PDA

Arată versiune întreagă : Cronica unei morţi (ne)anunţate.



aramis_13
10.11.2009, 06:36
Actorul Gheorghe Dinică a încetat din viaţă astăzi.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Dinic%C4%83

biliboaca
10.11.2009, 06:45
Asta a reusit sa-mi strice toata ziua.
Sa se odihneasca in pace!

Maestre Dinica,
rar plang! azi am facut-o.

A4Mod8Yx0iA

Raven
10.11.2009, 07:00
"M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea."

"Cred ca nu as sti sa ma joc pe mine, e poate cel mai greu rol."

Gheorghe Dinica a incetat din viata. (http://www.realitatea.net/maestrul-gheorghe-dinica-a-incetat-din-viata_661027.html)

Odihneasca-se in pace.

usdream
10.11.2009, 07:10
Dumnezeu sa-l odihneasca !Pacat. L-am intalnit in 25 aprilie 2006, in fata ambasadei SUA din Bucuresti. Sotia era inauntru sa ridice pasapoartele cu vizele de la loterie, iar eu asteptam pe trotuarul de vis-a-vis. In timp ce ma plimbam in sus si in jos l-am vazut, dar nu eram sigur ca este Ghe. Dinica. Era mult prea modest imbracat, cred ca numai eu l-am remarcat dintre toti cei de pe trotuar. L-am intrebat: " Dvs. sunteti dl. Ghe Dinica? " si el a zis "DA", in timp ce isi continua si el plimbarea. Apoi in timp ce se indeparta incet i-am spus "Va doresc multa sanatate." El s-a intors si a spus simplu " multumesc".

Dupa cateva minute mi-am dat seama ca si el astepta tot la ambasada, sa intre pt viza. Numai ca el nu era in imbulzeala generala ci vis-a-vis. Apoi unul dintre cei de la paza l-a chemat si a intrat.
A plecat la NY, sa faca un reportaj despre romanii din SUA, dupa cum am vazut mai tarziu la TVR1 parca.

Melina
10.11.2009, 07:36
Imi pare rau.Sa se odihneasca in pace.

Ul-PysdMTw0

marian42
10.11.2009, 07:41
Sa-i fie tarana usoara!

aramis_13
10.11.2009, 10:33
S-a stins un vulcan
In memoriam Gheorghe Dinică

Mergea agale pe Calea Victoriei, cam prin zona magazinului "Gioconda", într-o seară din toamna lui 1975... Adolescentul de şaisprezece ani îşi ia inima-n dinţi şi-l interpelează:
- Domnul Dinică...
Se întoarce încet, puţin contrariat...
- Bună seara... Îmi puteţi da şi mie, vă rog, un autograf...?
Treptat, pe chipul umbrit, conturat în contre-jour de lumina vitrinei, apare acel inimitabil rânjet malefic cu colţurile gurii arcuite în jos, trăsnind a Lăscărică, Paraipan şi Stănică Raţiu - de data asta, în semn de refuz binevoitor, o dată cu un clătinat din cap:
- ...Nu te superi, da' nu dau autografe.

Aşa era Gheorghe Dinică - Gigi, pentru câţiva privilegiaţi - pe cât de imens ca actor, pe atât de opus oricăror vedetisme. Nu dădea autografe, nici interviuri, nu primea reporteri să-i răscolească universul casnic, nu se ducea la premiere ca să se urce pe scenă (decât cu rare excepţii, cum ar fi "Prin cenuşa imperiului", unde Andrei Blaier l-a rugat insistent, datorită ponderii avute pentru valoarea finală a filmului de către acel inegalabil Diplomatul). Uneori, seara, uşor abţiguit, mai pica prin casa câte unor prieteni, aducând cu sine lumină şi haz acid - cum îmi povestea un coleg de liceu, Călin Cristescu: tocmai rula un film american pe TVR1, şi Dinică se amuza: "Ia uite-i pe ăştia, îşi dau cu cacao pe faţă - nu ca noi, aici, care ne tăvălim prin noroi pe bune!"
...Sau, în microbuzul unei echipe de filmare, picotind pe locul din faţă. La un moment dat, o frână bruscă. Tresare nea Gigi: "Ce-i, mă, ce e?" "Nimic, maestre, am ferit un biciclist..." Nu trece mult, altă smucitură. "Asta ce-a ai fost, mă?" "Să iertaţi, tot un biciclist..." - la care Dinică: "Eh... ţară de biciclişti...!"

1983-84... "Ploşniţa" lui Maiakovski, în regia lui Horea Popescu, la Naţional. Dinică, într-un epocal Oleg Baian - umplea scena cu culoare, perfidie, umor biciuitor, o coregrafie măiestru-comică de să mori... Eram zeci de oameni pe scenă, în două tabloui (Piaţa şi Nunta) iar magnetismul lui ne electriza pe toţi. Alţi actori şi figuranţi, pe la arlechini şi prin buzunare, nu se mai dădeau duşi, sorbind din ochi grupul de monştri sacri din fruntea distribuţiei, cu Dinică în centru - şi asta, la fiecare reprezentaţie! O binecuvântre de la Dumnezeu a fost, acest dar nepreţuit - două stagiuni să am parte de un colţişor din scena stăpânită de Gheorghe Dinică.

Doi ani mai târziu, acelaşi Horea Popescu îşi ecranizează, aproximativ, propriul spectacol cu "Gaiţele" lui Kiriţescu, în "Cuibul de viespi". Eram asistent de regie, de-acum - şi din nou se pogorâse asupră-mi un privilegiu divin; mă ocupam de o distribuţie de-a dreptul olimpiană: Tamara Buciuceanu, Coca Andronescu, Ileana Stana Ionescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin - şi, în celebrii Ianache şi Georges, micuţii titani Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, două zvârlugi capabile să răspândească în jur efluvii divine cu şfichiuiri de geniu. I-aţi văzut cumva citind scrisorile lui Mircea Aldea către Wanda Serafim - mai exact: Dinică citind, Marinuş dându-i replica. Dacă nu, daţi-mi voie: n-aţi văzut nimic! O bijuterie comică, făurită pe scena Naţionalului şi transpusă cu acel prilej şi pe peliculă. Pur şi simplu, să te îmbolnăveşti de râs, fericire şi admiraţie - şi mai multe nu!

Moraru şi Dinică - ce cuplu! Ce incredibil au putut ridica textul filosofic al lui Diderot "Nepotul lui Rameau", în regia lui David Esrig! Compoziţia alunecoasă, vie, cu mii de sclipiri şi tot atâtea umbre a lui Dinică, făcea ca dialogul teoretic să devină captivant ca o mixtură de thriller şi comedie irezistibilă. Sau, tot în acea vreme, a anilor de aur de la Bulandra, "Umbra" lui Evgheni Schwartz - acelaşi cuplu de platină, în regia aceluiaşi Esrig. Şi tot David Esrig începuse pregătirile pentru «En attendant Godot», la vremea când a ales libertatea - aşa că peste câţiva ani, sub coordonarea lui Grigore Gonţa, cei doi nedespărţiţi prieteni şi mari actori au pus totuşi în scenă spectacolul, încercând să aplice notaţiile din caietul de regie rămas în posesia lor. Dincolo de unele soluţii discutabile de finalizare scenică, ne-au dăruit un Estragon şi un Vladimir cum poate nici chiar Beckett nu visase...

Ce avea Dinică, de era atât de mare? De unde-i venea...? Greu de răspuns, greu de definit - omul era pur şi simplu un avatar al desăvârşirii. Cele aproape o sută de filme (doar trei mai lipseau!) în care a apărut între 1964 şi 2010 (când aşteptam să-l vedem în Tillius, din "The Mouth of Truth", de Noah Kadner), s-au plasat în mod inevitabil pe întreaga scală valorică, de la zero la zece - însă chiar şi în cele mai slabe, Dinică rămânea Dinică. Oricât de fuşerit scenariul, oricât de ineptă regia, oricât de însăilată post-procesarea, nimic nu-l putea face să se compromită. Era una cu profesiunea şi arta dramatică. Pe întreaga sinusoidă astfel parcursă, strălucesc în continuare Bastus, Stănică Raţiu, Lăscărică, Călăreţu, Paraipan, Salamandră, Butnaru, Tăticu', Diplomatul, Ion, Nae Girimea, N.M. Sisescu, Georges, Magnificenţiu, Vasile Potop, Mache Puzderie, Căpălău, Nae Gheorghidiu, Pavel Puiuţ, Aurică Fieraru - şi atâţia alţii...
Se impusese ca "un negativ de profesie", cum îl eticheta la un moment dat un comentariu din revista Cinema. Perfidia lui Stănică, din "Felix şi Otilia" (Iulian Mihu, 1972) rămâne inegalabilă, cu mult chiar peste portretul sugerat de paginile lui Călinescu. Şeful de bandă Paraipan (personaj care s-ar fi vrut un "legionar", ceea ce nu era nicidecum, căci scenariul şi regia mistificau cu deliberare istoria, chiar şi la nivelul tipologiei şi al profilurilor psihologice), din "Un comisar acuză" (1974) şi "Revanşa" (1978), ale lui Sergiu Nicolaescu, contura un portret impecabil al răului absolut - deşi incomparabil mai nuanţat rămâne perversul Lăscărică, din "Cu mâinile curate" (1972). Şi totuşi, versatilul făuritor de personaje nu era niciodată maniheist, chiar şi cei mai nesuferiţi dintre ticăloşii lui emanau o aură de charismă şi farmec - mai cu seamă Tăticu' din "Ilustrate cu flori de câmp" (Andrei Blaier, 1974), Diplomatul din "Prin cenuşa imperiului" (tot Blaier, 1976), sau Nae Girimea, din "De ce trag clopotele, Mitică?" (Lucian Pintilie, 1981).
Faţă de acest şir aproape continuu de monştri, sclipesc cu atât mai cald şi duios cele câteva personaje "pozitive" care ilustrează disponibilitatea nelimitată a actorului - ca în "Tatăl risipitor" (Adrian Petringenaru, 1974), "Evadarea" (Ştefan Traian Roman, 1975), "Zidul" (Constantin Vaeni, 1975), "Explozia" (1973) şi "Cuibul salamandrelor" (1977 - ambele, de Mircea Drăgan), sau recentul "Weekend cu mama" (Stere Gulea, 2009).
Dincolo de ceea ce înseamnă "adevărul personajului" (întotdeauna simţit ireproşabil), Dinică îşi îmbogăţea fiecare creaţie cu o marcă inimitabilă a propriei sale personalităţi (Atenţie! Mulţi încercau să-i imite, cu simpatie şi deferenţă, rostirea şi timbrul vocal - dar... adevărul este că doar credeau că i le pot imita!). Avea un "ce" al lui, situat la zona instabilă dintre bun şi rău, dintre sinceritate şi făţărnicie, dintre căldura care îmbrăţişează şi dogoarea care pârjoleşte, dintre calmul rece şi tăioşenia glacială. Lucirile din acei ochi înguşti, adesea mijiţi întunecos sub stânjenul sprâncenelor, ascundeau taine nebănuite, şi nu fără penumbre înfricoşătoare... Fermecător şi cumplit îi era rictusul, într-a sa tăietură piezişă peste dinţi, fie că transmitea căldura poznaşă a unui bunic sau cruzimea letală a unui demon cu chip de om. Recognoscibil oricând şi niciodată sută la sută acelaşi, îmi inspira fără tăgadă o comuniune de valori cu confraţi de-ai lui ca Peter O'Toole, Jack Nicholson, Robert de Niro, Al Pacino, Anthony Quinn, Aleksandr Kaliaghin, Nikita Mihalkov, Takashi Shimura - şi câţi şi mai câţi, de pe acel palier superlativ... cu o necesară precizare: spre deosebire de unii sau alţii dintre aceşti titani, pe Gheorghe Dinică nu l-am văzut niciodată, nici măcar din greşeala altcuiva, jucând mai prejos de bolta propriei sale perfecţiuni.

Dumnezeu ne-a luat atâţia actori-tezaur, în ultimii ani. N-avem ce face, asta-i viaţa... viaţa... Ah, da! Era una din vorbele lui! Îmi amintesc replica din "Prin cenuşa imperiului" - cu ce combinaţie inegalabilă de cinism şi fatalism rostea: "Deh... viaţa..." (preluându-şi astfel propriul tic verbal din realitate, cu aceeaşi intonaţie). Viaţa, care nu poate ocoli nicicând scadenţa finală - faţă de care, îndeobşte, reacţionăm meschin şi egoist: de ce l-ai luat, Doamne, de ce tocmai pe el...? Umanitatea, însă, ne îndatorează să reţinem că, în ultima vreme, marele actor era teribil de bolnav. Cu demnitatea, modestia şi bunul-simţ care l-au caracterizat întotdeauna (astfel valorizând şi mai mult, prin contrast, detestabilele canalii şi lichele pe care cu atâta măiestrie le compunea pe scenă şi ecran), Gheorghe Dinică a păstrat discreţia asupra suferinţelor care-i devorau insidios creierul, izvor al atâtor roluri unice, şi trupul împrumutat inepuziabilei galerii de personaje. După tot ce-a dăruit culturii acestei ţări, şi publicului, şi nouă, tuturor, e limpede că acum la bine s-a dus, nu la rău - de-a dreapta Tatălui, unde orice păcate omeneşti va fi săvârşit, de bună seamă îi sunt iertate. Să-l petrecem, dar, cu iubirea cuvenită unui înger tenebros ca el, şi printre lacrimi să-i adresăm... nu o ultimă, ci doar cea dintâi dintr-un şir nesfârşit de mulţumiri.

Dormi în pace, Nea Gigi - că mult bine ne-ai adus!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 noiembrie, 2009, h. 13:30-15:05
Bucureşti, România

livia
10.11.2009, 11:29
Odihneasca-se in pace.

angeline
10.11.2009, 11:52
" Să-l petrecem, dar, cu iubirea cuvenită unui înger tenebros ca el, şi printre lacrimi să-i adresăm... nu o ultimă, ci doar cea dintâi dintr-un şir nesfârşit de mulţumiri."
Iti multumesc, maestre Dinica.
Sa-ti fie somnul lin si dormi in pace !

kiddy
10.11.2009, 12:49
Dumnezeu sa te odihneasca maestre!
In orice rol te-am urmarit cu placere. Ai fost si vei ramane inegalabil.
:((

elliane
10.11.2009, 13:42
D-zeu sa-l odihneasca in pace.

Pisoi
10.11.2009, 14:14
Sunt in stare de soc de parca mi-ar fi disparut un membru de familie.
Mi-a luat ceva timp pana sa articulez cateva fraze in memoria celui care a fost Dinica.
Am fost poate unul din putinii norocosi care l-a cunoscut personal in viata si care a petrecut ceva timp alaturi de el. Cu toate ca diferenta de varsta e destul de mare, modestia si prietenia care l-a caracterizat, l-a facut sa fie iubit, indragit si apropiat de toate categoriile de varsta.
As putea scrie multe din amintirile mele, dar tristetea disparitiei lui dintre noi si apoi respectul fata de acest OM, care a fost mai mult decat un maestru in arta teatrala, ma fac sa nu-mi gasesc cuvintele potrivite, iar pe de alta parte sa vars o lacrima de regret.

Ultimile piese la care am avut placerea sa-i admir talentul au fost “Ultima ora” si “Take, Ianke si Cadar” in 2005 si 2007 cand am si avut ocazia sa-l imbratisez ultima data in cabina sa (impartita cu Marin Moraru) de la Teatrul National.

Ramas bun, Maestre Dinica si dumnezeu sa te odihneasca in pace! Prin tezaurul pe care l-ai lasat in urma vei fi vesnic in amintirea celor care te-au cunoscut si a celor care au savurat si admirat maiestria.

http://i32.photobucket.com/albums/d9/pisoi/Romania07/6d5c8307.jpg

http://i32.photobucket.com/albums/d9/pisoi/Romania07/af0b766d.jpg

p.s. Singurul film Romanesc vizionat cu ceva ani in urma la Televiziunea Americana a fost “Cuibul salamandrelor” pe care postul respectiv l-au numit “Oil” si l-au dat ca productie Italiana, fapt care mi-a produs o asa mare indignare incat am dat telefon la post ca sa cer explicatii. Printre alte explicatii de doi bani ...si-au cerut scuze politicos pt greseala ...Dooohhh!

Ben
10.11.2009, 15:36
Astazi am primit vestea ca s-a stins acest actor nepretuit. Am vazut cateva filme in care a jucat:
-Cu mainile curate
-Revansa
-Inima de tigan(serial).
Ce imi pare cel mai rau este ca intr-o vineri acum 1 an am ratat intalnirea cu el. A venit la Arad la teatru si chiar am vrut sa merg ratand si Marele final al inimii de tigan la care am castigat una din cele 28 de invitatii unde puteam sa-l cunosc.

ghaNChmWfeQ
RIP

aramis_13
10.11.2009, 16:10
"Eram pe scenă şi parcă visam. Nici nu ştiam ce se întâmplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit nişte aplauze din sală.
Acelea au fost primele aplauze din viaţa mea. M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de când lumea."

Gheorghe Dinică (1 ianuarie 1934 - † 10 noiembrie 2009)

anita1
10.11.2009, 18:14
Ramas bun maestre.

Loniia
10.11.2009, 23:07
Tarana sa-i fie usoara !

sorin
11.11.2009, 14:52
New York Times: “A murit Gheorghe Dinică, un binecunoscut actor român. A jucat până la moarte”

http://www.gandul.info/international/new-york-times-a-murit-gheorghe-dinica-un-binecunoscut-actor-roman-a-jucat-pana-la-moarte-5097929

Odihneasca-se in pace!

aramis_13
12.07.2010, 18:18
ca actriţă s-ar putea să nu v-o aduceţi aminte, fiindcă a jucat doar într-o duzină de filme. cei mai de vârsta mea s-ar putea să v-o amintiţi: ani de zile a fost una din vocile din spatele Teleenciclopediei:

Lucia Mureşan (31 ianuarie 1938 - † 12 iulie 2010)

aramis_13
19.07.2010, 17:45
zice cineva: nu cânta şi nici nu avea părul de foc. moartea lui trece neobservată.

dar contribuţia lui la cultura română e mult mai mare decât a 100 de fete cu părul de foc la un loc.

Mircea Micu (31 ianuarie 1937 - 18 Iulie 2010)

http://www.trilulilu.ro/an22ro/cb6b42b10f5356

christianT
19.07.2010, 18:47
zice cineva: nu cânta şi nici nu avea părul de foc. moartea lui trece neobservată.

dar contribuţia lui la cultura română e mult mai mare decât a 100 de fete cu părul de foc la un loc.

Mircea Micu (31 ianuarie 1937 - 18 Iulie 2010)

http://www.trilulilu.ro/an22ro/cb6b42b10f5356


Asa este aramise, ai perfecta dreptate. Din pacate e foarte trista observatia ta.

In memoria lui Mircea Micu, citeste o poezie scrisa de el.


Nu am mai fost acasa de mult.

de Mircea Micu

Nu am mai fost acasă demult
Mă gâtuie oraşul ca pe un miel fragil
Am uitat cum miroase busuiocul
Dar ochii mi-au rămas de copil

Strada îmi mitraliază auzul
Scrâşnetul tramvaiului mi se pare un tril
Vorbele-mi sunt gloanţe ascunse
Dar ochii mi-au rămas de copil.

Noaptea mă visez într-un lan de secară
Am deveni mai ursuz, mai abil
Nici nu mai ştiu deosebi mărul de pară
Dar ochii mi-au rămas de copil

Nu mi se mai arată nici mama în somn
Cu zâmbetul ei de înger umil
Dorm ca un vultur la pândă
Dar ochii mi-au rămas de copil.

aramis_13
19.07.2010, 18:52
ascultă melodia ...

christianT
19.07.2010, 19:11
Testament

de Mircea Micu

Fetitei mele, Oana

Am sa-ti las
Calul meu drept mostenire.
E prelung, aburos si subtire
Si mincinos
Ca o amintire.
Cauta-l cand vei vedea
Ca nu mai respir.
L-am priponit
In gradina pustie
Legat simbolic
De un trandafir.

.........................

Mamei

de Mircea Micu

Mama, acesta sunt!
Jumatate acoperit cu pamant,
Cealalta jumatate se duce
Si n-are nici cruce.

Tu ce mai faci?Ce mai spui?
Tristetea n-o imparti nimanui?
Tremura visinul verde
Si nu te mai vede...

Mama daca ai putea sa ma sorbi
Noaptea tarziu cand adormi,
Sa mi se para ca m-ai vazut,
Draga din iarba si lut,
Sa mi se para, sa ti se para,
Ca se intoarce viata spre vara.


-----------------------------------

Mama

de Mircea Micu



Imi scrie mama “Ti-am facut mormant,
Ca nu se stie ce… si cum, si cand…
Tu chiar daca te tii in Bucuresti,
Stiu eu cat de strain si singur esti.
Are gardut de fier ce ne desparte,
Dar fi-vom mai aproape dupa moarte.
E din beton; sa nu fi suparat,
Dar toti vecinii s-au asigurat.
Ti-am pus compot de visini si gutui
si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui.
A venit toamna, vremea e ploioasa
Si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa.
Sa nu te culci tarziu, stiu eu cum esti
Si sa te-mbraci mai gros, sa nu racesti.
Noroc si sanatate, dragul meu!
Mormantul de beton l-am platit eu… .”

aconi
20.07.2010, 14:24
zice cineva: nu cânta şi nici nu avea părul de foc. moartea lui trece neobservată.
dar contribuţia lui la cultura română e mult mai mare decât a 100 de fete cu părul de foc la un loc.
Mircea Micu (31 ianuarie 1937 - 18 Iulie 2010)

Bine graiesti.Dumnezeu sa-l ierte.Dar, mai zicea cineva:De morti,numai de bine.(indiferent cum aveau parul si ce au facut in viata)La 20 iuliue e sarbatoare: Sfanntul Ilie.




Asa este aramise, ai perfecta dreptate. Din pacate e foarte trista observatia ta.


Mircea Micu....Trubadurul sufletelor.....Imi plec fruntea spunand crestineste,Dumnezeu sa-l ierte si sa-i aseze sufletul acolo unde Dreptii se odihnesc.Sa-i fie tzarana usoara

aramis_13
03.01.2013, 01:54
o zi tristă în muzica americană: una din vocile de aur ale Anilor de Aur s-a stins din viață alatăieri:



http://www.youtube.com/watch?v=jIvWjWjCZuU

shogunelu
03.01.2013, 03:45
S-a dus si Sergiu Nicolaescu...

http://www.antena3.ro/life-show/cultura/a-murit-sergiu-nicolaescu-regizorul-avea-82-de-ani-decesul-s-a-produs-in-urma-unor-complicatii-cardiace-si-pulmonare-197771.html

Generatia mea, cel putin, l-a iubit foarte mult, i-a iubit filmele. In vremurile alea grele, filmele lui erau o bucurie pentru noi. Copil fiind, filmul meu preferat pentru multi, multi ani a fost, nu un film american, englezesc sau frantuzesc, ci "Cu mainile curate", mi se parea extraordinar, si acum imi place, actorii fabulosi, scenografia, dialogurile spumoase, coloana sonora de neuitat, totul.
Sergiu Nicolaescu e un fericit, si-a castigat dreptul la nemurire. D-zeu sa-l odihneasca !

aramis_13
13.08.2014, 20:02
marți, la 89 de ani (ar fi împlinit 90 de ani într-o lună) ne-a părăsit Boggy's girl, evreica de origine polono-română Lauren Bacall (a cărui nume e de fapt adaptarea numelui de fată la mamei sale, originară din România)

aramis_13
28.10.2015, 19:04
aproape nebăgată în seamă, a adormit și Mitzura....


Mitzura Domnica Arghezi, 10 decembrie 1924 - † 27 octombrie 2015

aramis_13
26.09.2016, 04:40
Ioan Gyuri Pascu (31 august 1961 - † 26 septembrie 2016)

aramis_13
20.08.2017, 23:37
Jerry Lewis 16 martie 1926 - †20 august 2017
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1b/Jerry_Lewis_-_1960s.jpg/220px-Jerry_Lewis_-_1960s.jpg
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7c/Lewis_and_Martin.jpg/185px-Lewis_and_Martin.jpg

aramis_13
05.12.2017, 08:53
Regele a murit. Punct.

VanDerGigi
05.12.2017, 14:04
Dumnezeu sa-l odihneasca. :(

aramis_13
14.03.2018, 09:19
Stephen Hawking 08.01.1942 - † 14.03.2018

VanDerGigi
21.03.2018, 03:15
S-a dus si Andrei Gheorghe. La 56 de ani.
Numai pe Iliescu si pe regina Angliei i-a uitat Dumnezeu.
Daca ne loveste vreun asteroid, cu siguranta in astia ne punem nadejdea sa formeze un cuplu sa re-populeze planeta.

aramis_13
07.08.2018, 19:30
Dumitru Fărcaș (12 Mai 1938 - † 7 August 2018)

aramis_13
11.01.2019, 01:47
https://i.pinimg.com/564x/18/6a/29/186a2968de994c95b4ec87ea9c422ffd.jpg
Pisoi

? - † 7 ianuarie 2019