PDA

Arată versiune întreagă : Fetiţa care a vrut să moară(original)



LuisaChan
07.08.2009, 14:21
Scuzaţi că-mi am primul post aici. Am doar unsprezece ani, doisprezece nu sunt încă împliniţi pe deplin. Nu ştiu, aş vrea nişte critici, laude nu aş vrea, dar dacă puteţi să-mi daţi sfaturi, e foarte ok. Prologul acesta este postat şi pe alt site, de mine, sub numele de Aloha sau Mastercondu, un prieten de-al meu. Nu am plagiat, căci singurul forum în care am postat povestea este şi forumul creat de mine. Ştefan Ştefan e prietenul ei imaginar, un urs bătrân, ca un bunic.

Prolog

Amurgul se sparse când alarma stridentă se auzi, parcă mai înfricoșătoare, mai speriată de huruitul avioanelor ce bombardaseră, seri de-a rândul, câmpul și casele sătenilor. Bucăți uriașe din bila de argint viu și din purpuriul ce scălda cerul fură, parcă, aruncate și transformate în limbi de foc, ce atingeau cerul cu roșiatice sclipiri. Norii odată albi, portocalii, în timp ce treceau pe fundalul unui amurg ce incendia albastrul cerului, deveniseră negrii, adevărate porți din fier forjat, ce nu lăsau să răzbată lumina lunii și să acopere întregul peisaj mortuar cu scântei ce acopereau focul cu măști de viață, aducând înapoi ce s-a pierdut printre scrum și praf, scântei roșii, pâlpâiri slabe ale vieții. Dacă priveai orizontul, nu știai ce e mai negru : oare iarba crudă, umbrele dealurilor sau întunecimea cerului? Se uneau, în timp ce fumul opac, înnecăcios, șerpuia până în vale, ca mai apoi să se dizolve, împletindu-și rămășițele cu adierea rece a vântului. Acesta din urmă săruta cu buze cioplite din gheață fruntea , brațele, pleoapele străvezii și gâtul lung, acoperite de un strat fin de sudoare rece. Ochii de un verde spălăcit stăteau acoperiți de o pereche de pleoape subțiri, sub care lumina ochilor le dădeau o sclipire verzuie. Stătea ghemuită, ținându-și strâns genunchii sub bărbie, în timp ce se legăna înainte și înapoi, îngânând întrebările puse de nenumărate ori unui personaj fictiv, ce asculta cu același surâs pe buze, fără să răspundă.

- Ştefan Ştefan, de ce taci? Unde ți-e vocea ironică, unde ți-s ochii, mărgele vii, de ce le-ai strâns în pumnul tău și de ce pulberea lor acoperă cerul? De ce s-a spart amurgul, de ce mi-e frig...?

Ecoul îngâna, șuierător, cuvintele din urmă ale fetiței cu rochie de bumbac, cu glas scăzut și gros : deee ceee mi-eee friig... dee cee? Vântul șoptea, cu o voce slabă, care era gâtuită : Ştefan Ştefan, iar mai apoi se oprea, apoi o lua de la început, învâluind fetița cu un praf negru. Copacul ce-și întindea ramurile deasupra fetei tremura, învăluit de o aură obscură de nesiguranță - chiar și norii, scârțâind, și-au lăsat conținutul, lacrimi stătute de mult timp, să curgă în jos, alunecând împreună cu vântul, valsând cu el, etalându-și sclipirile ca un diamant neprețuit. Oacheșa simțea cum aerul din jurul ei e îmbâcsit cu fum, iar picăturile ce cădeau din cer nu-l puteau curăța deloc, trecând prin el, spărgându-se la atingerea pământului. Se ridică , și, sprijinindu-se parcă de aer, înaintă dârdâind în ploaiea ce se întețea. Alarma nu încetase, iar avioanele aruncau fără milă bombele peste același loc, de câteva ori în șir - una, două, trei, patru, iar a cincea ateriză la câțiva kilometrii mai în jos, în valea largă. Impactul împlântă bomba sub pământ, dar focul se vedea și iscodea cumva să scape de picăturile reci de ploaie. Fetița oftă ușurată, iar în spatele ei se auziră pași puternici apăsând cu forță iarba, îndoind-o. Cineva o apucă de braț și o trase după el, iar ea spuse, cu lacrimi croindu-și drum peste pomeții ei și oprindu-se o clipă în scobitura obrazului, apoi continuându-și drumul udând rochița :

- Ştefan Ştefan, de ce te-ascunzi, de ce taci? Unde-s mărgelele?

Iar Ştefan tăcea, iar tăcerea lui era de aur, grea, și se lăsa apăsătoare peste sufletul fetiței care a vrut să moară. Dar mărgelele, sunt pe cer?

LuisaChan
13.08.2009, 04:01
Bine, uite, ştiu că nu scriu strălucit, chiar deloc, dar nu poate nimeni să-mi comenteze povestea? Dacă vedeam o aşa poveste mă mâncau degetele să critic ceva, să zic că nu-s bine majoritatea lucrurilor, cum chiar nu-s, dar măcar o părere, ceva?!

elliane
13.08.2009, 11:05
Scuzaţi că-mi am primul post aici. Am doar unsprezece ani, doisprezece nu sunt încă împliniţi pe deplin.
Cred ca la virsta ta,ar trebui sa apelezi la parinti pentru critici si corecturi.
Ce parere ai,n-ar fi mai corect fata de ei?

fifi
13.08.2009, 20:49
Cred ca la virsta ta,ar trebui sa apelezi la parinti pentru critici si corecturi.
Ce parere ai,n-ar fi mai corect fata de ei?

Ba eu aş zice că dacă vrea aprecieri sau critici literare să posteze aici: www.agonia.ro

LuisaChan
14.08.2009, 03:49
Ok, am cerut, dar am primit doar laude de la mama. (nu am parinţi. doar unul.)
Atunci, vă rog frumos să închideţi acest topic, să nu se mai lege cineva de mine şi să-mi răspundă cu sarcasm sau ironie, sau să-şi bată joc de mine, cum cred că vor mai fi următoarele postări. Mulţumesc pentru închiderea topicului, dacă o veţi face.

kiddy
14.08.2009, 08:56
LuisaChan, o prima observatie, incearca sa renunti la diacriticele ce se pare ca nu sunt compatibile cu platforma acestui forum, astfel ar fi mai putin obositor sa citesc patratelele.
In al doilea rand, doresti critici ca de laude esti satula, spui tu. Ei bine, mi se pare cam mult, cam abundent in metafore (si tot tacamul) textul tau.
A fost o vreme cand eram un mare consumator de literatura SF. Nu stiu de ce, stilul tau ma duce cu gandul la Philip K. Dick.
Zici ca e vorba de un prolog, restul textului unde poate fi citit?

Fara sa-ti par si eu sarcastic sau ironic, totusi exista site-uri de specialitate, de ce nu pui acolo textul? Vei primi critici cat cuprinde, cele mai multe, cred eu, pozitive.
Oricum, felicitari si tine-o tot asa. Pentru varsta ta, nu e rau. :aplause:

sorin
14.08.2009, 12:04
incearca sa renunti la diacriticele ce se pare ca nu sunt compatibile cu platforma acestui forum, astfel ar fi mai putin obositor sa citesc patratelele.
kiddy, poate e ceva cu computerul tau, ca eu nu vad patratelele. mai vede cineva patratele?

Sherlock
14.08.2009, 12:16
LuisaChan, o prima observatie, incearca sa renunti la diacriticele ce se pare ca nu sunt compatibile cu platforma acestui forum, astfel ar fi mai putin obositor sa citesc patratelele.


Vezi asa din cauza unei setari al calculatorului tau. Din pacate nu pot sa iti zic cum poti schimba aceea setare, dar sunt sigur ca cei cu cunostinte din IT pot sa te ajute.

aramis_13
14.08.2009, 12:33
trebuie adăugată limba română la "language"

opium-female
18.08.2009, 09:14
Luisa,nu stiu daca mai functioneaza asa ceva in tara,dar ai incercat sa mergi (in cazul in care ai asa ceva in oras) la Palatul Copiilor?Pe vremea mea mergem la un curs de creeatii literare,eram supravegheati de catre un profesor,care ne indruma,lauda,critica,mi-aduc aminte ca eram in jur de 15 copii si ne simteam tare bine la aceste cursuri,fiecare citea ceea ce scrisese singur,o poezie,o povestioara,orice....
Unde ai mai postat?Se poate citii undeva restul textului?Sunt curioasa.Pentru 12 ani daca intr adevar ne spui adevarul,eu cred ca ai talent....
Kiddy,mie-mi place felul in care se exprima,are un vocablar bogat in metafore,si de alt fel cred cadoar asa se poate descrie atmosfera,locul actiunii.Singura mea observatie daca-mi este permis este ca te repeti oarecum cu descrierea.Mi-ar place sa citesc restul,se poate?

LuisaChan
18.08.2009, 13:39
scuzati-ma, voi posta capitolul 1 maine, nu e scris inca. :) dar daca vrei sa va trimit ce am scriu eu (alte texte) da-mi un mesaj privat cu ID-ul dumneavoastra.

kiddy
18.08.2009, 13:46
scuzati-ma, voi posta capitolul 1 maine, nu e scris inca. :) dar daca vrei sa va trimit ce am scriu eu (alte texte) da-mi un mesaj privat cu ID-ul dumneavoastra.


Asadar, ai scris un prolog acu' vreo 2 saptamani si in noaptea asta ai de gand sa scrii capitolul 1? :thinking:

Da' nu-i asa ca cineva iti corecteaza textul la sfarsit? Numai ca in seara asta n-a fost pe-aproape?

LuisaChan
18.08.2009, 13:57
Asadar, ai scris un prolog acu' vreo 2 saptamani si in noaptea asta ai de gand sa scrii capitolul 1? :thinking:

Da' nu-i asa ca cineva iti corecteaza textul la sfarsit? Numai ca in seara asta n-a fost pe-aproape?

Iertati-ma, dar un om nu poate avea viata personala? Nu pot sa-mi traiesc si eu zilele? A trebuit sa merg al biblioteca, sa ma intalnesc cu un prieten venit din Spania (prieten din copilarie), inspiratie n-am avut, darce sa-i faci? O sa incerc sa fac un capitol satisfacator, iertati-ma daca am gresit cumva sa nu postez tatea zile. : ) Iaca si capitolul nou:

bombe

capitolul I - partea i/iii


Păşea atentă pe lângă crengi de copac rupte şi rămăşiţe umane, privind dezgustată umbra ei ce se întindea ameninţătoare peste ecourile triste ale brizei mării - pe plajă se lăsau urme rubinii şi de sandale pe mărgelele fierbinţi, care, pure, păreau nesatisfăcătoare îngânărilor gemetelor neajutoraţilor de sub dărămături. Îşi dădu ochii peste cap când observă tânărul ce privea razele ce deranjau liniştea serii, pătrunzând în atmosfera sumbră a urâtei crime - îşi drese glasul cu zgomot, în timp ce ursitoarele nenorocului o priveau atentă, încercând să-i definească forma fără cusur fumului de ţigară.

- Deci, Alexander, Jacquot şi Oliver nu-s de găsit, zici?

Acesta privea descumpănit în continuare apusul, în timp ce pe frunte i se prelingeau boroboane de sudoare când trăgea aer în piept prin nasul cârn, în timp ce în ochii albaştrii tânăra căutase timp de cinci primăveri* o sclipire de nesiguranţă - găsise doar tristeţe, şi atât. Acest Alexander, cum îşi avea pseudonimul, nu-şi lăsa cunoscute fricile sau iubirile, în timp ce în fiinţa lui se înfiripau mărgele pe o aţă care îi înrobau inima, ca o menghină obscură făurită din sentimente transmutate-n mărgele. Cu un zâmbet ironic în colţul gurii, tânăra îşi aprinse a şasea ţigară, ţinând în tot acest răstimp numărul fumurilor trase. La al treizecilea fum tras, o umbră se desprinse dintre contururile dărâmăturilor şi apăru în faţa lor, vorbind cu o voce stridentă un monolog tras de păr, în timp ce soarele se afunda tot mai mult în marea verzuie.

- Domn' comandant a fost omorât azi dimineaţă, tăiat de hitleriştii ce împuşcau şi înjunghiau bieţii inocenţi.

Tânăra auzi alarma, care îi blocă mişcările, în timp ce scrumul cădea lent pe pământ, iar un junghi în coaste începu să-i desfacă împletitura amintilor din minte-ai înceţoşată. Iar apoi, pe ritmuri alerte, imaginile bombardierelor sclipiră vii înaintea ei. Ştefan Ştefan apăruse iar, îmbrăţişând-o strâns în timp ce alarma trecu ca prin minune - deveni iar, pentru un moment, cu o conştiinţă încărcată de pierderea apusul monstruos de darnic cu acele culori fantomatice, dar vii.

______
primăveri - aici înseamnă ani (în poveste)

kiddy
18.08.2009, 14:18
Iertati-ma, dar un om nu poate avea viata personala? Nu pot sa-mi traiesc si eu zilele? A trebuit sa merg al biblioteca, sa ma intalnesc cu un prieten venit din Spania (prieten din copilarie), inspiratie n-am avut, darce sa-i faci? O sa incerc sa fac un capitol satisfacator, iertati-ma daca am gresit cumva sa nu postez tatea zile. : )

Te iert, te iert, nu-i nici o problema. De fapt nici nu trebuie sa-ti ceri iertare. Mai ales cand e vorba de viata personala.
Un prieten din copilarie zici?... Din copilarie? :surprised: Cati ai spuneai ca ai?

Nu mai inteleg nimic, ori mi-s eu prea demodat, ori prea s-au emancipat generatiile astea.:-S

LuisaChan
18.08.2009, 14:27
Te iert, te iert, nu-i nici o problema. De fapt nici nu trebuie sa-ti ceri iertare. Mai ales cand e vorba de viata personala.
Un prieten din copilarie zici?... Din copilarie? :surprised: Cati ai spuneai ca ai?

Nu mai inteleg nimic, ori mi-s eu prea demodat, ori prea s-au emancipat generatiile astea.:-S

Doisprezece. De ce esti aşa surprins? o.o... Suntem cei mai buni prieteni. (first kite was fifty fifty with him xDD)

GreenRose
08.09.2009, 22:48
Luisa, scrii foarte frumos. E greu de crezut ca un copil de 12 ani poate sa scrie atat de frumos. Daca intr-adevar e asa cum spui, in tine se ascunde un mare talent. Eu te felicit din toata inima si iti doresc mult succes!

Ben
16.12.2009, 14:34
eroare de postare