PDA

Arată versiune īntreagă : Poezii care ne-au placut



dancing_fire
14.01.2005, 06:08
Stiu ca " am furat " aceasta poezie,cineva drag mie mi-a trimis-o si mai stiu ca ea nu are timp sa stea sa posteze, asa ca o sa fac eu asta in numele ei. Sper sa nu se supere pe mine, dar e ceva care mie mi-a placut enorm si sunt sigura ca o sa va placa si voua.

So, aceasta poezie e pt tine, Adinut si pt toti care se regasesc printre randuri.


Avem timp
(varianta completa de Octavian Paler)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fetze
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pe

sorin
14.01.2005, 06:13
Am mutat aceasta frumoasa poezie aici, intr-un nou topic deoarece tu ai postat-o la generale.

dancing_fire
14.01.2005, 06:15
Ai vazut ca am recunoscut ca am "furat-o".


Sorry ca am postat-o gresit si multumesc pt ajutor.

darcy
15.01.2005, 07:29
IF


If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you
But make allowance for their doubting too,
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:


If you can dream--and not make dreams your master,
If you can think--and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:


If you can make one heap of all your winnings
And risk it all on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"


If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings--nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much,
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And--which is more--you'll be a Man, my son!



Rudyard Kipling

AndaF
08.06.2007, 23:26
Romania noului-venit

De Ion Minulescu

Strainule ce bati la poarta de unde vii si cine esti?
Strainule de lumea noastra, raspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti
Si-n care stea gasisi culoarea decoloratei nebunii?

"De unde vin? De unde pot veni, cind ochii-mi
plini de regrete si tristeti par 2 candele-aprinse
in cripta mortilor poeti?"

Priviti sint gol, caci calea-mi fuse-atit de lunga
Si-n calea mea-ntilnii pe rind pe toti
Citi vrura sa va vinda podoabe noi ce nu se vind
Pe cei ce vrura sa va-ndrume spre mai bine
Spre-acel indepartat intrezarit
In armoniile eterne dintr-un sfirsit si-un infinit.

"De unde vin? Eu vin din lumea creata dincolo de zare
Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi"

Deschideti poarta dar, veniti in jurul meu degraba
Porniti cu mine-mpreuna spre lumea-n care nu-s
castele cu punti si santuri feudale
Nici ruginite porti de-arama la care bat cei noi sositi
Veniti cu toti cit mai e vreme si mai puteti cinta!

Veniti, sa V-aprind in suflet lumina stinselor faclii
Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii
Iar cinturile voastre cu care azi cersiti o piine
Sa le cunun cu stralucirea aurorelor de miine

Dar poarta a ramas inchisa la glasul artei viitoare!

AndaF
08.06.2007, 23:42
Sunt un om viu

De Nichita Stanescu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain.
Abia am timp sa ma mir ca exist, dar
ma bucur totdeauna ca sunt.

Nu ma realizez deplin niciodata,
pentru ca
am o idee din ce in ce mai buna
despre viata

Ma cutremura diferenta dintre mine
si firul ierbii,
dintre mine si lei,
dintre mine si insulele de lumina
ale stelelor.
Dintre mine si numere,
bunaoara īntre mine si 2, īntre mine si 3.

Am si-un defect, un pacat:
iau īn serios iarba,
iau īn serios leii,
miscarile aproape perfecte ale cerului.
Si-o rana īntāmplatoare la māna
ma face sa vad prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, razboaiele.

Dintr-o astfel de īntāmplare
mi s-a tras marea īntelegere
pe care-o am pentru Ulise – si
admiratia ce i-o port
barbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-as putea imagina
un pamānt pustiu, rotindu-se
īn jurul soarelui...
(Poate fiindca exista pe lume
astfel de versuri.)

Īmi place sa rād, desi
rād rar, avānd mereu cāte o treaba,
ori calatorind cu o pluta, la nesfārsit,
pe oceanul oval al fanteziei.

E un spectacol de neuitat acela
de-a stii,
de a descoperi
harta universului īn expansiune,
īn timp ce-ti privesti
o fotografie din copilarie!

E un trup al tau, vechi,
pe care l-ai ratacit
si nici macar un anunt, dat
cu litere groase,
nu-ti ofera vreo sansa
sa-l mai regasesti.

Īmi desfac papirusul vietii
plin de hieroglife,
si ceea ce pot comunica
acum, aici,
dupa o descifrare anevoioasa,
dar nu lipsita de satisfactii,
e un poem īnchinat pacii.

E o fertilitate nemaipomenita
īn pamānt si-n pietre si īn schelarii,
magnetic, timpul, clipita cu clipita,
gāndurile mi le-nalta
ca pe niste trupuri vii.

E o fertilitate nemaipomenita
īn pamānt si-n pietre si īn schelarii
Umbra de mi-as tine-o doar o clipa pironita,
s-ar si umple de ferigi, de balarii!

Doar chipul tau prelung, iubito,
lasa-l asa cum este, razimat
īntre doua batai ale inimii mele,
ca īntre Tigru
si Eufrat.

keyframe14
22.11.2007, 15:25
Nu mi-a placut neaparat ..dar mi-a adus aminte de cineva


Ţigancă cu trup de felină/

rage pe bancheta din spate/

cu fălcile pline de lună:

gura maaaaaaare/

fifi
22.11.2007, 15:49
[QUOTE=keyframe14]Nu mi-a placut neaparat ..dar mi-a adus aminte de cineva ...



Nuuuuuuuuu!!! Taci. Taci oi saruta.
?iganca

keyframe14
22.11.2007, 15:56
De o tiganca care "zbiera" ca la usa cortului

Raven
30.11.2007, 12:11
Cantec deplin
</span>
N-ai lauda de n-ai stii sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa franturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.

Ca nu te-nalti din praf daca nu cazi
Cu fruntea jos, in pulberea amara,
Si daca-nvii

09.12.2007, 12:05
Elliane, multumesc, mi-am notat.

Si uite, ce mi-a placut mie, azi:

Eugeniu Nistor

Lebada

Nimeni nu mai stie pasarea ce canta,
noaptea printr-o teava limpede de crin,
nu mai vede nimeni, aripa ei franta,
nimeni nu-i aude cantecul divin.

Tu asculta glasul lebedei cand striga,
o sa-ti fie teama, poate si urat,
teritoriul noptii, trece-l in quadriga,
cand izvorul plange. Plange. Si atat.

Glossa

Dintre toate ce-au fost
mai raman indurarile ,
ne cutreiera-n gand,
launtrice, marile...

Si sub cosmicul vant,
case joase aluneca,
intre fii si parinti,
orizontul se-ntuneca.

Ucis este cantecul,
sugrumata vioara,
numai pasarea plugului,
nu-nceteaza, sa doara.

Si cu doru-i nestins,
ca mai are pamantul,
cand prin lacrima trece,
pustiindu-ne, vantul...

Si sub pleoape ramane
doar raul ce vindeca,
amintiri fara glas,
dintr-o blanda duminica.

idontknow
25.01.2008, 02:35
Recent, m-a impresionat aceasta poezie a lui Eminescu:


Rasai asupra mea

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfāntă, pururea fecioară,
Īn noaptea gāndurilor mele vină.

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Īndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut īn suferinţă
Adāncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţa mea, redă-mi credinţă
Şi reapari din cerul tău de stele;
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

christianT
29.01.2008, 12:21
Marin Sorescu e unul din poetii mei preferati, alaturi de Eminescu si Bacovia. Iata mai jos o poezie din lirismul sorescian. Minunata, nu??





Boala


de Marin Sorescu

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.

idontknow
21.02.2008, 02:45
Boala


de Marin Sorescu

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.


E frumoasa poezia, dar si foarte tristasmileys/smiley6.gif...

Raven
22.02.2008, 00:08
Blesteme</span></font>

de Tudor Arghezi


Prin undele holdei si campi de cucuta,
Fugarii-au ajuns in pustie
La ceasul cand luna-n zabranice, muta,
Intra ca un taur cu cornu-n stihie,
Si gandul meu gandul acestora-l stie;

In imparatie de bezna si lut sa se faca
Gradina bogata si-ograda saraca.
Cetatea sa cada-n namol,
Pazita de spini si de gol.
Usca-s-ar izvoarele toate si marea,
Si stinge-s-ar soarele ca lumanarea,
Topeasca-se zarea ca scrumul.
Funungini, cenusa, s-acopere drumul,
Sa nu mai dea ploaie, si vantul
Sa zaca-mbrancit cu pamantul.
Sobolii si viermii sa treaca pribegi
Prin starvurile de glorii intregi.
Sa fete in papura soareci sute
Ganganii si molii necunoscute
Sa-si faca-n tezaur cuibare,
Satule de aur si margaritare.
Pe strunele de la viori si ghitare
Sa-ntinda paianjenii corzi necantatoare.

Intai, insa, viata, bolind de durata,
Sa nu inceteze deodata
Si chinul sa-nceapa cu-ncetul,
Sa usture aerul greu, ca otelul.
Sa schioapete ziua ca luntrea dogita,
Sa-ntarzie ora in timp sa se-nghita
Si, nemarginita, secunda
Sa-si treaca prin suflet, gigantica unda:
Pe sarma taioasa-a veciei, in scame
Si rumegatura sa vi se destrame.
Gatlejul de sete,
Sa cate scuipat sa se-mbete
Si limba umflata-ntre buze
Si langa lumina si ea sa refuze
Si-n vreme ce apa din sesuri se strange,
Sa soarba-n mocirla copitelor sange.
Si strugurii viei storsi cu muscatura
Sa lase in gura coptura.
Coboare-se cerul, furtuni de alice
In camp sa v-alunge cu stelele-n bice.
Despice-se piatra in colti mici de cremeni,
Vartej urmarindu-i pe semeni.
Odihna cerandu-i, pamantul sa-ntepe
Ivindu-se serpii cand somnul incepe.

Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,
Te blestem sa te-mputi pe picioare.
Sa-ti creasca maduva, bogata si larga,
Umflata-n sofale, mutata pe targa.
Sa nu se cunoasca de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingas ca urciorul.
Oriunde cu zgarciuri ghicesti madulare,
Sa simti ca te arde putin fiecare.
Un ochi sa se stranga si sa te sugrume
Clipind de-amaruntul, intors catre lume,
Celalt sa-ti ramaie holbat si deschis
Si rece-mpietrit ca-ntr-un vis.
Cand ura te-neaca si-ti scanteie-n oase
Sa vrei peste mie, sa poti pan'la sase.
Necazul tau mare sa dea voce mica,
Sa urli, sa n-auzi, sa vezi ca ti-e frica.
Iar tie, jilava gingas ganditare,
Sa-ti fie sezutul cuprins de zavoare.
Ficatul un cui sa-ti framante,
Urechea sa tipe si nasul sa-ti cante.
Sa-ti crape masele-n gura
Si dintii cu detunatura.
Sa-ti puta sarutul, oftatul sa-ti puta,
Mormantul cu mocirla statuta.
O unghie pe saptamana
Sa-ti coaca la cate o mana,
Si-n zilele de sarbatoare
Un deget si de la picioare.
De pofte sa-ti sece obrazul,
De bube sa nu-ti misti grumazul,
Sa-ti iasa cocoasa
Si galci si cucuie-n camasa.
Buricul bubat din nascare
Sa-ti sangere sub cingatoare.
De glezne taras sa-ti atarne
Ghiulele de capete carne,
Ranjite, scrasnite si nerazbunate:
Maceluri, osanda, pacate ...

22.02.2008, 06:34
Wow,Raven,dar cine te-a suparat asa tare???????????

Raven
22.02.2008, 09:09
Am retinut concluzia, am retinut-o bine, mai bine de-atat nici nu stiu daca se poate:

"Maceluri, osanda, pacate ...</font>"


</font>Viitor de aur omenirea noastra are.</span></font></font>
</font>


</font>

fifi
28.02.2009, 20:39
S-a ales praful şi de topicul ăsta de cānd cu mutarea dar să continuăm.

urīte rău (http://sorinstaicu.rocultura.ro/?p=6)

de Sorin Staicu

nu e vorba de cīinii ce mă muşcă de hanorac pe colentina
şi suferă mai mult decīt mine mor īngheţaţi
sau īnfometaţi sau călcaţi de tramvai

nu

nu despre ei sau despre ţiganii care mănīncă
parizer īn autobuz sau casierii plaţi de la carrefour
cu buzunarele īntoarse pe dos cu mīnecile şi mīndria
īntoarse pe dos

nu

nici despre cei cinci centimetri
dintre maşina ta şi maşina din faţă
sau despre poliţistul mecanic din intersecţie

nu

e pentru că femeile pe care le īntīlnesc zilnic
sīnt din ce īn ce mai urīte cu picioarele
mai groase şi mai strīmbe cu nasurile mari
mai mari cele mai mari nasuri pe care le-ai văzut

da

pentru că dinţii lor sīnt mai galbeni şi mai rari
şi pletele mai uleioase sau arse sau
fiindcă bijuteriile lor mă īnjură pe stradă
iar găurile din ciorapii īnfipţi īn nike sau īn puma
mă-mping īn garduri īn şanţuri īn stālpi

da

pentru că nici una nu mai ridică obiecte
īndoind genunchii lennnt ca o părere de rău
nici una īn celălalt capăt al vagonului de metrou
care să roşească imediat pentru că am surprins-o
trăgīnd cu ochiul la revista vecinului

da

pentru că nu am cui să-i zīmbesc de pe o parte
pe alta a străzii iar oamenii īmbătrīnesc urīt
dacă nu zīmbesc pe stradă

da

pentru că femeile frumoase mai sunt doar la tv
pe panourile de la romană pe cutiile cu vopsea de păr
īn cărţi şi reviste şi nu le poţi atinge
mīngīia sau īmpinge nu le poţi ciupi nu le poţi
săruta īncheieturile mīinilor şi umerii dar mai ales
nu le poţi zīmbi sincer pe stradă
īn drum spre serviciu spre casă spre
mda…

Rebela
28.02.2009, 21:02
Cāndva arborii aveau ochi

Cāndva arborii aveau ochi,
Pot să jur,
Ştiu sigur
Că vedeam cānd eram arbore,
Īmi amintesc că mă mirau
Ciudatele aripi ale păsărilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar dacă păsările bănuiau
Ochii mei,
Asta nu īmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i văd
Pentru că arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborāt pe rădăcini
Īn pămānt,
Sau poate,
Cine ştie,
Mi s-a părut numai mie
Şi arborii sunt orbi dintru-nceput...
Dar atunci de ce
Cānd trec de ei aproape
Simt cum
Mă urmăresc cu privirile,
Īntr-un fel cunoscut,
De ce, cānd foşnesc şi clipesc
Din miile lor de pleoape,
Īmi vine să strig -
Ce-aţi văzut?...

MichelleP
01.03.2009, 06:52
Ce bine ca esti

E o īntāmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decāt mine, decāt oasele mele,
pe care mi le scrāşneşti īntr-o īmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece īn delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, īn sus, şi izbeşte-mi
tāmpla de stele, pānă cānd
lumea mea prelungă şi īn nesfārşire
se face coloană sau altceva
mult mai īnalt şi mult mai curānd.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cāntece diferite, lovindu-se amestecāndu-se,
douā culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, īntoarsă spre pămānt,
una foarte de sus, aproape ruptă
īn īnfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntāmplării că sunt.

Ninu100
01.03.2009, 10:04
Boul şi Măgarul


Pe pajiştea scăldată īn bronz şi soare
Pe drumul dintre Zlata şi Cahul,
Venea un bou voinic şi mare
Şi era ferice şi sătul
Dinspre hārtoape pe hăul de lumină,
Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,
Un biet măgar, venind īnspre colină
Se īntālneşte nas īn nas cu boul.

- Ce-i cu tine mutră pirpirie, -
Īntreabă boul. Ce mai este nou?
Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie?
Deocamdată-i rău stimate bou.

De cānd mă ştiu, mă lupt cu disperarea
Īntr-una stors de vlagă, fără rost,
Stăpānii mă tot bat de-mi rup spinarea
Şi īn urmă, mai descoperă că-s prost.

Şi uite aşa īmi tārāi biata humă,
Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpānd
De jalea mea toţi oamenii īşi fac glumă
Şi rabd şi tac şi-s pururea flămānd.

- Sărman măgar, ce soartă imbecilă...
Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei
Şi grāu... īngānă boul plin de milă
Hai vin-o şi mănāncă tot ce vrei!

Te va servi, pe īntinsul de verdeaţă
Cu fān mirositor crescut pe dreapta
Cu apa de izvor, cu iarba creaţă,
Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă.

Īntr-adevăr, īn liniştea opacă
Măgarul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tāmpiţi la vacă
Īşi spuse īn gānd: - Ce vacă durdulie!

Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdă
Cu coapsele şi sufletu-mi adapă
Ce fină e, ce nostimă şi durdă
Īncāt parol că-mi lasă gura apă!

Şi īntocmai ca un frate din Granada
I-a sărutat copita să-i complacă,
Ea īi zāmbi, făcānd-şi vānt cu coada
Şi el ca un măgar s-a dat la vacă.

Cānd se īntoarce boul pe coline,
Văzu şi el ce coarne mari purta.
MORALA:
Dacă eşti bou, ia seama bine
Si nu chema măgari la masa ta.

http://i270.photobucket.com/albums/jj106/rosablue_2008/red.jpg
Poezii care ne-au placut 03-01-2009 10:36 PM Parodia asta nu isi avea rostul. Puteai sa o pui la glume si ne amzuam cu siguranta. De ce iti place sa batjocoresti totul?


Pentru ca topicul se numeste poezii care ne-au plăcut, dragă anonimule, si mie asta mi-a placut...Pricepi ?

Loniia
08.03.2009, 06:33
Astazi

pentru tine vreau să fiu...
ziua care se naşte-n răsărit
şi plete-n raze calde-n asfinţit
vreu să-ţi fiu...
copacul cerului cu frunze nori
ce-ţi ţine umbră şi răcoare-n zori
iar prin poieni cu multe flori
pentru tine vreu să fiu...
sunetul timpului ce-ţi căntă
naşterea ta de īnceput de noi
căci noi suntem din voi
vreau să fiu, de pot...
primăvară-n muguri de viaţă
şi mănunchi de zile-n boboci de flori
vreau, tu, să fii...
puterea drumului ce tu iubind aşezi
pe căi de viaţă-n pāntec clipe noi
dānd naştere lumii sens şi vieţii zbor
iar timpului fără zăgaz prin noi viitor

VIOREL MUHA

mirela_delia
09.03.2009, 05:52
Nichita Stănescu

Ploaie īn luna lui Marte
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau īn luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene īn creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem īn lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

LA.APEX
19.03.2009, 14:00
pătrund dincolo de retina, ochilor tăi
unde mă regăsesc īn infinitul adānc, din ei
īnot pe margini de timp ca sa nu mă īnec şi ţin, māna ta
nădejde de lumină prin clipa divină, ce-mi vei da
mă uit la sānul tău şi văd omenirea, născānd
iar valurile lumii crescānd şi īnălţāndu-te-n, gănd
tu salţi gene de orizont ce lunecă-n răsărit, de apus
şi aripi de vānt, din colb, din vise, pentru drumul cel sfānt

Viorel Muha

Rebela
19.03.2009, 14:33
Singurul lucru care contează

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

Loniia
22.03.2009, 06:38
LĂSAŢI...

Lăsaţi albinele să zboare,
Nu le īngrădiţi mişcarea,
Vor căuta suprema floare,
Pe cāmpii, cāt cuprinde zarea.

Nu īnchideţi cercul iubirii,
Lăsaţi gāndul īn mişcare,
Căci īn calea fericirii,
Nimic nu o să-l doboare.

Nu luaţi copiilor jucăria,
Nu puneţi sufletului cătuşe,
Lăsaţi-l să poarte nostalgia,
Acelor gānduri jucăuşe.

Mihai Leonte

Raven
26.03.2009, 09:52
Voi n’aţi fost cu noi īn celule

Voi n’aţi fost cu noi īn celule
să ştiţi ce e viaţa de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu ştiţi ce-i omul cānd prinde să urle,
strivit de cătuşe la glezne.

Voi n’aţi plāns īn palme, fierbinte,
străpunşi de cuţitul trădării.
Sub cer fără stele, īn drum spre morminte,
voi n’aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava şi binele ţării.

Īn cāntec cu noi laolaltă
trecānd printre umbre pereţii,
voi n’aţi cunoscut frumuseţea īnaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind după harfele vieţii.

Ce-i munca de braţe plăpānde,
ce-i jugul, ce-i rānjet de monstru,
cum scārţāie osul cānd frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n’aveţi de unde
să spuneţi aproapelui vostru.

nici candela-aprinsă şi nici libertate,
Voi nu ştiţi īn crunta ’nchisoare
cum minte speranţa şi visul,
cānd uşile grele se’nchid īn zăvoare,
şi’n teama de groaznica lui īncleştare
pe sine se vinde īnvinsul.

Aţi stat la ospeţe’ncărcate
gonind după fast şi orgoliu,
nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate,
Nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi
că pumnul e singura faimă.
Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi,
cānd noi cu obraji ca pămāntul şi vineţi,
gustăm din osāndă şi spaimă.

Cānd porţile sparge-se-or toate
şi morţii vor prinde să urle,
cānd lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărāmate,
voi nu ştiţi ce’nseamnă’nvierea din moarte,
căci n’aţi fost cu noi īn celule.

Radu Gyr

Rebela
26.03.2009, 10:22
Adesea marinarii, voind să se desfete,
Atrag pe punţi īn cursă gigantici albatrosi
Ce īnsoţesc corăbii, īn legănate cete,
Pe-abisuri īmblănzite prin jertfe de matrozi.

Dar cum se văd pe scīnduri, stăpīnitorii slăvii
Devin ne-ndemīnatici şi īnduioşător
Īşi poartă vastele-aripi tīrīş pe puntea năvii
Ca vīsle ostenite pe laturile lor.

Fochistu-i necăjeşte şi, şchiopătīnd, dă zorul
Să imiteze mersul sfioşilor captivi -
Ridicol, slab şi trīndav s-arată zburătorul
Intimidat de rīsul matrozilor naivi.

Poetul e asemeni monarhului furtunii
Ce vizitează norii rīzīndu-şi de arcaşi -
Proscris pe sol, īn prada prigoanei şi-a minciunii,
De aripile-i vaste se-mpiedică īn paşi.


(Traducere de Panait Cernea)

Rebela
03.04.2009, 21:51
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramāi la toate rece.



Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Cānd cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.



Nici īncline a ei limba
Recea cumpana-a gāndirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtānd masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.



Privitor ca la teatru
Tu īn lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plānge, de se cearta,
Tu īn colt petreci īn tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.



Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat īnceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te īntreaba si socoate.




Caci acelorasi mijloace
Se supun cāte exista,
Si de mii de ani īncoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atāt de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera cānd vezi miseii

La izbānda facānd punte,
Te-or īntrece nataraii,
De ai fi cu stea īn frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dānsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.



Cu un cāntec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste īn vārteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.



De te-ating, sa feri īn laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramāi la toate rece.



Tu ramāi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te īntreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.


(1883, decembrie)


PS Glossa ramine in topul meu pe locul I.

NYCDream
08.04.2009, 23:08
Poesia
Pablo Neruda

Y fue a esa edad . . . Llegó la poesķa
a buscarme. No sé, no sé de dónde
salió, de inverno o rķo.
No sé cómo ni cuįndo,
no, no eran voces, no eran
palabras, ni silencio,
pero desde una calle me llamaba,
desde las ramas de la noche
de pronto entre los otros,
entre fuegos violentos
o regresando solo,
allķ estaba sin rostro
y me tocaba.

Yo no qué decir, mi boca
no sabķa
nombrar,
mis ojos eran ciegos,
y algo golpeaba en mi alma,
fiebre o alas perdidas,
y me fui haciendo solo,
descifrando
aquella quemadura,
y escribķ la primera lķnea vaga,
vaga sin cuerpo, pura
tonterķa,
pura sabidurķa,
del que no sabe nada,
y vi de pronto
el cielo
desgranado
y abierto,
planetas,
plantaciones palpitantes,
la sombra perforada,
acribillada
por flechas, fuego y flores,
la noche arrolladora, el universo.

Y yo, minimo ser,
ebrio del gran vacķo
constelado,
a semejanza, a imagen
del misterio,
me sentķ parte pura
del abismo,
rodé con las estrellas,
mi corazón se desató en el viento.

lebada
09.04.2009, 04:39
Cānt

Cānt ca privighetorile oarbe.
Nu ştiu, eu sorb cāntecul sau el mă soarbe.
Atāt de sus ne-nălţăm cāteodată...
Sufletu-mi arde de-o flacără īnfricoşată.

Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
aşa arde sufletul meu.
Cred īn zāne, īn sfinţi şi minuni
prieteni, nu-mi īmpletiţi cununi.
Cāntecul e-n mine ca-n voi tăcerea
īi bănuiesc uneori puterea,
īnsă nu ştiu nimic şi mă-nchin smerit
īngerului lāngă mine ivit.

Fă-mă să cānt despre oameni şi suferinţi,
şoptesc cu buzele reci, fierbinţi,
despre săraci, despre copii şi foame...
Şi-n mijlocul cereştii mele spaime,
īntrezăresc cuvintele de foc,
cu care-ar trebui să creez lumea, s-o pun la loc.

Apoi rămān singură. Nu ştiu nici eu
de ce mi-a vorbit din stufişul aprins Dumnezeu.

Suflet_solar
12.04.2009, 21:44
Te pierd uneori

Tiberiu Frim

Stiu, Doamne, din Duh nascandu-Te
si din Fecioara, in Om Ti-ai cuprins necuprinsul.
Ca sa ma iubesti,
doua mii de ani ai asteptat sa ma nasc.

Mai mult decat orice zeu, Tu,
Nascutule, ai cunoscut moartea,
nu de deasupra ei
ne-ai promis vesnicia,
ci prin ea ai trecut, invatandu-ne
si pe noi trecerea.

Usor imi este sa cred in Tine astazi,
dupa atatea veacuri de marturisiri,
dar de Ti-as fi vazut eu talpile
binecuvantand pamantul, umblandu-l,
poate eu cel dintai Ti-as fi vrut
rastignirea, Doamne, iarta-mi mie,
n-as fi stiut ce fac.

Nici sa mananci, nici sa bei,
nu stiam a-Ti da,
singur, Te lasam, si gol.

Intr-o logica flamanda,
de erori,
stam ghemuit, impovarat cu o cruce
de drumuri,
ma rugam Tie, afla-ma!

Ma rusinez acum de prea putina lauda,
ce Ti-o inalt in versul meu,
cand mi se aduna pe creion degetele
ca pentru ortodoxa inchinare.
Te pierd uneori, Doamne,
nu ma pierde si Tu,
afla-ma!

kirk
13.06.2009, 10:33
George Cosbuc! Ce poet talentat! Am recitit de curand poezia "Noapte de vara". "Zarile, de farmec pline,/ Stralucesc in luminis;/ Zboara mierlele-n tufis/ Si din codri noaptea vine/ Pe furis." Daca, dupa primul vers terminat in "is", mi s-ar fi cerut mie sa gasesc un altul cu aceeasi terminatie, mi-ar fi fost foarte greu. Si asta in primul rand pentru ca sunt putine cuvinte cu terminatia "is". Dar el a gasit nu unul, ci doua. Si, impreuna cu primul, a format o constructie care "straluceste".
M-am mai gandit la poezia care incepe cu "Pe umeri pletele-i curg rau". Cred ca poti numara pe degete cuvintele din dictionar care sa se termine cu "au". Cat de greu de gasit un alt vers cu aceasta terminatie! Dar, din nou, el a gasit nu unul, ci doua. Si toate impreuna "curg" intr-o armonie perfecta. Nu se simte nimic fortat. El nu a scris ca poetii aceia despre care Eminescu spunea ca scriu usor versuri "cand nimic nu au a spune".
Sunt departe eu de a fi un critic literar, dar ma impresioneaa in mod deosebit acest poet talentat.

Loniia
13.06.2009, 16:18
George Coşbuc

Mama



Īn vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau īn cale,
Iar plopi īn umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară—
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din cānd īn cānd
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecānd
Prin colţuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Şi torc īn rānd cu tine;
Sunt īncă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri şi cu zmei
Īncepe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai īngāndurată.

Şi firul tău se rupe des,
Căci gānduri te frămāntă,
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţāntă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Cānd fusul se desfiră...
Te uiţi la el şi nu-l rădici,
Şi fetele se miră.

...O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti—
—„Ce vezi?“ īntreab-o fată.
—„Nimic... Mi s-a părut aşa!“
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plāns de-ngropăciune.

Īntr-un tārziu, nerădicānd
De jos a ta privire:
— „Eu simt că voi muri-n curānd,
Că nu-mi mai sunt īn fire.
Mai ştiu şi eu la ce gāndeam?
Aveţi şi voi un frate...
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşavrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, īn ceasul morţii!“

Afară-i vānt şi e-nnorat,
Şi noaptea e tārzie;
Copilele ţi s-au culcat—
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plāngānd:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi tārziu cu mine-n gānd
Ca să visezi de mine!

Loniia
15.06.2009, 15:59
Mihai Eminescu

Pe langa plopii fara sot ...

Pe lānga plopii fara sot
Adesea am trecut;
Ma cunosteau vecinii totii
Tu nu m-ai cunoscut.



La geamul tau ce stralucea
Privii atāt de des;
O lume toata-ntelegea
Tu nu m-ai īnteles.



De cāte ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;



O ora sa fi fost amici,
Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici,
O ora, si sa mor.



Dāndu-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;



Ai fi trait īn veci de veci
Si rānduri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret,




Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zāne ce strabat
Din timpurile vechi.



Caci te iubeam cu ochi pagāni
Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrāni
Parintii din parinti.



Azi nici macar īmi pare rau
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
Se-ntoarce īn zadar,



Caci azi le semeni tuturor
La umblet si la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.



Tu trebuia sa te cuprinzi
De acel farmec stānt,
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pamānt.



Azi 15 iunie se impliniesc 120 de ani de cand murise Poetul/Luceafarul ...

GreenRose
16.06.2009, 17:17
Iata o poezie tare draga sufletului meu, poezie pe care am memorat-o si recitat-o de mai multe ori cu drag, cu adanca emotie...o poezie despre frumusetea familiei, a unui camin intreg, din care nu lipseste nimeni. In ceasurile in care inima si ochii imi plang de dor dupa cei dragi care sunt atat de departe de mine, ma mangaie gandul ca dincolo de curcubeu, in tara bucuriilor vesnice, nimeni nu ne va mai desparti vreodatata.


TOATA CASA MEA

de Benone Burtescu


Doamne, ce minunat ai putut sa fii
cand te-ai gandit sa faci o mica-mparatie de iubire
din bunici, din tata si mama si niste copii...
I-ai adunat in jurul unei vetre... i-ai strans in jurul unei paini...
Este lucrul cel mai frumos ce ti-a iesit din maini...
Si pentru cine stie sa-nteleaga,
aceasta minune pe care o numim: CASA NOASTRA,
este frumoasa numai intreaga.

De ne-ar lipsi bunicii, am fi fara glorie,
ca un popor fara istorie...
De ne-ar lipsi astia mici, ni s-ar stinge orice viitor,
caci noi ne auzim mereu in pasii lor.
Daca nu s-ar mai intoarce tata de la treburi, de-afara,
stalpul casei s-ar frange,
priveliste de care si ingerii ar plange.
Daca mama-ar place, sau n-ar mai veni,
inima casei s-ar opri.


Frumos ne amintim de Avraam cand zicea:
"Eu... si toata casa mea..."
Frumos ne amintim de Moise cand repeta lui Faraon mereu:
"Noi... si tot ce este al nostru vom merge sa slujim lui Dumnezeu!"


Este inserare... si parca se-aud dinspre cer osanale...
De ce o fi-ntre ingeri atata sarbatoare?
Fiindca pe pamant, un copil se roaga
pentru sora lui mai mica,
pentru fratele lui mai mare.


Este spre miez de noapte...
dar ce bucurie o fi printre stele?
De ce nu poate sa doarma nici una dintre ele?
Fiindca aud dinspre pamant niste soapte.
E o mama, ce se roaga cu lacrimi fierbinti
sa-i fie copiii cuminti.


E de cu zori
si luceferii parca abia acum se aprind, ca niste ceresti veghetori
si se grabesc lumina sa-si trimita
spre fruntea unui tata ce in ruga
cere sa-i fie casa ocrotita.


Doamne, mai mult decat pentru apa si paine,
ma rog si eu pentru casa mea de azi... si de maine...
pentru ai mei care sunt... si care vor veni,
fiindca stiu ca nu departe... intr-o zi,
Tu ma vei intreba: "Unde ti-e turma pe care ti-am incredintat-o?"
Iar eu, vreau sa-Ti raspund frumos: "Doamne, iat-o!"
... si Tu sa-i treci pe toti la dreapta Ta!


Asa adesea ma surprind plangand de bucurie,
visand ca sunt in marea Ta imparatie...
si casa mea, INTREAGA, acolo, langa Tine:
Bunicii, cu intelepciunea lor despre ce-i bine
si tata - cel ce-a fost cu truda pe pamant
si mama - cu iubirea... si frati, surori... toti sunt...
si copilasii - uite-i! Pe nume noi ii chem...
Ca le va fi vreun rau, nu ma mai tem.


Numai de-un singur gand m-as tulbura:
Ca-mi va lipsi de-acolo cineva...
De-aceea-n fiecare seara si-n fiecare zori de zi
in inima mi-i strang pe toti
si-i fac manunchi de bucurii...
cu ingerii ii fac prieteni
si-i plimb frumos din stea in stea,
ii trec prin cantecul iubirii:
"ASCULTA-MI RUGACIUNEA, DOAMNE,
SI MUTA-N CERURI, TOATA CASA MEA!"

Suflet_solar
08.07.2009, 00:51
Ion Popa Albesteanu
Singuratate

Ma doare, mama, trupul si sufletul de dor,
Cand ochii casei tristi si singuri ma privesc.
Batranul nuc se-apleaca fosnind incetisor
Parca cersind iertare ca nu te mai gasesc.

Prin curte creste iarba innametind cararea
Cu flori salbatice si pline de parfum,
Fanarul, raiul nostru cand se lasa-nserarea,
Unde jucam pitita, paragina-i acum.

Unde mai e lumina, prin care-adeseori
Ma-ntampinai la poarta de prin straini sosind?
Azi gardul se desprinde din vechile-i stransori,
Ma doare, mama, dorul -in care ma surprind.

Suflet_solar
08.07.2009, 00:58
Eugeniu Nistor

Luneta albastra

O, ce frumos, ce frumos, ce frumos,
sa te doara cuvantul pana la os,
sa visezi, sa visezi, sa visezi,
cum cad, luminandu-ti fruntea zapezi,
printr-o luneta sa vezi :
arbori si ape si tot,
cerbii cum trec otavile-inot,
cainele toamnei cand te mai musca,
vara cu ierburi si flori cum te-mpusca,
sa iti spui ca ochiu-i un cer si ceru-i o stea,
e frumos! Nu-i asa? Nu-i asa?


Cu genunchii zdreliti

Asta seara
ma voi ruga la dealurile
peste acre am trecut
cu genunchii zdreliti
de anotimpuri
si ma voi gandi indelung
si voi descoperi
in singuratatea
unui strop de lacrima
ca niciodata nu am fost
mai aproape de cer
ca atunci, in copilarie.

Suflet_solar
08.07.2009, 01:37
Mihai Eminescu

Speranta

Cum mangaie dulce, alina usor
Speranta pe toti muritorii!
Tristeta, durere si lacrimi, amor
Azilul isi afla in sanu-i de dor
Si pier cum de boare, pier norii.

Precum calatorul, prin munti ratacind
Prin umbra padurii cei dese,
La slaba lumina ce-o vede lucind
Alearga purtat ca de vant
Din noapte padurii de iese.

Asa-i si speranta -c-un licur usor,
Cu slaba-i lumina palinda-
Anima-nc-o data tremurandul picior,
De uita de sarcini, de uita de nor,
Si unde o vede se-avanta.

La cel ce in carcere plange amar
Si blestema cerul si soartea,
La neagra durere ii pune hotar,
Facandu-i s-apara in negru talar
A lumii paranimfa-moartea.

Si maicii ce strange pruncutu-i la san,
Privirea de lacrime plina,
Vazand cum geniile mortii se-nclin,
Pe fruntea-i copila cu spasmuri si chin,
Speranta durerea-i alina.

Caci vede surasu-i de gratie plin
Si uita pericolul mare,
L-apleaca mai dulce la sanu-i de crin
Si fata-i umbreste un par ebenin,
La pieptu-i il strange mai tare.

Asa marinarii pe mare imbland,
Izbiti de talazuri, furtune,
Izbiti de orcanul ghetos si urland,
Speranta ii face de uita de vant,
Si spera la timpuri mai bune.

Asa virtuosii murind nu desper,
Speranta-a lor frunte-nsenina,
Speranta cea dulce de plata in cer,
Si face de uita de-a mortii dureri,
Pleoapele-n pace le-nchina.

Cum mangaie dulce, alina usor,
Speranta pe toti muritorii!
Tristete, durere si lacrimi, amor
Azilul isi afla in sanu-i de dor
Si pier, cum de boare, pier norii.

PS: Poezie publicata in timpul vietii poetului.

Suflet_solar
08.07.2009, 01:43
Nichita Stanescu

Lectie despre cub

Se ia o bucata de piatra,
se ciopleste cu o dalta de sange,
se lustrieste cu ochiul lui Homer,
se razuieste cu raze
pana ce iese cubul perfect.
Dupa aceea se saruta de nenumarate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
Dupa aceea se ia un ciocan
si brusc se sfarama un colt de-al cubului.

Toti, dar absolut toti, zice-vor:
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt
sfaramat.

Loniia
08.07.2009, 08:34
Doru Davidovici

Nu cresc copaci si flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pamant?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamna "sa ma credeti pe cuvant"?

Cum iese planta din samanta?
Stejarul dintr-o ghinda-atat de mica?
Cand erati mici, va atingea bunica?
Ce poate sa-i provoace unui tata frica?

Unde-i cismeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n rama?
Cum zboara un elicopter?
Cum iese un copil din mama?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodusul plin de spini?
Cum se imprima vocile pe banda?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Cand un avion in aer explodeaza,
Si arde, ce se-ntampla cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor sa stie totul?

Rebela
08.07.2009, 13:25
NU REGRET, NU MĂ JELESC, NU STRIG


Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tīnăr niciodată.


N-ai să mai zvīcneşti ca pīn-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.


Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!


Īn dorinţi īncep zgīrcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.


Toţi sīntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvīntat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

Rebela
08.07.2009, 13:30
Balaurul verde

Īn vremuri vechi, pe un vast teritoriu,
Trăia un īmpărat notoriu
Ce-şi conducea poporul spre victoriu
Cu fiecare gest şi vorbă-a sa.

Dar īntr-o bună zi, ne spune slova,
C-a īnceput să bată-n ţară toba
Şi ducea vestea care-āncotrova:
"Balaurul cel verde-i la hotar!"

S-au īncercat metodele normale:
Ameninţarea cu voinici īn zale,
Convingere pe căi mai mult verbale,
Balaurul cel verde nu pleca ...

Şi-atuncea ca să nu se işte sfadă
Şi să nu fie panică pe stradă,
Cel īmpărat dădu ordin degrabă
Ca să se ia măsuri urgent:

Īn fiecare piaţă - conferinţă,
Să se explice cum e cu putinţă
Şi de ce, de balaur, trebuinţă
Avem īn mod plenar şi evident!

Cum creşte astfel īn popor curajul,
Cum scade astfel implicit şomajul
Şi cum reiese limpede-avantajul
De a avea un scop precis de urmărit!

Balaurul īnsă īntoarse coada
Zicānd "Na, că v-aţi bucurat degeaba!
Cam mirosisem eu că asta-i treaba,
N-am nici un chef să fiu iară nimicit!

Mai bine plec, şi plec acum, şi plec īn grabă,
Am materiale, am proiect şi-am dat şi şpagă,
Īmi fac castel īn tundră, n-ai tu treabă,
Şi domniţe fur c-aşa e mai cinstit..."

lebada
17.07.2009, 04:43
Marin Sorescu
Actorii

Cei mai dezinvolţi - actorii!
Cu mānecile suflecate
Cum ştiu ei să ne trăiască!
N-am văzut niciodată un sărut mai perfect
Ca al actorilor īn actul trei,
Cānd incep sentimentele să se clarifice

Moartea lor pe scenă e atāt de naturală,
Īncāt, pe lāngă perfecţiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Morţii adevăraţi,
Morţi tragic, odată pentru totdeauna,
Parcă mişcă!

Iar noi, cei ţepeni īntr-o singură viaţă!
Nici măcar pe-asta n-o ştim trăi.
Vorbim anapoda sau tăcem ani īn şir,
Penibil şi inestetic
Şi nu ştim unde dracu să ne ţinem māinile.

elliane
17.07.2009, 04:52
Lebado,sper ca n-ai dat copy paste.Poezia nu este aceeasi,si tu faci doar "practica".

lebada
17.07.2009, 05:10
Lebado,sper ca n-ai dat copy paste.Poezia nu este aceeasi,si tu faci doar "practica".


Ba da Elliane! Ca doar n-am scris-o io! Dar am facut un pustiu de bine sa pun diacriticele ca sa fie inteleasa de-a dreptul! Io am mai spus: pe mine practica ma omoara ca la teorii sunt al naibii de buna! Dar nu sunt singura si nu mi se face teama!

elliane
17.07.2009, 05:15
Mai devreme sau poate mai tirziu,trebuie sa vad si eu cum e cu diacriticele astea.Probabil, din cauza lor sint inteleasa gresit,uneori.:-?

Rebela
17.07.2009, 21:19
Una ca pentru vineri seara, tuturor celor suparati pe nimicurile cotidiene...

Robert Burns-Puţinul meu mi-ajunge

M-ajung cu puţin, că mă bucur de multe
Şi uit de năpaste mari şi mărunte,
Le scutur din cārcă. Mai iute să-mi treacă
Īi trag o cāntare şi-un gāt din bărdacă.

Puterea nu-mi scade cānd griji mă frămāntă,
Căci omul e vesel şi viaţa e trāntă.
Iar cānd libertatea din taşcă mi-o scot,
Nici regii-mpotrivă-mi nimica nu pot.

Tot anul pe umeri car grijile-n sac:
O noapte cu cāntec le vine de hac.
Ce rost are gāndul la vechiu-nceput,
Cānd ţinta e-n faţă şi greu'-i trecut...

De ce să-mi bat capul cu gloaba de soartă?
Ce vine se duce pe apa cea moartă:
Cānd rele, cānd bune m-au tot primenit,
La toate le-oi spune: „Hei, bine-ai venit!”

Rebela
20.07.2009, 20:55
Sah

Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.

Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.

fifi
13.08.2009, 20:57
Romanţa răspunsului mut (Ion Minulescu)

Ce văd!…
E-adevărat?…
Tu eşti?…
Cum?…
N-ai murit?…
Tot mai trăieşti?…
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Īncerci acum să mergi īn sens invers?…

Hai!…Spune-mi…
Spune-mi tot ce ştii…
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui –
Nici celor morţi,
Nici celor vii…

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?…
Ce vrajitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?…
Şi care anume sfānt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntālneşti cu mine iar?…

De ce zāmbeşti?
E-adevărat?…
Te-ai răzgāndit?…
Ne-am īmpăcat?…
Iar ne iubim?…
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?…
Dar tu mai ştii după cāţi ani?…

Eu te-am iertat de mult!…
Dar tu?…
Răspunde-mi „Da”…
Răspunde-mi „Nu” –
Totuna mi-e!…
Ştii tu de ce –
La tine „Da” şi „Nu” nu sunt
Decāt aceleaşi vorbe-n vānt!…

De ce te temi?…
De ce-ţi ascunzi
Īn palme ochii tăi rotunzi?…
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?…

Răspunde-mi!…
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?…
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decāt
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gāt
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!…

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?…
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?…
Ce nou secret īmi mai ascunzi?…
De ce scrāşneşti din dinţi
Şi taci?
Hai!… Spune-mi ce ai de gānd să faci?
Deschide-ţi gura – mii de draci! –
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut…
Nu gura…
Ci răspunsul mut!…

Ben
05.01.2010, 03:17
Dormeau adānc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur īn cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea īntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lāngă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

Loniia
17.02.2010, 16:35
Nichita Stanescu - Nedreptate
De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?
Atāt de pacatosi sa fim noi īncāt sa fim nevoiti
sa avem
sperante, pentru frumusete
si pentru duiosie, ochi
si pentru alergare, picioare?
Atāt de nefericiti sa fim noi
īncāt sa trebuiasca sa ne iubim.
Atāt de nestabili sa fim noi
īncāt sa trebuiasca sa ne prelungim
prin nastere
tristetea noastra urāta
si dragostea noastra īnfrigurata?

Loniia
08.03.2010, 04:57
Mama
de Nicolae Labis


N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti,
Cānd din scrisori eu vad precum matale
Din zi īn zi mereu intineresti.

Ben
13.05.2010, 15:22
Iar te-ai cufundat īn stele
Si īn nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita īncalte,
Sufletul vietii mele.

In zadar rāuri de soare
Gramadesti-n a ta gāndire
Si cāmpiile asire
Si īntunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer vārful lor mare
Nu cata īn departare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am rās, n-am zis nimica.

Hai īn codrul cu verdeata,
Und-izvoare plāng īn vale,
Stānca sta sa se pravale
In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,
Lānga balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea īn foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.



Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dānsul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie
S-apoi cine treaba are!

Cānd prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gāt.

Pe carare-n bolti de frunze,
Apucānd spre sat īn vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n īntunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?

Inc-o gura si dispare...
Ca un stālp eu stam īn luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist īn lume!

(1873, 1 aprilie)

browneyes
14.05.2010, 12:51
viori aprinse, femeile

Viori sunt femeile,
tremur īn palme răsfrānt.
Le slăvesc şi le cānt
pentru sfārşitul de drum
ce-l au pe pămānt.
Lemn moale, lemn sfānt!
Viori sunt femeile,
vibraţie fără cuvānt,
viori aprinse subt arc
īn flăcări şi fum.

Lucian Blaga

browneyes
14.05.2010, 12:56
nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

M-as jelui in fel de fel de jalbe
In care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Imi covarsesc gradina si mi-e teama

Si uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale
.........................................
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii,
In podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

Te-aud in batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina
...........................................
Neputincioasa, trista si frigida
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci imbatat de vina

De te lucram sarguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o

Lasand ambitiile de o parte
Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem din sudoare, sfanta casa

Pe urma vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta intruna
Si eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tample soarele si luna

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie

Adrian Paunescu

Loniia
21.07.2010, 22:52
ASCUNS IN PASARE




Eram in pasare ascuns
Uns cu nesomn, de noapte uns
Si in lumina diafana
Pierdeam incet cate o pana.
Ele cadeau in lenes dans
Purtandu-si jertfa in balans
Si-mi era frig si tot mai gol
stateam pe un pustiu atol
Departe, poate langa mare,
Langa un tarm albit de sare.
A inceput sa ninga lin
Si m-a acoperit putin
Zapada ca o mangaiere
Cazand din doua emisfere.
Eram in pasare ascuns
uns cu nesomn, de roua uns
Si am inceput incet sa plang
Din ochiul drept , din ochiul stang.

Mircea Micu

Loniia
21.09.2010, 14:56
Rugaciunea unui dac


Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna,
Caci unul erau toate si totul era una;
Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din randul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in sine-mi:
Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?
El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scanteii,
El zeilor da suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mantuire:
Sus inimile voastre! Cantare aduceti-i,
El este moartea mortii si invierea vietii!
Si el imi dete ochii sa vad lumina zilei,
Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cantec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe langa-acestea cersesc inc-un adaos:
Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos!
Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila,
Sa binecuvanteze pe cel ce ma impila,

S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma rada,
Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida,
S-acela intre oameni devina cel intai
Ce mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai.
Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec,
Pan’ ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec,
Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine insumi a nu ma mai cunoaste,
Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o —
Cand ura cea mai cruda mi s-a parea amor...
Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.
Strain si far’ de lege de voi muri — atunce
Nevrednicu-mi cadavru in ulita l-arunce,
S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa,
Ce-o sa asmute cainii, ca inima-mi s-o rumpa,
Iar celui ce cu pietre ma va izbi in fata,
Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata!
Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc
Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc.
Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec,
Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma
Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!


Mihai Eminescu

Suflet_solar
21.12.2010, 17:25
Craciun fericit, tuturor forumistilor si La multi ani!
Si o poezie, de sezon:

POMUL CRACIUNULUI
GEORGE COSBUC

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu.

Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.

Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier,
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.

Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad,
Si canta-ncet si mere si flori din san le cad.

Iar florile s-anina de ramuri pina jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!

Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.

Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.

Departe intr-un staul e-n fasa-acum Iisus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus.

Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc,
Tu vino, si te-nchina, zi: “Doamne-ti multumesc”.

elliane
23.12.2010, 02:04
Craciun fericit suflet solar.Un 2011 plin de sanatate si bucurii iti doresc.