PDA

Arată versiune întreagă : Proză scurtă



lumina
31.08.2010, 06:07
"Lumea Magica de la capatul drumului", Janku Moravia, Legatura cu arhaicitatea, un pas inainte spre autodeterminarea personala, legatura cu timpul primordial al tuturor inceputurilor, :

http://www.opiniateleormanului.ro/2010/08/02/lumea-magica-de-la-capatul-drumului/

Continuare:

Acum treceau peste dealuri şi văi pietroase şi uscate, peste tărâmuri fără urmă de apă, lângă munţi înalţi la fel de uscaţi şi stâncoşi.. Cerbul îl ducea departe,departe... Ca şi când acea călătorie era fără de sfârşit. El se simţea în siguranţă pe spatele cerbului, dar cu cât se depărtau mai mult, cu atât lui Ilie îi era mai clar că se afla pe drumul fără întoarcere.
În urma lor rămâneau tărâmuri infinite, lumi întregi, iar Ilie s-a întristat. Totul a devenit doar tristeţe. Şi-a dat seama că nu se va mai întoarce niciodată şi că acest drum are doar un singur sens: Drept înainte spre neîntoarcere!
Tristeţea infinită şi imensă puse stăpânire pe sufletul său. Fiecare amintire, fiecare imagine, fiecare gând, fiecare miros – totul era doar tristeţe fără limite.
Atunci Ilie strigă:” Nu..Nu mai pot aşa..Totul, chiar totul s-a tranformat în durere: fiecare amintire, fiecare peisaj, fiecare sunet. Fiecare imagine şi miros se transformă în durere! La ce să mă gândesc, ce să privesc şi ce să mai simt - spune-mi Tu, Cerb grandios?! Ştiu că mergem pe drumul fără de întoarcere şi tot ce vreau să ştiu este cum să scap de durerea ce m-a cuprins!”
Vocea Cerbului se auzi: „ Eu nu îţi pot spune cum să te eliberezi de acea durere ce te-a cuprins. Nu pot să îţi ghidez gândurile, dar te pot duce la uşa propriei tale isteţimi. Dar acea uşă va trebui să o deschizi singur!”
„Cum, cum...?!” – întrebă Ilie.
„Uite cum:”, îl întrerupseCerbul, „oricât te-ar durea, dăruieşte-te pozelor, mirosurilor şi sunetelor care se înşiruiesc. Acele poze, amintiri şi întâmplări, care au urmărit viaţa ta de la naştere şi pănă la moarte. Predă-te lor în întregime şi atunci –asta este cel mai important de ştiut –, găseşte cel mai preţios sentiment care îţi umplea viaţa. Descoperă ceea ce te făcea să fugi de el tot timpul, dar la ce sperai în acelaşi timp cu toată inima ta! Ce e ceea ce toată viaţa te-a ţinut într-o semiîmbrăţişare: te speria, dar îl iubeai cel mai mult! Ce te-a făcut să tremuri în faţa lui, dar totuşi să-l doreşti cu înverşunare?! Descoperă sursele acelui sentiment şi modul în care îţi conducea acesta viaţa! CÂND DESCOPERI ACEST LUCRU, CÂND DEVI CONŞTIENT DE EL, VEI AVEA O REVELAŢIE ŞI TE VEI ELIBERA DE DUREREA CE TE-A CUPRINS!”
Ilie se predă dureros imaginilor şi amintirilor ce l-au îmburdat.
Căldura laptelui din sânul mamei. Siguranţa îmbrăţişării ei. Camera plină de oameni care au venit să sărbătorească „bocedzu lu’ copil”. Căciula alba a bunicului cu care el se juca în pătuţ când acesta se întorcea din câmp. Mirosul pământului. Mirosul pădurii. Poienele. Mirosul porumbului proaspăt cules. Primul fulg de nea ce i s-a topit în palmă. Pasărea ce parcă acum a ţâşnit de pe acoperişul casei vechi pe care, mai târziu, tatăl şi bunicul au dărâmat-o. Căldura turmei de oi. Curtea spaţioasa din faţa casei. Mingea alb-albastră pe care a iubit-o atăt de mult, dar pe care a pierdut-o undeva şi de atunci a fost de negăsit. Singur în întuneric. Iarna şi satul acoperit de zăpadă. Faţa mânjită şi groaznică a „juimericăi” care s-a arătat de nicăieri şi a speriat sufletele copilaşilor. Privirea gingaşă şi drăgăstoasă a câinelui său. Acea rotire veselă pe bucata de pământ adusă în cameră de Paşti. Şi acel şi mai vesel „Hram fericit!”, când toţi, şi adulţi şi copii, întindeau mâinile unii altora peste masa îmbelşugată. Picăturile de ploaie, apoi furtuna şi fulgerăturile de care s-a speriat atăt de tare că a crezut că e sfârşitul lumii. Lacrimile după prima bătaie. Fericirea jocului nesfârşit cu prietenii din vecini. Primul dinte picat cu care s-a mândrit tuturor ce veneau la el în casă. Gustul cireşelor. Sunetul fluierului de cioban ce acoperea livezile şi văile satului său natal. Acea oboseală dulce, de seară, care , cu atâta înverşunare gonea sufletul copilaşului la somn.
Amintiri, întâmplări, dialoguri se înşiruiau..

lumina
31.08.2010, 06:10
Linc. N° 2:

http://www.opiniateleormanului.ro/2010/08/27/lumea-magica-de-la-capatul-drumului-i-i/