Book Club-dezbateri, rezumate

[Ben]

Am sa incep cu JULES VERNE- O calatorie spre centrul pamantului.

Profesorul Otto Lidenbrok lector in mineralogie locuia la un apartament din Hamburg, avea un nepot pe nume Axel, o servitoare Marhta si Grauben nepoata sa (s-a aflat mai tarziu, ultima fraza a romanului). Intr-o zi profesorul a adus acasa o carte veche care continea o foaie cu un limbaj codat (de Arne Saknussem). S-a tot chinuit sa-l descifreze dar n-a reusit asa ca drept pedeapsa s-a infometat pe el si pe ai lui. Din intamplare Axel ramas singur in odaia acestuia descifreaza mesajul si vrea sa-l arunce in foc dupa cei citeste continutul, adica instructiunile lui Arne in care demonstreaza ca a cobori in centrul pamantului este plauzibil"coboară, temerar călător, şi ajungi la centrul Pământului". Profesorul vine acasa, afla si el mesajul si isi face bagajele care includeau tot felul de accesorii de alpinism samd. spre dezamagirea lui Axel pt care o astfel de calatorie era ultimul lucru care-i lipsea. Cei 2 pleaca spre Islanda. Ajunsi acolo il angajaza pe Hans care avea renumele de calauza incercata. Cei 3 se duc la vulcanul stins Sneffel si incep coborarea. Au lanterne, mancare, tarnacoape care le asigura traiul cateva luni bune. La un moment dat raman fara apa si Hans ii ajuta facand o gaura in perete de unde tasneste apa, fiarta cei drept dar potabila. Un incident face ca Axel sa se rataceasca dar mai tarziu este gasit. Apoi ajung la o apa care mai tarziu se va dovedi ca e mare subterana pe care ei incearca sa o traverseze construindu-si o barca dar curentii ii imping de unde au plecat si descopera oseminte cu care profesorul si-ar imbogatii colectia si si-ar face si renume. Dupa un timp de strabatut insula gasesc niste insemne care atestau ca Arne a fost pe acolo si casesc un tunel care era blocat de o stanca. Cu dinamita ce o au la ei detoneaza stanca dar de forta exploziei a fost asa mare incat apa incepe sa cada in acea grota facuta de explozie care ii trage si pe ei cu tot cu barca lor. Incep descensiunea cu o viteza foarte mare iar la un moment dat ei ajung la concluzia ca nu mai au nici un instrument si mai grav incep sa urce impinsi de lava din jurul lor. Intr-un final ei sunt aruncati prin vulcan in mediterana pe o insula (cred). Acolo intalnesc un copil care vorbea spaniola parca si de acolo se intorc ei acasa unde Axel si Grauben se casatoresc.
Cam asta e tot ce imi mai amintesc. Va astept si pe voi cu un rezumat:thinking:

[Ben]

Este un roman politist scris de regina acestui gen (Agatha Christie) in care zece persoane sunt atrase de un misterios domn Owen pe Insula Negrului prin intermediul unor scrisori. Cei in cauza nu stiu exact cine i-a invitat dar cert este dau curs invitatiei de o sapatamana.
O data ajunsi pe insula, sunt intampinati de sotii Rogers (servitorii) care nici ei l-a randul lor nu au avut ocazia sa-l cunoasca pe proprietar. Dupa ce se acomodeaza, se pun toti la masa pt. a servi cina. Toate bune si frumoase pana o voce incepe sa-i acuze pe fiecare de cate o crima. Socati de cele intamplate, incep sa se scuze sau sa nege acele acuzatii. Intre timp, acea voce s-a dovedit a fi de fapt inregistrata pe un disc de vinil. De asemenea se afla ca domnul Rogers a pus acel disc la comanda domnului Owen pe care a primit-o prin intermediul unei scrisori. Punctul culminant apare cand unul dintre ei moare in acea seara otravit. Toti sunt socati si incep sa-si faca griji cu privire sederea lor acolo si isi doresc sa paraseasca insula cat mai repede cu putinta. Din pacate pe acea insula nu se afla nici o barca, iar barcagiul care i-a adus acolo, se va intoarce a doua zi dimineata. Se duc toti la culcare, iar a doua zi dimineata se afla ca a murit servitoarea. Acum ei incep sa rascoleasca insula si constata cu surprindere ca ei sunt singurii locuitori si colac peste pupaza barcagiul nu si-a facut aparitia din vremii proaste. La un moment dat constata ca lipsesc doua figurine din cele zece de pe masa din sufragerie. Incep sa se suspecteze unul pe altul si sa-si caute fiecare cate un alibi cum ca nu ei sunt criminalii. Actiunea se deruleaza in continuare iar ei mor unul cate unul in concordanta cu acea poezie veche:

"Zece negri mititei au cinat sub luna nouă;
Unul însă s-a-necat şi-au rămas doar nouă.
Nouă negri mititei au stat noaptea după trei;
Unul s-a-ntrecut cu somnul şi-au rămas doar opt din ei.
Opt negri mititei trec prin Devon într-o noapte;
Unul zice: "Eu rămân" — şi-au rămas doar şapte.
Şapte negri mititei despicau surcele groase;
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase.
Şase negri mititei se jucau c-un stup, netoţii;
Un bondar l-înţeapă pe-unul şi-au rămas doar cinci cu toţii.
Cinci negri mititei vor s-ajungă magistraţi;
Unul şi-a-mplinit dorinţa şi-au rămas deci patru fraţi.
Patru negri au plecat, hăt, pe mare, mititei;
Unul a picat în laţ şi-au rămas doar trei.
Trei negri mititei zic: "La zoo e de noi".
Pe-unu-l strânse-un urs în braţe şi-au rămas doar doi.
Doi negri mititei se uscau la soare-un pic;
Unul s-a prăjit de tot şi-a rămas un negru mic.
Un negru mititel, singur-singurel,
Cu un ştreang s-a spânzurat şi n-a mai rămas nici el."

La sfarsit Vera Claythorne (cea care trebuia sa fie secretara domnului Owen se sinucide.
In epilog aflam deslegarea acestui mister: Judecatorul Wargrave (unul dintre ei) a conceput acest plan pt. a pedepsi pe cei care au comis infractiuni care nu pot fi aduse in fata justitiei. La sfarsit se sinucide si el (care si-a inscenat moartea in timp ce ei tot mureau), dar nu inainte de a scrie si introduce intr-o sticla dezlegarea acestui plan diabolic.