PDA

Arată versiune întreagă : Jurnalul unei vrajitoare



lhurricane
07.08.2014, 20:36
Buna, sunt nou si motivul pentru care postez aici e ca am nevoie de niste pareri sincere a unor oameni care citesc.

scriu uneori inceputuri de povesti,carti.. dar nu le prea termin, sau le abandonez pentru ca daca ma uit peste ele din nou , nu imi mai place nimic. voiam sa va intreb,ceea ce scriu,felul in care scriu .. are vreun rost? ma refer are vreun rost sa continui sa scriu mai mult decat pentru mine ?

Poate parea cam juvenil dar e prima mea incercare de a scrie ceva..

e cam haotic aranjat si nu am putut posta decat 10.000 de caractere ,aici e mai aranjat daca va deranjeaza si continuarea


"Qui fuerunt ante ...
exaudi orationem meam. "

Cuvantul "vrajitoare" va duce cu gandul la o baba ce amesteca substante intr-un vas, pregatind licori ciudate. Sau, de ce nu,
la o femeie nebuna care blestema prin cuvinte urate pe toti cei
care o deranjeaza.
Nimic din toate acestea nu reprezinta realitatea. Vrajitoarele sunt
persoane calme, retrase, sigure pe ele, care apeleaza la ritualuri ce includ magia neagra, pentru a savarsi pacturi cu anumite spirite
care detin puterea de a influenta in vreun fel viata lor sau cu insusi Diavolul.

"Offerre aliquid, adepto quidam. "

Nici un pact nu se va putea savarsi fara a oferi ceva in
schimbul a ceea ce primesti.


Demonii si spiritele te provoaca, insista, te ademenesc si niciodata nu te aleg la intamplare, ci aleg persoane pe care le
pot manipula. Iti ofera putere si incredere pana cand vei
renunta la sufletul tau ca sa primesti mai mult ... O adolescenta
a fost alesa ... O cheama Sarah si are doar 16 ani ...
Totul incepe cu un vis care ii tulbura somnul fetei si o
trezeste in toiul noptii, la ora 3 fix. Speriata, se trezeste
si incepe sa isi noteze in jurnal cate ceva ...


6 Noiembrie, 3:00 AM

Draga jurnalule, tocmai am avut un vis: eram singura pe o strada, intr-o rochie neagra si,
parca, din casele ce inconjurau strada cineva se uita incontinuu la mine. Pe geam, printre perdele, pe vizor ... ei se uitau cu frica,
neliniste, dezgust; nu stiu exact, dar puteam sa simt groaza din sufletele lor. O liniste
deplina, doar vantul si ceva tobe se auzeau, dar ... mi-a luat
ceva vreme sa imi dau seama ca acelea nu sunt tobe; sunt bataile
inimilor lor ... era luna plina si mai ciudat era ca ma simteam
puternica, atat de puternica incat nu stiu daca ceva ar fi putut sa ma opreasca odata ce imi puneam in cap sa fac ceva ...
Incepusem sa merg; ma indreptam catre padure ... Doamne, mie
imi e frica sa merg noaptea, mai ales in padure, dar ceva
ma chema, ma indruma asa ca am continuat sa merg ...
Jesus, bine ca m-am trezit!

Nota personala: am o presimtire ca nu e ultima data cand am sa visez
asa ceva.

Am tras perdelele, am fugit sa inchid usa, iar acum stau in pat
si scriu ... tu esti singurul caruia pot sa ii povestesc pentru ca prietenii mei ma cred o ciudata. Odata am ramas o noapte
intreaga intr-un parc fara sa le spun alor mei. Au inceput
sa ma caute si ... stii cum m-au descris oamenii care m-au vazut
in parc?

"O ciudata cu par lung, ochi albastri, cruciulita la gat,
ce parea ca vrea sa se sinucida."

Poti macar sa iti imaginezi cum m-am simtit cand am auzit? Am izbucnit in plans si m-am inchis in camera, ceea ce parintilor mei
li se parea confirmarea a ce au spus trecatorii. Nici
acum nu imi vine sa cred ca nimeni nu vede cu adevarat, parca
toti oamenii ar fi legati la ochi, jur!

Chiar si la scoala cand merg dau numai de cretini si fete care cauta motive sa-si bata joc de oricine. De obicei mananc singura,
afara pe banca, si vad cum, desi toti sunt la fel, se impart in grupuri ca si insectele. Sunt cei inteligenti
care ii vezi mereu cate 4-5 cu cartea in mana incercand
sa descopere cine stie ce chestii pe care nu le-au descoperit alte genii pana acum, cei mai enervanti, aia populari, care se iau
de toti si se ineaca in fite, dar mai sunt si persoane ca mine, care nu fac parte din niciun grup, ci prefera sa ramana in exterior
si sa ii "admire" pe ceilalti. Sincer, urasc scoala! Nu pentru ca e de invatat sau pentru ca ne dau profesorii teme, ci pentru
ratatii care sunt in ea. Oricum, inca 3 ani de liceu ... ce se poate intampla?!

P.s.: A venit mama urland ca, ce fac la 5 dimineata , de ce nu dorm bla, bla, bla. trebuie sa plec :*!

9 Noiembrie , 10 AM

N-am mai scris de aproape 3 zile ... chiar a inceput sa imi lipseasca, dar am fost cam ocupata fiindca alor mei li s-a
nazarit sa cheme o gramada de musafiri si sa imi faca cunostinta cu tot felul de persoane stupide.

A fost plictisitor si patetic
sa stau la masa cu oameni care zambesc de dragul de a zambi si care nu au nici cea mai vaga idee ce inseamna viata.
Totusi am primit o carte: "Life is weird"; XoXo. In sfarsit
ceva bun. Citind, am dat de un citat interesant:

"Scopul vietii este sa o traiesti, sa gusti experienta
dupa experienta, din ce in ce mai intensa, pentru a ajunge fara teama la o experienta mai palpitanta decat cea precedenta. "

Waii, nu stiu daca tu, jurnalule, intelegi, dar pentru mine e ca si cum i-ai da apa rece unui om mort de sete. M-a facut
sa vreau si mai mult atentia de care n-am avut niciodata parte.
Oricat de egoist ar suna asta. Chiar daca mereu cand am incercat sa par fata independenta, sigura pe sine care se poate distra alaturi
de oricine, am dat gres, insa, de data asta, simt ca ceva o sa fie diferit. "<< Ignora partea intunecata si bucura-te de soare >>" imi
spun in gand mereu. Voi citi asta in fiecare seara fiindca imi e din ce in ce mai greu si simt cum intunericul vine dupa mine." e
un biletel rupt dintr-o pagina
de-a ta, pe care l-am gasit sub perna si, intr-adevar, simt ca intunericul ma ajunge din urma, dar nu ca sa ma raneasca, ci ca sa-mi
tina spatele ^^ . Am dedus asta in timp ce citeam o carte veche pe care am imprumutat-o de la biblioteca ... nu e chiar genul meu,
dar mi-a atras atentia si, pagina cu pagina, m-a facut tot mai curioasa. Undeva printre primele pagini apar multe despre Ipswich, o
legenda care a unit cele mai puternice trei familii de vrajitori cunoscute ca si "Toujours Pur", tradus din limba franceza,
"Intotdeauna Puri", intr-un singur clan.
Fii Ipswich-ului profitau de putere si impingeau toate limitele catre imposibil fiindca nu s-au multumit cu anumite avantaje si,
cum adrenalina era o a doua natura, viata lor a fost scurta, dar intensa. Am ramas putin dezamagita cand am aflat ca, cu cat foloseau
mai mult magia, cu atat imbatraneau mai repede. Astfel doi dintre ei la doar 49, respectiv 51 de ani, aratau mai batrani decat unii
de 90. Se spune ca exista o cale catre tinerete vesnica la un loc cu amplificarea puterii mostenite, insa nimeni nu a avut curajul
sa incerce ...

Mai mult de atat, se spune ca, citind invers versurile unor cantece ce apartin clanului Ipswich, poti gasi semnificatia lor ascunsa
care e, defapt, un ritual ce permite spiritelor celor mai batrani vrajitori de sange pur sa patrunda in visul gazdei in noaptea
respectiva, pentru a incheia un pact ce nu poate fi dezlegat nici de insusi Diavolul. Curios, in fiecare colt de pagina din intreaga
carte scrie "Puterea provoaca dependenta, cere si ti se va da, cere si ti se va lua!". Evident sau nu, am sa caut aceste cantece ale
lui Ipswich fiindca mor de curiozitate.
Oficial imi vine sa dau cu capul de pereti fiindca s-a facut deja amiaza, trebuie sa fac curat in camera din nou, nu am mancat nimic
toata dimineata, iar ai mei ma pun la invatat caci weekend-ul s-a terminat si maine e scoala -.- .



10 Noiembrie, 4:00 PM

Ai simtit vreodata ca vrei sa distrugi pe cineva? Ei bine, daca as putea face pe cineva sa sufere, Michael Brendan ar fi acela! In ora
de chimie a inceput sa-mi trimita biletele si pentru prima data in viata chiar am crezut ca vrea sa ma cunoasca mai bine. Am tot vorbit
si ma bucuram. Bine ... asta pana cand mi-a spus ca da o petrecere in podul scolii, dupa ore, si ca ar fi dragut sa merg si eu.
Spune-mi ca tu nu te-ai fi dus? Probabil ca nu, dar la cat de mult imi doresc atentie iti dai seama ca nu am putut refuza, asa ca
dupa ore in loc sa plec acasa am mers la "petrecere". Ajunsa in pod, loc in care nu am mai fost niciodata si nici nu mi-as dori sa
mai ajung, spre dezamagirea mea, nu era absolut nimeni. N-am stat prea mult pe ganduri si am mers catre usa sa ies din locul acela
oribil. Surpriza dupa surpriza: prima data nu gasesc pe nimeni in pod, iar acum observ ca usa se poate deschide doar pe dinafara.
Putea fi mai perfect? Ooo da, lucrurile n-au inceput sa mearga mai bine nici dupa aceea. Am inceput sa ma plimb prin pod printre
toate bancile rupte, scaune stricate, table sparte, praf cat vrei si, posibil, soareci, din cate auzeam eu, gandindu-ma la faptul
ca inca odata am fost pacalita de sentimente si am lasat lumea sa-si bata joc de mine. Au trecut vreo doua ore ca doua zile pana
cand unul din oamenii de serviciu m-a auzit si a venit sa deschida usa. Avea o expresie ciudata, nici suparat, nici fericit si se
uita la mine ca si cum m-ar cunoaste dintotdeauna. I-am multumit. In timp ce ma indreptam spre iesire, batranul mi-a spus:
"Esti speciala, Sarah! Nu lasa pe nimeni sa-si bata joc de tine. EL te poate face ceea ce ai visat mereu, EL doar asteapta ceva in schimb."
De unde imi stia numele? Cine era? Cum adica sunt speciala? La cine se referea prin "EL"? intrebarile formulate in capul meu pe care
urma sa i le pun m-au distras putin si, cand m-am intors, batranul disparuse ...


A lot of rock bands are truly a legend in their own minds..hmm ,are we ?

Nicksson
19.09.2014, 13:59
lhurricane (lhurricano?)
Am avut răbdarea să-ţi citesc opera de aici şi continuarea ei de la adresa: http://pastebin.com/g6zzYsAD. Dar am o întrebare mai puţin legată de calitatea scrisului, cât de dorinţa de a înţelege de ce scrii. Spui că "sunt nou" pe aici, adică eşti băiat. Apoi vorbeşti la persoana întâi pe post de fată. De ce?

Nicuşor,
amatorist curios