PDA

Arată versiune întreagă : putina istorie antica...



kirk
26.09.2010, 15:52
M-am gandit ca am putea completa serialul: 'putina gramatica', 'putina matematica'...si cu 'putina istorie antica'. Si poate cineva va vrea sa mai adauge si altele:'putina geografie', 'putina astronomie'...Pai nu? Cand ne saturam de scris pe 'Off topic si aberatii...' sa putem veni si noi pe niste topicuri tematice. Cum vi se pare ideea? Eu sunt departe de a fi un specialist in istorie, dar nu scrie nicaieri ca numai specialistii au dreptul la discutii. Si nu ma gandesc neaparat sa venim aici cu informatii istorice, pentru ca astea ne ofera din belsug varu' Google, ci cu puncte de vedere proprii, idei, intrebari si orice fel de comentarii. Istoria antica este fascinanta, dupa parerea mea. Atatea civilizatii s-au perindat de-a lungul timpului...Au fost urcusuri, au fost coborasuri. Dar, in general, istoria noastra a oamenilor a fost una zbuciumata, marcata de prea multe razboaie. Ce sa-i faci, 'homo homini lupus'! M-a impresionat (in mod negativ, bineinteles) istoria asasinatelor politice. La unele din ele chiar nu le-am vazut rostul. As putea da si exemple. Poate putini stiu ca in timpul lui Iulius Caesar, mai bine zis in timpul tineretii lui (sec. I i.Hr.) Roma a mai avut un general de exceptie - Sertorius. Acesta avea cel putin tot atatea calitati ca si 'divinul' Iulius. Nu a ajuns sa fie adorat ca un zeu numai fiindca n-a intalnit niciodata imprejurarea precisa in care s-ar fi incadrat geniul lui. De fapt, nici Caesar nu a intalnit-o decat tarziu in viata. Deci, cum spuneam, acest om, cu remarcabile capacitati din punct de vedere militar si politic, dar si al altor isusiri personale, a fost asasinat, in timpul unui banchet, de propriii lui compatrioti. El stapanea practic intreaga Spanie la acel timp. Cum de a fost posibil? Avea o armata puternica, soldatii il respectau si ii erau devotati. Chiar si civilii erau multumiti de modul lui de a guverna. Atunci? Si-au dorit un alt comandant? Dar el era cel mai capabil la vremea aceea. Nu intotdeauna ni-l dorim pe 'cel mai...'? Si inca ceva... daca bine am inteles, asasinii nici nu au fost pedepsiti. Cum, o armata care ii era devotata nu a putut pedepsi o mana de complotisti? Intrebari, intrebari. Si istoria s-a repetat putin mai tarziu cu 'divinul' Caesar. De ce? De ce l-au asasinat si pe acesta? Doar el era cel mai potrivit sa conduca destinele acelui vast imperiu la vremea aceea. Sa inteleg ca oamenii nu-si cunosc uneori propriile interese? Voi cum va explicati?
Istoria antica nu se refera, bineinteles, numai la Roma. Multe civilizatii, mai vechi (minoica, de exemplu) sunt invaluite in legenda. Am citit recent ca aheii au invadat teritiriul Greciei de astazi si, prin sec. al XVI-lea i.Hr., au creat aici o stralucita civilizatie (miceniana). M-am gandit si eu ..., daca erau asa de destepti, cum de nu au creat o stralucita civilizatie si acolo in nord, unde au fost inainte. Nu s-a gasit nicio urma de asa ceva. Poate e puerila intrebarea; sau poate ca nu.
Sunt convins ca pe forum sunt oameni mult mai bine documentati decat mine in materie de istorie antica (marian42, christianT, ca sa dau numai doua exemple) si sper ca acest topic sa fie nu numai interesant, dar si instructiv.

FidelKatzo
27.09.2010, 08:06
nu fac parte din cei foarte bine documentati insa subiectul de discutie este foarte interesant si nu ma pot abtine..in lumea antica asasinatele si comploturile politice erau la ordinea zilei..mi-am pus intrebarea de nenumarate ori cum au fost in stare oamenii in acele timpuri sa construiasca cladiri,poduri,apeducte,etc..cand marea majoritate a populatiei nici macar nu cunostea notiunea cuvantului analfabet..ar fi interesant de stiut cat dura raspandirea unei stiri de la un capat la celalalt al imperiului..am evoluat cu o viteza uimitoare,daca astazi ne cutremuram citind stiri despre atentate la care mor 30-40 de oameni,pe care ii are pe constiinta un terorist fanatic,ma intreb ce mecanism de gandire aveau soldatii din antichitate care trebuiau sa injunghie adversarul de cateva ori pina sa-l omoare..acum cativa ani ma aflam in Italia in concediu si am vizitat orasul Nemi..am facut si cateva fotografii cu orasul si lacul care ii poarta numele..mai tarziu am aflat ca pe fundul lacului s-au descoperit doua corabii foarte bine conservate din antichitat,din timpul domniei lui Caligula,un desptot vestit pentru cruzimea lui si asasinat prin complotul senatului de garda pretoriana..corabiile au fost bombardate si distruse in ultimele zile din cel de-al doilea razboi mondial..din cate am citit erau foarte luxos construite si aveau bai cu apa calda..
va pun un clip si cateva fotografii..

kdrH8qrMcAs


http://i176.photobucket.com/albums/w165/paulantoniu/Nettuno2006121.jpg

http://i176.photobucket.com/albums/w165/paulantoniu/Nettuno2006108.jpg

http://i176.photobucket.com/albums/w165/paulantoniu/Nettuno2006127.jpg

kirk
30.09.2010, 14:58
...ma intreb ce mecanism de gandire aveau soldatii din antichitate care trebuiau sa injunghie adversarul de cateva ori pina sa-l omoare
Intr-adevar, cata cruzime! Pe Caesar l-au strapuns cu 23 de lovituri de pumnal, ceva similar a fost si cu acel Sertorius despre care spuneam mai sus...Apropo, trebuie sa fac o corectare referitor la acesta din urma: Cei care l-au ucis au fost de fapt pedepsiti (de Pompei), la scurt timp dupa eveniment.
Si cu cata cruzime si ostentatie isi celebrau unii comandanti victoriile! Dupa infrangerea rascoalei lui Spartacus, de exemplu, au fost crucificati sase mii de prizonieri si expusi de-a lungul drumului, de la Capua la Roma. Infiorator! Si mai zic de Vlad al nostru.
In ce priveste istoria atentatelor politice, lunga a fost! A ajuns pana in decembrie '89 si nici nu da semne ca ar vrea sa se opreasca.
Dar sunt si lucruri mai frumoase de discutat despre istoria antica.

kirk
08.10.2010, 01:56
Primitivi, primitivi, dar o duceau bine. Construiau, domn'le, civilizatii infloritoare. Ce-o fi fost cu ei? Cum va explicati, de exemplu, civilizatia de pe insula Creta, care exista acolo cu mult timp inainte ca aheii sa invadeze Grecia? Cu ce faureau anticii astfel de civilizatii? Nu aveau nici strunguri, nici masini de frezat roti dintate, nici macar sisteme computerizate...Oare tractoare aveau? Nu cred. Atunci cu ce le faureau? Cu secera si cu ciocanul?
Pe de alta parte, in unele privinte, viata in vremurile antice nu diferea prea mult de cea pe care o ducem noi azi. Si atunci existau ambitii si intrigi politice, se mandreau si ei ca si noi cu cruzimea si ororile razboaielor...Existau si atunci oameni bogati (ca Gigi Becali) si existau oameni saraci ca mine...Se spune ca, in anul in care a ajuns consul la Roma, un anume Crasus (sec.I i.Hr.) a oferit un banchet public, la care zece mii de mese au fost intinse si incarcate din abundenta cu bucate alese si cu vinurile cele mai rare! De unde o fi avut atatia bani? Si unde ii tinea? Sub saltea? Cum or fi functionat sistemele bancare pe atunci? Dupa cum vedeti, imi vin prin minte tot felul de intrebari.Si stati ca n-am terminat. Cum de era posibila la vremea aceea o productie abundenta de bunuri alimentare? Ca doar nu aveau facultate de chimie alimentara si nici ingineria genetica nu cred ca o cunosteau, iar daunatori in gradini si livezi in mod sigur erau. Si nu numai Roma se lafaia in lux si in belsug in timpul acela. Trecatorul care s-ar fi plimbat atunci pe strazile unor orase din Asia Mica, precum Pergamul sau Miletul, sau pe insula Rhodos din Mediterana, n-ar fi putut sa nu remarce arhitectura si amenajarile de confort care erau aici - porticurile si cladirile publice, sistemul de canalizare - o splendoare si o gratioasa tihna a vietii, aparand intr-o lumina mult favorabila in comparatie cu lucrurile de acest gen ce se puteau gasi la Roma. Tot aici intalneai pe cei mai vestiti profesori de filozofie si de retorica.
Dar Roma antica nici nu este in realitate chiar atat de...antica. Istoria ei incepe numai din anul 753 i.Hr. Au existat civilizatii mult mai vechi, cea minoica de care am amintit mai sus (din insula Creta) fiind numai un exemplu. Se spune ca cea mai veche civilizatie este cea sumeriana (mileniul IV i.Hr.). Dar si Elamul, putin mai la vest, se pare ca dateaza tot cam de atunci. In paralel, mai avem Egiptul, tot cu o istorie milenara ( incepand de prin 3000 i.Hr.).
Este important sa cunoastem si trecutul, ce ziceti? Altfel cum am putea cladi viitorul?

kirk
16.10.2010, 21:23
La scoala, daca va mai amintiti, faceam uneori caracterizarea personajelor cand studiam o opera literara. Ce fel de om era Pristanda, ce fel de om era Tipatescu sau altii si altii. Acest lucru avea importanta lui. Ne ajuta sa intelegem mai bine natura umana, cu calitatile si cu slabiciunile ei. Ar fi interesant, cred eu, sa incercam si o caracterizare a unor personaje care au trait cu milenii in urma. In felul acesta ne-am putea da seama daca in decursul timpului oamenii s-au schimbat - mult, putin sau deloc. Desigur, informatiile pe care le avem despre aceste personaje nu sunt multe, dar atatea cate sunt ne pot ajuta sa ne facem o idee. Cum a fost, de exemplu, Alexandru cel Mare, dincolo de personajul politic si comandantul militar? Deci cum a fost el ca om? Ce am putea spune despre Pericle al Greciei sau despre Caesar al Romei? M-as opri putin la acesta din urma.
Iulius Caesar (102 i.Hr. - 44 i.Hr.). Cine a fost el? Nascut la Roma, in ginta patriciana a Iuliilor, este omul despre care s-a spus ca nu a facut niciodata un pas necugetat pe scena politica si nici pe campul de lupta. A fost poate cea mai covarsitoare personalitate a intregii istorii a Romei. Ca orice aristocrat, a primit o educatie aleasa si a avut chiar ceva talent ca om de litere si orator (nu insa de talia colegului sau de senat Marcus Cicero). Dar cum a fost Iulius Caesar ca om, in viata particulara ,in special in prima parte a vietii lui (cariera militara si-a inceput-o relativ tarziu)? Nu cred ca am gresi prea mult daca am spune, simplu, ca a fost ...un desfranat. Chiar asa. Pai a fost casatorit de patru ori, timp in care a avut relatii intime si cu multe alte femei. Amantele lui erau sotii ale unor prieteni, ale unor oameni de afaceri, sau ale unor distinsi senatori. Una dintre ele a fost chiar sotia lui Pompei, colegul sau de triumvirat de mai tarziu (iar mai tarziu a avut bine cunoscuta aventura cu regina Egiptului). Totodata era si un mare risipitor. Imprumuta sume mari de bani pentru petrecerile pe care le organiza si era vesnic dator. Se stia ca a avut, vreo doi ani, si o relatie homosexuala cu un anume Nicomedes, rege al Bithyniei. Avand aceste remarcabile "calitati", a fost totusi, la un moment dat, ales Pontifex Maximus - cea mai inalta distinctie religioasa in stat. Ce ciudatenie! Sa alegi un astfel de om intr-o astfel de functie. Iar mai tarziu, dupa moartea sa, pentru merite deosebite, a fost chiar divinizat. Nepotul sau Octavian se referea la el spunand 'divinul meu tata', iar ceilalti politicieni spuneau, simplu: divinul Caesar. Divin pentru ce? Pentru ca si-a folosit talentul pentru cucerirea de teritorii noi si subjugarea a numeroase triburi? (Am auzit mai nou ca Stefan cel Mare a fost declarat sfant. Sfant pentru ce?)
Au fost in senat in timpul acela si oameni cu o oarecare integritate morala, precum Cato sau chiar Cicero, dar in general scena politica era dominata de ambitii, orgolii, intrigi si coruptie. Catilina, de exemplu (un colaborator la un moment dat al lui Caesar), isi propusese sa-i lichideze pe toti cei care ii stateau in cale (majoritatea senatorilor), pentru a-si satisface orgoliul si ambitia de a ajunge el insusi la rangurile cele mai inalte. Mai la 'stanga' esichierului politic il gasim pe Clodius, tribun al poporului. Acesta avea o serie de calitati, cum ar fi atasamentul fata de paturile de jos si dorinta de a acorda saracilor alimente gratuite. In acelasi timp insa se bucura de o foarte proasta reputatie. Provoca vesnic scandaluri. Era neobisnuit de crud, pervers (relatii incestuoase cu surorile lui), afectat... Ii ataca violent pe toti membrii aristocratiei care nu erau prietenii sai personali sau ai surorilor sale. Din nou ciudatenie, sa aleaga poporul un astfel de om pentru o functie atat de inalta!
Am incercat mai sus sa schitez portretele a numai catorva personaje dintr-o epoca in care Roma devenise cel mai mare centru al lumii antice. Daca cineva cunoaste mai bine detaliile, il rog sa completeza sau, dupa caz, sa aduca corecturi. Sau poate va dori sa scrie cava si despre alte personaje din epoca (cum ar fi Marius si Sylla ,cu putin inainte sau Marcus Antonius si C. Octavianus, putin dupa cei la care m-am referit mai sus). Si, bineinteles, ramane sa apreciem fiecare daca, de-a lungul timpului, oamenii s-au schimbat. Mult, putin sau deloc.

Loniia
17.10.2010, 02:32
O concluzie pentru cum se nasc marile imperii : din razboaie ,cuceriri, cand sunt bogatii ai prosperitate,ai luat ce-i al altuia,vremurile din antichitate au fost diferite,mentalitea la fel.A fi educat nu inseamna in toate cazurile ca exista cu moralitatea, declinul marilor imperii se datoreaza si acestui fapt .

kirk
18.10.2010, 18:59
Viteaz barbat Alaric! Ce ziceti? Un fel de Hanibal al vizigotilor. Intr-o zi, ce s-a gandit el: ce-ar fi sa incerc eu sa rastorn 'carul mare'? Ca doar zicala asa zice, ca se poate. Zis si facut. S-a apucat la tranta cu ditamai Imperiul roman. Si mai mai sa-l rastoarne. Romanii, stiti cum erau, instruiti bine, disciplinati. Vizigotii...niste aia. Actiunea se petrecea prin secolul al V-lea al erei noastre.
Cine a fost acest Alaric, mare rege al vizigotilor (mai de graba un sef de ceata decat un suveran)? S-a nascut - unde credeti? - in Delta Dunarii, deci nu departe de noi. Apare in istorie ca sef al trupelor de mercenari germanici ai imparatului Teodosiu I. Se mai stie ca a fost convins sa imbratiseze, impreuna cu triburile vizigote, crestinismul, in varianta "eretica" a lui Arius. Intr-un timp, a profitat de slabiciunile Imperiului roman (care se impartise in cel oriental si cel occidental) si s-a dedat la jaf. Da-i in stanga, da-i in dreapta... mai intai prin Tracia, Thesalia, Macedonia, Iliria... A fost oprit la un moment dat de un puternic general roman Stilicon. Si-a reluat insa putin mai tarziu "activitatea" si a invadat nordul Italiei. Suferind si aici niste infrangeri (tot de la Stilicon), s-a retras in Iliria, unde detinea postul de guvernator. Dar a gasit un alt moment potrivit si a reluat campania in Italia, asediind in 408 chiar Roma. Dupa cel de al doilea asediu, care s-a incheiat in 410, a cucerit cetatea eterna. Aceasta a fost supusa, timp de trei zile, unei jefuiri neinchipuit de distrugatoare. S-a indreptat apoi spre sud, vrand sa cucereasca Sicilia (nu a reusit insa), semanand peste tot jaf si teroare. Suferintele populatiei, in Roma si pe tot traseul pe care l-a parcurs el, au fost atat de mari, incat trupul lui mort (a murit undeva in sudul Italiei) a trebuit sa fie ascuns pentru a nu fi pangarit de romani. Mizerabila afacere si tragic sfarsit! De ce n-o fi stat el linistit la casa lui, sub vita lui si sub smochinul lui? Ce duh l-o fi indemnat la asemenea actiuni?
Oricum, a demonstrat si el ceva. Ca Roma cea temuta, in care timp de opt secole nu calcase picior de cuceritor strain, putea fi incovoiata. Si a mai demonstrat ceva. Ca zicala cu 'buturuga' care rastoarna carul mare are ceva sens (Arhimede descoperise o metoda mai decenta, prin care putea fi rasturnat chiar pamantul).

kirk
21.10.2010, 20:49
Cum era religia la romani
Nu prea erau monoteisti romanii. Il aveau, mai intai, pe Jupiter, un fel de Zeus al grecilor. Acesta era supranumit Optimus Maximus, adica "cel mai bun si cel mai mare". Se credea ca isi manifesta puterea prin vant, ploaie, fulger si tunet. Iunona, sora si sotia lui, era asociata cu luna si considerata protectoarea femeilor, supraveghind toate aspectele vietii lor. Minerva, fiica Iunonei, era zeita mestesugurilor, a meseriilor, a artelor si a razboiului.
Panteonul roman parea nesfarsit. Larii si Penatii erau zeii protectori ai familiei. Vesta era zeita focului din vatra. Ianus, infatisat cu doua fete opuse, era zeul tuturor inceputurilor. Fiecare meserie avea cate o divinitate protectoare. Romanii aveau zeitati chiar si pentru unele notiuni. Pax era zeita pacii, Salus, a sanatatii, Pudicitia, a modestiei si a castitatii, Fides, a fidelitatii, Voluptas, a placerii, iar Virtus era zeul curajului.
Odata cu domnia lui Augustus (27 i.e.n. - 14 e.n.) a luat nastere si cultul imparatului. Augustus a fost zeificat post-mortem (el nu le-a permis supusilor sa-l numeasca zeu). Domitian (81 - 96 e.n.) a fost primul imparat roman care a pretins sa fie zeificat. Si, bineinteles, cei care refuzau sa se ichine imparatului erau persecutati, trimisi chiar la moarte (vezi si cartea Pliniu cel Tanar, Opere complete, Editura Univers).

kirk
23.10.2010, 23:22
E frumoasa povestea inceputurilor Romei. Chiar daca o stiti, v-o mai spun si eu. Sa mai treaca timpul. Dar, ar fi interesant de stiut cat la suta e adevar si cat e legenda din aceasta poveste. Problema e ca nu prea mai avem pe cine intreba. Dintre cei care au trait evenimentele (sec. VIII i.Hr.) nu cred ca mai e nimeni in viata. Ramane sa ne multumim cu ce ne-au spus unii autori, precum Vergilius (70 - 19 i.Hr.) sauTitus Livius (59 i.Hr. - 17d.Hr.). Oricum, ei au trait mai aproape de evenimente. Or fi intrebat si ei pe bunici, strabunici...Eruditul roman Marcus Terentius Varro a stabilit chiar si o data exacta a fondarii orasului - 21 aprilie 753 i.Hr.
S-ar zice ca totul a inceput cu fuga lui Aeneas din Troia, distrusa de ahei la capatul celor zece ani de asediu. Stiti cine a fost Aeneas - fiul lui Anchise si al zeitei Venus. Aeneas, deci, fuge din Troia si, dupa multe peregrinari (descrise cu lux de amanunte de Vergilius) debarca pe pamantul italic, la varsarea Tibrului, intr-n tinut numit Latium. Fiul sau Ascanius fondeaza aici orasul Alba Longa, unde vor domni 12 regi, descendenti ai sai. Al unsprezecelea dintre acestia a fost Numitor, tatal vestalei Rea Silvia. Un frate de-a lui Numitor i-a uzurpat tronul, iar pe Rea Silvia a destinat-o slujirii templului, pentru ca legamantul de castitate al vestalelor sa o impiedice sa aiba urmasi. Totusi, ea a avut, chiar de la zeul Marte, doi gemeni...mai departe stiti...care au fost hraniti de o lupoaica, in apropierea colinei Palatin si crescuti de pastorul Faustulus. Unul dintre cei doi, Romulus, a intemeiat Roma, la 21 aprilie 753 (ora nu o stim exact) si a domnit pana in 717 i.Hr.
Perioada aceasta a istoriei romane este tratata diferit de istoriografie. In general, insa, se considera ca multe elemente sunt exacte (cum ar fi numele celor 12 regi). Oricum, dupa date arheologice, procesul de unificare care a dus la aparitia noii cetati a inceput in secolul al VIII-lea i.Hr., prin unirea micilor asezari de pe coline (erau sapte coline: Palatin, Quirinal, Virminal, Esquilin, Capitoliu, Caelius si Aventin).
Istoria Romei este, intr-un sens mai larg, si istoria noastra si deci ar fi normal sa ne intereseze. Pentru ca "de la Râm ne tragem", cum spunea, cu indreptatita mandrie, Grigore Ureche.
Ce a fost inainte de venirea lui Aeneas in peninsula italica, cu latinii, umbrii sau etruscii (a caror origine ramane inca enigmatice) este o alta poveste.

Loniia
24.10.2010, 01:30
Etruscii traiau concomitent cu perioada civilizatei sumeriene? ce avea alta locatie , in zona Irakului?...din memorie nu-mi aduc aminte.Doua popoare despre care istoric stim putin,legende sunt destule.Cred legendele ascund un sambure din realitatea trecuta.Ma fascina citind , cu trimitere despre existenta umana ca ar fi de sorginte extraterestra.

Raven
24.10.2010, 14:45
Cine a fost acest Alaric, mare rege al vizigotilor (mai de graba un sef de ceata decat un suveran)?
Nu e nimic misterios la Alaric.

La goti e plin de neclaritati. Practic nu se stie nimic despre originea lor.

aramis_13
24.10.2010, 20:05
şi dacă nu ne tragem de la Râm? ne mai interesează?

kirk
25.10.2010, 21:36
Etruscii traiau concomitent cu perioada civilizatei sumeriene?
Nu, sumerienii au fost mult mai inainte.




La goti e plin de neclaritati. Practic nu se stie nimic despre originea lor.
Stim ca erau de neam germanic, dar cam atat, intr-adevar.


şi dacă nu ne tragem de la Râm? ne mai interesează?
As zice ca da.

kirk
28.10.2010, 20:53
Pharsalus, 48 i.Hr. - O batalie care nu trebuia sa aiba loc.
Evident, niciun razboi nu ar trebui sa aiba loc, dar acesta a fost un razboi intre frati, ca sa spun asa. Un razboi civil. Romani contra romani. Ce dureros! Nu s-au gandit ca ar fi fost mult mai bine sa se aiba ca fratii. Amandoi comandantii aflati in conflict, atat Caesar cat si Pompei, isi facusera un nume (Pompei chiar era supranumit cel Mare), amandoi erau generali de exceptie - nici nu puteai spune ca unul era mai bun decat celalalt - indragiti si aclamati de popor. Caesar isi supusese toate triburile galice (Franta de azi), facuse si niste incursiuni de succes in Britania. Pompei zdrobise fortele piratilor din intreaga Mediterana, restabilind astfel ordinea pe mare, atat de necesara transportului de grane spre Roma. Deasemenea, il invinsese pe puternicul Mithridates in Asia si supusese practic intregul Orient (mai putin Partia). Erau doua nume ilustre, ce mai. De ce a trebuit sa se bata intre ei? In memoriile sale, Caesar incearca sa se justifice, spunand ca el a cautat sa faca tot posibilul pentru a evita acest razboi si ca Pompei a refuzat propunerile lui de negociere. Sa-mi dea voie sa nu-l cred. Cred, mai degraba, ca a fost vorba de ambitii personale de ambele parti. Doi fosti colegi de triumvirat (Primul triumvirat: Caesar, Pompei, Crasus; acesta din urma murise intre timp) nu mai puteau admite ideea unui egal. Oricum, a avut loc aceasta batalie - nu inainte de a se striga "Venus Victrix" (Venus invingatoarea) - la Pharsalus (in Grecia). Batalia a fost castigata de Caesar - nu neaparat ca a fost mai bun, ci pentru ca cineva trebuia sa castige - si viata a mers mai departe. Pompei a reusit sa fuga, a ajuns in Egipt, unde spera sa obtina protectie, dar a fost asasinat de egipteni. Cand a ajuns Caesar in Egipt el era deja mort. Ce e viata! Un abur care se arata putin si apoi piere. Caesar a mai ramas cateva luni in Egipt, unde a avut de infruntat un razboi (pe care l-a castigat, bineinteles) si a petrecut cateva zile dulci (si nopti, desigur) in compania Cleopatrei - el om insurat, trecut de cincizeci de ani, ea numai douazeci - si uite asa istoria era in curs de scriere. Ca sa il mai urmarim putin pe Caesar, sa notam ca din Egipt (Alexandria) s-a indreptat spre Asia, unde a avut o victorie fulgeratoare asupra lui Farnace, fiul marelui Mithridates, prilej cu care a exprimat celebrele cuvinte: "Am venit, am vazut, am invins". A revenit la Roma, a aplanat niste conflicte aici si s-a indreptat apoi in graba spre Africa, pentru a elimina ultimele forte ale "inamicului" (din tabara lui Pompei). A ucis vreo cincizeci de mii, dar a castigat victoria. S-a reintors la Roma si si-a celebrat triumful. Si-a amintit insa ca mai sunt niste trupe inamice in Spania, aflate sub comanda inteligentului Labienus si a fiilor lui Pompei. S-a dus si acolo, unde invincibilul a invins din nou, tot cu pretul a vreo cincizeci de mii de victime. Eh, era acum in sfarsit multumit. Ales la Roma dictator pe viata, cine mai era ca el? Dar nu a trecut mult si nemuritorul... a murit, strapuns de douazeci si trei de lovituri de pumnal. Era in martie anul 44 i.Hr.
Si s-a mai scris o pagina de istorie.

kirk
16.11.2010, 00:36
Sa fi evoluat totusi omul din ceva animal si eu sa nu stiu? Pai cand vad cat de crud se purta cu semenii lui in urma cu doar cateva mii de ani, ce pot sa mai zic? Mai, mai sa inclin; tocmai eu care eram cam reactionar. Sa-i observam, de pilda, pe asirieni. Nu ca astia ar fi fost singurii oameni cruzi in timpurile acelea. Nu mi-e rusine nici cu hititii, nici cu amoritii, iebusitii, ghirgasitii...Dar, ca sa luam totusi un exemplu.
Ce faceau asirienii? Se pregateau de razboi, ce sa faca? Nu ca i-ar fi amenintat cineva, dar asa din instinct. Si isi alegeau drept conducatori pe cei mai cruzi dintre cruzi, bineinteles. Ca sa le duca la indeplinire dorintele. Unul dintre acestia a fost Tukulti-Ninurta, prin sec. al XIII-lea i.Hr. Sub conducerea acestui suveran, asirienii si-au facut intrarea in marea politica a Orientului Antic. Dispunand de o armata bine organizata si dotata cu masini de razboi moderne (berbeci de spart ziduri, turnuri mobile), Tukulti-Ninurta a cucerit cetate dupa cetate prin forta ostilor de asalt. Nu i-au mai trebuit ani de asediu. Unicul scop al cuceririlor erau jaful, distrugerea, incendiul, omorul. Populatia rezistenta era exterminata in chinuri de o atrocitate care depasea orice imaginatie. Si nici suveranii care au urmat nu s-au abatut de la aceasta linie trasata. Cel mai sangeros dintre ei se pare ca a fost Assurnasirpal al II-lea (883 - 859 i.Hr.). Crud pana la dementa, acesta a dus la rafinament politica de stat a teroarei, intemeiata de Ninurta. Assurnasirpal al II-lea a trecut prin foc intreaga Mesopotamie si Siria. Locuitorii tinuturilor care manifestau o cat de mica impotrivire erau jefuiti si exterminati. Toti cei care aveau vreo legatura cu puterea anterioara, indiferent de atitudinea fata de cucerire, erau ucisi in chinuri abominabile. Oamenii erau mutilati, trasi in teapa, jupuiti de vii, decapitati, claditi in piramide si arsi de vii.
Prin contrast, uitati-va la omul din zilele noastre, cat de bland si cuminte este. Sau comparati pe conducatorii aceia cu cei din epoca moderna. Nu va ganditi si voi acuma la un Stalin sau la un Hitler. Aia au fost niste exceptii. Uitati-va la un George W., la un Putin, la un Adrian Nastase...
Chestiunea cu animalul si evolutia e clara, ce mai, oricum am suci-o. Dilema ramane insa ce fel de animal o fi fost acela. Ca urangutanul, din cate stiu eu, nu a fost niciodata asa de agresiv. Sa fi fost vorba de bivolul salbatic? Nu stiu, zic si eu.

kirk
20.01.2011, 17:16
Tot in timpurile antice oamenii mai construiau si piramide. Ce sa faca si ei in timpul liber? Filme nu erau, internet nu, forumuri nici atat. Plictiseala mare. S-au apucat deci sa faca dintr-astea...cum le zice...piramide. Apropo! de unde o veni termenul? De la piramidon? Nu cred. In orice caz, din greaca nu vine, din latina nu vine... (asta e mai putin important). Mai intai, s-au gandit oamenii aceia sa faca o piramida mare, mare de tot. Sa ramana de pomina. Inalta de o suta patruzeci si opt de metri (metri - vorba vine, ca ei nu masurau in metri) si sa ocupe o suprafata de vreo treisprezece acres (acres - vorba vine...). Bun, ideea era geniala. Dar de la vorba pana la fapta era cale lunga. Nu era asa...pune viţă şi bea vin. Era treaba complicata. Trebuia mai intai gasit un proiectant pe masura, un arhitect. Si l-au gasit! Nu stiu cum, dar l-au gasit. Nu era usor sa gasesti un astfel de geniu in urma cu peste patru mii de ani, printre niste oameni de altfel destul de primitivi. Proiectantul gasit de ei, om luminat, cu intelepciune cat cuprinde, s-a pus pe treaba (imi inchipui ca a fost platit bine). Dar, stiti cum e, la orice proiect trebuiesc puse dimensiunile si pentru asta trebuie aleasa o unitate de masura. Ce sa fi folosit? Metrul? Nu, ca asta a fost adoptat doar recent (in timpul Revolutiei Franceze). Si metrul nici nu este o unitate de masura ideala. Ce este de fapt metrul? A zecea milioana parte dintr-un sfert din cercul pamantului (de la pol pana la ecuator). Dar pamantul nu este o sfera perfecta. O unitate de masura mult mai buna ar fi - dupa cum a sugerat si matematicianul Collet in 1795 - a zecea milioana parte din raza sferei pamantului (raza medie polara). Dar puteu ei atunci sa stie aceasta raza? Din nou, doar recent, in timpul Anului Geofizic International (1957-58) aceasta a fost determinata si numai dupa observatii complicate facute asupra orbitelor satelitilor Pamantului. Aceasta raza este R = 3949,89 mile, sau 250265030,4 inches (in.). A zecea milioana parte din aceasta marime ar fi deci 25,0265 in. Si, ce credeti?, tocmai asta a fost unitatea de masura folosita de proiectantul piramidei. Stim asta pentru ca ea se regaseste in mai toate masuratorile facute in Marea Piramida. Proiectul uimeste si astazi prin cunostintele de matematica si de astronomie pe care le-a avut autorul lui. Intre altele, el a rezolvat si asa-numita problema a cuadraturii cercului: sa construiesti un patrat al carui perimetru sa fie egal cu lungimea unui cerc dat. Mie mi-e greu sa fac asta si pe hartie, folosind rigla si compasul. Cum or fi reusit ei sa o rezolve in camp deschis, manevrand niste pietroaie uriase? Perimetrul bazei piramidei este egal cu circumferinta unui cerc a carui raza este fix inaltimea piramidei. Ganditi-va ce treaba ingenioasa! Cu alte cuvinte, daca impartim dublul laturii bazei piramidei la inaltimea acesteia obtinem numarul pi - 3,14159. Numarul pi insa a fost descoperit de greci, din cate stim noi, in timp ce Marea Piramida a fost facuta cu cel putin 2500 de ani inainte de geometria greaca.Sa mai adaugam si faptul ca lungimea laturei bazei piramidei este 365,242 unitati piramidale de care vorbeam mai sus, adica exact corespunzator numarului de zile ale anului mediu solar (tropical) al Pamantului.
Dar cine a fost acest proiectant de geniu? Care a fost numele lui? Si cine au fost acei constructori iscusiti? Ce inginer o fi coordonat lucrarile? Si, mai important, cu ce scop a fost creat acest monument impunator?

Raven
20.01.2011, 17:51
In completare: Great Pyramid - interesting facts (http://www.timstouse.com/EarthHistory/Egypt/GreatPyramid/interestingfacts.htm)


Dar cine a fost acest proiectant de geniu? Care a fost numele lui? Si cine au fost acei constructori iscusiti? Ce inginer o fi coordonat lucrarile? Si, mai important, cu ce scop a fost creat acest monument impunator?
Si cum a fost construita piramida asta acum 5000 de ani?

Melina
21.01.2011, 07:52
Apropo! de unde o veni termenul? De la piramidon? Nu cred.

Cred ca din greaca :

“The word Pyramid does not define a three-dimensional triangle, nor is its root even Egyptian.The word pyramid is composed of the Greek word "pyra" meaning fire, light, or visible and the Greek word "midos" meaning measures. So, although we have just started to understand the measurements and messages contained within this structure, the Great Pyramid of Giza has been called "the center of measurement and enlightment (knowledge)" for centuries.”


Dar cine a fost acest proiectant de geniu? Care a fost numele lui? Si cine au fost acei constructori iscusiti? Ce inginer o fi coordonat lucrarile? Si, mai important, cu ce scop a fost creat acest monument impunator?

Japonezi cam prin anii ‘70 au incercat sa construiasca o replica la scala mai mica dar nu au reusit, daca nu au reusit cu tehnologia de azi inseamna ca le scapa ceva , dar ce le scapa ?

“A few years ago, the Japanese reportedly tried to duplicate the 4,600-year-old Great Pyramid of Giza at 1/4 scale”

http://www.europa.com/~edge/giza.html


Alte pasaje interesante pe aceiasi tema si alte intrebari care apar:

“In 1989 I published a paper in the Oxford Journal, Discussions In Egyptology (vol. 13), in which I demonstrated that the three Great Pyramids and their relative position to the Nile created on the ground a sort of 3-D 'hologram' of the three stars of Orion's belt and their relative position to the Milky Way.

To support this contention, I brought into evidence the inclined shaft in the Great Pyramid which were aimed at the south meridian towards these group of stars as well as written evidence from the Pyramid Texts that identified the afterlife destiny of the pyramid-kings with Orion.

Later in my book The Orion Mystery (Heinemann-Mandarin) I also demonstrated that the best fit for the Giza Pyramids/Nile pattern with the Orion's belt/Milky Way pattern occurred when the sky was pushed back in time (i.e. precessed) to the epoch of 10,500 BC. There were good reasons for doing so.

The ancient Egyptians, for example, constantly refer to a remote golden age they called Zep Tepi, 'The First Time' of Osiris, which they believed had long predated the Pyramid Age. Osiris was Orion, and the Great Pyramid had a shaft directed to Orion at the meridian. To me, this 'silent' astro-architectural language seemed to be spelling out 'here is Osiris in the sky when these pyramids were built, yet know, too, that his origins are rooted in the First Time.' But The 'First Time' of what? How could the stars of Orion have a 'First Time'?




“Well they can. And they do. Provided, of course, that you can read through the allegorical 'language' of the ancients via the symbolic architecture and the related Pyramid Texts. Allegory, to put it in another way, is the 'Q-Basics' of the master astronomers who designed the Giza complex. When the stars of Orion are observed at the meridian in the precise manner that the ancient Egyptian astronomers did over many centuries, the could not help noting that these stars crossed the south meridian at different altitudes at different epoch.

This is, of course, due to the phenomenon of Precession (see The Orion Mystery, appendices 1 and 2). In short, the stars of Orion can be said to have a starting point or 'beginning' at the nadir of their precessional cycle. Simple calculations show that this occurred in 10,500 BC. Could the ancient astronomers of the Pyramid Age have used their very clever 'silent language' combined with Precession to freeze the 'First Time' of Osiris - somewhat like the gifted architects of gothic cathedral froze in its allegorical stonework the 'time of Christ'?

In the summer of 1993 Graham Hancock and I got together to investigate this issue further. Graham was quick to realised the important implications this approach could have on the Sphinx problem. He had a hunch that the curious harking back to the epoch of 10,500 BC by the pyramid builders of Giza was an invitation by them to consider the actual age of the Sphinx.

If this hypothesis was correct, then the Sphinx must be an 'original' time-marker of that remote epoch using an obvious celestial tag valid for 10,500 BC. But which tag? What could the Sphinx be representing that was in the sky? Could this have something to do with the due east direction of its gaze towards the horizon?"

kirk
28.01.2011, 14:05
Da, se pare ca din greaca vine. Multumesc, tetris. Cum ar veni un fel de "Centru al masuratorilor si al iluminarii". Unii au numit-o si "Templul Initiatilor". Interesant, unii scriitori antici s-au referit la Marea Piramida spunandu-i "Stalpul lui Enoh". De ce stalp si nu piramida? Probabil ca termenul "piramida" nu era inca asimilat in vocabularul anticilor. Si de ce a lui Enoh? Nu a fost Keops autorul Piramidei? Unii sunt tentati si astazi sa-i atribuie biblicului Enoh constructia (sau cel putin proiectul) Marii Piramide. Ei spun ca nu au nicio problema cu diferenta de nume. Pentru ca nu era ceva neobisnuit in timpurile antice ca acelasi personaj sa fie prezentat sub nume diferite. De exemplu, supravietuitorul Potopului in Biblie este Noe (Noah in engleza) in timp ce traditiile altor popoare il prezinta sub cu totul alte nume. In sprijinul ipotezei cu Enoh ar fi cateva argumente. In primul rand, conform cronologiei biblice perioada constructiei Piramidei cam corespunde cu timpul vietii lui Enoh. Pe urma, mai este o chestie interesanta. Despre acest personaj se spune ca "umbla cu Dumnezeu" (Gen. 5:22). Aceasta afirmatie prezinta un oarecare interes. Asa ceva nu s-a mai spus nici despre Avraam, nici despre Moise si nici despre multi alti oameni din vechime care au fost considerati drepti. Indiferent cum am interpreta aceste cuvinte, este clar ca ceva a fost neobisnuit cu omul acesta. Daca el a "umblat" cu cineva care nu facea parte dintre pamanteni, ne putem astepta si ca el sa fi primit o cunostinta superioara, care nu era la indemana omului de rand. Pe de alta parte, suntem nevoiti sa recunoastem ca proiectul (si constructia) Marii Piramide a pretins o cunostinta (si o pricepere) supraumana. Si ar mai fi ceva. Despre Enoh se mai spune ca nu a murit, ci ca "a fost luat...". In acelasi timp, ne da de gandit faptul ca in Marea Piramida cavoul funerar este gol. Toate celelalte piramide (mai mici) contineau corpuri, aceasta nu. Si lista argumentelor ar mai putea continua. Josefus, unul dintre cei mai respectati istorici ai secolului I, a scris in cartea sa Antichitati Iudaice cate ceva despre urmasii lui Set (Enoh era in linia lui Set). A scris, intre altele, ca acestia, oameni cu o intelepciune neobisnuita, au construit doi stalpi, unul de caramida si unul de piatra, acesta din urma "...sa ramana in caz ca cel din caramida va fi distrus si sa prezinte omenirii descoperirile lor". Tot despre "Stalp" ne-a mai scris ceva si un profet evreu, care a trait cu aprox. opt sute de ani i.Hr. El a spus ca in vremurile de pe urma va fi in tara Egiptului un "stalp" de aducere aminte, la hotar si ca acesta va fi "un semn si o marturie..." (Isaia 19:19-20). De ce "la hotar"? Pai in timpurile acelea Egiptul era divizat in doua regate: cel de sus si cel de jos si, bineinteles, era un hotar intre ele. Piramida se afla pe acel hotar. Deci, acest "stalp" pare sa fi fost conceput ca sa serveasca ca "semn" si ca "marturie". Sa marturiseasca despre ce? Marea Piramida a inceput deja sa fie decodificata. Scoate aceasta decodificare la lumina vreun anumit fel de "marturie"?
Nu vreau sa transform topicul acesta de istorie in unul de piramidologie. Dar fiindca a venit vorba.

tonita
29.01.2011, 06:33
Nu vreau sa transform topicul acesta de istorie in unul de piramidologie...


kirk, nu-i bai! Topicul e foarte frumos si bine documentat.

Pe de alta parte topicul tau de istorie antica are deja conotatii religioase (biblice). Asta nu e rau in sine dar faptul asta implica si interpretatrea unilaterala a marturiilor. Nu cred ca intentia ta esta sa credem istoria anitica ci sa o cunoastem.

M-i se pare incoerent sa vorbesti despre :



"..un profet evreu, care a trait cu aprox. opt sute de ani i.Hr. El a spus ca in vremurile de pe urma va fi in tara Egiptului un "stalp" de aducere aminte, la hotar si ca acesta va fi "un semn si o marturie..." (Isaia 19:19-20)


si in acelasi timp:


...Marea Piramida a fost facuta cu cel putin 2500 de ani inainte de geometria greaca...

Eu întzeleg din cele spuse de tine ca profetul evreu a profetit ceva existent! Este o veriga slaba în lantul argumentativ. Pentru un cititor atent care cauta adevarul despre ...istoria antica si lucrarile "Inginerului", argumentul nu rezista. Daca am înteles ceva gresit m-as bucura sa-mi explici.
Parerea mea este ca trebuie sa-i dam istoriei antice ce este al istoriei antice (dovezile materiale) iar inginerului ce este al inginerului (credinta care nu cere dovezi)!;-)

kirk
01.02.2011, 01:41
Eu întzeleg din cele spuse de tine ca profetul evreu a profetit ceva existent! Este o veriga slaba în lantul argumentativ.

Cred ca este o mica neintelegere, toni. Bineinteles ca "monumentul" exista in timpul profetului. Dar ideea acolo este alta: ca el va exista inca si in "vremea aceea" (nu ma intreba care vreme "aceea" ca deja intram intr-o alta discutie). Si uite-l ca exista. Pe de alta parte, am observat inca de mai demult ca tu trasezi o linie de demarcatie prea stricta intre Biblie si istorie (sau intre credinta si cunostinta). Cum, vrei sa zici ca Biblia nu are nimic in comun cu istoria? Nu a existat un rege Cyrus al persilor despre care vorbeste profetul? Nu a existat razboiul acela intre persi si babilonieni, in urma caruia a cazut Babilonul intr-o singura noapte? Nu a existat un rege Irod al Palestinei in secolul I? Sau chiar crezi ca nu a existat in realitate un personaj cu numele Avraam, stramos al poporului evreu?
Oricum, apreciez interventia ta si sunt si eu de acord ca nu ar trebui sa ne departam prea mult de ideea (de istorie) in care a fost conceput topicul.

kirk
02.02.2011, 21:57
E frumoasa istoria, nu stiu de ce nu vreti sa recunoasteti. Este drept ca evenimentele au avut loc cu mult timp inainte, dar ce este timpul pana la urma? Nu vedeti ca inchidem ochii si zicem "parca mai ieri a fost"... vreun eveniment petrecut acum douazeci de ani? Vorba cantecului: "Parca ieri te-am vazut/ ...Parca ieri a fost ziua aceea". Dar nu, nu este 'timpul' acum pentru romantism. Acum dezbatem cestiuni arzatoare. Deci, cam cum e cu timpul? Depinde din ce unghi privesti; sau in ce sistem de coordonate te afli. La fel de bine putem inchide ochii si sa zicem: parca-l vad pe...Neagoe Basarab; sau pe Scipio Africanul, ajutati bineinteles de descrierile istoriografilor. Timpul nu este ceva, asa cum ar fi aerul; sau apa. Este o notiune abstracta. Multi oameni de stiinta si multi filosofi au incercat sa-l defineasca, dar se pare ca nu prea poate fi definit. Imaginati-va (prin absurd, bineinteles) ca cineva, care a trait in urma cu multi ani, ar invia acum, aici. Acest om nu ar realiza ca a trecut peste el timp. S-ar simti de parca ar fi murit in urma cu o secunda; si s-ar grabi poate sa-si reia activitatea de acolo de unde a lasat-o. In acesti ani multi cat a "absentat", pentru el nu a existat nimic, deci nici timp. Bineinteles, daca l-am scoate pe afara si l-am plimba putin prin oras, ar incepe sa se dumireasca cum stau lucrurile. Dar, va zice cineva, nu are rost sa ne imaginam asta, pentru ca asa ceva nu exista, nu se intampla in realitate. De acord, dar cred ca acest exemplu poate ajuta intrucatva la intelegerea relativitatii timpului. Sau, haideti sa ne imaginam altceva. Se tot spune ca timpul nu poate fi definit decat in stransa legatura cu miscarea. Sa ne imaginam (tot prin absurd) ca orice miscare ar inceta deodata. Totul pe pamant: pasari, frunze, orice... ar incremeni deodata. Si Pamantul, ca planeta, s-ar opri din mers; la fel Venus, Marte..., Soarele, stelele, absolut totul. Incercati sa va imaginati scena. Ar mai exista timp? Nu. Peste cine sa fie? Sau peste ce? (Keanu Reeves s-ar putea sa inteleaga mai usor, de cand cu experienta The day the Earth stood still). Deci, cum ziceam, nu ar mai fi timp. Dar ia sa inceapa din nou miscarile...Unul pleaca la servici, unul traverseaza Atlanticul, unii invadeaza Irakul...ar incepe si notiunea de timp sa existe din nou. Deci, ce putem spune despre timp?... Dar ce este intunericul (sar si eu de la una la alta)? Este intunericul ceva? sau mai degraba absenta a ceva: absenta luminii? Ce-i nimicul? - vorba unui forumist (mult apreciat). Toparceanu a intrebat odata: "Ce sa fie?" Si tot el a raspuns: "Nu-i nimic. A trecut Acceleratul". Cum n-a fost nimic? A fost ceva: Acceleratul. Cum de-o fi gresit poetul? (si nici criticii literari nu s-au sesizat). Un alt poet a intrebat: "Ce-i pe drum...?" si apoi a raspuns: "Nu-i nimc. Copii strengari...". Pai ori nu-i nimic, ori sunt copii strengari? Ei, de-ale poetilor!
Dar, era vorba sa nu ne departam prea mult. Cu istoria eu inteleg cam asa: Ne-am putea foarte bine imagina ca Ramses al II-lea a fost mai ieri-alaltaieri pe aici. Ca sa nu mai vorbim de Mihai Viteazul. In spatele acestor nume se ascund oameni ca si noi. Daca ei ar fi acum, aici, ar putea sta cu noi la masa, la o mamaliguta cu branza sau la un pahar cu vin. Sunt, pana la urma, semeni de-ai nostri.
Bine ar fi sa putem avea o viziune de ansamblu. Sa putem vedea toate lucrurile de undeva de sus.

kirk
06.02.2011, 09:31
E frumoasa si istoria poporului nostru, cum sa nu? Mai ales ca-i al nostru. Si e chiar bine sa stim cate ceva despre propiii nostri stramosi. Cine erau geţii? Erau getii si dacii unul si acelasi popor? Da, erau. Cam cum am zice noi azi ca oltenii si maramuresenii sunt acelasi popor. Istoricul Strabo, care a trait la cumpana dintre ere, a scris clar ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba. Si nu vad de ce nu l-am crede. Doar era istoric, om serios. Dar din ce familie mai mare faceau parte geto-dacii? Aflam tot de la istorici. Herodot, "parintele istoriei", a lasat scris ca getii erau "cei mai viteji si drepti dintre traci". Deci faceau parte din familia tracilor. Dar cine erau tracii? Ei, nu le putem sti pe toate (cine erau ilirii? cine erau scitii?...). Bine ca stim totusi cate ceva. Herodot scria prin secolul al 5-lea i.Hr. si se referea la dacii din sec. precedent. Asadar, putem sti ca cel putin din sec. al 6-lea i.Hr. geto-dacii erau prezenti pe acest pamant, atat de drag noua astazi. Dar, in mod sigur ei au fost acolo chiar si inainte de aceasta data. In timpurile acelea (sec. al 7-lea, al 6-lea), grecii faceau deseori incursiuni pe mare. Mergeau si ei colo, colo; nu era sa stea pe loc. La un moment dat, au intrat in contact cu oamenii de pe teritoriul nostru (prin sec al 7-lea), venind dinspre rasarit, pe mare deci - Marea Neagra. Ei nu au venit cu gand de razboi, ci cu ganduri pasnice (negoţ) si au intalnit oameni prietenosi, care i-au primit bine. De asta au si numit marea pe care tocmai sosisera Pontul Euxin, "euxin" insemnand "ospitalier". Toate bune. Ar fi insa bine sa stim si ce a urmat. Multi au auzit, probabil, de cetatea de la Histria sau de Tomis, de Callatis, cetati infiintate de greci in vremea aceea (grecii din Milet sau din Heracleea) pe teritoriul tarii noastre. Dar sunt convins ca nu foarte multi ar sti sa le localizeze pe harta (nu ma refer, bineinteles, la christianT, la Raven sau la altii...nu ma apuc sa ii insir pe toti). Histria era cam la 50 de km nord de Constanta, pe malul golfului (astazi lac) Sinoe, in timp ce Tomis ar fi actualul Constanta, iar Callatis, Mangalia. Si unde a fost Sarmizecetusa, capitala statului dac? Undeva in jud. Hunedoara. Dar Sucidava? Pe malul Dunarii, prin jud. Olt. Sigur ca toate astea le putem gasi pe Google; toate se pot gasi pe Google, dar asta nu inseamna ca noi sa nu mai vorbim despre nimic. Ar fi bine sa stim si ca limba geto-dacilor facea parte din marea familie a limbilor indo-europene, mai exact din ramura "satem" (stiti ca mai era si ramura "kentum"), fiind deci inrudita cu persana (nu cu latina). Sa stim si cateva cuvinte de origine daca, cum ar fi: gard, brad, strugure...
Stramosii nostri au fost niste oameni privilegiati. Aveau un pamant roditor, relief variat, iesire la mare... Si, daca erau "oameni drepti", cum spune istoricul, inseamna ca duceau si o viata demna. Cu grecii se intelegeau bine. Traiau linistiti, ce mai. De fapt, nu foarte linistiti avand in vedere tensiunile si amenintarile ce veneau de dincolo de granite. Stiti cum e, dusmanul nu doarme. Spre sfarsitul sec. al 6-lea i.Hr., tavalugul persan, in frunte cu Darius, inainta vertiginos dinspre est, apoi dinspre sud. Nu-i putea sta nimic in cale; si am avut de suferit si noi, bineinteles (noi, adica getii, getii dobrogeni). Prin sec. al 4-lea apar confruntarile cu scitii, apoi cu macedonenii lui Filip si ai lui Alexandru. Da, sa nu credeti ca ne-a fost usor. Mai tarziu vine perioada lui Burebista, a lui Decebal, marea inclestare de forte cu romanii, "contopirea" cu acestia intr-un singur popor. Mult mai tarziu (asta nu mai e istorie antica), primim vizita glorioasei armate sovietice cu...tancurile.
Ehei, lunga si zbuciumata istorie! Multe s-au mai intamplat pe acest pamant, de la Nistru pana la Tisa.
Dar, asa cum e, e istoria noastra.

Melina
08.02.2011, 14:18
Este drept ca evenimentele au avut loc cu mult timp inainte, dar ce este timpul pana la urma?
Bine ar fi sa putem avea o viziune de ansamblu. Sa putem vedea toate lucrurile de undeva de sus.



I was thinking about it , and I came up with this :
Empty spaces are not just empty spaces , they are empty thoughts. Gindurile goale pot face pina si timpul sa treaca neobservat. Eu cred ca unele schimbari pot trece neobservate.Ceva de genul , eu nu mi-am dat seama cind am ajuns din praf om.
Suntem o oarecare specie numita om.Cind am ajuns sa fim om cind a aparut primul om pe pamint?
Nu vreau sa pinpoint inspre directia teoriei evolutiei , dar trebuie sa lu-am din toate cite ceva ca sa avem o vedere in ansamblu.


Daca nu am cunoaste istoria nu i-am cunosate pe multi dintre ei. Citi isi cunosc sau stiu despre stra –stra-stra-stra bunicii lor cite ceva ?

Pe de o parte ceea ce nu poti concepe nu poti sa vezi nici macar in ansamblu. Noi ne folosim mult de simturi si de asocieri ca sa descoperim necunoscutul . Dar daca necunoscutul nu are nici o asociere si nici un gust , miros , sunet si nu este vizibil ?! Imagineaza-ti ca te nasti surd , mut , orb si olog , ce mai ramine este doar creierul , desi creierul este normal crezi ca poate sa functioneze la capacitate normala?! capacitatea noastra de gindire este limitata la ceea ce cunosatem si la simturile pe care le avem.Suntem limitati, poate ca asta are si avantaje , nu numai dezavantaje. Deci cum ne putem dezvolta sa vedem si sa intelegem mai mult ? Putem discuta si despre dezvoltarea omului prin cunoastere doar face parte din istorie, ai intrebat tu : unde ne-a adus descifrarea codificarilor , intrebarea mea ar fi ne-a adus mai aproape de un raspuns sau ne-a indepart si mai mult ? Incontestabil exista unii care se nasc mai dotati decit altii , acuma vin si intreb ca tot era vorba de piramide , daca atunci au existat oameni care erau foarte dezvoltati de ce nu se nasc si acuma ? erau pe atunci gene mai bune ? sau aceste genii erau din cu totul alt aluat ?

marian42
09.02.2011, 01:02
Cine erau geţii? Erau getii si dacii unul si acelasi popor? Da, erau.
Herodot, "parintele istoriei", a lasat scris ca getii erau "cei mai viteji si drepti dintre traci".
... si tot Herodot ne spune:
"La ei (la traci), trandavia este un lucru foarte ales, in vreme ce munca campului este indeletnicirea cea mai umilitoare. A trai de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos mod de viata"
Majoritatea cartilor de istorie ne invata ca Traian ar fi intrat in Dacia atras de aurul ei, insa nici una nu sufla o vorba legata de incursiunile pradalnice pe care le faceau dacii in Moesia, pana acolo incat devenise cea mai afectata provincie romana, chiar si cele de la hotarul triburilor germanice fiind mai linistite.

Mi-e draga istoria, mon cher, insa osebit aia neromantata...

kirk
10.02.2011, 21:44
Pai, marian, nu vrusesem si eu sa-mi vorbesc de rau stramosii (glumesc). Chiar te rog sa ma corectezi (sau completezi) oricand crezi ca e cazul. Asa cum zici, din respect pentru adevarul istoric trebuie spuse toate, si bunele si relele. Geto-dacii au fost intr-adevar pradalnici; si nesupusi. A spus asta nu numai Herodot dar si alti istorici si poeti latini de mai tarziu. Nu aveau astampar. Faceau mereu incursiuni de jaf, mai ales in sudul Dunarii (Moesia). I-au provocat si i-au agasat pe romani de-alungul a cateva sute de ani. Romanii i-au mai rabdat, au mai trecut si la represalii. Pana la urma, insa, au incasat-o stramosii nostri, dupa cum stim. Ulciorul (sau urciorul?) nu putea merge prea de multe ori la apa.
Mi-au placut cugetarile tale, tetris, din postarea de mai sus. Imi aduc aminte si acum de o cugetare mai veche a ta: noi facem parte din Univers, dar Universul din ce face parte? Chiar si faptul ca putem gandi asemenea lucruri vine in sprijinul ideii ca omul valoreaza mai mult decat praful de pe drum.
Revenind la istorie...
Burebista a murit in acelasi an si cam in aceleasi conditii in care murea si dictatorul de la Roma (44 i.Hr.). Spuneam la inceputul acestui topic ca nu ma gandesc sa venim numai cu informatii istorice, ci si cu ganduri personale, interpretari sau reflectii asupra faptelor petrecute. Uneori ne aflam chiar in fata unor adevarate paradoxuri. Vorbind despre dictatorul de la Roma - Iulius Caesar - imi revin in minte unele observatii pe care, mi se pare, le-am mai facut. De "mana" lui au cazut ucisi cateva sute de mii de oameni, pe parcursul a vreo douazeci de ani. Daca cineva ucide astazi un om (un dusman) este condamnat pe viata. El, in schimb, a fost admirat si aclamat. Era un ilustru comandant de osti, mereu invingator. Mizerabila mi se pare si fapta celor care l-au ucis (oameni onorabili de altfel, senatori). Sa strapungi un om cu douazeci si ceva de lovituri de pumnal! O crima abominabila! Si de ce l-au ucis? Nu era si in interesul lor ca Imperiul sa fie bine consolidat, bine condus si bine administrat? Deci, ce a fost bine si ce a fost rau in tot ce s-a petrecut atunci? Nu cumva toate astea, luate la un loc, sprijina ideea ca omul nu valoreaza mai mult decat praful de pe drum?
Pe partea cealalta, Burebista a fost si el mare si tare, "cel dintai si cel mai mare dintre regii Traciei si stapan peste tot tinutul de dincolo si de dincoace de fluviu", daca e sa dam crezare decretului dyonisopolitan in cinstea lui Acornion. Domnia lui incepuse de prin anul 82 i.Hr., conform informatiei date de scriitorul got Iordanes, in lucrarea sa intitulata Getica. El a faurit un stat dac mare si puternic. In rasarit, ajungea pana la Olbia (la gura Bugului), cuprindea Dobrogea in intregime; se intindea inspre sud pana la Haemus (Balcani), iar inspre apus mergea pana la Morava (râu in Cehoslovacia). Burebista devenise atat de puternic incat era "temut si de romani, deoarece trecea Istrul fara teama si jefuia Tracia pana in Macedonia si Iliria" (Strabo). Dar cu ce pret a dobandit el toate astea? Cate vieti au trebuit sa fie secerate de sabia lui cea intinsa? Si la ce au folosit toate acele fapte de "vitejie"? Burebista a fost asasinat de propriii lui oameni (alta fapta mizerabila) si puternicul stat s-a farâmiţat in bucati. S-a naruit in cateva clipe tot ceea ce cladise el in cateva zeci de ani. Iar eu imi pun din nou intrebari: Unde s-a gresit? Ce trebuia facut si ce nu trebuia facut? Sau, ce a fost bine si ce a fost rau in toate cele intamplate?
Si, inca ceva, ce este bine si ce este rau in cele ce se petrec astazi pe pamant?

kirk
10.03.2011, 23:41
Baiat bun Arhimede. Cum vi s-a parut? Si inteligent! Chiar sclipitor am putea ca sa zicem. A aflat el cu ce forta este impins de jos in sus un corp cufundat untr-un lichid... Mare lucru! Si de-ar fi numai aia. Dar cate altele n-a mai aflat! A trait o viata plina de sens. Cum ar zice romanul, n-a facut degeaba umbra pamantului. Si daca ar mai fi trait ar mai fi adus cu siguranta si alte contributii la progresul stiintei. Dar tocmai despre moartea lui vreau sa scriu, mai bine zis despre imprejurarile in care s-a petrecut tragicul eveniment.
Era prin anul 212 i.Hr (e mult de atunci), in plina desfasurare a celui de al doilea razboi punic. Localitatea: Syracuza, o colonie greceasca in Sicilia. Aceasta fusese mult timp aliata a Romei, insa de curand tradase alianta si, impreuna cu alte cetati, formase o puternica coalitie antiromana. In varsta de 75 de ani, Arhimede isi vedea linistit de studiile lui, asa cum facuse timp de o viata. In Peninsula Italica insa era tulburare mare. Vorba ceea: Hannibal ante portas! Nu cred ca este cineva pe forum care sa nu fi auzit de Hannibal. Putini comandanti militari, de-a lungul intregii istorii, au atins popularitatea pe care si-a castigat-o acest comandant cartaginez. Ca om de arme, Hannibal a reprezentat conceptul antic de perfectiune. La varsta de 25 de ani fusese ales strateg al Hispaniei (in 221). Doi ani mai tarziu (219) a frant echilibrul de forte cu romanii, fixat de tratatul Ebrului si a cucerit Saguntum (oras protejat de romani), declansand astfel cel de-al doilea razboi punic. Fara a astepta reactia adversarului, traverseaza, in timp record, Pirineii si Alpii aparand in octombrie 218, cu elefanti cu tot, in nordul Italiei. Incercati sa va imaginati panica care i-a cuprins pe romani. Se vedeau atacati la ei acasa de catre cel mai periculos dusman al lor. Bataliile care au urmat le-au adus dezastru dupa dezastru. Mai intai la Ticinus (in NV-ul Italiei), apoi pe raul Trebia, apoi la lacul Trasimenus...Apoi lupta catastrofala de la Cannae (in SE-ul Italiei) din august 216 i.Hr. (un model al bataliei de invaluire), in care au pierit 54.000 de romani, iar 18.000 au fost luati prizonieri (in timp ce cartaginezii au pierdut numai 6.000 de oameni). Dupa felul cum decurgea razboiul era pusa in discutie insasi existenta statului roman. In aceste ultime imprejurari (in lupta de la Cannae) incepe insa sa se remarce tanarul Scipio (avea 19 ani), care il va infrange in final pe Hannibal in celebra batalie de la Zama Regia (202 i.Hr.), in Africa (de unde si cognomenul de Africanus).
Dar unde a ramas Arhimede? Tot la Syracuza, localitatea lui natala. Era fericit. Descoperise raportul de 2/3 intre volulmul sferei si cel al cilindrului care o circumscrie.Se pare ca isi oferise, insa, si unele din inventiile lui spre a fi folosite ca masini de razboi. Oricum, nu se gandea el la nenorocirea care-l astepta. Romanii, asa zdrobiti cum erau, nu au cedat. Au reusit sa-si reorganizeze rezistenta si sa inceapa chiar sa schimbe cursul razboiului. Prima lor actiune a fost tocmai cucerirea cetatii Syracuza. Acum intervine tragicul eveniment. Un soldat roman, nesocotind ordinul generalului sau (Marcellus) de a-l lasa in viata pe Arhimede, il ucide pe acesta cu sabia. Si dintr-un motiv banal. Arhimede refuzase sa il asculte (pe soldat) cand acesta i-a cerut sa il urmeze pentru a-l prezenta generalului sau.
Ce pacat! Pierea in acest fel unul din cei mai de seama oameni de stiinta ai tuturor timpurilor.

christianT
13.03.2011, 19:10
kirk draga,
Nu stiu unde decat pe acest topic al tau, trebuia pusa stirea de mai jos.
Domnilor, am vazut de curand pe History Channel, o emisiunea ce m-a bulversat pur si simplu!! O descoperire arheologica absolut fascinanta, pe care multi arheologi o considera printre cele mai importante descoperiri ale istoriei.
Bai!!! Voi ati auzit de Gobleki Tepe?????????? O mica localitate langa Urfa, undeva in sudul Turciei.
Ei bine, nu de foarte mult timp a fost descoperit acolo ceea ce ar putea sa fie cel mai vechi sanctuar din istoria umanitatii!! Dar stiti ce vechime are??? Ei acuma tineti-va bine!!! kirk, te tii bine de scaun sa nu pici??
Ei bine a fost facut acum 11500 de ani!!!!!!!!!!! In plin neolitic!!! Ansamblul de la Gobleki Tepe devanseaza Stonehenge cu 6000 de ani!!!! Va dati seama!!!?? Se pot admira sculpturi in basorelief de un simt estetic extraordinar!! Dar cu ce le-au facut nu se stie.... In acele vremuri, ne spune istoria, omul nu cunostea fierul...nici bronzul si nici un alt metal din care sa-si poata face o dalta necesara sculpturilor. Si asta nu e totul... uitati-va la linkurile de mai jos... pietrele alea perfect taiate, pietre de 2 tone taiate perfect si suite une peste altele .... cum Dumnezeu au reusit acei oameni sa le execute??? fara sa cunoasca fierul..in plin Neolitic!!!
cu siguranta istoria se va rescrie dupa aceasta descoperire... sa asteptam pana atunci.
Pana atunci uite niste linkuri sa va faceti o idee:

http://en.wikipedia.org/wiki/G%C3%B6bekli_Tepe


http://toplumvetarih.blogcu.com/gobekli-tepe-seul-l-homme-peut-avoir-cree/5253432




http://www.youtube.com/watch?v=7XqfjWCUgfk

kirk
13.03.2011, 22:14
Ma intreb si eu, asa ca fapt divers: de ce? De ce atatea razboaie? Istoria noastra a oamenilor, daca te uiti cu atentie, este plina de razboaie. Ai impresia ca se merge din razboi in razboi. Primul razboi punic, al doilea razboi punic...Primul razboi mondial, al doilea razboi mondial. Si intre astea, cate 'primul', si cate 'al doilea', si cate 'al treilea'...au fost! Si cate au fost inainte, si cate sunt dupa...Ce-o fi cu noi oamenii? Daca citesti la stiri ca o haita de lupi a sfasiat o turma de caprioare parca mai e cum mai e, desi nici asta nu e chiar usor de inteles. Dar omul?! Omul e la o distanta uriasa de animal. Uitati-va la un porc mistret si uitati-va la un om. Nici nu sufera comparatie. Un porc mistret n-ar fi capabil sa conceapa un roman ca Wuthering Heights si nici o poezie ca Luceafarul. Si nici o muzica ca a lui Johann Strauss, si nici o sculptura ca a lui Brancusi. Tu Raven, sau tu christian, sau tu tetris...ati lua o sabie in mana (sa admitem ca nu avem inca armele de foc) si ati incepe sa o infigeti in pieptul unuia si altuia, sau sa taiati la capete in stanga si in dreapta? Pare greu de crezut. Si totusi...Numai in una din bataliile mentionate mai sus au pierit in lupta 54ooo de romani si 6ooo de cartaginezi. Deci 6o.ooo de oameni intr-o singura batalie. Cum asa? Pai fiecare din cei care au pierit acolo era un om. Il iubea si pe el cineva, poate o nevasta, un copil, o mama. Stiti ce a facut si Caesar cu triburile galice, stiti ce faceau asirienii, ce faceau babilonienii si atatia, si atatia...Deci razboiul nu a fost o meteahna numai a unei natiuni sau a alteia si nici nu a fost localizat numai la o zona sau la alta a globului, si nici numai la o perioada anume de timp. Uitati-va la istoria recenta. Ce maceluri au avut loc in secolul al 20-lea, si cum am pasit in cel de al 21-lea, si ce pregatiri intense se fac pentru viitor.
Cum ar trebui intelese toate astea?
christian, impresionanta descoperirea. Se vede ca minunile lumii antice nu au fost numai sapte la numar.

Melina
14.03.2011, 07:49
Kirk ,
Ai observat bine este o mare diferenta intre om si animal , totusi anumite similaritati exista .Daca stam bine se ne gindim omul de ce se ridica impotriva altori oameni ? Lasind la o parte ura sau lacomia si setea de putere , eu cred ca cel mai simplu si civilizat raspuns dinte toate ar fi : fiindca se simte amenintat . Omul incearca sa fie cu un pas inaintea celuilalt dar anticipatia asta nu prea reuseste intodeauna si uneori poat educe si la dezastre, fiindca fiecare judeca prin prisma lui . Oamenii se simt intr-o continua competitive ,chiar si in timp de pace ei sunt intr-un razboi , razboiul concurentei . Dar de ce trebuie sa incercam sa ajungem in virful piramidei ? Ca sa fim in siguranta ?

Revenind la istorie si la ce ai scris tu ( fiindca am impresia ca ma indepartez), cred ca fiecare pom face si mere stricate , dar cum sa le separi fara sa le lasi sa se coaca ? si ce sa faci cu cele stricate ?
Orice cauza oricit de nobila ar fi nu va scuza niciodata un genocid iar generalizarea este cea mai mare greseala care se poate face si totusi aceasta greseala este des intilnita .

Ai intrebat cum de au murit atitia oameni in razboaie si cum de unii ii pot injunghia pe altii , raspunsul ar putea fi atit de simplu si in acelasi timp atit de periculos ca : o ideie care pleaca de undeva

“He would be the lunatic of one idea
In a world of ideas, who would have all people
Live, work, suffer and die in that idea
In a world of ideas....
—from “Esthetique Du Mal” by Wallace Stevens

Ai dreptate , este de neinteleses cum o simpla ideie poate lua o asemenea amploare si poate decide mii de vieti omenesti.

kirk
14.03.2011, 13:40
eu cred ca cel mai simplu si civilizat raspuns dinte toate ar fi : fiindca se simte amenintat
Pai cred ca aici e miezul problemei. 'Amenintat' de cine? Eu unul nu amenint pe nimeni si sunt convins ca nici tu, si nici sorin, si nici...Atunci de cine se simt amenintati? Uita-te la rudele tale, la colegi, la cunostintele pe care le ai...vezi pe cineva sa ameninte? Nu. Si putem pune aceeasi intrebare oricarui forumist si raspunsul va fi la fel. Si totusi realitatea de pe teren ne spune altceva.
Nu crezi ca in spatele razboiului se afla o cauza mult mai subtila care ne scapa noua oamenilor si care ar trebui totusi identificata?

Raven
14.03.2011, 14:02
'Amenintat' de cine?
...
Nu crezi ca in spatele razboiului se afla o cauza mult mai subtila care ne scapa noua oamenilor si care ar trebui totusi identificata?
Desertaciunea. Asta e cauza razboaielor dintre oameni.

Fiecare poarta in sine angoase, frica, spaima. Ne e frica sa n-avem (ceva, orice ce au altii), nu de ce avem si nu e bine sa avem.

Fiecare se simte amenintat cumva. Pt. ca ne comparam continuu si nu vrem sa pierdem la comparatii.

Dar mai e un razboi, continuu: razboiul cu propria persoana. Majoritatea se crede ceva, orice, numai ce e nu. Putini stau fatza-n fatza cu golul din ei. Restul incearca sa fuga de ei insisi - pt. ca le e frica sa piarda la comparatii.

Melina
14.03.2011, 16:03
Pai cred ca aici e miezul problemei. 'Amenintat' de cine? Eu unul nu amenint pe nimeni si sunt convins ca nici tu, si nici sorin, si nici...Atunci de cine se simt amenintati? Uita-te la rudele tale, la colegi, la cunostintele pe care le ai...vezi pe cineva sa ameninte? Nu. Si putem pune aceeasi intrebare oricarui forumist si raspunsul va fi la fel. Si totusi realitatea de pe teren ne spune altceva.

Noi oamenii in comparatie cu animalele percepem pericolul sub o cu totul alta forma .Nu suntem nici telepatici nici clarvazatori si totusi incercam si putem sa facem nenumarate calcule cu care ne incarcam zilnic existenta.


Nu crezi ca in spatele razboiului se afla o cauza mult mai subtila care ne scapa noua oamenilor si care ar trebui totusi identificata?

O cauza sunbtila , mda poate fi , de exemplu eu nu cred in pace pe pamint.Asa cum zici tu mereu o sa fie ceva , oricit de pasnic si bineintentionat ai fi.Merita dicutat mai mult despre asta kirk.

kirk
14.03.2011, 17:40
Desertaciunea. Asta e cauza razboaielor dintre oameni.



Atunci poate ca asta este miezul problemei. Dar, vorba lui Farfuridi, eu merg si mai departe si zic: cum s-a ajuns la desertaciunea asta, Raven? Si la golul din noi de care zici? Pentru ca natura asta, sau cine l-o fi creat pe om, se vede clar ca a avut cele mai bune intentii. Ajungem la concluzia asta observand 'produsul finit'. Omul are un trup armonios, organe interne bine aranjate, un creier de milioane, frumusete fizica (mai ales femeile), talente (vezi Wuthering Heights si celelalte). Si, conform procesului evolutiv, te-ai astepta sa vezi la el imbunatatiri de la zi la zi, sa mearga spre mai bine, mai frumos, mai moral. Nu spre desertaciune si spre gol. Sa ne intrecem intre noi, dar intr-un mod pozitiv, cum ar fi: care se poarta mai frumos cu semenii lui, care este mai virtuos...lucruri de genul asta.
Cum e, Raven?

christianT
14.03.2011, 17:51
Tot in timpurile antice oamenii mai construiau si piramide. Ce sa faca si ei in timpul liber? Filme nu erau, internet nu, forumuri nici atat. Plictiseala mare. S-au apucat deci sa faca dintr-astea...cum le zice...piramide. Apropo! de unde o veni termenul? De la piramidon? Nu cred. In orice caz, din greaca nu vine, din latina nu vine... (asta e mai putin important). Mai intai, s-au gandit oamenii aceia sa faca o piramida mare, mare de tot. Sa ramana de pomina. Inalta de o suta patruzeci si opt de metri (metri - vorba vine, ca ei nu masurau in metri) si sa ocupe o suprafata de vreo treisprezece acres (acres - vorba vine...). Bun, ideea era geniala. Dar de la vorba pana la fapta era cale lunga. Nu era asa...pune viţă şi bea vin. Era treaba complicata. Trebuia mai intai gasit un proiectant pe masura, un arhitect. Si l-au gasit! Nu stiu cum, dar l-au gasit. Nu era usor sa gasesti un astfel de geniu in urma cu peste patru mii de ani, printre niste oameni de altfel destul de primitivi. Proiectantul gasit de ei, om luminat, cu intelepciune cat cuprinde, s-a pus pe treaba (imi inchipui ca a fost platit bine). Dar, stiti cum e, la orice proiect trebuiesc puse dimensiunile si pentru asta trebuie aleasa o unitate de masura. Ce sa fi folosit? Metrul? Nu, ca asta a fost adoptat doar recent (in timpul Revolutiei Franceze). Si metrul nici nu este o unitate de masura ideala. Ce este de fapt metrul? A zecea milioana parte dintr-un sfert din cercul pamantului (de la pol pana la ecuator). Dar pamantul nu este o sfera perfecta. O unitate de masura mult mai buna ar fi - dupa cum a sugerat si matematicianul Collet in 1795 - a zecea milioana parte din raza sferei pamantului (raza medie polara). Dar puteu ei atunci sa stie aceasta raza? Din nou, doar recent, in timpul Anului Geofizic International (1957-58) aceasta a fost determinata si numai dupa observatii complicate facute asupra orbitelor satelitilor Pamantului. Aceasta raza este R = 3949,89 mile, sau 250265030,4 inches (in.). A zecea milioana parte din aceasta marime ar fi deci 25,0265 in. Si, ce credeti?, tocmai asta a fost unitatea de masura folosita de proiectantul piramidei. Stim asta pentru ca ea se regaseste in mai toate masuratorile facute in Marea Piramida. Proiectul uimeste si astazi prin cunostintele de matematica si de astronomie pe care le-a avut autorul lui. Intre altele, el a rezolvat si asa-numita problema a cuadraturii cercului: sa construiesti un patrat al carui perimetru sa fie egal cu lungimea unui cerc dat. Mie mi-e greu sa fac asta si pe hartie, folosind rigla si compasul. Cum or fi reusit ei sa o rezolve in camp deschis, manevrand niste pietroaie uriase? Perimetrul bazei piramidei este egal cu circumferinta unui cerc a carui raza este fix inaltimea piramidei. Ganditi-va ce treaba ingenioasa! Cu alte cuvinte, daca impartim dublul laturii bazei piramidei la inaltimea acesteia obtinem numarul pi - 3,14159. Numarul pi insa a fost descoperit de greci, din cate stim noi, in timp ce Marea Piramida a fost facuta cu cel putin 2500 de ani inainte de geometria greaca.Sa mai adaugam si faptul ca lungimea laturei bazei piramidei este 365,242 unitati piramidale de care vorbeam mai sus, adica exact corespunzator numarului de zile ale anului mediu solar (tropical) al Pamantului.
Dar cine a fost acest proiectant de geniu? Care a fost numele lui? Si cine au fost acei constructori iscusiti? Ce inginer o fi coordonat lucrarile? Si, mai important, cu ce scop a fost creat acest monument impunator?


Domnule kirk, iubitul meu prieten nestiut
Imi pare rau dar nu este chiar asa cum spui.
Domne, pana la piramida lui Khufu la care faci referinta, au mai existat si altele. Piramida lui Khufu (Keops dupa numele elinenizat), este varful unei tehnologii incepute mai inainte.
Pentru ca pana la piramida lui Khufu, au existat si alte piramide... de exemplu Piramida Curba, Piramida rosie.. etc... sunt aproape 80 de piramide pe intinsul Egiptului, unele in faza de ruina aproape totala.
Se pare ca primul faraon care a avut intiativa construirii unei piramide, a fost faraonul Djoser, cu aproape 200 de ani inaintea lui Khufu, Khafre si Mankaure adica Keops, Kefren si Mikerinos, cele 3 mari piramide de la Complexul Giza, langa Cairo.
Acest faraon, Djoser, sub planurile unuia din geniile de necontestat ale umanitatii pe nume Imhotep, a construit prima piramida, faimoasa piramida in trepte de la Saqqara.
Asadar:
Primul faraon care a avut ideea construirii unei piramide, ca un loc reinvierea lui dupa moarte, a fost faraonul Djoser.
Imhotep poate fi considerat cel care a proiectat pentru prima data o piramida, ceilalti arhitecti care au urmat dupa el, nu au facut altceva decat sa imbunatateasca calculele de inginerie si de arhitectura ale acestui geniu.
Piramida lui Khufu, reprezinta punctul culminant al unei tehnologii incepute cu mult inainte, adica cu piramida in trepte de la Saqqara, dupa care au urmat Piramida Curba, Piramida Rosie si altele..
Oh, desigur ca munca lui Imhotep a fost foarte pretuita, era al doilea om ca putere dupa Djoser!


In 1990 am avut sansa sa vizitez Complexul de la Giza, unde se afla piramidele enumerate mai sus si in plus si Sfinxul. Am sa va spun ce am simtit... si ceea ce eu consider ca fiind una din cele mai mari enigme ale piramidelor, enigma cu mult mai mare decat felul cum ele, piramidele, au fost construite. Pe curand.

Raven
14.03.2011, 18:58
cum s-a ajuns la desertaciunea asta, Raven? Si la golul din noi de care zici? Pentru ca natura asta, sau cine l-o fi creat pe om, se vede clar ca a avut cele mai bune intentii. Ajungem la concluzia asta observand 'produsul finit'. Omul are un trup armonios, organe interne bine aranjate, un creier de milioane, frumusete fizica (mai ales femeile), talente (vezi Wuthering Heights si celelalte). Si, conform procesului evolutiv, te-ai astepta sa vezi la el imbunatatiri de la zi la zi, sa mearga spre mai bine, mai frumos, mai moral. Nu spre desertaciune si spre gol. Sa ne intrecem intre noi, dar intr-un mod pozitiv, cum ar fi: care se poarta mai frumos cu semenii lui, care este mai virtuos...lucruri de genul asta.
Cum e, Raven?
Golul din noi e definitoriu.
Golul din noi ne tine la fel cum tine si lichidul din cana. Cana, ca s-o umpli trebuie sa fie goala.

Nicio productie umana nu e mai armonioasa decat un sobolan sau o musca.

Societatea de azi are manifestarile unei colonii de virusi, prin comparatie sobolanii sunt superiori pt. ca nu si-au pierdut busola si consuma cat au nevoie, nu cat pot.

Evolutie, eh?

Virtuozitate, politete etc. toate astea sunt niste solzi pe corpul pietrificat in conventii al civilizatului, niciodata multumit cu ce & cat are (mai ales ca asa zice la telejurnal ca trebuie sa fie).

Faptul ca un fulg de zapada nu cade niciodata unde nu trebuie e la fel de relevant ca intreaga existenta umana.

kirk
14.03.2011, 21:20
Imi pare rau dar nu este chiar asa cum spui.


Pai, christian, de unde era sa fi stiut si eu ca sunt pe forum oameni asa de bine documentati? Credeam ca pot si eu sa arunc cu praf in ochi unor neinitiati.



Societatea de azi are manifestarile unei colonii de virusi, prin comparatie sobolanii sunt superiori pt. ca nu si-au pierdut busola si consuma cat au nevoie, nu cat pot.


Ei, asta mai imi trebuia, Raven, ma facusi si inferior sobolanului.
Lasa sa mai si glumim putin, sa ne mai descretim fruntile, ca sunt lucruri cam grele pe aici.
O sa revin si eu.

Melina
15.03.2011, 07:53
Si, conform procesului evolutiv, te-ai astepta sa vezi la el imbunatatiri de la zi la zi, sa mearga spre mai bine, mai frumos, mai moral. Nu spre desertaciune si spre gol. Sa ne intrecem intre noi, dar intr-un mod pozitiv, cum ar fi: care se poarta mai frumos cu semenii lui, care este mai virtuos...lucruri de genul asta.

Tindem spre frumos , dar din pacate spre frumosul artificial , de aici vine probabil si golul .
Ne intrecem intr-un mod pozitiv , ca nu ne certam , dar si aici fiecare este pentru el.
Iar daca ignoram toate astea nu ne ramine decit sa fim niste superficiali. Deci sa te aliniezi la superficialitate ? sau sa te retragi si sa traiesti izolat ? omul a fost nascut un luptator , se lupta cu foame, cu sete , cu boala , cu tot ce este denaturat .Nu cred ca se pote accepta orice doar datorita ca majoritatea o vrea.



Lasa sa mai si glumim putin, sa ne mai descretim fruntile, ca sunt lucruri cam grele pe aici.
O sa revin si eu.

Sigur ca este frumos sa glumim , dar cu conditia sa ai si cu cine.

Pisoi
15.03.2011, 11:06
Kirk ,....

Revenind la istorie si la ce ai scris tu ( fiindca am impresia ca ma indepartez), cred ca fiecare pom face si mere stricate , dar cum sa le separi fara sa le lasi sa se coaca ? si ce sa faci cu cele stricate ?
Orice cauza oricit de nobila ar fi nu va scuza niciodata un genocid iar generalizarea este cea mai mare greseala care se poate face si totusi aceasta greseala este des intilnita .
...nici un pom nu face "fructe" stricate, ci se strica datorita mediului inconjurator ...oricare ar fi el :ideea:
...asa si cu fiintele umane (sau animale) ...se nasc inocente dar se pot strica pe parcurs influentate de mediu :thatsit:

christianT
15.03.2011, 17:03
Pai, christian, de unde era sa fi stiut si eu ca sunt pe forum oameni asa de bine documentati? Credeam ca pot si eu sa arunc cu praf in ochi unor neinitiati.

scumpule kirk
Cuvintele tale ma flateaza, dar ele nu exprima realitatea. Domnule kirk, prietene, nu sunt nici pe departe un om documentat. Sunt un om plin de neajunsuri, sunt perfect de imperfect in cunostintele mele. Nu-ti spun astea ptr. un fals sentiment de modestie... Adevarul e ca nu cunosc prea multe.
Printre foarte putinele mele calitati, pot enumera curiozitatea ca fiind una din calitatile mele predominante. Curiozitatea este cea care ma indeamna sa caut raspunsuri.
Intamplarea face sa fiu foarte curios in ceea ce priveste civilizatia vechiului Egipt, si asta ptr. ca am avut posibilitatea sa intru efectiv in piramidele lui Keops si Mikerinos.
As vrea sa se retina, in lumina topicului deschis de tine urmatoarele:
Piramida lui Keops (Khufu), singura din cele 7 minuni ale lumii antice care inca mai exista, nu a aparut asa... hocus-pocus in Istorie, ea este rezultatul unui proces evolutiv ce se intinde pe sute de ani, incepand cu prima mastaba.
Ce este o mastaba???
Este o constructie in forma trapezoidala, e un cuvant de origine araba.
La inceput faraonii se ingropau in pamant, se facea o gaura in pamant, iar deasupra se construia o mastaba, o movila in forma de trapez, vazut din sectiune transversala.
Cu timpul aceasta idee de mastaba a inceput sa se dezvolte.... se punea o mastaba una peste alta, adica o movila in forma trapezoidala una peste alta, si asa a a aparut Piramida lui Djoser de la Saqqara, adica Piramida in Trepte conceputa de Imhotep. Vezi linkul de mai jos;

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Saqqara_pyramid.jpg

Din Piramida lui Djoser s-a trecut la Piramida Curba, vezi linkul de mai jos:

http://www.dinosoria.com/egypte/pyramide-courbe-2.jpg

E foarte important de stiut!!
Piramida lui Keops (Khufu), nu a aparut asa din neant, ea este rodul inteligentei si incercarilor ingineresti si arhitecturale ale egiptenilor ce se intinde pe mai multe veacuri.
Piramida, nu este un simplu mormant, ea este practic o masinarie folosita de faraon ptr. renasterea dupa moarte. faraonul nu era un un oarecare, el era incarnarea zeului suprem Ra (Re) pe pamant, deci piramida era de o importanta capitala ptr. toti locuitorii Egiptului. Odata cu faraonul care renastea dupa moarte, tot Egiptul renastea, existenta acestei tzari era asigurarata de renastea faraonului decedat dupa moarte. Vechii egipteni erau foarte obsedati dupa viata dincolo de moarte. Practic tot ce ne-a ramas de la ei, piramidele, mormintele din Valea regilor, templele de la Luxor, Teba etc etc... se datoreaza aceste obsesii a vechilor egipteni, si anume: viata eterna dupa moarte, cu conditia sa iti prezervezi corpul intact dupa moarte. Din aceasta cauza exista si putem admira: piramidele.... mumiile... arta prezenta in morminte...

Raven
15.03.2011, 18:07
Piramida lui Keops (Khufu), nu a aparut asa din neant, ea este rodul inteligentei si incercarilor ingineresti si arhitecturale ale egiptenilor ce se intinde pe mai multe veacuri.
Din praf au aparut, praf se vor face.

"DESRTACIUNEA DESERTACIUNILOR, TOATE SUNT DESERTACIUNI!"

"Mai de pret este un nume bun decat untdelemnul cel binemirositor si ziua mortii decat ziua nasterii.
Mai bine este să mergi in casa de plans decat sa te duci in casa de ospat, caci acolo se vede sfarsitul omului si cine il vede pune la inima.
Mai bun este necazul decat rasul, caci intristarea fetzei este buna pentru inima.
Inima celor intelepti este in casa cea cu tanguire, iar inima celor nebuni in casa veseliei."
(Ecclesiastul)

Ziua mortii este mai de pret decat ziua nasterii.

Zambetul e bun numai dupa planset amar.

Aviz optimistilor zambitori.


PS: Nu e intamplator ca una din cele mai importante carti ale umanitatii (Ecclesiastul) a fost scrisa de un anonim. In epoca generic numita antichitate, tema topicului de aici.

kirk
15.03.2011, 22:46
de exemplu eu nu cred in pace pe pamint.Asa cum zici tu mereu o sa fie ceva , oricit de pasnic si bineintentionat ai fi.
tetris, cunosti semnificatia cuvantului englez "meek"? Si daca da, ce fel de insusire il consideri: o calitate sau o slabiciune? Intrebarea nu e chiar fara legatura cu contextul.


Virtuozitate, politete etc. toate astea sunt niste solzi pe corpul pietrificat in conventii al civilizatului, niciodata multumit cu ce & cat are
Cum, Raven, nu esti de acord cu virtutile? Nu il apreciezi pe cineva pe care il vezi ca urmareste in mod statornic binele moral?
Cat priveste faptul ca omul nu este niciodata multumit cu ce are, am putea judeca lucrurilr si in felul urmator: Daca, de exemplu, s-ar fi declarat multumit cu lampasul cu petrol, poate nu s-ar mai fi straduit niciodata sa descopere electricitatea si posibilele ei intrebuintari. Si atunci cum mai bagam computerul in priza?


...nici un pom nu face "fructe" stricate, ci se strica datorita mediului inconjurator ...oricare ar fi el :ideea:
...asa si cu fiintele umane (sau animale) ...se nasc inocente dar se pot strica pe parcurs influentate de mediu :thatsit:
Nu fi chiar atat de sigur de asta. De ce copilul de cand e mic manifesta obraznicie si ar face tot altfel de cum ii spui tu sa faca? S-ar putea sa fie exact invers: se naste neinocent si numai printr-o munca asidua, atat din partea parintilor, cat si a invatatorilor, se poate scoate din el "om".


Piramida lui Keops (Khufu), nu a aparut asa din neant, ea este rodul inteligentei si incercarilor ingineresti si arhitecturale ale egiptenilor ce se intinde pe mai multe veacuri.
...
Odata cu faraonul care renastea dupa moarte, tot Egiptul renastea, existenta acestei tzari era asigurarata de renastea faraonului decedat dupa moarte.
Mi se pare putin exagerat cand spui 'ce se intinde pe mai multe veacuri'. Din cate stiu eu (dar s-ar putea sa gresesc), intre piramida lui Djoser si cea a lui Keops este un interval nu mai mare de o suta de ani.
...
Cum, cand renastea faraonul dupa moarte nu se supara cel care era atunci pe tron (ca vrea sa-i ia locul)?

Ai adus niste detalii interesante, christian, pe care eu nu le stiam. Mi-ar placea sa am si eu sansa sa vizitez Egiptul si implicit Platoul Gizeh.
Care e parerea ta cu privire la Hyksos theory vizavi de constructia piramidelor?


"Mai de pret este un nume bun decat untdelemnul cel binemirositor si ziua mortii decat ziua nasterii.
Mai bine este să mergi in casa de plans decat sa te duci in casa de ospat, caci acolo se vede sfarsitul omului si cine il vede pune la inima.
...
PS: Nu e intamplator ca una din cele mai importante carti ale umanitatii (Ecclesiastul) a fost scrisa de un anonim.
Frumoase cugetari! Intr-adevar, in ziua nasterii nu se stie nimic despre tine, ce fel de om vei fi. Poate vei fi un criminal, mai stii? In schimb, in ziua mortii se cam stie totul despre omul care ai fost.
In ce priveste "mai bine este sa mergi in casa de plans...", cred ca aici autorul nu vrea sa ne recomande tristetea in locul veseliei, ci pur si simplu prezinta ideea ca intr-o casa de plans (de doliu) ai ocazia sa meditezi mai bine la problemele importante, cum ar fi "ce anume ai tu de gand sa faci cu viata ta".

Melina
16.03.2011, 06:05
tetris, cunosti semnificatia cuvantului englez "meek"? Si daca da, ce fel de insusire il consideri: o calitate sau o slabiciune? Intrebarea nu e chiar fara legatura cu contextul.



Depinde in ce context , consider diplomatia o calitate la fel si sacrificiul.A lasa de la tine nu este rau atita timp cit lasa si cel de linga de la el, a lasa insa intodeauna de la tine este o sclabiciune sau ma rog prostie.

Crezi ca urmoatoarele sunt adevarate sau false ? Iti poti alege prietenii insa dusmanii nu .



Apropos de oale si ulcele , alte aspecte ale mortii ar putea fi analiza traditiilor funerare de-a lungul istoriei si importanta lor , unul din obiceiurile intilnite a fost :

"O TRADIŢIE FUNERARĂ STRĂVECHE: ÎNHUMAREA ÎN VASE SAU SUB FRAGMENTE DE VASE*"

mai multe detalii aici : http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/xxi/06.htm#_ftnref1

aramis_13
16.03.2011, 09:05
HO! puneţi frână la căruţă şi mutaţi-vă cu off-topicul în altă parte!

christianT
16.03.2011, 15:29
..

Mi se pare putin exagerat cand spui 'ce se intinde pe mai multe veacuri'. Din cate stiu eu (dar s-ar putea sa gresesc), intre piramida lui Djoser si cea a lui Keops este un interval nu mai mare de o suta de ani.
...
Cum, cand renastea faraonul dupa moarte nu se supara cel care era atunci pe tron (ca vrea sa-i ia locul)?

Ai adus niste detalii interesante, christian, pe care eu nu le stiam. Mi-ar placea sa am si eu sansa sa vizitez Egiptul si implicit Platoul Gizeh.
Care e parerea ta cu privire la Hyksos theory vizavi de constructia piramidelor?


..

Nu dragul meu amic kirk, nu cred ca este o exagerare... Nu am luat ca punct de plecare cand m-am gandit la anul contructiei piramidei lui Djoser... ci atunci cand egiptenii au construit pentru prima data o mastaba, pe locul unde era ingropat faraonul decedat... acea mastaba, este piatra de temelie care pleaca spre ideea piramidei lui Djoser, si mai apoi la piramida lui Keops (Khufu). vezi linkul de mai jos, cam asa aratau primele morminte ale faraonilor, din perioada regatului vechi, cu multe secole inaintea piramidei lui Djoser.

http://www.essential-architecture.com/TYPE/Mastaba.jpg

Despre hyksosi imi aduc aminte ca prin ceata ca se presupune ca erau de neam semit (evrei oare?????) si ca au trait prin delta Nilului. Interesanta deviere de discutie...

PS. Sunt de acord cu aramis, daca se poate sa nu postati off-topic. Ce spuneti voi off-topic este foarte interesant, dar nu-si are locul aici.
In incheiere ma repet cu ce am spus mai zilele trecute. Am sa postez vineri seara ceea ce eu consider ca fiind cel mai mare mister al piramidelor de la Giza, cu mult mai mare decat felul cum ele au fost construite. Apropos de felul cum au fost construite, un arhitect francez a propus cea mai eleganta solutie: pietrele au fost suite pe un plan inclinat, dar pornind din interiorul piramidei, si nu prin exterior!!!! Suirea pietrelor prin exterior ar fi necesitat o rampa cu o lungime mult prea mare, de sute de metri, si deci un timp de lucru infinit mai greu!

Melina
16.03.2011, 16:43
HO! puneţi frână la căruţă şi mutaţi-vă cu off-topicul în altă parte!


Despre hyksosi imi aduc aminte ca prin ceata ca se presupune ca erau de neam semit (evrei oare?????) si ca au trait prin delta Nilului. Interesanta deviere de discutie...




PS. Sunt de acord cu aramis, daca se poate sa nu postati off-topic. Ce spuneti voi off-topic este foarte interesant, dar nu-si are locul aici.

Eu nu sunt de acord.De cind devierea de discutie este acelas lucru cu off topic?! Initiatorul topicului stie cel mai bine, incotro vrea sa bata si de ce.Atunci cind o ideie te duce la alta , trebuie mentionata in acelasi loc , ca sa vezi ce te-a dus la idea respectiva.Intr-un ansambu de idei alegi ce este mai important, in fond nu este blog si nici history channel.Dupa parerea mea singurele off topice au fost #44 si #46, dar kirk poate sa faca cum doreste si sa ceara sa fie mutate anumite mesaje la off topic, fara nici o suparare..

s_wind
16.03.2011, 17:13
Golul din noi e definitoriu.
Golul din noi ne tine la fel cum tine si lichidul din cana. Cana, ca s-o umpli trebuie sa fie goala.

Nicio productie umana nu e mai armonioasa decat un sobolan sau o musca.

Societatea de azi are manifestarile unei colonii de virusi, prin comparatie sobolanii sunt superiori pt. ca nu si-au pierdut busola si consuma cat au nevoie, nu cat pot.

Evolutie, eh?

Virtuozitate, politete etc. toate astea sunt niste solzi pe corpul pietrificat in conventii al civilizatului, niciodata multumit cu ce & cat are (mai ales ca asa zice la telejurnal ca trebuie sa fie).

Faptul ca un fulg de zapada nu cade niciodata unde nu trebuie e la fel de relevant ca intreaga existenta umana.

Mereu am vazut cu inima tot ce ma inconjoara, din prima clipa, inainte sa o stiu/constientizez. Mintea imi nastea cuvintele, doar le recunosteam ca fiind un simplu produs, ca o amprenta, ca o extensie a Eu-lui, insa interegul si rotundul era acelasi cu cel ce salasluia/se reflecta in mine, asa cum il percepeam, netrecandu-l prin sita ratiunii. Cum as putea sa explic asta si sa fiu inteles, cand e ceva dincolo de ratiune, de concret, de orice explicatie a oricarei dintre stiinte? Nu ma ajuta cuvintele, ceea ce imi alcatuieste Simtirea nu poate fi pus in vorbe, cantarit sau masurat... Ce ma fac, deci, cu preaplinul de emotii, simtiri si trairi fulgurante, daca rasa lui Jerry ma depaseste doar prin instinct ?! Voi ramane, probably, la fel ca si pana acum, stand asa, parca suspendat, pe buza muscata a unui curcubeu_fara_nume, penduland intre Zenit si Abis (pe marginile canii mele-eu si coaja , si golul din ea), tragand cu coada ochiului la culmile monumentale ale Creatiei, vazute prin lupa unui Cioran. Cat despre politeturi, well, mi se par atat de firesti, naturale, atata timp cat gestul/actiunea post_mergatoare sunt izvorate din decenta gandului si faptul ca nu (mai) folosim mugete verbale ori chitaieli/bazait. Ce drumuri evolutive a strabatut/batatorit cineva care simte asa, e o alta poveste. Dupa cum este irelevant si faptul ca reverberatiile batailor aripilor unui fluture nu produc uragane. Chiar daca avem constiinta ciuntita si, inevitabil, creem ierarhii, dincolo de locul in care ne-a asezat matricea 3D, indiferent de ce exista in afara EU-lui nostru, desi prizionieri intr-o "inchisore" infinita, ramanem doar ceea ce suntem acum, umani, purtand in noi amprenta divina.... Sa-ti amintesti de fiecare data asta,cand vei bajbai cautand(u-te) in intuneric...

Raven
16.03.2011, 17:27
Cum, Raven, nu esti de acord cu virtutile? Nu il apreciezi pe cineva pe care il vezi ca urmareste in mod statornic binele moral?
Cat priveste faptul ca omul nu este niciodata multumit cu ce are, am putea judeca lucrurilr si in felul urmator: Daca, de exemplu, s-ar fi declarat multumit cu lampasul cu petrol, poate nu s-ar mai fi straduit niciodata sa descopere electricitatea si posibilele ei intrebuintari. Si atunci cum mai bagam computerul in priza?
Sa le luam pe rand:
- sunt de acord cu vesnicia si cu nimicul.
- binele moral nu inteleg ce e, inteleg binele si raul fara nimic dupa ele.
- ce conteaza e impacarea cu sine; sa ai inseamna de multe ori sa n-ai, asa numitele lipsuri pot fi plusuri, nu minusuri si asa numitele plusuri pot fi lipsuri; un pigmeu din Africa Centrala poate fi mai fericit decat un civilizat parfumat si apretat ca scos din cutie.
- electricitatea, computerele, toate aplicatiile stiintelor sunt unelte; nu unealta conteaza cel mai mult, ci ce faci cu ea; avem computere legate la internet & web cu tot cu mega-retele de pedofili sans frontieres, spam emails mai multe ca genuine emails, virusi produsi la scara industriala etc.



De ce copilul de cand e mic manifesta obraznicie si ar face tot altfel de cum ii spui tu sa faca? S-ar putea sa fie exact invers: se naste neinocent si numai printr-o munca asidua, atat din partea parintilor, cat si a invatatorilor, se poate scoate din el "om".
Nimeni nu e inocent.

Toti suntem inclinati sa facem rau din nastere. Asta e vina primordiala, pur umana, definitorie pt. specia noastra.

Dar a nu fi inocent nu te face automat rau.




PS. Sunt de acord cu aramis, daca se poate sa nu postati off-topic. Ce spuneti voi off-topic este foarte interesant, dar nu-si are locul aici.
Topicul este despre istoria antica. Eu nu vad istoria antica limitata la carti & articole scrise de istorici. Eu o vad ca pe ce a produs omenirea in perioada generic numita "antichitate".

Melina
16.03.2011, 20:16
...nici un pom nu face "fructe" stricate, ci se strica datorita mediului inconjurator ...oricare ar fi el :ideea:
...asa si cu fiintele umane (sau animale) ...se nasc inocente dar se pot strica pe parcurs influentate de mediu :thatsit:

Cum pui tu problema e ca si cum sunt numai oameni buni in medii bune si oameni rai in medii rele , dar nu este asa. Toti suntem predispusi , dar numai unii go bad.Dealtfel nu influenta mediului ci alegeriile pe care le faci sunt problema.

kirk
17.03.2011, 00:52
In afara de piramide, egiptenii mai construiau si...trunchiuri de piramida - obeliscurile. Niste constructii monolit (o singura bucata de piatra), ce erau dispuse vertical la intrarea in temple si in morminte. Unul din ele poate fi admirat si azi intr-o piata din Roma - adus din Egipt cu mult timp in urma. Are o inaltime de 32 m si cantareste aprox. 455 t (prin comparatie, blocurile de piatra din componenta Marii Piramide cantareau cateva tone, unele ajungand la 70 t). Se pare ca oamenii astia aveau o obsesie pentru constructii gigantice din piatra. Cel mai mare obelisc care a ramas pana azi zace undeva parasit, in cariera in care a fost cioplit (langa orasul Assuan - Egipt), abandonat nu se stie din ce motiv. Monolitul cantareste circa...1170 t si, daca ar fi fost terminat, ar fi avut o inaltime de 42 m si o baza de 4 m pe 4 m. Ma gandesc ca de carat l-ar fi carat ei cumva, cu slepul pe Nil. Dar cum il ridicau in picioare?

kirk
18.05.2011, 01:12
Fascinanta si istoria Egiptului antic. Oamenii aceia zici ca au fost acolo de cand lumea. Daca primul rege al celei dintai dinastii a urcat pe tronul regatului unit prin anul (dupa unele surse) 3407 i. Hr. si, deci, el a unit, sub un singur sceptru, cele doua state Egipt (de Sus si de Jos), va dati seama ca a trebuit sa existe istorie si inainte de acel an. Si a fost. Traditia vorbeste despre dinastii - cea a Viespilor in E. de Jos, cea a Soimilor in E. de Sus sau cea a Trestiilor (intr-o zona situata intre cele doua) - care au domnit in aceste state cu mult inainte de Menes (acesta era numele primului rege al primei dinastii). Tot traditia mai spune ca, intr-o vreme indepartata, o anumita parte a tarii a fost condusa de sapte regine (perioada de matriarhat). Ce mai, o istorie foarte veche! Cine o fi locuit pe teritoriul Romaniei in acele timpuri? Ungurii? Nu, n-aveau cum(!).
Daca consideram numai timpul care s-a scurs de la acest prim rege al primei dinastii si pana la Cleopatra, ultima suverana a dinastiei a 33-a, vorbim de o perioada aproape de doua ori mai lunga decat aceea care ne separa pe noi de frumoasa regina. Si in acest urias cortegiu de ani, vedem cum defileaza aproape 350 de faraoni, dintre care unii nu sunt decat niste umbre ce poarta doar un nume, iar altii, dimpotriva, fac figura de personaje istorice.
Conform listelor cronologice regale ale lui Manethon (anii 300 i. Hr.), Egiptul a cunoscut urmatoarele perioade : Regatul timpuriu (incepand cu Menes), Regatul vechi, Regatul mijlociu, Regatul nou si Regatul tarziu. Acesta din urma s-a incheiat in 330 i. Hr., cand a fost cucerit de Alexandru cel Mare. Dupa aceasta data, urmeaza perioada macedoneana (lagida), pana in anul 30 i. Hr., cand Egiptul a devenit provincie romana (30 i. Hr. - 392 e.n.). Apoi a fost incorporat la Imperiul bizantin pana la 641, cand a fost cucerit de arabi.
Ar fi multe lucruri interesante de observat in istoria atat de lunga a acestui popor. Nu ne-ar ajunge cateva pagini de forum sa ne referim si numai pe scurt la o parte din ele. Poate mai sunt forumisti care indragesc istoria si vor sa "povesteasca" cate ceva. Cred ca ar merita.
De unde credeti ca vine numele "Delta"? Grecii au folosit pentru prima data acest termen, cu referire la tinutul dintre bratele Nilului inainte de varsare, datorita asemanarii acestuia cu litera lor delta. Egiptul de Jos se afla in aceasta "delta", in timp ce Egiptul de Sus se intindea de la varful deltei inspre sud. Vechii egipteni isi numeau tara Kemi sau Hemi ( = Neagra), iar pe ei insisi hamiti (probabil de la numele vreunui stramos!). Termenul faraon inseamna "casa (sau proprietate) mare".
Insa, de unde veneau aceste triburi antice si de demult? Nu se prea stie. Probabil au coborat de prin Asia Mica, pentru ca acolo pare a fi leaganul inceputurilor istoriei. Sa fi fost inruditi cu sumerienii? Oricum, alegera lor de a-si intemeia o tara de-a lungul malurilor Nilului s-a dovedit cat se poate de buna. Au gasit aici locuri cu o clima placuta, pamant roditor atat in Delta, cat si de-a lungul malurilor fluviului, datorita aluviunilor pe care acesta le aducea odata cu revarsarile... Dusmani nu prea erau. De une dusmani? pentru ca tara le era inconjurata fie de desert, fie de ape. Sa tot traiesti in asa conditii. Dar, dupa cum am vazut, Alexandru cel Mare tot i-a gasit si mai apoi Octavian Augustus si altii si altii, care au reusit sa le faca viata putin mai amara. Poate acum cu "democratia" sa inceapa egiptenii (e drept ca cei de astazi sunt deosebiti de cei da atunci) sa traiasca din nou o viata precum odinioara, tihnita si lipsita de griji.

kirk
21.05.2011, 09:54
Povestile reale sunt mult mai frumoase decat cele cu pajuri si cu zmei. Pentru simplul motiv ca se refera la locuri reale, la oameni reali si la intamplari reale. Este interesant sa stim si noi ce s-a intamplat in vremurile de demult. Oamenii intotdeauna au facut ceva. Roata istoriei s-a invartit continuu.Totul se misca in Univers, iar omul nu face nici el exceptie. Intotdeauna a construit, a daramat, s-a confruntat cu razboaie. Au fost mereu povesti de dragoste si au fost drame de familie. Au fost bucurii si au fost necazuri...
Sa observam, ca un exemplu, o mica scena din piesa pe care am numit-o Istoria Egiptului antic.
Ne intoarcem in timp cu vreo 38 de secole. Il gasim, acum, pe tronul Egiptului pe faraonul Amenemhat al III-lea. Om intelept, dinamic, intreprinzator. Cateva fapte remarcabile din timpul sau:
La vreo 80 de km sud de locul unde se afla acum Cairo, la vest de valea Nilului, in desert, se afla o oaza joasa, care se numeste azi Fayum. In vremea aceea, aici se construise un oras numit Sedet. Amenemhat si inginerii lui s-au gandit sa faca in aceasta zona un lac artificial, acumuland apa fluviului. Au abatut cursul Nilului si, printr-un canal, i-au dirijat apele exact spre locul dorit. Acest rezervor s-a dovedit extrem de util pentru vremuri de restriste. A ferit multa vreme de foamete partea de sud a tarii, atunci cand apele Nilului au fost scazute.
Nu departe de acest rezervor, faraonul a inaltat o impunatoare serie de cladiri pe o suprafata de vreo 300 x 300 de metri: temple, locuinte, birouri, depozite, curti etc. Aceasta aglomerare mai exista inca si pe vremea lui Herodot, care afirma ca tot ansamblul cuprindea nu mai putin de trei mii de incaperi si douasprezece curti. El "depasea toate celelalte lucrari facute de om, si trecerile de la o cladire la alta, drumurile care se incrucisau cand treceam din curti in incaperi, din incaperi sub colonade, de aici in alte incaperi, apoi iar in curti, au trezit in mine multa admiratie. Acoperisurile erau peste tot facute din piatra, ca si peretii, si fiecare curte avea o imprejmuire alcatuita din colonade."
Strabon spune ca trecerile formau un hatis in care un strain nu se putea descurca fara ghid, iar dupa Pliniu, "unele sali sunt construite intr-un fel atat de ciudat ca, atunci cand se deschid usile, patrunde inauntru un zgomot ca de tunet." Si: "trebuie sa strabati cea mai mare parte a cladirilor intr-un intuneric total."
Aceste cladiri au fost numite de greci Labirint, denumire ce cuprinde in ea numele regelui Labari (al doilea nume al sau). Din nefericire, in vremea romanilor si a arabilor ele au fost complet distruse, iar azi nu mai exista nimic din aceasta minune a minunilor.
In apropierea Labirintului a fost construita, din caramida si piatra, piramida faraonului. In incaperile si culoarele interioare, toate din piatra, se observa cate precautii au fost luate pentru a feri trupul faraonului (decedat) de eventualii viitori profanatori. Intrarea se afla pe partea de sud, si nu spre nord, cum se obisnuia. Dar, pentru cazul cand locul ei ar fi fost descoperit, culoarele interioare erau in asa fel construite, incat orice hot s-ar fi ratacit: unele se infundau, altele se opreau in tavan sau direct pe sol, iar altele de-a dreptul intr-un perete care continea o usa falsa. Si chiar daca, pana la urma, se putea ajunge la camera mortuara, intrarea era impiedicata aici de un imens bloc de piatra, cantarind aprox. 45 de tone, asezat acolo dupa inhumare.
Cu toate acestea, hotii de odinioara au reusit sa-si croiasca drum si sa-l gaseasca pe rege. Au jefuit atat de bine totul, incat exploratorii moderni n-au mai gasit decat cateva resturi.
Acesta a fost Amenemhat al III-lea! (1850 - 1800 i. Hr.)... Fusese fiul lui Sesostris al III-lea. Oameni importanti, care au infaptuit lucrari marete si care si-au castigat o oarecare faima, dar care zac acum sub negura deasa a uitarii.
Se tot rupe din codru cate o ramurea.

kirk
14.06.2011, 16:04
Ce-nseamna o idee! Ai zice ca nu prea conteaza ce are omul in cap (ce crede), dar conteaza. Si inca mult. O idee poate sa puna in miscare forte uriase. Fie spre bine, fie spre rau, depinde de idee. Egiptenii aveau si ei o...idee. Dar una ciudata, ciudata de tot. Credeau ca faraonul este fiul lui Ra (zeul Soare). De unde or fi scos-o? Ei nu vedeau si ei ca era fiul lui tata-sau si al lui mama-sa? Cum de s-o fi iscat confuzia? Si credeau asta toti, de la mic la mare, de la omul cel mai simplu la cel mai intelept. Ce-o fi fost cu ei? I-o fi lovit cineva cu leuca in cap? Posibil. Dar chiar pe toti? si pe faraon? Cine ar fi indraznit sa-l loveasca pe faraon? si tocmai in cap? Si de aici, au derivat tot felul de credinte. Cum ca el nu moare, ci continua sa vegheze asupra bunului mers al tarii. Ca trebuie sa i se faca o locuinta de veci ca lumea (de fapt nu ca lumea), si in care trebuia sa ia cu el tot felul de obiecte de valoare... Cum ziceam, ideile pun in miscare forte. Asa a fost si in cazul asta. S-au pus in miscare forte uriase. Ganditi-va cata munca s-a depus, cate eforturi s-au irosit in zadar; si asta nu un an-doi, ci secole sau chiar milenii. Mii si mii si sute de mii de oameni au trudit munca de ocnas de-a lungul acestor milenii, incepand din vremea lui Djeser (inainte de Keops) sa sape gauri in stanci, galerii (adevarate labirinturi); sau sa aduca de la distanta blocuri de piatra grele de tone, sa le puna unele peste altele, si nu oricum, ci sa realizeze monumente funerare uriase. Cati intelepti or fi fost chemati sa faca proiectele, sa intocmeasca planuri de operatii, cu procedee si tehnici din cele mai sofisticate? Fiindca l-am mentionat pe Djeser, uite cum s-a facut mormantul lui: s-a indepartat mai intai nisipul de pe o suprafata intinsa din desert. Apoi, in suprafata plana calcaroasa care a fost dezvelita, s-a sapat un put adanc de vreo 25 de metri si larg de vreo 7, cu o scara cioplita in stanca. Acolo jos, s-au construit, tot din piatra, doua incaperi, ai caror pereti s-au acoperit cu placute de ceramica smaltuite, asa cum se acopera peretii unei sali de baie din zilele noastre. Aceste incaperi, impreuna cu scara si pasajul care duceau la ele, au fost acoperite cu zidarie pana la nivelul solului. Iar deasupra, asa cum spunea si christian, s-a ridicat acea faimoasa piramida in trepte. Mai intai un careu inalt de 12 metri, cu latura de 120 pe 120, zidit din blocuri de calcar. Peste acesta, un alt careu de aceeasi forma dar ceva mai mic si apoi altul si altul, in total sase trepte. Tot acest edificiu cu trepte enorme avea aspectul unei piramide cu varful retezat, intreaga inaltime atingand vreo 60 de metri. Cata munca! Si asta ca sa dau numai un exemplu. Ce sa mai zicem de enormele piramide de la Gizeh, de monumentul funerar al lui Snefru (tatal lui Keops) si de toate acele morminte sofisticate din Valea Regilor? Si pentru ce acest consum imens de energie si de material? Pentru un mort. Nu conta ca era un pusti de 19 ani ca Tutankhamon sau ca domnise cateva zeci de ani. Faraonul era divin. De ce divin? doar pentru ca fusese conducator de stat? Pai si astazi sunt conducatori de stat. Este vreunul divin? Va pare Basescu a fi divin? Cate economii s-ar fi realizat daca li s-ar fi facut un mormant simplu si ieftin! Ca al lui Hrusciov, sa zicem.
Judecand dupa bratarile, bijuteriile si alte opere de arta care s-au gasit in morminte, putem intelege ca au fost un popor foarte civilizat, inca din cele mai vechi timpuri. Au fost deci oameni inteligenti. Si totusi credeau o tampenie. Cum? poate fi cineva in acelasi timp si inteligent si tampit? Ma intreb si eu. Si ma mai intreb ce s-ar fi intamplat, la ce grad de prosperitate ar fi ajuns ei daca tot acel potential uman si material s-ar fi dirijat spre alte scopuri, realiste si pline de sens.

kirk
29.07.2011, 23:27
Istoria fiecarui popor este interesanta. Ne-ar placea in primul rand sa stim cat mai multe despre poporul român. Dar nu ne-ar strica sa stim cate putin si din istoria bulgarilor, a ungurilor, a...vietnamezilor. Sa stim macar de unde veneau fiecare. Foarte probabil ca veneau dinspre nord. Dar chiar mai interesant ar fi sa stim ceva despre istoria lumii. Daca consideram lumea intreaga ca un popor, sa stim de unde venea acest popor. Nu prea mai tine sa zicem 'dinspre nord'. Despre aceasta istorie sunt mai multe teorii. Unii spun ca primii oameni proveneau de la Adam si Eva. Altii spun ca proveneau din copaci. Si intr-un caz si in altul se poate spune ca proveneau 'de sus'. Subiectul fiind inca controversat, lasam pentru moment Istoria si ne ocupam de istorioare.
Cine erau grecii? Sa-i luam putin la intrebari pe greci. La inceput au fost...aheii (nu ateii). Acestia au venit in Peninsula pe la anul 2000 (sau 2200) i.Cr. Cred ca e de la sine inteles de unde veneau - dinspre nord. Le-a trebuit putin timp sa se acomodeze, sa se imprieteneasca cu populatia locala. Cand au inceput sa se simta mai siguri pe ei, au venit cu ideea sa cladeasca o civilizatie care sa ramana de pomina. Si au cladit-o. O civilizatie pe care o pomenim inca si noi azi. S-a numit civilizatia miceniana (de la orasul Micene din Peloponez). Pe la anul 1200, aceasta s-a prabusit brusc. Nu insist asupra cauzelor, in primul rand pentru ca nu le stiu nici eu. Urmatorii patru sute de ani au fost o epoca asa-numita obscura, pentru ca se stiu prea putine despre ea. Se pare ca a fost in intregime analfabeta si inapoiata din multe puncte de vedere. Insa nu a fost lipsita de o viata culturala, poemele homerice constituind un exemplu. Urmeaza epoca Arhaica - de la 800 (sau 750) pana la 500, in cifre rotunde, adica din momentul in care geografia politica a Greciei a devenit suficient de stabila, pana in epoca deschisa de razboaiele cu persii. Am ajuns la epoca Clasica - secolul V si IV, perioada oraselor-state independente. Aceasta a fost perioada celor mai mari realizari culturale din intreaga istorie a Greciei. Epoca Elenistica - de la Alexandru cel Mare pana la cucerirea romana in estul Mediteranei, a fost epoca in care civilizatia greaca s-a raspandit catre est in centre noi cum ar fi Alexandria si Antiohia, de unde o aristocratie greco-macedoneana guverna teritorii intinse ale Orientului apropiat (Siria, Egiptul...) sub conducerea unor monarhi cu puteri depline. Si, in fine, epoca Romana - conventional datata de la infrangerea armatelor lui Antoniu si ale Cleopatrei de catre Augustus, in batalia de la Actium din anul 31 i.e.n. (cu toate ca multe comunitati grecesti trecusera sub stapanire romana, treptat, inca din secolul al III-lea i.e.n).
Prin urmare si asadeci, vorba fuse despre greci.
Ce usor se baga o istorie milenara intr-un buzunar!

christianT
30.07.2011, 20:51
Ma distrezi kirk. Printre informatiile utile si interesante despre ahei pe care le scrii, introduci printre randuri personajele alea mitice intalnite in povestile alea ridicole din Geneza. E un topic de istorie kirk, deci fii consecvent in postari. Adam si Eva au locul lor la topicul despre Biblie... sau ma rog, intr-un topic care trateaza istoria religiilor eventual.

Merita amintita si civilizatia minoica din Insula Creta, pe care unii o vad ca fiind legendara Atlantida amintita de Platon in faimoasele dialoguri Critias. Nu stim mai nimic despre aceasta minunata civilizatie ce a dainuit in Creta. Nu le stim nici numele, adica cum se numeau ei cu adevarat, denumirea minoica, o conventie doar, este denumirea data de istorici dupa faimosul rege legendar Minos.

Aveti mai jos un articol in romaneste despre aceasta minunata civilizatie, foarte avansata pentru acele timpuri, si care a disparut enigmatic, fara sa se cunoasca cauzele.

http://www.fotomat.ro/r_knossos.html

kirk
06.08.2011, 19:34
Multe din legendele grecilor (deci nu toate, multe) aveau baze reale. Se pornea de la un eveniment adevarat (cum ar fi razboiul cu Troia) pe care naratorii il "umflau" cu tot felul de floricele legendare. Faceau din tantar armasar, cum s-ar zice. Dar asta nu e de mirare; stim ca grecii antici aveau o predilectie pentru a imbina realitatea cu mitul. Poate le placeau lor povestile. De fapt, povestile ne plac si noua astazi. Cui nu-i place Harap-Alb?
Sapaturile arheologice au dat la iveala ruinele palatului lui Minos. Deci, e foarte posibil ca acest rege sa fi existat in realitate, sa fi avut niste calitati remarcabile si sub guvernarea lui sa se fi cladit faimoasa civilizatie. Sigur, nu putem crede povestile care s-au tesut in jurul persoanei lui. Nu putem crede ca a fost fiul lui Zeus si al Europei, de exemplu, si toate celelalte minuni care se mai spun. Dar povestea de frumoasa e frumoasa, de ce sa nu recunoastem, poate chiar mai frumoasa decat Harap-Alb.
Se spune ca (pentru cei care nu stiu povestea sau care nu au putut deschide linkul pus de christian; eu unul nu am putut sa-l deschid) la un concurs sportiv, care s-a tinut la Atena, a participat si un fiu al lui Minos (din insula Creta). Acesta a iesit castigator, iar atenienii invidiosi l-au ucis. Minos si-a umflat muschii si a pornit cu armata sa se razbune. Cetatea zeitei intelepciunii a rezistat o vreme, dar nu prea mult. Invadatorii s-au dovedit mai puternici si si-au impus conditiile: anual, mai multi tineri trebuia sa fie dati prada Minotaurului (care era inchis in labirintul din Creta). Teseu, fiul regelui atenian se ofera voluntar sa mearga si el. Erau doua probleme: una sa poti ucide acel monstru si a doua sa poti iesi afara din labirint. In fine, viteazul print ucide Minotaurul si apoi, cu ajutorul firului Ariadnei (o fiica a lui Minos) reuseste sa iasa afara.
Un sambure de adevar pare sa fie si aici. In ruinele palatului, s-a gasit in multe locuri Labrys-ul (simbolul civilizatiei lor - securea cu doua taisuri) avand figurat pe el un cap de taur. Pe vremea aceea, poporul era pasionat de acrobatiile executate pe spatele taurilor. Tinerii din Atena - tributul anual ce trebuia platit lui Minos - erau probabil destinati sa participe la astfel de jocuri ce se desfasurau la palat. Si atunci, legenda Minotaurului ar putea avea originile in acest obicei.

kirk
10.08.2011, 22:05
"Miracolul grec" nu poate fi inca nici astazi explicat pe deplin. Cum de a fost posibil ca un popor in antichitate sa obtina atatea realizari insemnate, intr-un ritm atat de rapid si care sa lase o amprenta de o asa lunga durata?! Noi gandim inca si astazi dupa concepte inventate atunci si construim cu mijloace descoperite de ei. Secolul al V-lea, in mod deosebit (nu mai scriu i.Cr. sau i.e.n., pentru ca se intelege), a produs parca o explozie de personalitati. L-am putea numi mai intai pe Pericle, marele om de stat, care, datorita calitatilor ce le-a avut, a fost reales ca strateg al cetatii (Atena) de cinsprezece ori consecutiv (443 - 429), continuitate unica in istoria Atenei. Acest om putea fi pe drept cuvant numit 'cel mai iubit fiu al poporului'. Si, coincidenta sau nu, in acelasi timp cu Pericle au trait o multime de creatori de geniu, ca dramaturgii Sofocle, Euripide, Eschil si Aristofan, istoricul Herodot, filosofii Zenon si Anaxagoras, iar mai tarziu Socrate, sculptorii Phidias si Myron, pictorii Asion si Polignot, arhitectii Hippodamos (din Milet) si Callicrate... toti acestia ducand la apogeu cultura si arta ateniana. In timpul lor s-a dezvoltat o adevarata 'epoca de aur', nu ca a noastra, cea de trista amintire. Era vorba de 'aur' curat, nu imitatie. Oamenii atunci 'au trait bine' cu adevarat, nu ca românii nostri din sec. al XXI-lea. Si, interesant ca aceste progrese au fost realizate in conditii ...nu de pace. Dimpotriva, in perioada la care ma refer au fost razboaie aproape in fiecare an ( cu Corintul, cu Sparta, cu Egina, cu Persia...iar din 431 lungul razboi peloponeziac).
Cat despre Socrate, ar fi multe de spus (poate ar trebui deschis un topic "putina filosofie"). El a fost dascalul lui Platon, care, la randul lui, a fost dascalul lui Aristotel. Deci a fost un fel de cap de serie. Socrate este deseori numit 'parintele filosofiei occidentale'. Personalitatea lui a fost atat de covarsitoare, incat toti filosofii dinaintea lui au fost numiti, in mod colectiv, filosofii presocratici.
Cat de plina de semnificatii este istoria acestui popor!

kirk
25.11.2014, 20:18
Inca un topic pe care se asterne uitarea. Oare de ce? Doar si istoria are ceva fascinant in ea. E ca o oglinda in care privim trecutul. Este de inteles sa ne intereseze in primul rand prezentul si evenimentele recente, dar toate astea impreuna cu trecutul formeaza un tot unitar, care ne defineste pe noi ca oameni.
Haideti sa dam un nou impuls topicului, sa mai spicuim fragmente de istorie si sa mai comentam. Ce ziceti?

toni41
26.11.2014, 05:37
...Haideti sa dam un nou impuls topicului, sa mai spicuim fragmente de istorie si sa mai comentam. Ce ziceti?

Am revazut de curând filmu' cela cu Jim Carrey:"Yes Man". E o poveste cu tâlc, o istorioara contemporana, un pic romantzata, dar se poate învatza o gramada din el. Se pot gasi si contraargumente desigur ca la ori ce interpretare a (istoriei) lumii. Regret oarecum ca am fost slab la istorie in scoala, desi ceea ce ne-au povestit manualele era in mare masura politizat. Cred ca istoria se vede mereu si printr-o prisma culturala în care limba nationala are o influenta de necontestat.

Imi place stilul tau, Kirk si zic "Da!" Continua! Sunt foarte curios sa aflu lucruri pe care nu le stiam si sa citesc ce si cum pe la anul 0... Si desigur ca biblia contine multa istorie si filozofie:)

kirk
26.11.2014, 18:49
Multumesc, toni. Sa stii ca nici mie nu mi-a placut istoria in scoala. I-am prins gustul pe parcurs, mult mai tarziu, in special de cand internetul ne da cu mana larga informatii. Cand intru pe net, realizez cate goluri am in materie de istorie. Ma uitam recent la imperiul roman, vrand sa vad cum, mai exact, s-a intamplat de s-au format doua: unul de apus si unul de rasarit. Si apoi, cum a cazut unul, si cum a cazut celalalt (si cand); care au fost, in timp, relatiile dintre cele doua. Lucrurile sunt atat de complexe si incurcate, ca iti trebuie nu ore, ci zile ca sa intelegi ce si cum. M-am dus pe la Odoacer, pe la Theodoric, apoi apare Iustinian, din est, ma rog, si tot asa pana vine Carol cel Mare, apoi Oto I... Ce facea biserica in tot acest timp? Se legana ea pe un balansoar, intre est si vest, erau cele doua unite? care avea autoritatea (asta pana la 1054)? Si, iti dai seama, in timp ce citesti un subiect, e musai sa intrerupi si sa lamuresi un altul, ca altfel nu se leaga. Cand am ajuns la Iustinian, de exemplu, am dat click pe el si m-am dus sa ma informez despre el (si despre nevasta-sa). Complicat! Dar merita, ca este interesant.

toni41
27.11.2014, 08:29
.... internetul .....

Ah internetul, oare ce înseamna Internetul? E asa complex încât cred ca foarte putini, mai au o perspectiva clara asupra lui...poate ca nimeni. Cred ca istoria* e la un punct crucial...de fapt omenirea. Ce parere ai?


e musai sa intrerupi si sa lamuresi un altul, ca altfel nu se leaga. Cand am ajuns la Iustinian, de exemplu, am dat click pe el si m-am dus sa ma informez despre el (si despre nevasta-sa). Complicat! Dar merita, ca este interesant
Ti-era un pic ....sete de cunoastere?;-)
Cunosc si eu senzatia. :x

*incerc sa nu fiu oftopic;)

kirk
27.11.2014, 16:37
Cred ca istoria* e la un punct crucial...de fapt omenirea. Ce parere ai?


Am si eu aceasta banuiala, toni.
Ziceam mai sus ca "...ne defineste pe noi ca oameni". Pai nu? Sa ne gandim cum e in cazul unui individ oarecare. Daca vrem sa stim ceva, cat de cat, despre el, nu ne rezumam la faptele sau comportamentul lui din present; cu alte cuvinte, la cum se prezinta el la prima vedere. Vrem sa stim ceva si despre trecutul lui. Poate are cazier, sau poate a fost colaborator al unei structuri de trista amintire, sau cine stie ce-a mai facut. In mod similar, daca discutam despre noi ca specie, nu ne rezumam la ceea ce stim sau vedem in prezent. Trebuie sa stim cate ceva si despre perioadele anterioare. Ce am facut, pe unde am fost, cu ce ne-am ocupat, cu cine ne-am batut... Si trebuie sa-i vedem pe toti, fie ei greci, asirieni, romani, arabi, turci, ostrogoti sau cati or mai fi. Pentru ca toti fac parte din marea noastra familie. Nu vorbim aici despre istoria tigrilor sau a leilor, ci despre istoria noastra. Daca ne tragem dintr-un stramos comun (chiar admitand ca e acelasi cu cel al maimutei), e clar ca suntem toti rude, o mare familie. Deci, cand vorbim de atrocitatile pe care le-au comis asirienii, trebuie sa admitem ca le-au facut ... ai nostri. /:)

toni41
27.11.2014, 17:03
Fara google nu imi amintesc exact ce au facut asirienii...turnul babel?

"Ai nostrii" au facut si fapte bune si fapte miselesti. Cred ca schimbari radicale nu se intrevad, cel putin atata vreme cat exista intuneric si lumina.

Olga
27.11.2014, 17:27
Fara google nu imi amintesc exact ce au facut asirienii...turnul babel?

Se poate??? Inca nu ti-ai cumparat/comandat cartile la subiect ... una din ele "Istoria Razboaielor" unde incepe cu prima piatra aruncat pe altul cu intentia de a-l omori si cuprinde si Desert Storm.

kirk
27.11.2014, 19:55
Nu, toni, nu e vorba de turnul ala. E vorba ca erau ei cruzi, din cale afara de cruzi. Un fragment din istoria cruzimilor lor este descris in postarea #15 (pag. 2).
Revenind la firul ala cu rudeniile, daca a existat un stramos comun al nostru si al maimutelor, inseamna ca suntem frati si cu maimutele; sau, ma rog, rude. Dar stramosul ala comun a avut, desigur, si el un stramos, care la randul lui a avut alt stramos...Asadar, suntem frati cu toate animalele. Si nu numai cu animalele, ci si cu pasarile, si cu serpii, cu gandacii. Ba chiar si cu pomii, cu iarba, cu maracinii. Fortand putin imaginatia, am putea spune, fara sa gresim prea mult: fratii nostri gandaci; sau sora noastra iarba. Eh, dar ne ducem prea departe. Sa ramanem in sfera specie umane, sa vedem daca reusim sa o definim.

Olga
27.11.2014, 21:24
Asadar, suntem frati cu toate animalele ... cu pasarile, cu serpii, cu gandaci ... cu pomii, cu iarba, cu maracinii.

Citind textul, mi-am adus aminte de o vorba auzit recent. Doi vorbeau despre crearea universului, planetelor, stelelor, etc., de catre God/Dumnezeu, dar unu era pe ganduri si nedumerit despre ... oare cine a creat God??? si cu ce scop???

Raven
28.11.2014, 05:47
E vorba ca erau ei cruzi, din cale afara de cruzi.
Altii, mult mai recent au fost si mai cruzi. "Nobilimea" occidentala in Evul Mediu, v. sirul interminabil de metode. Si, mult mai recent, comunistii de ieri si de azi: GULAG-ul si universul concentrationar din tarile lagarului socialist (reeducarea, canalele, foametea planificata din Ucraina), revolutia culturala maoista, Kmerii Rosii in Cambodia, dinastia Kim in Coreea de N etc. etc.



Revenind la firul ala cu rudeniile, daca a existat un stramos comun al nostru si al maimutelor, inseamna ca suntem frati si cu maimutele; sau, ma rog, rude. Dar stramosul ala comun a avut, desigur, si el un stramos, care la randul lui a avut alt stramos...Asadar, suntem frati cu toate animalele. Si nu numai cu animalele, ci si cu pasarile, si cu serpii, cu gandacii. Ba chiar si cu pomii, cu iarba, cu maracinii. Fortand putin imaginatia, am putea spune, fara sa gresim prea mult: fratii nostri gandaci; sau sora noastra iarba.
Din ce punct de vedere este fratia asta? 5% diferenta in ADN face diferenta (biologica) dintre caine si om.

De fapt ce inseamna a fi "frate"? A avea acelasi ADN? Sau a avea acelasi ADN cultural?

Suntem infratiti cu un singur element: praful de pe jos.
Este piatra de temelie a structurii noastre biologice (alaturi de apa care si ea are praf in ea). Si in acelasi timp este originea si destinatia intregii noastre culturi ca si a universului nostru celular. Scrie si in Biblie. Si in Koran. Si in Vede. Scrie peste tot.



Doi vorbeau despre crearea universului, planetelor, stelelor, etc., de catre God/Dumnezeu, dar unu era pe ganduri si nedumerit despre ... oare cine a creat God??? si cu ce scop???
Dumnezeu a fost creat la fel ca Nimicul.

Adica deloc.

Cine intelege ce e Nimicul intelege si asta.

Cel mai important numar din intreaga stiinta a omenirii este zero.

Ca sa stam on topic poate ca ar trebui sa vorbim un pic despre istoria lui zero. In definitiv totul (fara exceptie) se raporteaza la zero si nimic nu poate fi inteles in afara acestei raportari.

kirk
28.11.2014, 12:53
Actiunea se petrece in lumea antica; mai exact, in Roma secolului 1, pe vremea imparatului Caligula. O paranteza: Caligula a fost un imparat foarte tanar. El a domnit intre anii 37 si 41. Cand a murit, in anul 41 (asasinat, in urma unei conspiratii), avea 29 de ani. A fost un imparat crud, extravagant si risipitor. Inchid paranteza. Eroul istorioarei pe care o spun aici este un anume Julius Canus, un filosof distins, cu inalte calitati morale si foarte iubit de contemporanii sai. Canus este chemat la imparat. Are loc o discutie intre cei doi. In momentul in care se pregatea sa plece, Caligula ii spune: "Nu te mangaia cu o nadejde nesabuita; am dat deja porunca sa fii omorat". Ce credeti ca a raspuns filosoful? "Iti multumesc, preabunule imparat". Nu se stie prea bine ce a vrut sa spuna cu aceste cuvinte. Poate a vrut sa-l jigneasca pe imparat si sa dovedeasca ce cruzime stapanea acea epoca, de vreme ce moartea parea o binefacere. Sau l-a mustrat pentru nebunia lui, pentru ca zilnic ii aduceau multumiri parintii copiilor ucisi si cei deposedati de avere. Sau poate primea bucuros moartea ca pe o eliberare. Oricum, raspunsul a fost demn de un suflet mare. Ce a facut eroul nostru in cele zece zile pana la executie, ce a rostit, cat de impacat s-a aratat, depaseste puterea de intelegere. Condamnatul juca "dame". Iar cand a aparut centurionul tarand dupa el pe ceilalti condamnati si l-a chemat sa I se alature, Canus si-a numarat castigul si a zis catre partenerul de joc: "Ai grija, dupa moartea mea sa nu minti ca ai castigat tu". Apoi catre centurion: "Esti martor ca l-am intercut cu un punct". Il distra pe el table de joc? Nu, el isi batea joc. Prietenii lui erau indurerati ca pierd un astfel de om. "De ce atata jale? Voi va intrebati daca sufletul e nemuritor; iata, eu voi afla". El n-a incetat sa caute adevarul in propriul sau sfarsit si raspunsul din insasi moartea sa. Il insotea prietenul sau cel mai bun, pe cand se apropia de movila "sfanta" unde se aduceau ofrande divinului Caesar. Prietenul l-a intrebat: "La ce cugeti, Canus? In ce stare se afla spiritual tau?" La care Canus raspunde: "Mi-am propus sa observ in acea clipa foarte scurta daca-mi voi simti sufletul cum se indeparteaza de mine"A promis apoi ca, daca va descoperi ceva, va reveni sa-I caute pe prieteni spre a le arata care e soarta sufletului.
Asta da filosof! Sper sa nu va fi plictisit cu povestea asta cam lunga.
@ Olga, eu ajunsesem pana la maracini. Tu ai mers chiar putin mai departe. Si unul si altul am iesit din granitele istoriei antice.
@ Raven, si pe mine ma fascineaza istoria lui zero. Ma fascineaza si istoria lui pi. Dar deja aici am scris prea mult.

toni41
28.11.2014, 16:56
Se poate??? Inca nu ti-ai cumparat/comandat cartile la subiect ... una din ele "Istoria Razboaielor" unde incepe cu prima piatra aruncat pe altul cu intentia de a-l omori si cuprinde si Desert Storm. Olgutzo, cine a scris cărțile cu pricina de bătaie?
Tocmai voiam să observ că ieșim din topic, dar dacă vorbim despre...zero, nu, nu sunt nimicuri, trebuie neapărat sa legăm istoria de tot...
...de timp, filozofie, religii și matematică și neapărat trebuie să lămurim cum e cu maimuțele!
Am amintit de Turnul Babel pentru ca si pe aici, deși vorbim aceeași limba nu-l prea pricepem pe celălalt mai exact nu-l ascultăm. ..
Zero și numerele iraționale sunt fascinante....Pi.....Live of Pi , fascinant...

Isforia omenirii ne arata ca omul nu e o ființă rationala. Dar sunt toți lipsiți de rațiune, sau doar cei care au un strămoș comun cu maimuța?

s_wind
28.11.2014, 17:11
Se simte pana aici glucoza din creierii lui Cioran, Raven. Si nu numai. Parc-am vorbi despre bani- niste simple foite si nu despre oameni/Viata aici ....S(p)uma tuturor cunostintelor despre TOT e musai sa fie egala cu 0, insa presupun ca din motive de echilibru primordial si final totodata si nu din cauza ca suntem fiii Nimicului, cei cu gene rele, care-si masturbeaza ideile in scopul gasirii oului filosofal, asasinand din concepte/cuvinte tot ce da un dram de sens si continuum acestei realitati prin prisma careia privim (distorsionat) insasi Creatia. O spune Koranul, o spun Vedele ... ok, insa cu ce NU TI S-A SPUS cum ramane ??
La naiba, si eu care voiam sa-nvat inca vreo 2-3 limbi, acolo, pt a intelege mai bine instructiunile de folosire a storcatorului... zici ca nu merita ?!

kirk
28.11.2014, 21:26
Am amintit de Turnul Babel pentru ca si pe aici, deși vorbim aceeași limba nu-l prea pricepem pe celălalt mai exact nu-l ascultăm. ..

Uneori am si eu impresia asta, ca se creaza un fel de babilonie. E bine totusi ca in general ne intelegem. Imi place cand oamenii comunica simplu, fara a incerca sa impodobeasca textul cu elemente de stil. Si tu esti unul din cei ce se fac usor si bine intelesi. Nu pentru ca n-ai putea sa incarci textul, sunt sigur ca daca ai vrea ai putea, dar ce rost ar avea? Doar nu suntem la un concurs de jurnalistica aici. Discutam si noi asa cum discuta doi prieteni la un pahar de vorba. Ce zici de personajul din istorioara postata de mine mai sus? Nu e poveste, ci intamplare adevarata (atat cat ii putem crede pe istorici). Mie mi-a placut starea lui de spirit si gradul de intelepciune la care ajunsese. Sa fii atat de senin in fata mortii!
"Live of Pi" - sunt sigur ca ai vrut sa zici Life of Pi. E o istorie interesanta. Chiar nu demult am citit ceva despre asta. Cat de mult i-a fascinat pe matematicieni problema cuadraturii cercului! Si asta de-a lungul a multor secole sau chiar milenii (incepand cu egiptenii si babilonienii). Pana la urma, abia spre sfarsitul sec. 19 s-a demonstrat ca numarul Pi este transcendent si ca problema cuadraturii este imposibila. Si numerele irationale sunt fascinante, cum ai spus si tu. Cred ca stii diferenta intre numar irational si numar transcendent. Nu intram in detalii, pentru ca suntem pe un topic de istorie aici; si nu orice istorie, ci una antica.

Raven
29.11.2014, 04:31
O spune Koranul, o spun Vedele ... ok, insa cu ce NU TI S-A SPUS cum ramane ??
La naiba, si eu care voiam sa-nvat inca vreo 2-3 limbi, acolo, pt a intelege mai bine instructiunile de folosire a storcatorului... zici ca nu merita ?!
Pui intrebarea gresit. Omului i s-a spus tot de la nastere. Acuma ca el a uitat si se straduie sa-si aminteasca (invatand) toata viata, asta e altceva...

Instructiunile storcatorului o sa-ti foloseasca sa fii eficient la spalat rufe si deci la "integrarea in societate". Atat. De plecat din lume o sa pleci fara sa iei nimic cu tine la fel cum ai venit la nastere. NIMIC, adica in limbaj matematic "zero". Nimicul da sens lumii prin aceea ca e unica baza la care se poate raporta/ cu care se poate compara orice inclusiv istoria.



Cred ca stii diferenta intre numar irational si numar transcendent.
Toate numerele transcendente sunt irationale. Nu toate numerele irationale sunt transcendente.
Ex.:
√2 e nr. irational, dar nu transcendent.
π e nr. transcendent.

Criteriul complet de clasificare: Transcendental Number (https://www.princeton.edu/~achaney/tmve/wiki100k/docs/Transcendental_number.html)

toni41
29.11.2014, 05:54
.... Ce zici de personajul din istorioara postata de mine mai sus? Nu e poveste, ci intamplare adevarata (atat cat ii putem crede pe istorici). Mie mi-a placut starea lui de spirit si gradul de intelepciune la care ajunsese. Sa fii atat de senin in fata mortii!
"Live of Pi" - sunt sigur ca ai vrut sa zici Life of Pi. E o istorie interesanta....

Personajul e impresionant si totodata atât de firesc, un om plin de spirit, as zice, un om care nu se teme de...nimic! Da, frica de... acel nimic imi pare impulsul interior de care sunt mânati cei mai multi dintre noi. Zicea un alt om de spirit "Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei!"

Life of Pi, este vorba de filmul asta (https://www.youtube.com/watch?v=j9Hjrs6WQ8M) Nu m-a lasat sa dorm, toata noaptea mi-au urlat gândurile, asociatiile, temerile prin minte. Doar un film care-ti trece prin fata ochilor, ca viata.



... Nimicul da sens lumii... Nimicul da sens lumii, universului in care traiesti tu, Raven... De altfel nu cred ca tu nu simti nimic. Poate nu reusesc sa pricep ceea ce spui, e prea abstract. Intezeleg doar ca o ideologie distrugatoare te misca, te framanta si nu-ti pace. Cum se manifesta comunismul (etern) in istoria antica?!

kirk
30.11.2014, 16:19
S-a scris pe aici despre greci, despre romani si despre multi altii, care au lasat o amprenta semnificativa de-a lungul timpului pe harta lumii. Sa zicem acum ceva si despre evrei, ca doar si ei au o istorie milenara. Poporul evreu este un popor deosebit. Sigur, orice popor are ceva deosebit in felul lui, dar daca privim istoria in ansamblul ei, nu se poate sa nu remarcam locul pe care l-a ocupat, si continua sa-l ocupe, acest popor intre natiunile lumii. Cand eram copil, auzeam deseori in casa pe cei mari intreband: "Nu cumva o fi evreu?" - cu referire in special la cate un politician. Mai apoi, am auzit si in alte case intrebarea asta. Nu-mi dadeam seama de ce se intreabau ei asta. Am intalnit mai tarziu termenul "antisemit". De ce antisemit? De ce nu antienglez sau antichinez, ma intrebam si eu. Am citit prin liceu niste carti de istorie in care "problema evreiasca" aparea in diferite tari. Chiar si la noi in tara, in perioada interbelica, aceasta "problema" a ocupat intr-o vreme prim-planul politicii romanesti. Se ridicau voci, precum A.C. Cuza, care spuneau "ori ii scoatem pe evrei din tara, ori sucombam". In fine, stim ce s-a intamplat si in timpul razboiului mondial. Dar istoria lor o putem privi din mai multe unghiuri. Cei mai mari bancheri si finantatori ai lumii sunt evrei. Cei mai multi laureati Nobel, la fel. Dar poate ca nimic nu atrage atentia mai mult asupra lor in timpurile modern decat formarea la mijlocul secolului trecut a unui stat evreiesc. Unde s-a mai auzit despre un popor care timp de doua mii de ani sa fi pribegit prin lume si acum sa se regrupeze si sa-si intemeieze din nou statul? Si sa-l intemeieze exact pe acelasi loc pe care a fost? Dar, fiindca suntem pe acest topic, poate ar trebui sa ne intoarcem mult in urma si sa vedem ce putem sti despre originile si istoria veche a acestui popor. Va invit sa spuneti cateva pareri.

kirk
06.12.2014, 15:53
Cred ca nu v-a placut ca am adus vorba despre evrei. V-ati gandit probabil ca vreau sa intru in religie. Nu, nu vreau, cel putin nu aici. Stiu si eu sa deosebesc lucrurile: istoria la istorie si religia la religie. Am vrut deci sa ne referim strict istoric despre acest popor, care are si el, ca multe altele, o istorie milenara. Ce s-a intamplat in sec I de au ajuns ei sa fie risipiti prin lume? In ce masura cartea Cetatea blestemata, a lui Carling, respecta adevarul istoric si...chestiuni din astea. Dar, nu-i nimic, nicio problema, putem discuta despre turci sau despre oricare altii.

toni41
06.12.2014, 18:17
...ce putem sti despre originile si istoria veche a acestui popor. Va invit sa spuneti cateva pareri.

Evreii au ceva...Nu stiu exact ce, poate este religia ceea ce ii face sa se deosebeasca de alte popoare...Daca altora poti sa le cercetezi istoria si fara sa iei sub lupa credintele, la evrei este foarte greu.
In alta ordine de idei Istoria o scriu invingatorii. Ceea ce scriu ei reprezinta ulterior "adevarul istoric" iar descoperirile ulterioare sunt jnterpretate prin prisma acestui "adevar". Marturiile care nu confirma acel "adevar" sunt ignorate. Noi nu putem ignora insa faptul ca invjngatorii scriu istoria. Adica puterea are adevarul in slujba ei. Concluziile poate sa le traga fiecare....

kIrk, ce-a fost in sec. I ?

kirk
08.12.2014, 14:01
kIrk, ce-a fost in sec. I ?
Ce sa fi fost? N-a fost nimic. A trecut si pe acolo Acceleratul! Ei, a fost secolul care a marcat o cotitura serioasa in istoria evreilor. Mai exact, anul 70, cand a fost daramat Ierusalimul si Templul, cel mai mare dezastru pentru ei, cum n-a mai fost si, sa speram, nu va mai fi vreodata. Ce s-a intamplat este pe larg descris de Josefus in War of the Jews. Dar eu ti-as recomanda si cartea Cetatea blestemata, care respecta destul de mult adevarul istoric. Si, fiind roman, pe deasupra si bine scris, o sa-l gasesti captivant. Cu un an inainte, deci 69 AD, in Imperiul Roman au fost mari tulburari. A fost asa-zis anul celor patru imparati. Acestia au domnit pe rand, unul din ei doar trei luni, in timp ce al patrulea, Vespasian, a ramas la putere pentru urmatorii zece ani. Numai in timpul asediului au murit peste un million de evrei, pe urma multi au fost luati ca sclavi si multi risipiti. Totusi, numai dupa aprox. cincizeci de ani a devenit clar ca nu mai era nicio speranta pentru existenta unui stat evreiesc. Ostile romane care au reusit "performanta" in acel an 70 au fost conduse de generalul Titus, fiul lui Vespasian. La data ostilitatilor, evreii aveau deja o istorie milenara (vreo mie cinci sute de ani). Statul fusese, cu secole in urma, divizat in regatul din sud (cu Ierusalimul) al celor doua semintii si cel din nord al celorlalte zece semintii. Ar fi interesant de urmarit traseul migratiei care a urmat dupa sec. 1 si 2, care unde s-au dus, prin ce probleme au trecut, ce relatii au avut cu cei cu care s-au amestecat, ce asezari au intemeiat si multe altele. Dar, cum ziceam undeva mai sus, scriem si noi doar crampeie de istorie. In rest, are grija Google sa ne satisfaca curiozitatea.

kirk
16.04.2015, 21:30
Cu totii impartim aceeasi soarta, in sensul ca la capatul drumului fiecaruia dintre noi se afla moartea, dusmanul nostru comun, care nu poate fi nicicum ocolit. Ne aflam impreuna pe o barca, iar barca se scufunda. Faptul acesta ar trebui sa determine in noi un anumit mod de a percepe relatiile interumane. Ce vom face? Ne vom lua la bataie pe aceasta 'barca'? Ne vom musca intre noi? Nu, nu ar avea niciun sens. Normal ar fi sa ne tratam cu bunatate, sa ne ajutam; sa manifestam reciproc compasiune. Dar asa se intampla oare? In mod paradoxal, istoria arata ca omul a fost lup pentru om in toate timpurile. Cruzimea pe care a aratat-o el fata de semenul sau, de-a lungul istoriei, depaseste puterea de intelegere.
Fiindca suntem pe acest topic, o sa surprind cateva momente din istorie si apoi sa incercam sa comentam fenomenul ca atare.
Am dat ca exemplu de cruzime, in lumea antica, pe asirieni. Dar nu numai ei au fost asa, ci toti din acele timpuri. Cruzimea era prezenta peste tot locul, inclusiv in lumea asa-zis civilizata. Sa ne gandim numai cum se distrau romanii la luptele de gladiatori. Cat sadism trebuie sa fi fost acolo? Si cine erau cei insetati de sange si spectacol? Oameni fara capatai? Nu, ci aristocrati. Erau acolo senatori, consuli si chiar imparatul. Nici educatia si nici cultura literara nu reusea sa ii imblanzeasca. Au fost cruzi atat pe timp de razboi, cat si pe timp de pace. Sa ne mai gandim la atrocitatile comise de Marius si Sulla (pe timp de pace), la miseliile lui Catilina sau la cruzimea aproape perversa a lui Caligula.
Dincoace, la greci, sa il observam pe Alexandru, marele conducator. Acesta fusese elev iesit din mainile lui Aristotel. Daca nici el nu avea educatie si cultura, atunci cine? Si ce a iesit din el? O fiara salbatica, care a sfasiat pamantul , din Macedonia pana la Indus, lasand in urma lui cadavre. A fost Alexandru diferit in timp de pace? La un ospat, l-a strapuns cu sulita pe Clitus (sau Cleitus), cel mai bun prieten al lui si tovaras din copilarie. Si pentru ce l-a ucis? Pentru ca nu l-a lingusit indeajuns; si pentru ca nu a fost de acord sa isi schimbe statutul din macedonean liber in sclav persan. Alexandru l-a aruncat in temnita si l-a lasat sa moara acolo pe istoricul Callisthenes, omul care il insotea in campanii si ii consemna istoria pe viu. Pe Lysimachus, unul dintre cei mai buni generali ai sai si de asemenea prieten, l-a chinuit inchizandu-l pentru multe zile intr-o cusca metalica. Si ce a facut Lysimachus mai tarziu, cand a ajuns el insusi rege? L-a chinuit si el pe Telesphorus, prietenul lui. L-a mutilat, taindu-i urechile si nasul si l-a bagat intr-o cusca, asemenea celei in care el insusi fusese, joasa, ca sa nu poata sta in picioare. L-a lasat acolo fara haine, fara mancare, sa se tarasca in patru labe prin propriul gunoi, in dispretul tuturor.
Dar, dupa cum stim, cruzimea nu a ramas pironita in paginile istoriei antice. Ea l-a insotit pe om si a strabatut veacurile impreuna cu el. Ne cutremuram numai cand rostim nume precum hunii, avarii sau vandalii; tatarii, ostrogotii sau maghiarii. Si ce sa zicem de Cruciade sau de arderile pe rug? Ajungand in secolul XX, dam de alte atrocitati, precum cele petrecute in lagare sau in beciurile Securitatii.
Suntem noi cei de astazi diferiti? Ne spun ceva decapitarile de la Ar-Raqqah referitor la cruzimea din zilele noastre? Dar grupurile de teroristi care au impanzit lumea si care ameninta insasi civilizatia? Ne mai putem oare increde in echilibrul, din ce in ce mai fragil, al relatiilor dintre marile puteri?
Ce se intampla cu ratiunea? Unde s-a ascuns intelepciunea? Au uitat oamenii ca ne aflam cu totii pe o barca? Putem noi ca indivizi sa facem ceva? Sa schimbam lumea si sa o aducem pe un fagas mai bun?

aramis_13
16.04.2015, 21:33
da' de lumea ”civilizată” care amenință însăși existența omenirii ce se poate spune?

s_wind
19.04.2015, 08:15
Cu totii impartim aceeasi soarta, in sensul ca la capatul drumului fiecaruia dintre noi se afla moartea, dusmanul nostru comun, care nu poate fi nicicum ocolit.
Pt un observator aflat intr-un corp fizic, fie el credincios, ateu ori imbinand "maretiile" stiintei cu ale religiei, amprenta subconstientului genetic il va indrepta mereu spre acelasi final: moartea, ca si sfarsit al (aproape) tuturor lucrurilor, odata ce simturile corpului au asfintit. Nimic mai "REAL", aparte experienta in sine. In quantum insa va exista mereu oscilatia intre "real" si "non fiinta", iar viata, in toata potentialitatea ei, va fi egala cu moartea ...Sigur, mentalul rational poate fi pus nitel in deruta in fata unor asemenea contradictii din lumea noastra "reala" (propun sa fie complet redefinit conceptul!), dar ele, contradictiile, coexista bine-merci intr-o alta realitatea, un picut mai "inalta" unde poate fi noapte si zi totodata....