PDA

Arată versiune întreagă : Nu Stiu daca mai am ceva de pierdut



LaNdO
28.10.2005, 10:16
cineva mi-a spus ca totul in viata e trecator si ii dau perfecta dreptate.Am 30 de ani si sunt male,sotia ma parasit pt altul ,ma lasat fara nimic si acel nimic inseamna baietelul meu (nu rade-ti daca scrisul este patat.este patat de lacrimi).Daca am muncit pana acum sa realizez ceva atunci pot spune ca sunt implinit.Dar din pacate imi doresc enorm de mult sa scap din acest infern si sper ca cineva care citeste acest topic ma va intelege si poate imi va da un sfat prietenesc.Nu cer mila nimanui ,nu cer sa ma cheme nimeni doar vreau sfaturi cum pot pleca din romania sa sa scap de toate.


Va multumesc

sorin
28.10.2005, 15:12
Un prim pas si la indemana oricui de a pleca din Romania ar fi inscrierea la loteria vizelor care se poate face pana pe 4 decembrie. E gratuit si nu ai nimic de pierdut.

GNChicago
28.10.2005, 15:35
Lando, nimeni nu ride de situatia asta, dar la 30 de ani ai tot viitorul in fata. Cind sotia a plecat a uitat sa ia ce era mai important in viata ei si anume pe tine. A luat intr-adevar copilul si pe undeva o sa pierzi din anii copilariei ai copilului tau. Nu trebuie sa cedezi drepturile pe care le ai asupra copilului, deasemenea sa nu neglijezi obligatiile. acel copil nu e orfan si nu trebuie facut orfan de proprii lui parinti care merg pe drumuri separate. Asta e cea mai mare greseala pe care parintii o fac la divort si asta cu acordul avocatilor si al judecatorilor si chiar a legilor stupide din diverse societati including mai ales cea americana.


Mai tirziu acel copil va fi judecator atit ptr tine cit si ptr mama lui, asa ca va trebui sa-l tratezi normal ca pe copilul tau. Chiar daca este in custodia mamei, ea mama acelui copil are puterea temporara sa-l faca pe acel copil orfan de tata doar temporar cind va incepe sa puna intrebari la care la inceput va fi mintit sau cu raspunsuri incomplete ceeace e cam acelasi lucru, dar mai tirziu va intelege totul si atunci se va intoarce la tine si sa nu te miri daca isi va blama propria mama.


O sa ai de asteptat, iar tu nu ai de facut si sa spui ca usa e deschisa pentru copilul tau 24/7. Efectele le vei vedea mai tirziu.


In acelasi timp, "life goes on " si tu nu ai nimic altceva de facut decit sa-ti refaci viata cu cineva care trebuie sa stie si sa accepte situatia asta.


La 30 de ani cred ca esti cel mai puternic pe o anumita scala gata sa treci si peste aceasta greutate, indiferent daca acum esti in Bucuresti si te muti la Iasi sau Cluj, Timisoara, Roma, Paris, NY. Desigur unele locuri ofera mai multe oportunitati decit altele, dar asa e viata si e una singura.


Mult succes, baiatule!