PDA

Arată versiune întreagă : increderea in sine



Isabella
01.02.2005, 03:18
Acest subiect l-am mai dezbatut mai demult pe acest forum.Adesea o persoana timida este etichetata de ceilalti ca fiind proasta. Insa nu e asa. Aceasta este doar o idee preoconceputa.Adesea profesorii ii considera inteligenti pe cei care se baga in fata si raspund mereu. Inteligenta scolara este cuantificata cu ajutorul testelor de aptitudini. Insa acestea isi au limitele lor. In plus inteligenta generala difera de cea scolara. Dar am divagat.Cand eram copil nu eram timida . Insa ceea ce m-a determinat sa devin astfel a fost faptul ca tatal meu profesor fiind, ma vedea pe mine care aveam note de opt,mai putin desteapta decat sora mea care era mereu premianta,iar eu ma vedeam elev de nota opt si in viata de toate zilele. Unii au aptitudini pentru stiintele exacte, altii pentru stiintele umaniste. Dat fiind ca mereu mi s-a aplicat eticheta de proasta, m-am inhibat si n-am putut sa-mi dau seama de adevaratul meu potential. Intr-adevar , am avut anumite perioade mai faste,in care am avut o totala incredere in mine si am reusit sa fac aproape tot ceea ce sperasem.Am urmat profilul care imi placea- limbi moderne la un liceu mai prost sub motivul ca e aproape de casa. Insa eu aveam capacitatea de a intra la un liceu mai bun. Dar daca nu am avut incredere in mine ,a urmat colapsul. Am facut o facultate pe care am detestat-o , obligata fiind tot de tatal meu. Astazi lucrez la o biblioteca e adevarat ,insa sunt privita ca un paria.E mai bine, e o schimbare in bine ,insa nu e ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Voi ce credeti, forumistilor?Apropos , de ce nu vrea nimeni sa bea o cafea virtuala sau toti v-ati suparat pe mine?

tonita
06.02.2005, 08:46
Mai esti pe aproape, Isabella ? Vrei sa discuti cu mine ?

Brasov34
06.02.2005, 09:30
Cati ani ai , Isabella?


Daca nu ai depasit 30 eu zic ca ai putea incerca sa


faci facultatea mult visata si sa nu te mai invarti in jurul lucrurilor care s-au intamplat.


Nu esti de vina pentru ce ai lasat in urma cat erai minora....deciziile luate pe baza "suportului moral" al tatalui nu ti le poti atribui , invinui pentru astea toate.


Acum esti mare, te-ai "trezit" la viata si iti dai seama ce e mai bun pentru tine. Viata este lunga totusi, si ai timp de o schimbare oricand, numai sa fii decisa!


HOTARASTE ACUM ce vrei mai bun pentru viata,fa un plan


de actiune si incearca sa-l urmaresti pas cu pas...smileys/smiley36.gif


Vei vedea ce satisfactii imense vei avea cand vei reusi sa iti duci planurile la capat, fara decizia nimanui din afara!


DECI , crede-ma este foarte simplu sa hotarasti pentru tine si sa ai ambitie sa iti urmezi telul.


EU ITI DORESC SUCCES!


Pe de alta parte, te rog sa nu iti urasti tatal pentru ceea ce a decis el pentru tine cand erai copila; poate ca asa a crezut dansul


ca e mai bine pentru tine.


NU AVEM DREPTUL SA NE JUDECAM PARINTII!


Sunt ai nostri si trebuie sa ii iubim, respecta si safim mandri de ei si mai ales sa ne bucuram ca traiesc si ca ne pot urmari pasii, asa cu puterile lor, bune sau rele, dar macar o fac din suflet!





Deci nu reprosa parintilor nimic din ceea ce au facut pentru tine.Nici pentru ceea ce nu au facut! NOi nu suntem in masura sa judecam dar vei ajunge si tu parinte odata si vei vedea ca este greu sa imparti viata de servici, familie , etc, cum ar vrea toti sa fie, si sa ii multumesti pe toti. NU PUTEM FACE LUCRURILE PERFECTE IN VIATA PENTRU CA NU SUNTEM PERFECTI!


Sa ne bucuram cu ce ne-au oferit parintii nostri si sa nu le mai analizam atat greselile.


Eu cred ca TU ar trebui sa te schimbi si sa hotarasti pentru ce ai de facut de acum inainte:VIATA TA ESTE IN MAINILE TALE ACUM!


II POTI SCHIMBA TRASEUL DOAR CU PUTIN EFORT DE GANDIRE SI MULTA AMBITIE! Acum deja ai o sursa d evenit nu poti spune ca nu ai din ce trai. Deci poti face o facultate la seral daca vrei macar sa nu iti para rau si sa tot dai vina pe tatal tau o viata pentru insafistfactiile tale personale.MACAR INCERCI sa vezi daca se poate si daca merge poate vei reusi sa distrugi si "neincrederea" asta a ta care sincer nu cred ca este chiar atat de mare. MAI MULTA AMBITI EIN CEE ACE FACI SI VEI VEDEA CA SI INCREDEREA IN TINE vA veni odata cu fiecare succes acumulat pe masura eforturilor tale!


SUCCES SI SA AUZIM NUMAI D E BINE!smileys/smiley2.gif

mihaelaNV
06.02.2005, 19:59
Foarte frumos sfat Brasosmileys/smiley2.gifv.....

Brasov34
07.02.2005, 12:48
Iti multumesc Mihaela, acum stii tu, trebuie sapara eficient pentru cel ce la cerut! smileys/smiley1.gif


Eu sper totusi s-o ajute pe Isabella sa isi poata face ordine in ganduri si sa schimbe ceva in viata ei, asa dupa posibilitatile si dupa placul ei!smileys/smiley2.gif

danielle
07.02.2005, 17:19
Parerea mea este ca niciodata nu e tarziu sa-ti realizezi visul pe care-l ai. Chiar daca ai sub 30 sau peste 30 de ani. Sau chiar 50. Intotdeauna se poate sa facem un pas inainte spre ceea ce ne dorim.


Visele se schimba, evident, dar fiecare dintre noi trebuie sa avem incredere in fortele proprii si sa constientizam ca visele noastre se pot transforma in realitate cu putina vointa. Si ca noi putem controla cea mai mare parte din ceea ce ni se intampla. Totusi, trebuie sa fim si realisti in ceea ce ne dorim.


Deci Isabella, cu vointa vei reusi sa-ti indeplinesti si visele tale nu doar pe cele ale parintilor tai.


Nu trebuie de asemenea sa-ti pierzi nici o clipa increderea in tine si in ceea ce poti sa faci, asa cum spui ca ti s-a intamplat in trecut.


Multa incredere iti doresc si mai multa vointa,


Danielle

Brasov34
07.02.2005, 18:42
Dar Isabella nu mai apare sa ne citeasca mesajele?


Sper ca ai atata "vointa" incat sa poti citi aceste randuri!smileys/smiley2.gif





Iti doresc din suflet tot binele din lume chiar daca sunt pentru tine doar o necunoascuta! Este pacat sa treaca viata fara sa ne putem bucura de reusitele proprii, de rezultatul victorios a unei lupte pe care noi am initiat-o candva , pentru ceva , pentru cineva, etc...


MULT NOROC SI ASTEPT SA TE AUD PUTIN MAI OPTIMISTA!smileys/smiley1.gif

foryoutupac
08.02.2005, 06:49
Naspa, tu si alti multi romani mai au mentalitatea asta comunista in care daca paritni tai sunt profesori, atunci si eu trebuie sa ajung profesor sauin ceva din domeniullegat de invatamant ,sau daca tata este politist si eu trebuie sa ma fac politist.Peste chestiile astea comunistenu o sa trecem noi romani,nici peste 500 de ani.Pai daca tu ai avut capacitatea sa tocesti ca si sora ta,nu trebuie sa te stresezi pe degeaba pe chesia aceasta,eu cred ca la varsta pe care o ai ar trebui sa ai viata ta si sa faci ce vrei si sa nu te mai gandesti la ce a fost.Si maica mea este profesoara si am fost intr-o clasa unde mai era o fata la care mama ei era profesoara,ea era de zece iar eu eram ca si tine tot de nota 8,dar nu ma simteam naspa pentru chestia asta eu stiam ca imi traiesc viata iar eu iar ea statea acasa si tocea si traia mai mult din bani parintilor iar eu imi faceam bani mei.Parerea mea ca ar trebui sa iti traiesti viata si sa nu te doara nicaieri de nimeni smileys/smiley11.gif

Ana Tofan
11.03.2005, 01:31
Si de ce ma rog nu ar trebui sa -i condamn pe parinti pentru ceea ce au facut. Partea lor de vine este cea mai mare.

tonita
11.03.2005, 09:33
Tu comunici cu parintii tai ? Vorbesti despre ce simti tu cu ei ? I-ai intrebat ce simt ei ?

Ana Tofan
14.03.2005, 01:03
Da sigur, cat se poate. Acum imi dau dreptate.Apropos, de treaba asta ,am avut o discutie cu colega mea in care i-am reprosat ca nu ma respecta si s-a infuriat. Dar sunt niste treburi pe care le-am simtit pe pielea mea si am suferit mult din acesta cauza de-a lungul anilor.Sau eu nu merit respect. Sunt chiar ultmul om. Toti ar trebui sa ne iubim si sa respectam prin simplul fapt ca suntem fiinte umane.Acum am o perioada cand am incredere in mine. Nu stiu cat ma mai tine treaba asta. Intr-adevar am anumite perioade cand am incredre in mine si devin cu totul alt om. De exemplu o asemenea perioada am avut-o in primul an cand am stat acasa si atunci am reusit sa slabesc 13 kilograme si sa ma simt bine in pielea mea.Insa vine cate un eveniment peste mine si imi schimba optica la 180 de grade. Sper sa ma mai tina perioada asta macar o zi.


E adevarat ca nu am reusit sa imi realizez visele,insaacum nu mi se mai par atat de imposibile.