PDA

Arată versiune întreagă : Unde?



calin
05.05.2010, 03:26
Adierea usoara, pieptanata cu grija de copacii strazii imi umple trupul si sufletul cu multa liniste. Pasii mei, dramuiti de iubirea tainuita, imi sunt prieteni dragi. Cu ei, cuvintele isi pierd sensul.
O muzica venita de nu stiu unde face daruri sufletului meu. Il dezmiarda cu mana nevazuta a sperantei, il inalta, il invaluie in cele mai calde simtiri. Nu stiu daca este fericire dar stiu ca e o stare de bine.
Amintirile se revarsa placut si, cu blandete imi daruiesc chipuri dragi, vorbe calde, si o iubire usor prafuita de plecarea EI. M-am ascuns ani in sir dupa lacrimi si uitare! Am negat, am fugit, am urat! Am cazut, si acolo jos, am tanjit dupa un Cineva, un Cineva imbracat in intelegere; mi-e frica sa nu fi fost Mila. Singuratatea de dupa a fost rea si buna cu mine. Am gasit greseli, minciuni, amagiri, cioburi de neincredere. Speriat le-am adunat pe toate in palme si le-am transformat in iertare. Am inteles ca nu m-am iubit destul pentru a evita o despartire!
Un prieten bun imi iese in cale. Mana sa e plina de caldura. Imi zambeste ca si cum ar fi stiut.
-Bere frate?
Subtil imi indes mana in buzunar. Dau de un zero mare si imi amintesc ca in ultima vreme cam asta era semnalul!
-…ca dau eu!
Aprob cu resemnare, imi impachetez cu grija gandurile si pornim spre terasa ieftina. Imi lipesc palmele de halba rece. Muzica proasta trece pe langa urechile noastre. Ne bucuram ca suntem impreuna si asta este destul.
Golim repejor prima tura si cladim cu grija planurile pentru a doua. Fumul de tigara si trancanelile noastre se ridica spre copertina ce cu obrasnicie transforma razele soarelui intr-un veritabil cuptor. In mintea mea e liniste. In lume e vacarm. Discutam nevrutele sociale si concluzionam ca suntem un musuroi de furnici manipulate fara scrupule de aia si aia.
-Ti-ai gasit de lucru?
Intrebarea m-a facut sa tresar. Nu aveam nevoie de asta acum.
-Promisiuni si cam atat.
Imi tocisem buricele degetelor pe tastatura de cate cv-uri am trimis! Incepusem sa cred ca am devenit o particula nedorita a societatii. 20 de ani am vandut, am “menegiuit” am facut si am pierdut bani. Dupa despartirea de Mihaela parca totul s-a naruit. Nu-mi iese nimic!
Si ca sa fie totul salata, imi amintesc de suta de lei datorata prietenului meu. Si de altii.
-Las-o balta! Hai mai bine s-o invitam pe a treia ca de sete nu ducem lipsa!
Trei ore s-au furisat pe langa noi. Usor euforici decidem ca e timpul sa plecam. Iesim din carciuma pe trotuarul plin de flori de tei. Hotaram ca ne e foame si ne raspandim pe la casele noastre.
Deschid frigiderul si sunt intampinat de aerul rece si cam atat. Asta e ! Imi iau cartea, ceasca de cafea si cu resemnare ma pitesc in camera mea. E liniste. Cartea cade langa mine. Adorm. Seara imi canta in struna si se asterne cu nevinovatie. Totul se transforma in dulci dorinte. Cabanuta mea cladita cu pasiune vise in sir mai capata detalii: semineul, focul, vinul rubiniu, pasii Ei. Simt caldura! Brazii din curte isi leagana eternitatea si isi canta dorul de mine. Ma invelesc in pace! Imi amintesc de visul de azi noapte: pasii, prietenul, terasa, nemultumirea.
Sunt acesta sau acela?! Sunt aici sau acolo?!
-“Esti doar TU!”