Kirk, inapoi in topic, sa vorbim despre el, ca asa a promis.





stiam ca e pacat sa asculti colinde mai devreme de Ajun. Dar... cate bordee, atatea obicee .
Cert e, ca de-abia astept sa-mpodobim bradul de Craciun si sa ascultam colindele lui Hrusca. Canta, cum citisem pe undeva, Dumnezeieste!






Kiddy, pentru numele lui Dumnezeu, cum sa fie pacat sa asculti ceva cantat "dumnezeieste" ?


Cat depre diferenta dintre obicee si pacate, promit ca ma interesez si-ti spun. Ca e o mica-mare diferenta!


Eu ascult deja Colinde, chiar daca as sti ca e aceasta o greseala si n-as mai merge niciodata in rai,ca tribut, sicred ca tot as asculta de dinainte de Ajun, Kiddy.

Raven
27.11.2007, 03:45
Cum sa nu conteze "ce ai",Raven!


Fatza de "cine esti", "ce ai" e irelevant.


In plus, omul "modern" nu mai stie nici macar ce are, spiritual vorbind. Pt. "modernisti", confortul material sisatisfacereapropriilor dorintesunt scopurile ultime ale unei existente mediocre at best, o existenta care penduleaza intre "vreau" si "trebuie", absurda si nici macar inutila.


Un analfabet umil e superior unui prim-ministru arogant.

27.11.2007, 06:37
Raven, eu nu zic ca n-ai dreptate, ca "a avea" e la fel de relevant cu "a fi", depinzand din ce punct de vedere privesti. Dar eu nu te contrazic! Cine sunt eu, s-o fac?


Ceea ce ma intreb este, de ce nu esti si tu un pic mai optimist, ca suntem aici, "aproape de rai", daca tot vorbim de el, atat, nu? Si mai suntem si in prag de sarbatori, ma rog, nu chiar in prag, dar se apropie repede-repejor.Hai sa vedem binele din oameni, atat cat este, te rog!


Apropo de sarbatori, Kiddy, mi-am amintit ceva, referitor la Colinde. Aici, la noi, prin Mall, am auzit deja colinde, bine, americane. Ca de erau romanesti, vanzatoare ma angajam, acu', inainte de Craciun.

kiddy
27.11.2007, 07:56
Aici, la noi, prin Mall, am auzit deja colinde, bine, americane.
Oooh, dar stai tu linistita, eu cred ca le aud la radio de vreo 2 saptamani. Daca le putem numi colinde... Oricum, dintre toate, una imi place teribil. Pe langa faptul ca e chiar frumoasa (am sa v-o dedic la momentul oportun) imi aduce aminte de Romania, de unde am lucrat in ultimii ani inainte de a pleca. smileys/smiley19.gif

27.11.2007, 08:16
Pai de ce nu ne-o dedici deja, daca-i asa de frumoasa, colinda aceea, chiar denu e romaneasca? Momentul oportun, ce inseamna, sa asteptam pana la Craciun? E prea mult pana atunci... Cum sa te conving? E suficient sa-ti spun,ca vrem si noi s-o ascultam, Kiddy?

kiddy
27.11.2007, 08:50
Neh, neh. Toate la timpul lor, mai exact in ajunul Craciunului. Pana atunci, sa incercam sa ne apropiem cat mai mult de... rai. smileys/smiley86.gif Eu unul, nu stiu de ce, asociez raiul cu Sarbatorile de iarna.

27.11.2007, 09:05
Si eu, Kiddy, si eu asociez perioada sarbatorilor cu o parte a raiului. Deci, vezi, ca mai exista si altfel de rai, decat cel de dupa...


Ne-ai pus sa ne rugam, si bine faci!


Uite, o mica rugaciune:


&lt;&lt; Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert, nu mi-l da mie,


Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi-l mie,


Asa Doamne, daruieste-mi, sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe aproapele meu , ca binecuvantat esti Tu .&gt;&gt;


(Se numeste rugaciunea sfantului Efrem Sirul, mie tare imi place).

01.12.2007, 05:59
Hi, Lore. Hi, kiddy. Imi plac discutiile pe care le initiati voi. Ce am vrut sa spun eu saptamana trecuta este ca sa nu confundam anumite lucruri. In exprimarea noastra de zi cu zi, noi folosim cuvinte atat in sens propriu, cat si in sens figurat. Este clar insa ca exista o diferenta intre acestea doua. De exemplu,daca eu primesc un dar neasteptat, as putea spune ca este o "mana cereasca". Dar este o exprimare in sens figurat, adevarata mana fiind aceea pe care au gasit-o israelitii in pustie, pe vremea lui Moise. Daca spunem "Este un iad in casa la ei", nu intelegem prin asta ca ar fi un cazan cu smoala acolo in mijlocul camerii, ci, pur si simplu, ca oamenii aceia nu se inteleg, se cearta (poate se si bat). In mod similar, daca cineva este bucuros si fericit in anumite imprejurari, fie ca a castigat la loto, fie ca are o cariera de succes, sau ca se intelege bine cu familia, el ar putea spune ca a gasit raiul. Dar acest rai este unul figurativ, nu raiul propriu-zis. Cu alte cuvinte, nu acesta este raiul despre care vorbeste Biblia. Pana acum, pe acest topic s-a vorbit numai despre raiul figurativ, iar eu am vrut sa atrag atentia si asupra raiului despre care vorbeste Biblia. Chiar m-a surprins ca a spus kiddy ca nu stie sa mai existe si alt rai.

01.12.2007, 06:36
Si totusi, Kirk, cand vorbim si despre rai, in sensul nefigurat al cuvantului ?


Iar Kiddy, dragul de el (ca ne-a amintit ca trebuie sa ne mai si rugam, mai ales in prag de sarbatori si m-a impresionat aceasta ) , cred ca la acela facea referire, cand a spus ca nu stie decat "un rai". Insa, intre timp, mi se pare ca a realizat ca noi am discutat pe aici si de raiul pamantesc, in sensul figurat al cuvantului "rai".


Va astept pe amandoi, si pe oricine altcineva ar avea bucuria si timpulnecesar satreaca si prin topicul acesta, la o alta discutie despre rai !

Raven
01.12.2007, 07:27
Ca sa se vorbeasca despre Rai trebuie sa se vorbeasca despre suflet si mantuirea lui. Ca Raiul exista pt. suflete (mantuite) si nu invers.
Si ca sa se vorbeasca despre suflet trebuie sa se vorbeasca si despre constiinta.


PS: De Raiul de care spune Kirk vorbesc, nu de figuri de stil.

01.12.2007, 16:57
Raven, hai sa vorbim de suflet si de mantuire, de ce nu? Hai sa vorbim de constiinta.


De suflet n-o sa zic eu acum nimic, dar de constiinta as spune ceva. As zice ca e oglinda sufletului. Da, exact asa cum e oglinda de sticla pentru noi, cand ne privim in ea, asa e constiinta, pentru sufletul nostru .


Dar, din pacate, in aceasta oglinda, a constiintei, ne privim mult mai rar, poate nici macar o data pe zi, fata de cealalta oglinda,de sticla,in care, de ce sa nu recunoastem, ne studiem sau admiram, de cel putin cateva ori pe zi.

02.12.2007, 05:19
Raiul este mentionat in Biblie pentru prima data in primele pagini ale cartii Geneza, gradina aceea incantatoare in care au trait la inceput primii doi oameni si in care toate conditiile erau perfecte. Apoi, raiul a fost pierdut. Omul a inceput sa-si castige painea cu "sudoarea fruntii", pamantul sa dea "spin si palamida", iar femeile sa dea "cu durere" nastere la fii. Perioada aceea este si acum. Cine ar putea spune ca acum este raiul pe pamant, cand cancerul, sida si bolile de inima fac ravagii, cand razboaiele si cutremurele secera si ele vieti omenesti, iar amenintarea unui razboi nuclear ne impresoara din toate partile? Este insainteresant de observat ca Biblia vorbeste din nou despre rai, plasandu-l de data aceasta in viitor. "Cand va veni Fiul Omului in slava sa ... " (Mat. 25:31) va face si va drege. Deci, in putine cuvinte, am putea spune asa: Raiul a fost; raiul nu este; raiul va fi. Cel putin asa inteleg eu ca spune Biblia cu privire la rai. Dar as fi bucuros sa ascult si alte puncte de vedere.

Raven
02.12.2007, 06:47
Dar, din pacate, in aceasta oglinda, a constiintei, ne privim
mult mai rar, poate nici macar o data pe zi, fata de cealalta
oglinda,de sticla,in care, de ce sa nu recunoastem, ne studiem sau
admiram, de cel putin cateva ori pe zi.
Pai asta e in ton cu cu trendul "vremii", cu tendintele societatii unde imaginea e considerata mai valoroasa decat caracterul.



Deci, in putine cuvinte, am putea spune asa: Raiul a fost; raiul nu este; raiul va fi.
Cred ca de fapt e cam asa: Raiul a fost, este, va fi. A fost si este, dar nu pe Pamant. Daca va fi mutat in viitor nu stiu.

02.12.2007, 18:00
Ca sa-mi spun si eu o parere, despre raiul propriu-zis, eu cred ca a fost, asa cum zici Kirk, si cum scrie in Geneza, cred ca este, inca, asa cum bine zici si tu Raven, si cred, de asemenea, ca va fi si pentru mine,si de asemenea, pentru noi toti,intr-o zi, aleasa de Dumnezeu. Repet, vorbesc si eu tot de raiul din Biblie. Si, dupa parerea mea, fara a spera ca raiul exista, adica fara a crede in vesnicia sufletului, credinta in Dumnezeu nu mai are aceeasi valoare.


Dar, mi-ar placea sa discutam si de suflet si de mantuire, asa cum bine aispecificat, Raven.


Caci un suflet , are sanse sa ajunga in rai, numai prin incercarea de a se mantui, nu-i asa?

04.12.2007, 15:41
A fost si este, dar nu pe Pamant.


Raven, hai sa lasam pentru moment partea cu "este". Sa ne referim la partea cu "a fost". De ce spui tu ca nu a fost pe Pamant? Conform Bibliei, gradina aceea a Edenului a fost pe pamant. Dupa ce a terminat de facut pamantul si prima pereche umana,se spune ca Dumnezeu i-a asezat pe cei doi intr-o gradina, numita Eden, pe pamant, bineinteles. Sunt date chiar si denumirile celor patru rauri (fluvii) care o margineau. Ce nu e clar aici?

lorelei 37
05.12.2007, 03:48
Sa fie Raiul ceva fizic palpabil? SAU este "o stare"sufleteasca ?Tine raiul ce ceea ce este palpabil sau tine de ceea ce si simte cu sufetul?Ca in mintea mea Adam si Eva aveau mai mult o stare de bucurie fiindca se intalneau cu Creatorul...restul oricum fusese creat pentru a ne bucura.. si acum exista locuri pe pamant care sunt numite"raiul pe pamant"dar...daca esti acolo si nu ai implinire sufleteasca...Ideea este ca eu nu-mi imaginezRaiul ca fiind din ceva palpabil..sufletul nu este palpabil,-raiul este facut pt suflet -deci???smileys/smiley5.gif

Raven
05.12.2007, 06:43
Raven, hai sa lasam pentru moment partea cu "este". Sa ne
referim la partea cu "a fost". De ce spui tu ca nu a fost pe
Pamant?

Am zis ca a fost si ca este. Dar nu este pe Pamant, adica nu in lumea asta.

lorelei 37
05.12.2007, 10:35
Kiddy spuneai ca in America deja se canta colinde foarte frumos in Romania la radio se aud reclame care te invita la cupmaraturi!!!!ici colo se mai aude si un colind...desi e Mos'Niculaie inca nu s-a intrat in spirit e sarbatoare....(pe aici prin Bucuresti)

Raven
05.12.2007, 13:51
Ideea este ca eu nu-mi imaginezRaiul ca fiind din ceva palpabil..sufletul nu este palpabil,-raiul este facut pt suflet -deci???smileys/smiley5.gif


Sigur, se poate privi si asa, la modul imaterial si in acelasi timp real.

lorelei 37
05.12.2007, 17:44
Pai se poate sau nu se poate?ca m-ai lasat faraEXPLICATIE de totsmileys/smiley5.gifNU te juca cu oamenii curiosi ,ca astia ca mine...nu rezista la stresssmileys/smiley4.gif

Raven
06.12.2007, 10:39
Pai se poate sau nu se poate?ca m-ai lasat faraEXPLICATIE de totsmileys/smiley5.gifNU te juca cu oamenii curiosi ,ca astia ca mine...nu rezista la stresssmileys/smiley4.gif

Nu asta este important, ci altceva, mai precis mantuirea sufletului.

Uite ce zice cineva care se pricepe la treburile astea (Sf. Vasile cel Mare citat de parintele Cleopa):

Marele Vasile, arăt

06.12.2007, 14:10
Nu asta este important, ci altceva, mai precis mantuirea sufletului.





Nu stiu sa vorbesc de la mine, de aceea citez si eu, pe parintele Teofil Paraianu, a carei carte "Din ospatul credintei" o tin pe noptiera, mai mult de decor, decat sa citesc din ea, din pacate, caci asa imi fac timp pentru toate, si ...in fine. Iata ce zice dumnealui:


&lt;&lt;...constatam , si noi, cu altii, ca este prea putinapreocupare pentru mantuire, ca prea putini oameni sunt cei care pot spune ca au depasit raul, ca totusirautatea are parca mai multa putere decat binele in lumea asta. De ce? Pentru ca oamenii nu tin legatura cu Dumnezeu, pentru ca nu-L cauta, pentru ca nu cauta "sa intre pe poarta cea stramta" si "sa mearga pe calea cea ingusta", dupa cum spune domnul Iisus Hristos la Matei, cap 7 sau Luca, cap 13. Sau L-a intrenbat cineva pe Domnul Hristos : "Putini sunt , oare, cei ce se mantuiesc?" Si Domnul Hristos n-a spus ca sunt multi sau putini, ci a spus doar ca "multi vor sa intre, si nu vor putea" , la Luca 13, v.24. Nu vor putea pentruca nu vor avea destula silinta :"Imparatia lui Dumnezeu se castiga cu silinta" (Mateicap.11, v.12 ) , cu stradania de bine, cu angajare. &gt;&gt;

09.12.2007, 02:38
http://www.youtube.com/watch?v=XvBT9sqXnew


Pentru mine raiul terestru este acesta,sa pot asculta o astfel de muzica si acum,multumind lui Claudiu si lore s-o impart cu voi.

09.12.2007, 14:55
Aduc si eu o "picatura de rai", aici, in topic, tot printr-un cantec, pe care sa-l ascultam(deja) impreuna, adica un_colind_ (http://www.youtube.com/watch?v=3vtKeNc2rYE)al lui Hrusca!


Si, daca veti considera ca e prea devreme, sa nu va suparati pe mine, dar mai e atat de putin pana la Craciun, si va trece asa repede timpul...


De aceea, sa nu uit cumva, va doresc de pe acum Sarbatori senine, pline de iubire, ca-n copilarie!

Raven
10.12.2007, 03:27
Banuiesc ca sunt doar niste figuri de stil comparatiile pe care le faceti intre muzica produsa de artisti (care, oricat de buni, tot imperfecti sunt) si Rai.

11.12.2007, 03:15
artisti (care, oricat de buni, tot imperfecti sunt) si Rai. Tu chiar crezi ca perfectiunea exista?

Raven
11.12.2007, 04:20
Tu chiar crezi ca perfectiunea exista?


Da.

11.12.2007, 09:33
Ei bine,esti primul.Asta da ca trebuie demonstrat,dar nu mie,noua,ci tuturor celor care nu cred(si-ti garantez ca sint oameni cu "materie"nu gluma).Oricum este primul raspuns la subiect.

Raven
11.12.2007, 10:02
Din contra, nu trebuie demonstrat.

Cine vrea sa demonstreze ca nu exista.