PDA

Arată versiune întreagă : Demoni



Thenay
31.07.2010, 06:51
DEMONI

I: KIMER
“ Saruta-i ochii inlacrimati si bea-le sclipirea, si astfel, inchide-i.” ziceau ei.
“Saruta-i buzele moi si hraneste-te cu voluptatea lor, astfel uscandu-le.”
“Saruta-i mainile patate si adormi in imbratisarea lor, culcandu-le pe piept, Kimer.”
“Si dupa ce le vei fi sarutat pe acestea, saruta-i sanul aproape dezgolit, demone. Iubeste-i inima plapanda ce se mai zbate inca sub sarutarile tale si, cu pieptul tau zdrobindu-l pe al ei, opreste-o. Si astfel, in moarte ea ti se va alaturi caci desi Dumnezeu e mare si preaiertator, ea nu merita izbavire.”
Iar eu ii ascultam in liniste. Caci eram insetat, flamand si avid de iubire si pieptul meu tanjea dupa pieptul tau. Dar tu esti om si Iadul ti-e pedeapsa, deci nu-ti puteam zdrobi inima in pumn atunci…Erai murdara, stricata, departe de orice inseamna frumusete. Iar trupul tau era gol: nu ai suflet nici macar cat sa te salvezi de chinurile Ghenei. Si totusi tresaream la ideea ca tu ai fi putut fi a mea… Si acum te am…
Cine sunt eu? Eu sunt si am fost intodeauna singurul tau prieten. Nu m-am departat de tine nici macar pentru o secunda, ci iti tineam mana strans in fiecare clipa, fiindu-mi frica de momentul cand vei aluneca din imbratisarea mea. Si totusi tu nu ma cunosti. Am avut atatea nume de-a lungul istoriei, insa niciunul dintre ele nu ma reprezenta cu adevarat caci nimeni nu ma cunoaste. Sa nu crezi nimic din cele auzite despre mine, nimeni nu ma cunoaste, nici macar tu…
Te temi de mine? O, nu… Nu plange.Eu sunt cel care a tinut-o pe mama ta de mana atunci cand ai venit pe lume. Eu am invatat-o cum sa te tina in brate, astfel incat sa nu te scape. Si sufeream enorm, caci eu nu puteam…
Copil fiind, erai superba. Atata inocenta, asa de mult zambet pe buzele tale mici… Dar, cum toate lucrurile frumoase mor in timp, puritatea ta a pierit cand ai crescut. Trup minunat, dar suflet innegrit de singuratate si neputinta. Stiai, nu-i asa? Inauntrul tau, stiai. Nu ma auzeai, nu ma vedeai, dar ma simteai. Niciodata nu am incercat sa ma ascund nici de tine, nici de cei din jur. Insa, in loc sa te bucuri, tipai de groaza. Iar eu, demonul Kimer, pentru prima data in eternitate mi-am blestemat natura. Fiecare ocara, fiecare lacrima a ta taia in mine rani adanci, asa ca m-am retras in umbre, suspinand. Dar in van caci urechile iubitei mele umane nu imi auzeau soaptele… Ce ironie cruda…
Nu am gasit vointa in mine sa te parasesc nici cand ti-ai vandut trupul candva nevinovat oamenilor… Copii bolnavi, obsedati de carnea ta, ce te-au murdarit pana nu mai ramasese nimic din mainile tale curate si ti-au interzis Edenul odata si pentru todeauna. Toti ceilalti ce nu stiu cum sa adore m-au izgonit. Si pentru tine am plecat dintre cei de teapa mea. Si pentru tine am abandonat singura viata pe care am cunoscut-o vreodata. Si fara tine, copile, am asteptat singur.
Douazeci de ani. Atat. Apoi te-ai saturat de viata. Si fara ezitari, ti-ai refuzat-o si ai abandonat-o. Gata. Vid. Nu Iad pentru tine, nu Paradisul promis de Dumnezeu celor curati. Nu imbratisarile mele eterne. Doar sfarsit. Sfarsit in adancul fiintei mele, un suflet oarecare devorat de un demon oarecare pentru ca a avut indrazneala sa-si incheie viata. Asta e sfarsitul sufletului tau, stins in agonie in existenta mea. Te-a durut cand ia cazut? Te-a durut cand te-ai izbit de pamantul tare? Asta te va durea. Mi-au spus-o atatea tipete care inca imi mai rasuna in spiritul zbuciumat.
M-am cait pentru fiecare suflet macinat, am suferit infinit pentru fiecare cuvant spus impotriva Dumnezeului, dar tot blestemat sunt. Nu exista iertare pentru cei ca noi. Iubirea ar fi trebuit sa fie ispasirea mea. Postul si pocainta ar fi trebuit sa fie ispasirea ta. Vino, iubito, sa impartim un prim si ultim sarut. Nu am de ales.

Mori. Pentru ultima data, mori.