PDA

Arată versiune întreagă : Romani celebri - Arta dramatica



sorin
27.01.2009, 22:20
Pe acest topic vor fi postate mesaje despre romani celebri in domeniul artei dramatice. Mesajele in afara subiectului sau care nu sunt destul de relevante pentru acest topic, vor fi sterse.

Multumesc celor care vor posta aici!

sorin
27.01.2009, 22:21
http://img.photobucket.com/albums/v709/sorinp/birlic.jpg
Grigore Vasiliu Birlic (n. 24 ianuarie (http://ro.wikipedia.org/wiki/24_ianuarie) 1905 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1905), Fălticeni (http://ro.wikipedia.org/wiki/F%C4%83lticeni) - d. 14 februarie (http://ro.wikipedia.org/wiki/14_februarie) 1970 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1970), Bucureşti (http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C5%9Fti)) a fost unul dintre cei mai mari actori români de comedie. A jucat în multe piese de teatru, precum şi în filme. Numele de naştere era Grigore Vasiliu, Birlic fiind doar o poreclă pe care a primit-o datorită succesului din piesa Birlic, jucată la începutul carierei sale.
Date biografice

Grigore Vasiliu s-a născut pe 24 ianuarie (http://ro.wikipedia.org/wiki/24_ianuarie) 1905 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1905), în familia unui mic negustor de pe strada Pârâul Târgului din Fălticeni (http://ro.wikipedia.org/wiki/F%C4%83lticeni). În copilărie a vrut să se facă clovn la circ, dar a fost tempestiv potolit de către tatăl său. A absolvit în anul 1924 cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoţie a liceului.
Scriitorul Eugen Dimitriu, fondatorul Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni, povesteşte în cartea Oraşul Muzelor că: „Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viaţă: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia... Observaţiile pe care le primea erau făcute cu înţelegere. Profesorii aveau intuiţie, îl şi vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptaşul se băga sub masă.”[1] (http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Vasiliu_Birlic#cite_note-0)
La dorinţa familiei sale care considera actoria ca fiind o meserie neserioasă, Grigore Vasiliu se înscrie la Facultatea de Drept din Cernăuţi (http://ro.wikipedia.org/wiki/Cern%C4%83u%C5%A3i). În paralel, până a-şi lua licenţa în drept, a făcut figuraţie la Teatrul Naţional din Cernăuţi pentru a-şi câştiga traiul. Remarcat de directorul Dragoş Protopopescu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Drago%C5%9F_Protopopescu), este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican în rolul unui tâmpit din comedia Musca spaniolă, scrisă de vienezii Arnold şi Bach, şi adaptată de dramaturgul Tudor Muşatescu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Mu%C5%9Fatescu) şi de regizorul Sică Alexandrescu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Sic%C4%83_Alexandrescu). Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” şi astfel a repurtat încă de la început un succes răsunător.
În urma succesului obţinut la public, este angajat ca actor la Teatrul Naţional din Cernăuţi (http://ro.wikipedia.org/wiki/Cern%C4%83u%C5%A3i). La Cernăuţi, Grigore Vasiliu cucereşte simpatia publicului, fiind remarcat mai ales datorită rolului Dandanache din piesa O scrisoare pierdută (http://ro.wikipedia.org/wiki/O_scrisoare_pierdut%C4%83) a lui Ion Luca Caragiale (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale). Dramaturgul şi omul de teatru Victor Ion Popa (http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Ion_Popa) îl distribuie în piesa „Amanetul” de Holberg.
Pentru admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi a trecut prin nu mai puţin de şapte tentative nereuşite. Motivul pentru care a fost admis cu greu la Conservator era un defect de vorbire, explicat de Birlic mai târziu: „eram peltic şi scuipam când vorbeam”. Defectul s-a transformat însă într-unul dintre atuurile actorului. La Conservator s-a numărat printre elevii lui Petre Sturdza şi mai târziu a avut-o ca profesoară pe Gina Sandri. A legat o strânsă prietenie şi cu Jules Cazaban (http://ro.wikipedia.org/wiki/Jules_Cazaban), coleg de Conservator. Mai târziu s-a mutat la Conservatorul din Bucureşti.
Geniu al comediei româneşti

Datorită talentului artistic Grigore Vasiliu Birlic a fost impus ca director şi patron al mai multor companii teatrale (printre care şi trupa „Colorado”). [2] (http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Vasiliu_Birlic#cite_note-1) Însă legea comunistă a teatrelor din anul 1947 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1947) a făcut ca Birlic să reziste în această postură doar un an, fiind până la urmă înlocuit din funcţie.
Instalarea la putere în România a regimului comunist l-a prins în plină glorie, închizându-i însă graniţele spre lume. Se întoarce ca actor la Teatrul Naţional din Bucureşti, după naţionalizarea teatrelor particulare. Repertoriul Teatrului era stabilit de Direcţia de Propagandă a Comitetului Central al PCR. Sică Alexandrescu montează în anul 1953 piesa O scrisoare pierdută (http://ro.wikipedia.org/wiki/O_scrisoare_pierdut%C4%83), Birlic interpretându-l iniţial pe Dandanache, apoi pe Brânzovenescu.
Radu Beligan (http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Beligan) îl consideră un „geniu al comediei, al umorului românesc”, aşezându-l alături de Constantin Tănase (http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_T%C4%83nase). Criticii au spus că umorul şi fizionomia sa l-ar fi putut propulsa într-o carieră internaţională de excepţie, dacă nu ar fi fost prizonierul unei cinematografii marginale, aservite propagandei de partid.
În cadrul Festivalului Goldoni din anul 1956, Sică Alexandrescu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Sic%C4%83_Alexandrescu) pleacă la Veneţia cu Birlic, Alexandru Giugaru (http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Giugaru) şi George Calboreanu (http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Calboreanu) pentru a prezenta piesa Bădăranii (http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83d%C4%83ranii) în traducerea lui Iancovescu. Apariţia lui Birlic în Italia, în piesa Bădăranii (http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83d%C4%83ranii), a oprit din fugă spectatorii care doreau să se adăpostească de ploaia torenţială care izbucnise în actul III al piesei care se juca în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi. Publicul a rămas pe loc, ţintuit sub ploaie, hohotind şi aplaudând în delir fiecare replică a lui jupân Conciano – Birlic, deşi nu cunoştea limba în care se juca piesa. [3] (http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Vasiliu_Birlic#cite_note-2)
Roluri care l-au făcut celebru

A fost strălucit în piesele de teatru D-ale carnavalului (http://ro.wikipedia.org/wiki/D-ale_carnavalului), Conu Leonida faţă cu reacţiunea (http://ro.wikipedia.org/wiki/Conu_Leonida_fa%C5%A3%C4%83_cu_reac%C5%A3iunea) şi O scrisoare pierdută (http://ro.wikipedia.org/wiki/O_scrisoare_pierdut%C4%83) de Caragiale (http://ro.wikipedia.org/wiki/Caragiale), Avarul şi Burghezul gentilom de Moličre (http://ro.wikipedia.org/wiki/Moli%C3%A8re), Bădăranii de Carlo Goldoni (http://ro.wikipedia.org/wiki/Carlo_Goldoni), Egor Bulicov de Maxim Gorki (http://ro.wikipedia.org/wiki/Maxim_Gorki), Revizorul de Nikolai Gogol (http://ro.wikipedia.org/wiki/Nikolai_Gogol), Oameni care tac de Al. Voitin (http://ro.wikipedia.org/wiki/Al._Voitin), Nunta lui Krecinski de Suhovo-Kobalin, Mielul turbat de Aurel Baranga (http://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Baranga). Jocul său era caracterizat de un puternic timbru personal şi de o intonaţie inimitabilă. A jucat în peste 25 de filme, într-o perioadă în care numărul realizărilor cinematografice era redus.
Printre rolurile care l-au făcut celebru se numără:


Crăcănel în D-ale carnavalului de I. L. Caragiale
Lefter Popescu în Două loturi de I. L. Caragiale
Costăchel Gudurău în Telegrame de I.L. Caragiale
Spirache Necşulescu în Titanic vals (http://ro.wikipedia.org/wiki/Titanic_vals_%28film%29) de Tudor Muşatescu
Jupânul Conciano în Bădăranii de Carlo Goldoni

Artist al poporului, Grigore Vasiliu Birlic s-a stins din viaţă la data de 14 februarie (http://ro.wikipedia.org/wiki/14_februarie) 1970 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1970), la Bucureşti (http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C5%9Fti), fiind înmormântat în Cimitirul Bellu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Cimitirul_Bellu).
În anul 2005 a fost emisă o monedă cu chipul actorului.
Sursa: Wikipedia

nicoletamihaela
29.01.2009, 06:01
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/t_6201.jpg

Radu Beligan

Data naşterii 14 decembrie 1918
Locul naşterii Galbeni, judeţul Bacău
Radu Beligan (n. 14 decembrie 1918, comuna Galbeni, judeţul Bacău) este un actor român cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune şi radio. Membru PSD din 1947. Membru al Partidului Comunist Român din 1962. Deputat în Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004.

Radu Beligan a interpretat roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Muşatescu, Mircea Ştefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan şi universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco.
Cariera
În stagiunea 2007 - 2008 joacă în:

Take, Ianke şi Cadâr Egoistul


Director al Teatrului Naţional Bucureşti: 1969 - 1990

Roluri la TNB:

Leon Saint Pe - „Egoistul" de Jean Anouilh, regie proprie, 2004

Ianke - „Take, Ianke şi Cadâr" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonţa, 2001

Guglielmo - „Numele trandafirului" de Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1998

Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998

Bătrânul - „Cotletele" de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998

Kondilas - „Moştenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, Mihai Manolescu, 1989

„Contrabasul" (one man show) de Patrick Suskind, regia Grigore Gonţa, 1987

Herb Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigore Gonţa, 1984 şi 1994

Spirache - „Titanic Vals" de Teodor Muşatescu, regia Mihai Berechet, 1983

Domenico - „Filumena Marturano" de Eduardo De Fillippo, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1981

Chereea - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea Popescu, 1980

Romulus - „Romulus cel Mare" de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977

Richard al III-lea - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976

Autorul dramatic - „Viaţa unei femei" autor şi regia Aurel Baranga, 1976

Robespierre - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974

Mel - „Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973

Mayer Bayer - „Simfonia patetică" de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1973

Ştefan Valeriu - „Jocul de-a vacanţa" de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971

George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970

Eduard Forţian - „În valea cucului" de Mihai Beniuc, regia Sică Alexandrescu, 1959

C.N. Mollin - „Anii negri" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1958

Iacob Bardin - „Duşmanii" de Maxim Gorki, regia Alexandru Finţi, 1958

Horace, Frederic - „Invitaţie la castel" de Jean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958

Trinculo - „Furtuna" de William Shakespeare, regia Moni Ghelerter, 1958

Filipetto - „Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, 1957

Alexandru - „Reţeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbeşte" de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 1957

Profesorul - „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Sică Alexandrescu, 1956

Cerchez - „Ziariştii" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1956

Agamemnon Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1956

Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956 şi 1973

Poludin - „O chestiune personală" de Alexandr Stein, regia Sică Alexandrescu, 1955

Stepa - „Platon Krecet" de Alexandr Korneiciuk, regia Alexandru Finţi, 1954

Mircea Cavafu - „Mielul turbat" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1954

Mitică - „Matei Millo" de Mircea Ştefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1953

Voicu - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 1953

Hlestakov - „Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Sică Alexandrescu, 1952

„Momente" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1952

Catindatul - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Studio), 1951

Tuzenbach - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, (Sala Comedia), 1950

Victor Dumitrescu - „Iarba rea" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1949

Rică Venturiano - „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1949

Agamiţă Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1948

Studentul - „Confruntarea" de Tur şi Lev Seinin, regia Moni Ghelerter, (Sala Studio), 1948

Romeo - „Romeo şi Julieta, actul 6", „Între filologi", „Cine răspunde?" de D.D. Pătrăşcanu, regia N.Gh. Kirilov, 1945

Regie de teatru TNB:

„Egoistul" de Jean Anouilh, 2004

„De partea cui eşti?" de Ronald Harwood, 1996

„O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, 1979

„Poveste din Irkutsk" de Aleksei Arbuzov, 1960

„Sălbaticii" de Serghei Mihalkov, 1959

„Doctor fără voie" de J.B.P. Moličre (co-regie cu Sică Alexandrescu), 1955

„Straini in noapte"de Eric Assous,2007

nicoletamihaela
29.01.2009, 06:09
Activităţi în afara TNB

Regie de teatru:

Teatrul Municipal Bacovia, Bacău

„O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale

Roluri în teatru:

Teatrul Odeon:

Talleyrand - „Supeul" de Jean Claude Brinsville, regia Florentina Enache, 1997 Antonio Salieri - „Amadeus" de Peter Schaffer, regia Dinu Cernescu, 1982 „Helen, Tommy şi Joe" de James Thurber şi Elliot Nugent, regia Marietta Sadova, 1948

Teatrul Evreiesc de Stat:

Wille Clark - „Băieţii de aur" de Neil Simon, regia Ion Lucian, 1997

Teatrul Naţional din Craiova

Zeus - „Danaidele" după Eschil, regia Silviu Purcărete, 1995 George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Mircea Cornişteanu, 1990

Teatrul Lucia Sturdza Bulandra:

Don - „Transplantarea inimii necunoscute" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969
Teatrul de Comedie: 1961 - 1968

Berenger - „Ucigaş fără simbrie" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu Chitlaru - „Opinia publică" de Aurel Baranga, regia Mihai Berechet Cirivis - „Capul de răţoi" de George Ciprian, regia David Esrig Berenger - „ Rinocerii" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu Gore, Şeful - „Şeful sectorului suflete" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter Juraţii - „Procesul domnului Caragiale" de Mircea Ştefănescu, regia David Esrig Cheryl - „Celebrul 702" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter

Teatrul Tineretului:

Doctorul - „Un flăcău din oraşul nostru" de Konstantin Simonov, regia Vlad Mugur, 1952

Teatrul Alhambra: 1943 - 1949

„Ruşinea familiei" de Mircea Ştefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Soare Z. Soare „Nu mai beau" de Gaston de Caillavet şi Robert de Flers, regia Soare Z. Soare „Pensiunea dragostei" de Alexandru Kiriţescu, regia Soare Z. Soare „Sărmanul Jonathan" de Karl Milloker

Compania Radu Beligan: 1947 - 1948

„Clasa a 8-a B" de Roger Ferdinand, regia Ionel Ţăranu „Ruşinea familiei" de Mircea Ştefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu

Teatrul Comedia: 1945 - 1947

„Primăvara a venit" de John van Druten, regia Sică Alexandrescu „Racheta spre lună" de Clifford Odets, regia Marietta Sadova „Vis de secătură" de Mircea Ştefănescu, regia W. Siegfried „O femeie răpită" de Louis Verneuil, regia Sică Alexandrescu „Knock" de Jules Romaine, regia Sică Alexandrescu „Sărută-mă imediat" de Tudor Muşatescu şi V. Timuş, după Janos Vaszari, regia Ion Talianu „Unul cu bani" de George S. Kaufman, regia Sică Alexandrescu „Am visat paradisul" de Guido Cantini, regia Sică Alexandrescu „Medicul în dilemă" de George Bernard Shaw, regia Sică Alexandrescu

Teatrul Nostru: 1946 - 1947

„Viaţa începe mâine" de Marc Gilbert Sauvajon, regia Val Mugur

Teatrul Municipal: 1944 - 1945

„Omul care a văzut moartea" de Victor Eftimiu, regia Sică Alexandrescu „Amantul de carton" de Jacques Deval, regia Sică Alexandrescu

Teatrul Maria Filotti (Sărindar): 1942 - 1943

„Sextet" de Gregor Schmitt, regia Sică Alexandrescu „Domnişoara de ciocolată" de Paul Gavault, regia Ion Şahighian „D-ra Butterfly" de Tudor Muşatescu, după Tibor Varady, regia Tudor Muşatescu

Teatrul Majestic: 1940 - 1941

„Omul care zâmbeşte" de Luigi Bonelli şi Aldo de Benedetti, regia Ion Şahighian „Frumoasa aventură" de Gaston de Caillavet i Robert de Flers, regia Sică Alexandrescu „Oraşul fără avocaţi" de Nicola Manzari, regia Ion Iancovescu „Banii nu fac nici două parale" de Armando Curcio, regia Sică Alexandrescu

Teatrul Tudor Muşatescu (Roxy): 1940 - 1941

„Îmi pare rău de mine" de Mouezy-Eon şi Guitton, regia Ion Sava „Titanic Vals" de Tudor Muşatescu, regia Tudor Muşatescu

Grădina C.A. Rosetti: 1940

„Ascultă, Ionescule" de Tudor Muşatescu, după Mirande şi Quinson

Teatrul din Sărindar: 1939 - 1940

„Calul năzdrăvan" de Gherardo Gherardi, regia Ion Iancovescu „Aproape de cer" de Julien Luchaire, regia Aurel Ion Maican „Figurantul" de Alfred Savoir, regia Ion Iancovescu „Domnişoara Butterfly" de Tudor Muşatescu după Tibor Varady, regia Tudor Muşatescu


Teatrul Uranus - Comedia: 1938 - 1939

„Tinereţe" de Swarkin, regia Muratov „Quadratura cercului" de Valentin Kataiev, regia Victor Ion Popa „Zile vesele după război" de Mihail Sadoveanu, regia Victor Ion Popa „Jederman" de Hugo von Hoffmanstall, regia Victor Ion Popa

Liedertafel - Alhambra - Regina Maria: 1937 - 1938

„Molima" de Ion Marin Sadoveanu „Pescuitorul de umbre" de Jean Sarment, regia Sergiu Dumitrescu „Crimă şi pedeapsă" de Gaston Bary, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Mihai Zirra (Debut)

Televiziune:

„Al matale, Caragiale", regia Mircea Cornişteanu, 2002 „Cui i-e frică de Virginia Wolf?" de Edward Albee, regia Olimpia Arghir, 1995 „Amadeus" de Peter Shaffer, regia Dinu Cernescu „Aventură sub pământ" de Ion Băieşu, regia Sergiu Ionescu, 1982 „Titanic vals" de Tudor Muşatescu „Supeul" de Jean Claude Brinsville „Muşatinii" „Harvey" de Mary Chase „Tren de plăcere" de I.L. Caragiale „Momente Caragiale" după I.L. Caragiale „Conu Leonida" după I.L. Caragiale „Marii Artişti pe Micul Ecran"

Roluri în film
„După-amiaza unui torţionar", regia Lucian Pintilie, 2001 „Trahir", regia Radu Mihăileanu, 1992 „Horea", regia Mircea Mureşan, 1984 „Galax, omul păpuşă", regia Ion Popescu Gopo, 1984 „Întoarcere la dragostea dintâi", regia Mircea Mureşan, 1981 „Iancu Jianu", regia Dinu Cocea, 1980 „Reţeaua S", regia Virgil Calotescu, 1980 „Braţele Afroditei", regia Mircea
Drăgan, 1978 „Aurel Vlaicu", regia Mircea Drăgan, 1977 „Singurătatea florilor", regia Mihai Constantinescu, 1976 „Cuibul salamandrelor", regia Mircea Drăgan, 1976 „Instanţa amână pronunţarea", regia Dinu Cocea, 1976 „Premiera", regia Mihai Constantinescu, 1976 „Tată de duminică", regia Mihai Constantinescu, 1975 „Agentul straniu", regia Savel Stiopul, 1974 „Întoarcerea lui Magellan", regia Cristina Nicolae,1973 „Explozia", regia Mircea Drăgan, 1972 „Şeful sectorului suflete", regia Gheorghe Vitanidis, 1967 „Castelanii", regia Gheorghe Turcu, 1966 „Paşi spre lună", regia Ion Popescu Gopo, 1964 „Lanterna cu amintiri", regia Jean Georgescu, 1963 „Celebrul 702", regia Mihai Iacob, 1962 „Directorul nostru", regia Jean Georgescu, 1960 „Bădăranii", regia Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi, 1960 „Afacerea Protar", regia Haralambie Boroş, 1955 „O scrisoare pierdută", regia Sică Alexandrescu şi Victor Iliu, 1953 „Lanţul slăbiciunilor", regia Jean Georgescu, 1952 „Bulevardul Fluieră Vântu", regia Jean Mihail, 1950 „Rasună valea", regia Paul Călinescu, 1949 „Visul unei nopţi de iarnă", regia Jean Georgescu, 1946 „O noapte furtunoasă", regia Jean Georgescu, 1943

nicoletamihaela
29.01.2009, 06:10
Cărţi publicate

2001 - „Note de insomniac" 1978 - „Luni, Marţi, Miercuri..." 1968 - „Pretexte şi subtexte"

Alte activităţi

Profesor la Institutul de Teatru şi Film: 1950 - 1965

Director al Teatrului de Comedie: 1961 - 1969

Preşedinte activ (1971) şi apoi Preşedinte de onoare pe viaţă (1977) al Institutului Internaţional de Teatru

Autorul mesajului internaţional pentru Ziua Mondială a Teatrului: 27 martie 1977

Co-preşedinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaţionale de Teatru şi Muzică organizate de UNESCO: 1971 - 1978

Membru al Cartelului Internaţional de Teatru: 1967

Membru în Consiliul Superior al Teatrului Naţiunilor, sub preşedinţia lui Pierre Moinet, directorul general al artelor şi literaturii din Ministerul Afacerilor Culturale al Franţei

Membru al Academiei Le Muse din Florenţa

Semnatar al Apelului Artiştilor pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Helsinki, 1985

Formaţie

1937-1938: studiază Dreptul şi Filosofia la Bucureşti

Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, profesoară Lucia Sturdza Bulandra - studii neterminate

Premii şi distincţii

Membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaştere a activităţii în domeniul artei, 2004 Decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan Decorat cu Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofiţer" Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale", 2003 Trofeul „România 2000", 2003 Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naţionale de Teatru, 2002 Preşedintele Franţei, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan este numit în grad de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, 2002 Premiul revistei „Moftul Român", 2001 Premiul Revistei „Flacăra", 2000 Trofeul Eugene Ionesco, 1999 Premiul Fundaţiei TOFAN, 1998 PRIX 14 JUILLET 1998 al Ministerului de Externe din Franţa Premiul Academiei Române, 1997 Premiul Galei UNITER - Trofeul Dionysos, 1995-1996 Doctor Honoris Causa al Academiei „George Enescu" din Iaşi, 1994 Doctor Honoris Causa al Academiei George Enescu Premiul Academiei „Le Muse" din Florenţa, 1980..
(sursa-wikipedia)

nicoletamihaela
29.01.2009, 06:14
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/t_4581.jpg

Tamara Buciuceanu

Data si locul nasterii
10 August 1929 - Tighina


Tamara Buciuceanu (alternativ Tamara Buciuceanu-Botez) este o actrita romana de teatru si film.

Studii
Intre 1948-1951 frecventeaza Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iasi, insa in anul IV de studii se transfera la Bucuresti, la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica la clasa profesorului Ion Baltateanu (asistenta Sorana Coroama). Absolva in 1952.
Filmografie

Titanic vals (1964)
Anecdota (1972) - film TV
Scorpia (1973) -film TV
Vegetarian (1973)
La spatiul locativ (1975) - film TV
Doctor fara voie (1976) - film TV
Ma-ma (1976)
Ion: Blestemul pamantului, blestemul iubirii (1979) - Maria Herdelea
Cantec pentru fiul meu (1980)
Alo, aterizeaza strabunica! (1981)
De ce trag clopotele, Mitica? (1981)
Grabeste-te incet (1981) (as Tamara Buciuceanu-Botez)
Inghititorul de sabii (1981)
Santaj (1981)
Bocet vesel (1983)
Declaratie de dragoste (1985) - Isoscel
Primavara bobocilor (1985)
Cuibul de viespi (1986)
Punct si de la capat (1987)
Extemporal la dirigentie (1987) - Isoscel
Liceenii (1987) - Isoscel
Liceenii Rock 'n' Roll (1992) - Isoscel
Liceenii in alerta (1993)
Paradisul in direct (1997)
Sexy Harem Ada-Kaleh (2001)
Chirita in provincie (2002) - film TV - Coana Chirita
Agentia matrimoniala (2005) - serial TV
Cuscrele (2005) - serial TV
(sursa-personailtai-infoportal)

nicoletamihaela
29.01.2009, 06:17
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/250px-Mircea_Albulescu_portrait1.jpg

Mircea Albulescu


Mircea Albulescu (pe numele adevărat Iorgu Constantin V. Albulescu, n. 4 octombrie 1934, Bucureşti) este un actor român, profesor universitar (Doctor în Arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. A absolvit Şcoala Medie de Arhitectură în anul 1952, iar în 1956 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti.


Filmografie
Pasărea furtunii (1957)
Dacii (1967)
Aventurile lui Tom Sawyer (1968)
Moarte lui Joe Indianul (1968)
Vin cicliştii (1968)
Canarul şi viscolul (1969)
Prea mic pentru un război atât de mare (1970)
Sentinţa (1970)
Printre colinele verzi (1971)
Mihai Viteazul (1970)
Puterea şi adevărul (1972)
Bariera (1972)
Lupul mărilor (1972)
Şapte zile (1973)
Capcana (1974)
Dincolo de nisipuri (1974)
Tatăl risipitor (1974)
Trei scrisori secrete (1974)
Actorul şi sălbaticii (1975) - Friedmann
Cursa (1975)
Nu filmăm să ne amuzăm (1975)
Zile fierbinţi (1975)
Dincolo de pod (1976)
Ultima noapte a singurătăţii (1976)
Tufă de Veneţia (1977)
Acţiunea „Autobuzul” (1978)
Ediţie specială (1978)
Mânia (1978)
Pentru patrie (1978)
Revanşa (1978)
Drumuri în cumpănă (1979)
Nea Mărin miliardar (1979) - Mr. Juvet
Braţele Afroditei (1979)
Un om în loden (1979)
Vacanţă tragică (1979)
Cumpăna (1980)
Ancheta (1980)
Artista, dolarii şi ardelenii (1980)
Orgolii (1980)
Semnul şarpelui (1980)
Capcana mercenarilor (1981)
Înghiţitorul de săbii (1982)
La capătul liniei (1983) - Crișan
Dragostea şi revoluţia (1983)
Amurgul fântânilor (1984)
Horea (1984)
Ziua Z (1985)
Trenul de Aur (1987)
Noi, cei din linia întâi (1986)
Punct şi de la capăt (1987)
Cuibul de viespi (1987)
Anotimpul iubirii (1987)
Cale liberă (1987)
Totul se plăteşte (1987)
Flăcări pe comori (1988)
Dreptatea (1989)
Portret anonim – autor necunoscut (1989) -- (nedifuzat)
Călătorie de neuitat (1989)
Misiunea (1989)
Serenadă pe Dunăre (1989)
Wilhelm Cuceritorul (1989)
Rămânerea (1990)
Fără drept de corespondenţă (1990)
Cel mai iubit dintre pământeni (1993)
Ultimul mesager (1994)
Le travail de furet (1994)
Le passage (1994)
Craii de Curtea-veche (1995)
Scrisorile prietenului (1995)
Ochii care nu se văd (1996) - Iancu
Semne in pustiu (1996)
(sursa-wikipedia)

nicoletamihaela
29.01.2009, 06:19
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/t_4651.jpg

Data si locul nasterii
1 Mai 1962 - Bucuresti


Maia Morgenstern este o actrita romana de teatru si film.
Biografie
Nascuta in Bucuresti, intr-o familie evreiasca, Maia Morgenstern a studiat la Academia de teatru si film intre 1981 si 1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt pana in 1988. A aparut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti, dupa care s-a alaturat trupei de la Teatrul National "Ion Luca Caragiale". Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numara Lola Lola, din Ingerul albastru (der Blaue Engel), sau Kathleen Hogan in Park Your Car in Harvard Yard. Ea este cunoscuta publicului roman mai ales pentru rolurile din filmele Balanta, Cel mai iubit dintre pamanteni, Patimile lui Hristos.
Maia Morgenstern a fost casatorita de doua ori. Are 3 copii: Tudor Aaron, Eva Leea Cabiria si Ana Isadora.
Numele ei, Morgenstern, inseamna in germana "Luceafarul de dimineata", nume dat Fecioarei Maria, personajul pe care l-a jucat in filmul "Patimile lui Hristos". Regizorul Mel Gibson, un devotat romano-catolic, pare sa fi luat in considerare, printre altele, acest detaliu ca fiind semnificativ pentru alegerea ei in acest rol.
Filmografie (selectiva)
Maia Morgenstern si Monica Bellucci in filmul Patimile lui Hristos - 2004Balanta (engleza, The Oak) - 1992
Cel mai iubit dintre pamanteni (engleza, The Earth's Most Beloved Son) - 1993
Siódmy pokój (engleza, The Seventh Room) - 1995
Privirea lui Ulyse (engleza, Ulysses' Gaze) - 1995
Witman fiúk (engleza, The Witman Boys)-1997
Omul zilei (engleza, Man of the Day) - 1997
Patimile lui Hristos - 2004
Patul lui Procust - 2004
Orient Expres – 2004
(sursa-personailtati infoportal)

elliane
29.01.2009, 07:08
Toma Caragiu

Toma Caragiuhttp://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/4/42/Toma.jpg/220px-Toma.jpg (http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Toma.jpg)
Născut(ă)21 august (http://ro.wikipedia.org/wiki/21_august) 1925 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1925)
Decedat(ă)4 martie (http://ro.wikipedia.org/wiki/4_martie) 1977 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1977) (51 ani)
Bucureşti (http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C5%9Fti)Căsătorit(ă) cuElena Caragiu

Motto:
— Am auzit că lumea râde de dumneavoastră...
— Ea râde de mine, eu de ea... Toma (http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma) Caragiu
Toma Caragiu (n. 21 august (http://ro.wikipedia.org/wiki/21_august) 1925 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1925) - d. 4 martie (http://ro.wikipedia.org/wiki/4_martie) 1977 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1977), Bucureşti (http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C5%9Fti)), a fost unul din cei mai mari actori români (http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia), cu activitate bogată în teatru (http://ro.wikipedia.org/wiki/Teatru), TV (http://ro.wikipedia.org/wiki/Televiziune), film (http://ro.wikipedia.org/wiki/Film). A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a excelat şi în drame, unul dintre filmele sale de referinţă fiind Actorul şi sS-a născut la 21 august (http://ro.wikipedia.org/wiki/21_august) 1925 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1925) dintr-o familie de aromâni (http://ro.wikipedia.org/wiki/Arom%C3%A2ni) (Nico Caragiu si Atena Papastere Caragiu ) originară din satul grecesc (http://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia) Aetomilitsa (http://ro.wikipedia.org/wiki/Aetomilitsa), provincia Konitsa (http://ro.wikipedia.org/wiki/Konitsa), prefectura Ioannina (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioannina), regiunea Epirus (http://ro.wikipedia.org/wiki/Epirus).
Familia Caragiu se stabileste la Ploieşti (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ploie%C5%9Fti), pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul "Sfinţii Petru şi Pavel" din Ploieşti (http://ro.wikipedia.org/wiki/Liceul_%22Sfin%C5%A3ii_Petru_%C5%9Fi_Pavel%22_din_ Ploie%C5%9Fti). Actorul va declara mai târziu:

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/fa/Wikiquote-logo.svg/20px-Wikiquote-logo.svg.png (http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Wikiquote-logo.svg) „...am copilărit şi am făcut şcoala la Ploieşti. Sunt deci ploieştean get-beget.” —Toma Caragiu

Este cooptat în trupa de teatru a liceului şi scrie în revista liceului „Frământări”. Ia diploma de bacalaureat în vara anului 1945.
Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile şi intra la Conservatorul de Muzica şi Arta Dramatică Bucureşti (http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Conservatorul_de_Muzica_%C5%9Fi_Ar ta_Dramatic%C4%83_Bucure%C5%9Fti&action=edit&redlink=1), clasa Victor Ion Popa (http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Ion_Popa). În vacanţe susţine o vie muncă de animator cultural, adună în jurul său tineri artişti şi realizează spectacolul „Tache, Ianke şi Cadâr” de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploieşti, apoi „Trandafirii roşii” de Zaharia Bârsan (http://ro.wikipedia.org/wiki/Zaharia_B%C3%A2rsan). Astfel, ia fiinţă „Brigada culturală Prahova”, nucleu ce se va transforma în 1947 în „Teatrul Sindicatelor Unite” din care se va naşte, în 1949, „Teatrul de Stat Ploieşti”.
Debutul pe o scenă adevarată se produce în 1948, pe scena Studioului Teatrului Naţional din Piata Amzei, când, student fiind, în anul III, i se încredinţează rolul unui scutier din „Toreadorul din Olmado” în regia lui Ion Şahighian (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_%C5%9Eahighian).
La 1 mai 1948 este angajat ca membru al corpului artistic al Teatrului Naţional (http://ro.wikipedia.org/wiki/Teatrul_Na%C5%A3ional_Ion_Luca_Caragiale). În 1949, la 24 ani, obţine Diploma de absolvire a IATC (http://ro.wikipedia.org/wiki/IATC).
La 1 Aprilie 1951 se angajează la nou înfiinţatul Teatru de Stat din Constanţa unde joacă, printre altele, rolul Rica Venturiano din „O noapte furtunoasă (http://ro.wikipedia.org/wiki/O_noapte_furtunoas%C4%83)”.
În anul 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit Director al Teatrului de Stat Ploieşti, funcţie pe care o va deţine timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieşteană 34 de roluri.
În 1965 pleacă, invitat de Liviu Ciulei (http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Ciulei), la Teatrul Bulandra (http://ro.wikipedia.org/wiki/Teatrul_Bulandra) din Bucureşti, lăsând în urma lui o zestre de 90 de premiere.
A jucat alături de alţi mari actori cum ar fi Ştefan Bănică (http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_B%C4%83nic%C4%83), Octavian Cotescu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Cotescu), Anda Călugăreanu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Anda_C%C4%83lug%C4%83reanu), etc.

A murit în mod tragic, sub darâmăturile blocului din Bucureşti unde locuia, în urma cutremurului din 4 martie (http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremurul_din_1977) 1977 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1977). Este înmormântat la cimitirul Bellu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Cimitirul_Bellu).

Alaturi de Dem Radulescu,Amza Pelea,intr-un timp in care nu puteai spune prea multe,ei le-au spus rizind.

Sursa: Wikipedia

nicoletamihaela
29.01.2009, 15:27
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/George_Vraca__12331340361.jpg

George Vraca (n. 1896, Bucureşti - d. 1964) a fost un actor român. A absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică. S-a remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic şi modern, universal şi naţional („Hamlet”, „Visul unei nopţi de vară”, „Cum vă place”, „Neguţătorul din Veneţia”, „Macbeth”, „Richard al III-lea” de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O'Neil, „Vlaicu-Vodă” de Alexandru Davilla, „Fîntăna Blanduziei” de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui George Vraca excelau prin adâncimea înţelegerii rolului, distincţia şi eleganţa ţinutei, gestica sobră şi dicţiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul „Tudor”.


Filmografie
Tudor (1961)
Răsare soarele (1953)
Nepoţii gornistului (1953)
Viaţa învinge (1951)
Se aprind făcliile (1939)
Lia (1927)
Datorie şi sacrificiu (1926)
(sursa –wikipedia)

nicoletamihaela
29.01.2009, 15:32
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/Dina_Cocea_12251845341.jpg

Născut(ă) 27 noiembrie 1912
Bucureşti
Decedat(ă) 28 octombrie 2008 (95 ani)
Bucureşti
Dina Cocea (n. 27 noiembrie 1912, Bucureşti - d. 28 octombrie 2008, Bucureşti) a fost o actriţă română. A desfăşurat o prestigioasă activitate teatrală la Teatrul Naţional Bucureşti şi Teatrul Naţional Radiofonic, având apariţii rare, dar memorabile, pe micul sau marele ecran.

Date biografice
Fiica scriitorului N.D. Cocea şi a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille), Dina Cocea s-a născut la Bucureşti la data de 27 noiembrie 1912. Sora ei se numeşte Tanţi Cocea.
Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934. Debutul în România şi l-a făcut la Teatrul „Comedia” din Bucureşti, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.

Pe marile ecrane a apărut pentru prima dată în 1934, într-un rol din filmul La jeune fille d'une nuit. Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul O noapte de pomină, după care au urmat apariţii în filmele Neamul Soimăreştilor, Ştefan cel Mare, Cantemir sau Iancu Jianu.

Între anii 1941 - 1949 a fost director la Teatrul Nostru şi la Studioul Teatrului Nostru, iar în perioada 1952 - 1962 a fost decan al Facultăţii de Teatru. Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaţionale sau la manifestările organizate de ONU şi UNESCO. Între 1979 şi 1989 a fost Preşedinta Asociaţiei Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale.

De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic şi teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică şi publicistică, scriind nenumărate articole de sinteză, critică şi cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă şi din străinătate.

Între anii 2001 şi 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

A încetat din viaţă la vârsta de 96 de ani.

Filmografie
O noapte de pomină (1939)
Cartierul Veseliei (1964)
Neamul Şoimăreştilor (1964)
Ciprian Porumbescu (1972)
Dimitrie Cantemir (1973)
Ştefan cel Mare - Vaslui 1475 (1974)
Muşchetarul român (1975)
Aurel Vlaicu (1977)
Iancu bibliotecă (1992)

Jianu haiducul (1980)
Cântec pentru fiul meu (1980)
(sursa Wikipedia)

nicoletamihaela
29.01.2009, 16:05
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/a90569774dc8099bd2a07dd8901a8a1b1.jpg

Olga Tudorache (n. 11 octombrie 1929, Oituz, judeţul Bacău) este o actriţă şi profesor universitar de origine română..
Studii
Absolvă în 1951 Institutul de Teatru.
Activitate
Din septembrie 1951 este angajată la Teatrul Tineretului din Bucureşti, unde îşi desfăşoară activitatea neîntrerupt, pâna în anul 1966, când teatrul fuzionează cu Teatrul „Nottara”. La noul teatru, Teatrul Mic, ramâne angajată pâna în 1978. Din anul universitar 1976 este Conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, la catedra de actorie, iar din 1978 cu funcţia de bază aici; din 1990 este profesor. A avut şase promoţii de actori, până la pensionare (1997). Retragerea efectivă din învăţământ are loc în anul 2000.

Roluri în teatru

Teatrul Tineretului din Bucureşti
1951 – Dealul vrăbiilor de Simukov - rolul Valea
1952 – Student în anul trei – rolul Katea
1953 – De la patru în sus – de H. Nicolaide – rolul Zinca
1953 – Simion Albac – de Th. Manescu, rolul Valentina Peicu
1954 – Ani de pribegie de Arbuzov, rolul Galina Sergheevna
1954 – Libelula – de Baratasvili – rolul Makvala
1954 – David Copperfield de Dikens – rolul Edith
1955 – Cadavrul viu de Tolstoi, rolul Masa
1957 – Suflete tari de Camil Petrescu, rolul Ioana Boiu
1957 – la Teatrul National din Craiova (colaborare): Tragedia optimistă de Vîşnevski, rolul Femeia Comisar
1958 – Antigona – de Sofocle, rolul Antigona
1959 – Tânara garda de Fadeev, rolul Liubov Sevtova
1959 – Nila Tobosara de Salînski, rolul Nila
1960 – Ocolul pamântului în 80 de zile de Pavel Kohouth, rolul Vaduva
1961 – la Teatrul Nottara (colaborare): Antoniu si Cleopatra de Shakespeare, rolul Cleopatra
1964 – Vulpile de Lillian Hellman, rolul Regina
1965 – Cinci schiţe de Caragiale şi
Cântareaţa cheală de Eugen Ionescu, rolul doamna Smith

Teatrul Mic
1966 – Richard al II-lea de Shakespeare, rolul Ducesa de Gloucester
1968 – Tango de Mrozek, rolul Leonora
1968 – Baltagul de Sadoveanu, rolul Vitoria Lipan
1969 – Maria 1714 de Ilie Panescu, rolul Maria
1970 – Don Juan moare ca toti ceilalti de Teodor Mazilu, rolul Maria Magdalena
1970 – Emigrantul din Brisbame de Georges Schehade, rolul Ana
1970 – Premiera de John Cromwell, rolul Fany Ellis
1971 – Fata care a facut o minune de William Gibsen, rolul Keith Keiller
1971 – Cum se jefuieşte o bancă de Samy Fayad, rolul văduva Altavilla
1972 – Vicleniile lui Scapin de Moličre, rolul Geronte (travesti)
1972 - Cu cât cânt atâta sînt – Teatrul Ţăndărică (nocturn)
1972 – la Teatrul din Brăila – regia spectacolului Ospatul scafandrilor de Ilie Paunescu si joaca în spectacol
1972 – Dupa cadere de Arthur Miller, rolul Rose
1973 – Stâlpii societatii de Ibsen, rolul Lona Hessel
1974 – Philadelphia esti a mea de Bryan Friel, rolul Madge
1975 – Cu cartile pe fata de Vallejo, rolul Anita
1974 – Profesiunea domnei Warren de G.B. Shaw, rolul Kitty Warren
1976 – Doua ore de pace de D.R.Popescu, rolul Crina
1977 – Efectul razelor gamma asupra anemonelor de Paul Zindel, rolul Beatrice
1978 - Unchiul Vanea de Cehov, rolul Maria Vasilievna
1978 - Nebuna din Chaillot de Girraudoux, rolul Aurelie
1978 – la Teatrul National Bucuresti : Cavoul de familie de Pierre Chesnot, rolul Marie Saint Laurent,
1981 – Înaintea pensionarii de Thomas Bernhardt, rolul Vera Holler
1981 – Fluturi...Fluturi de Aldo Nicolaj, rolul Edda
1983 – Richard III de W. Shakespeare, rolul Ducesa de Glouchester
1985 – la Teatrul „Nottara” (colaborare): Amintirile Sarah-ei Bernhardt de John Murrell, rolul Sarah
1985 – la Teatrul Giulesti (colaborare) : Sa nu-ti faci pravalie cu scara de Eugen Barbu, rolul Elena Domnisor
1986 – Aimez vous Brahms de Fr. Sagan, rolul Paula, spectacol la care a facut si regia si dramatizarea, premiera. Jucat în Israel
1988 – Noapte buna, mama! de Marsha Norman, rolul Thelma
1993 – la Teatrul Odeon, sala Pod (colaborare):: Întâlniri în padure de Ofelia Strahl, regia C.Buzoianu, rolul Mama; turneu în Franta, jucat la Juvisy sur Orge, mai 1993, la Thčatre de l’Eclipse
1997 – la Teatrul National Bucuresti (colaborare): : Regina mama de Manlio Santanelli, rolul Regina
2000 – la Teatrul Mic (colaborare): Cimitirul pasarilor de Antonio Gala, rolul Emilia
2003 – la Teatrul National Bucuresti (colaborare): : Noiembrie (Sarutul) de Ana Maria Bamberger, rol Marga, regia Alice Barb, premiera la Los Angeles, apoi Toronto (turneu de o luna în America siCanada)
2004 la Theatrum Mundi Bucuresti (colaborare): Peste cu mazare de Ana Maria Bamberger, rolul Mama si regia spectacolului.

nicoletamihaela
29.01.2009, 16:07
Spectacole regizate la Studioul Casandra
Romeo si Janette de Anouilh si „Trandafirul si coroana”, în 1980, cu prima promotie
Suflete tari de Camil Petrescu, în 1984, cu promotia a II-a
Urmasul de C. Ottescu, cu promotia a III-a, în 1988.
Lectia de engleza de Natasa Tanska, cu ultima promotie de studenti, 2000


Filmografie
„Directorul nostru”, regia Jean Georgescu,1955;
„Când primavara e fierbinte”, r. Mircea Saucan, 1960; „Haiducii”,
„Tudor”, r. Lucian Bratu, 1962;
„Cartierul veseliei”, r. Manole Marcus, 1964;
„Rapirea fecioarelor”, r. Dinu Cocea, 1967;
„Razbunarea haiducilor”, r. Dinu Cocea, 1968;
„Mihai Viteazul”, r. Sergiu Nicolaescu, 1970
„Mastodontul”, r. Virgil Calotescu, 1975;
„Bietul Ioanide” regia Dan Pita, 1979;
„Vreau sa stiu de ce am aripi”, r. Nicu Stan, 1983;
„Surorile Boga”, r. Iulian Mihu, 1984;
„Domnisoara Aurica” – regia Serban Marinescu, 1986;
„Francois Villon, poetul vagabond”, r.S.Nicolaescu, 1987
„Tusea şi junghiul” r. Mircea Daneliuc, 1990
„Balanta”, r. Lucian Pintilie, 1991;
„Drumul câinilor”, r. Laurentiu Damian;
„Doi haiduci si o crâsmarita”, r. Fgeorge Cornea, 1992
„Nostradamus”, r. Roger Christian, 1993;
„O vara de neuitat”, regia Lucian Pintilie, 1993
„Fata mosului”
„Salata” – regia Lucian Pintilie,
„Faraon”, regia Sinisa Dragin, 2004
COLABORĂRI RADIO ŞI TELEVIZIUNE „Nunta însângerata” de Garcia Lorca, rolul Logodnica; „Patima rosie” de M. Sorbul, rolul Tofana; „Patima de sub ulmi” de O’Neill, rolul Abbie; „Napasta” de I.L.Caragiale, rolul Anca; „Medeea” de Euripide, rolul Medeea; „Casa Bernardei Alba” de Garcia Lorca, rolul Bernarda; „Hedda Gabler” de Ibsen, rolul Hedda; „Macbeth” de Shakespeare, Lady Macbeth; „Troienele” de J.P.Sartre, rolul Hecuba; Galy Gay de B. Brecht. rolul Molly; „Neîntlegerea” de Camus, rolul Martha; „Richard al III-lea”, regina Margareth; „John Gabril Borckman” de Ibsen, rolul Dna Borckman; „Vlaicu Voda” de Al. Davila, rolul Doamna Clara; „Neispravitul” de Fonvizin, rolul Prostakova; „Nunta însângerata” de F.G.Lorca, rolul MAMA...

Premii si distinctii...

IN TEATRU...
Premiul I pe tara la cel de-al II-lea Concurs republican al tinerilor actori, pentru Domnisoara Nastasia de G.M.Zamfirescu
Premiul I pe tara la cel de-al treilea Concurs republican, în 1959, pentru interpretarea rolului Nila tobosara
Premiul pentru cea mai buna interpretare a anului 1968, dat de CSCA, pentru Baltagul, rolul Vitoria Lipan
Premiul I pentru interpretare la Festivalul National de Teatru din 1969, pentru Baltagul si Maria 1714
Premiul „Amfora” 1968 pentru cea mai buna interpretare a unui rol principal feminin din acea stagiune
Premiul special al juriului pentru contriutia artistica si pedagogica dosebita la realizarea celui mai bun spectacol al Festivalului de Arta Contemporana, Brasov 1978, Efectul razelor gamma asupra anemonelor
Premiul de interpretare feminina pe anul 1977 ex-aequo, acordat de A.T.M. Biroul de Critica dramatica, pentru Efectul razelor gamma asupra anemonelor
Premiul pentru cea mai buna interpretare feminina de la „Colocviul despre arta comediei”, editia a 3-a Galati, Nebuna din Chaillot, 1978
Premiul revistei „Saptamâna” pentru 25 de ani de activitate teatrala, 1979
Premiul I la Festivalul National „Cântarea României”, ed. a V-a pentru Sa nu-si faci pravalie cu scara de Eugen Barbu, rolul Elena Domnisor, anul 1985
Premiul I la Festivalul dramaturgiei contemporane Brasov, 1986 pentru Elena Domnisor din Sa nu-si faci pravalie cu scara
Premiul special al juriului la „Gala dramaturgiei românesti actuale” Timisoara 1987, cu Elena Domnisor
Premiul revistei Flacara 1985
Diploma de onoare a „Saptamânii teatrului scurt”, Oradea, editia a 7-a 1988, pentru „Noapte buna, mama, rolul Thelma
Premiul revistei „Teatrul”, 1988, pentru rolul Thelma din „Noapte buna, mama!”
Spectacolul REGINA MAMA a primit Diploma de onoare la Festivalul de Dramaturgie Contemporana – Brasov, decembrie 1997
Premiul Fundatiei TOFAN pentru Cea mai importanta personalitate teatrala a anului 1997, decembrie 1997
2000 - Ordinul National „Steaua României” în grad de Mare Ofiter acordat de Presedintele României
2001 - Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si patrimoniul Cultural National Suceava acorda Diploma de onoare pentru înnobilarea scenei si ecranului românesc
2001 - Prefectura Judetului Iasi confera Diploma de excelenta
2001 - Municipiul Bucuresti Sector 2 confera Titlul de Doamna a Scenei Românesti
2001 Consiliul General al Municipiului Bucuresti acorda titlul de Cetatean de onoare al Municipiului Bucuresti
2001 VÂRSTA DE AUR – Premiul special”, distinctie creata si decernata de Ion Antonescu, secretar de stat în Ministerul Culturii si Cultelor
2004 - Trofeul Festivalului National de Teatru „I.L.Caragiale”

Premii ale Uniunii Teatrale din România (UNITER)
Premiul pentru întreaga activitate, Gala Premiilor UNITER, 1995
Premiul UNITER pentru Cea mai buna actrita în cadrul Galei Premiilor UNITER, pentru rolul din spectacolul REGINA MAMA de Manlio Santanelli, martie 1999

Diploma de popularitate, Gala Premiilor UNITER, 2002
Premiul Criticii pentru Cea mai buna actrita a anului 1997, acordat de sectia româna a Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru (AICT) – Fundatia Teatrul XXI, pentru rolul din spectacolul REGINA MAMA de Manlio Santanelli, februarie 1998

Premii în cinematografie
1992 - Uniunea Cineastilor din România, Premiul pentru interpretare, rol principal feminin în „Drumul câinilor” si „Tusea si junghiul”
1996 - Diploma Opera Omnia, Uniunea Cineastilor
2001 - Diploma Artista de onoare a filmului românesc
2002 - Premiul de Excelenta, Centrul National al Cinematografiei
(sursa-wikipedia)

nicoletamihaela
30.01.2009, 16:23
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/180px-Draga1.jpg

Actriţa Draga Olteanu MateiDraga Olteanu Matei (n. 24 octombrie 1933, Bucureşti) este o apreciată actriţă de comedie, ce a jucat pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, în numeroase filme şi la televiziune. A studiat la IATC (1956).

După pensionarea sa din Teatrul Naţional (1992) s-a retras la Piatra Neamţ unde a înfiinţat compania teatrală Teatrul Vostru.


Filmografie
Cuscrele (Serial TV) (2005)
Faimosul Paparazzo (1999)
Ministerul comediei (1999)
Dănilă Prepeleac (1996)
Chiriţa în Iaşi (1987)
Coana Chiriţa (1986)
Promisiuni (1985)
Căsătorie cu repetiţie (1985)
Rămăşagul (1984)
Miezul fierbinte al pîinii (1983)
Buletin de Bucureşti (1982)
O lume fără cer (1981)
Iancu Jianu, haiducul (1981)
Dumbrava minunată (1980)
Iancu Jianu, zapciul (1980)
Nea Marin miliardar (1979)
Audienţa (1979)
Un om în londen (1978)
Gustul şi culoarea fericirii (1978)
Avaria (1978)
Din nou împreună (1978)
Nea Marin miliardar (1978)
Pentru patrie (1977)
Eu, tu şi Ovidiu (1977)
Acţiunea "Autobuzul" (1977)
Iarna bobocilor (1977)
Ultima noapte a singurătăţii (1976)
Serenadă pentru etajul XII (1976)
Instanţa amînă pronunţarea (1976)
Bunicul şi doi delicvenţi minori (1976)
Zile fierbinţi (1975)
Patima (1975)
Toamna bobocilor (1975)
Ştefan cel Mare - Vaslui 1475 (1974)
Ilustrate cu flori de cîmp (1974)
Filip cel bun (1974)
Fraţii Jderi (1974)
Pistruiatul (1973)
Explozia (1972)
Bariera (1972)
Asta seară dansăm în familie (1972)
Facerea lumii (1971)
Fraţii (1970)
Prieteni fără grai (1969)
Zile de vară (1967)
Cine va deschide uşa? (1967)
Golgota (1966)
Fanomele se grăbesc (1966)
Merii sălbatici (1964)
Un surîs în plină vară (1963)
Linişte (1963)
Lupeni '29 (1962)
Setea (1960)
Blanca (1955)

Roluri în teatru
Aşteptând la Arlechin
Cadavrul viu actor
Casa recomandată
Comoara din deal
Crimă pentru pământ a
Feţele Didinei
Hagi Tudose
Minunile Sfântului Sisoe
Muşcata din fereastră
Visul unei nopţi de iarnă

Scenarii pentru filme
Dumbrava minunată (1980)
Patima (1975)

Premii

Draga Olteanu Matei la decernarea Premiului TVR pentru Cea mai iubită actriţăPremiul de Excelenţă al Revistei VIP - 2005.
Premiul UNITER pentru întreaga activitate - 2004.
Premiul TVR şi PTWB (Prime Time World Broadcast) pentru Cea mai iubită actriţă - 2003.
ACIN (pentru Ilustrate cu flori de cîmp şi Filip cel bun) - 1975.

(sursa-wikipedia)

nicoletamihaela
30.01.2009, 16:26
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/220px-Marin_Moraru1.jpg


Marin Moraru (n. 31 ianuarie 1937, Bucureşti) este un actor român de teatru şi film.

Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în oraşul Bucureşti. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (I.A.T.C.) "I.L.Caragiale" în anul 1961, având ca examen de diplomă rolul Agamiţă Dandanache din piesa “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale.

După absolvirea facultăţii, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul Lucia S. Bulandra (1968-1971) şi la Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" (1971-1974).

După o perioadă în care a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Naţional "I. L. Caragiale", unde este actor şi în prezent. Din anul 2002 este Societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti.


Filmografie
Haiducii (1965)
Un film cu o fată fermecătoare (1966)
Maiorul şi moartea (1967)
Răzbunarea haiducilor (1968)
Actorul şi sălbaticii (1974)
Filip cel Bun (1974)
Un comisar acuză (1974) - Comisarul Ghita Petrescu
Un zâmbet pentru mai târziu (1974)
Elixirul tinereţii (1975)
Toamna bobocilor (1975) - Toderas
Operaţiunea "Monstrul" (1976)
Tufă de Veneţia (1977)
Iarna bobocilor (1977) - Toderas
Concurs (1982)
Faleze de nisip (1982)
Ringul (1983) - Tom
Masca de argint (1984) - Boier Vilcu
Zbor periculos (1985)
Vară sentimentală (1985)
Cuibul de viespi (1986)
În fiecare zi mi-e dor de tine (1987)
Chiriţa în Iaşi (1987)
Inimă de ţigan (2007) - Cristofor
Regina (2008) - Cristofor

Piese de teatru
“Pigulete plus cinci fete” de C. Bratu
“Chiriţa în provincie” de V.Alecsandri
“Ocolul Pământului” de P.Kohout
“Umbra” de E.Swartz
“Troilus şi Cresida” de W.Shakespeare
“Capul de răţoi” de G.Ciprian
“D'ale carnavalului” de I.L.Caragiale
“Nepotul lui Rameau” de Diderot
“Transplantarea inimii necunoscute” de Al.Marodin
“Leonce şi Lena” de G.Buchner
“Un fluture pe lampă” de P.Everac
"Trei fraţi gemeni din Veneţia" de A.Mattiuzzi
“Ultima oră” de M.Sebastian
“O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale
“Saragosa”
“Romulus cel Mare” de F.Durenmatt
“Gaiţele” de Al. Kiriţescu
“Fundaţia” de Valeho
“O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale
“Aşteptându-l pe Godot” de S.Beckett
“Harap Alb” de Radu Iţcuş
“Azilul de noapte” M.Gorki
“Take, Ianke şi Cadîr” de V.I.Popa
“Crimă pentru pământ” dramatizare de Gr. Gonţa după romanul omonim de Dinu Săraru
“Egoistul” de Jean Anouilh
“Femeia îndărătnică” de W.Shakespeare
“Piscina de la miezul nopţii” de Peter Karvas
(sursa-wikipedia)

sorin
30.01.2009, 20:23
http://img.photobucket.com/albums/v709/sorinp/constantin-tanase_2.jpg
Constantin Tănase(nascut la 5 iulie (http://ro.wikipedia.org/wiki/5_iulie)1880 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1880) – decedat la 29 august (http://ro.wikipedia.org/wiki/29_august) 1945 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1945)), actor şi cupletist român, a fost o figură cheie în teatrul de revistă românesc.

Viaţa
S-a născut într-o familie modestă (tatăl, Ion Tănase, era laborant de farmacie), într-o casă ţărănească din Vaslui (http://ro.wikipedia.org/wiki/Vaslui), judeţul Vaslui (http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C5%A3ul_Vaslui). A fost un elev mediocru, cele mai mari note fiind la muzică şi sport, iar primul contact cu teatrul l-a avut prin frecventarea spectacolelor de la Grădina "Pîrjoala", unde se juca teatru popular, cu actori precum Zaharia Burienescu si I.D. Ionescu. Acest lucru l-a inspirat în crearea unui grup de teatru de amatori împreuna cu prietenii, cu care juca scene din piesele Meşterul Manole, Capitanul Valter Mărăcineanu sau Constantin Brâncoveanu, prima lor scenă fiind beciul casei. În timp, reprezentaţiile s-au mutat în hambar şi chiar în poiată.

Prima experienţă profesională ca actor a fost în cadrul trupei de teatru de limba idiş condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol in Vaslui şi a fost ales tânărul Tănase, care era deja nelipsit de la repetiţii. În 1896 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1896) termina gimnaziul şi, în ciuda dorinţei sale de a deveni actor, s-a înscris la liceul militar din Iaşi (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ia%C5%9Fi), unde a fost respins la examenul medical, singura probă unde nu-şi făcuse griji, în favoarea unui fiu de colonel. Dezamăgit, s-a îndreptat către Brăila (http://ro.wikipedia.org/wiki/Br%C4%83ila), unde a frecventat o scurtă perioadă liceul "Nicolae Bălcescu", la care însă a fost nevoit să renunţe după câteva săptămâni din lipsă de bani.

În Brăila s-a împrietenit cu învăţătorul şi scriitorul Ion Adam (http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ion_Adam&action=edit&redlink=1), care i-a oferit tânărului de 18 ani catedra sa din Curseşti, Rahova, de vreme ce Adam urma să plece la cursuri în Belgia (http://ro.wikipedia.org/wiki/Belgia). S-a descurcat destul de bine ca învăţător, însă a intrat în conflict cu directorul şi câţiva profesori. Cu ajutorul lui Adam, a primit un alt post la Hârşoveni, Poeneşti, unde învăţase poetul Alexandru Vlahuţă (http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Vlahu%C5%A3%C4%83). Tănase şi-a dezvoltat repede propriul stil de predare, aducând muzica şi gimnastica pe primul loc, lucru care a atras noi elevi către şcoală. Părinţii elevilor au fost de asemenea implicaţi în activităţile şcolare, prin excursii in aer liber, unde preda istorie şi geografie. Ajuns foarte repede un personaj iubit in localitate, atrage însă antipatia notarului si câtorva avocati locali care nu îi apreciau metodele, astfel încât Tănase este în cele din urmă dat afară.

Ziua de 14 octombrie 1899 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1899) îl găseşte în Bucureşti (http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C5%9Fti), unde s-a înrolat voluntar la Regimentul 1 Geniu Bucureşti. Dupa efectuarea stagiului militar s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, de unde a absolvit în 1905 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1905). A inceput sa lucreze în teatru, şi s-a căsătorit cu Virginia Niculescu în 1917 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1917).

In 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuş în Bucureşti, împreună cu care urma să creeze o tradiţie de teatru de cabaret/ revistă pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiţie prezentă şi astăzi, mai ales la teatrul de revistă "Constantin Tănase" (http://www.teatrultanase.ro/), care functioneaza încă la adresa fostului "Cărăbuş" pe Calea Victoriei (http://ro.wikipedia.org/wiki/Calea_Victoriei), 33-35, în inima Bucureştiului.

În buna tradiţie a marilor actori de comedie, a creat un tip de personaj, acela al cetăţeanului simplu, umil si necăjit, mereu în contradicţie cu birocraţia aparatului de stat; personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrăţele, crizantemă la butonieră si bastonaş, s-a facut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori in atenţia cenzurii.

Împreună cu "Cărăbuş" a făcut numeroase turnee prin ţară, şi cel puţin un turneu în Turcia. Tănase a jucat de asemenea şi la Paris. O sursă menţionează operele de caritate ale actorului – 3 şcoli primare şi o biserică.

La "Cărăbuş", Tănase lansează carierele a numeroşi artişti, mai ales Maria Tănase (http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_T%C4%83nase) şi Horia Şerbănescu.

sorin
30.01.2009, 20:24
Moartea

Tănase a murit în Bucuresti în 1945 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1945). Există zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roşie invadatoare. În orice caz, o altă sursă oferă informaţii de circumstanţă despre moartea sa, care par mai plauzibile. ( Blocaj renal in urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi - ciudata indicaţia doctorului)- informaţie dată de nepotul actorului, Tănase Radu Alexandru. Potrivit acestei surse, Tănase încă mai juca în Bucureşti un an după sosirea ruşilor, şi a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi care aveau obiceiul să "rechiziţioneze" toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând "Davai ceas". Tănase a compus un cuplet:
"Rău era cu "der, die, das"
Da-i mai rău cu "davai ceas"
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo, tovărăşie"
După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea, şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul uşor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile "bandajate" cu ceasuri de mâna. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi şi-a deschis pardesiul, scotând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Două zile mai târziu marele actor era mort.

Filmografie


"Peripiţiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la Bucureşti" (1924 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1924), film mut)
"Visul lui Tănase" (1932 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1932))
"Răbdare Tănase!" (1943 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1943))

Moştenire
Din momentul în care s-a mutat la Bucureşti, singurele vizite facute părinţilor au fost în timpul turneelor cu "Cărăbuş". Cu toate acestea, una dintre cele două case de cultură din Vaslui îi poartă astăzi numele, iar arhivele sale personale şi multe dintre obiectele care i-au aparţinut au fost donate de soţia actorului către muzeul judeţean Vaslui. Începând cu anul 1970 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1970) la Vaslui (http://ro.wikipedia.org/wiki/Vaslui) are loc un festival de teatru de comedie (http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_T%C4%83nase,_Festival) sub conducerea lui Valentin Silvestru. Festivalul, acum şi festival internaţional de caricatură, atrage comedianţi din toată ţara începând cu anul 1980 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1980).

Sursa: Wikipedia

nicoletamihaela
02.02.2009, 16:49
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/Amza_Pellea_12172251251.jpg

"Timpul sterge...Da,dar el stie sa pastreze - ca nimeni altul - ceea ce nu trebuie pierdut..."
.....AMZA PELLEA...

http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/Amza_Pellea_12172250501.jpg

Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931 în Băileşti, Dolj - d. 12 decembrie 1983 în Bucureşti) a fost unul dintre cei mai importanţi actori români, distingându-se atât în teatru cât şi în film. A fost interpretul lui Nea Mărin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i–a relevat atât de bine disponibilităţile pentru comedie.


Biografie
S-a născut la Băileşti, într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea, şi a fost directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băileşti în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Naţional Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promoţiei de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotaţi ai scenei româneşti. A fost profesor la IATC.

Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959) nu mai puţin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Cr inseamna sa fi Onest de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov), Vladică Ilarion (Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Hasek), Esteban (Fântana turmelor de Lope de Vega).

Pe scena Teatrului de Comedie creează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk in al doilea razboi mondial de Brecht- 1962), Pietro (Umbra de E. Svart- 1963), Manole (Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu- 1964), Subcomisarul (Capul de raţoi de G. Ciprian- 1966), Platonov(Un Hamlet de provincie de Cehov- 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu- 1969), Noah (Arca bunei speranţe de Ion D. Sârbu- 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill şi indienii de A. Kopit- 1973),"inginerul" din Nic Nic .

Pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti dă viaţă lui Petre Dinoiu (Comoara din deal de Corneliu Marcu- 1977) şi lui Vlad Ţepeş (A treia ţeapă de Marin Sorescu - 1979).

Ultimul rol creat in teatru il readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând - în regia lui Gheorghe Harag - personajul bătrânului moşier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin - 1983.

Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât şi personaje contemporane (Ailinicii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu), dar şi personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horaţiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).

Rămas probabil în constiinţa publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul şi prin Nea Marin, reuşeşte în Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte să atingă ambele personaje. Umilul, şi câteodată veselul Ipu recapătă , în finalul filmului, figura dârză şi tragică a soldatului ţăran din primul război.


A câstigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepţional (Manlache Preda) din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică şi Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după "Velerim şi Veler Doamne" de Victor Ion Popa.

22 martie 1973 - 24 septembrie 1974 A fost Director al Teatrului National Craiova

A fost casatorit timp de 25 de ani cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. Este tatal actritei Oana Pellea.

A decedat la vârsta de 52 de ani. Unele surse afirmă că marele actor ar fi decedat din cauza cancerului pulmonar provocat de fumat, iar altele susţin că ar fi fost ucis de Securitate, deoarece, în scheciurile sale, ironiza regimul comunist. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/Amza_Pellea_12082895801.jpg
Filmografie
1961 Setea
1963 Tudor
1964 Pisica de mare
1965 Neamul Şoimăreştilor, Camera albă
1966 Haiducii, Răscoala
1967 Dacii
1968 Columna
1969 Războiul domniţelor
1971 Mihai Viteazul, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte
1972 Puterea şi adevărul, Săgeata căpitanului Ion
1973 Ciprian Porumbescu, Aventurile lui Babuşcă, Ultimul cartuş
1974 Proprietarii, Un comisar acuză, Nemuritorii, Porţile albastre ale oraşului, Stejar, extremă urgenţă
1975 Cantemir, Ulzana, căpetenia apaşilor, Tată de duminică, Evadarea
1976 Osânda, Lumina pe coline, Trei zile şi trei nopţi
1977 Boschet de Veneţia, Accident, Împuşcături sub clar de lună
1978 Pentru patrie, Melodii, melodii, Revanşa
1979 Nea Mărin miliardar, Braţele Afroditei, Mihail, câine de circ
1980 Duios Anastasia trecea, Casa dintre câmpuri
1981 Poarta de aur a incaşilor, Capcana mercenarilor, Şantaj, Spectacolul spectacolelor, Detaşamentul „Concordia”, Ana si „hoţul”
1983 Imposibila iubire
(sursa-wikipedia)

nicoletamihaela
02.02.2009, 17:18
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/8556_17531.jpg

http://www.youmago.ro/object/view/sergiu-nicolaescu/20913 (http://www.youmago.ro/object/view/sergiu-nicolaescu/20913)

http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/pic287711.jpg
Sergiu Florin Nicolaescu (n. 13 aprilie 1930, oraşul Târgu Jiu) este un regizor, actor şi politician român după 1989. A devenit cunoscut prin filme ca Dacii (1966), Mihai Viteazul (1970).

Tinereţea
Sergiu Nicolaescu s-a născut la Târgu Jiu, dar la vârsta de cinci ani, părinţii părăsesc oraşul şi se stabilesc la Timişoara. A absolvit Universitatea Politehnica Bucureşti ca inginer mecanic,iar după absolvire a început să lucreze la filmări combinate în cadrul Studioul cinematografic Alexandru Sahia, specializat pentru filme documentare şi jurnale de actualităţi.


Activitate politică
După revoluţia română din 1989, în care a fost implicat, Sergiu Nicolaescu a susţinut Frontul Salvării Naţionale, fiind ales în repetate rânduri senator pe listele acestei formaţiuni politice, iar apoi al PDSR. La iniţiativa sa s-a înfiinţat Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, iniţial condusă de dânsul iar ulterior de Valentin Corneliu Gabrielescu. A scris mai multe cărţi referitoare la revoluţia din 1989. În 2004 a fost numit de Ion Iliescu membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române.

Cărţi publicate
Revoluţia. Începutul adevărului, Ed. Topaz Bucureşti 1995
Un senator acuză, Bucureşti 1996 (a 2-a ediţie 1998)
Cartea revoluţiei române decembrie '89, Editura Ion Cristoiu, Bucureşti 1999
Lupta pentru putere. Decembrie '89, Bucureşti 2005

http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/19361.jpg

Filmografie (regizor)
Dacii (1967) - coproducţie franco-română
Lupta pentru Roma (1968) - RFG, coregie cu Robert Siodmak, 2 serii
Ciorap de piele (1968) - coproducţie franco-germană, coregie cu Pierre Gaspard Huit
Ultimul mohican (1968) - Franţa
Lacul din Ontario (1968) - Franţa
Preeria (1968) - Franţa
Mihai Viteazul (1971) - 2 serii
Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1972)
Cu mâinile curate (1972)
Lupul mărilor (1972) - coproducţie româno-germană, coregie cu Wolfgang Staudt
Răzbunarea (1972) - coproducţie româno-germană
Ultimul cartuş (1973)
Un comisar acuză (1974)
Nemuritorii (1974)
Insula comorilor (1975) - coproducţie româno-germană, coregie cu Gilles Grangier
Piraţii (1975) - coproducţie româno-germană, coregie cu Gilles Grangier
Zile fierbinţi (1975)
Osânda (1976)
Accident (1977)
Pentru patrie (1977) - 2 serii
Revanşa (1978)
Nea Mărin miliardar (1978)
Mihail, câine de circ (1978) - coproducţie româno-germană
Ultima noapte de dragoste (1979)
Capcana mercenarilor (1980)
Duelul (1981)
Întâlnirea (1982)
Viraj periculos (1982)
Ringul (1983) - coproducţie româno-germană
Căutătorii de aur (1985) - coproducţie româno-germană
Ciuleandra (1985) - coproducţie româno-germană
Ziua Z (1985)
Noi, cei din linia întâi (1986) - 2 serii
François Villon (1987) - coproducţie franco-italo-română, 2 serii
Mircea (1989)
Coroana de foc (1990)
Cucerirea Angliei (1990) - coproducţie franco-română, 2 serii
Oglinda (1994) - 2 serii
Punctul zero (1996) - coproducţie româno-americană
Triunghiul morţii (1999)
Orient Express (2004)
Cincisprezece (2005)
Supravieţuitorul (2008)

nicoletamihaela
02.02.2009, 17:21
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/pic349071.jpg

Filmografie (scenarist)
Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1972)
Un comisar acuză (1974)
Nemuritorii (1974)
Osânda (1976)
Pentru patrie (1977) - 2 serii
Revanşa (1978)
Nea Mărin miliardar (1978)
Ultima noapte de dragoste (1979)
Capcana mercenarilor (1980)
Duelul (1981)
Ciuleandra (1985) - coproducţie româno-germană
Oglinda (1994) - 2 serii
Punctul zero (1996) - coproducţie româno-americană
Triunghiul morţii (1999)
Orient Express (2004)
Cincisprezece (2005)
Supravieţuitorul (2008)

Filmografie (actor)
Dacii (1967) - soldatul roman Marcus
Mihai Viteazul (1971) - 2 serii - Selim bey
Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1972) - un ofiţer german
Cu mâinile curate (1972) - comisarul Tudor Moldovan
Dragostea începe vineri (1972) regia Virgil Calotescu
Ultimul cartuş (1973) - comisarul Tudor Moldovan
Felix şi Otilia (1973) regia Iulian Mihu - Leonida Pascalopol
Pistruiatul (1973) regia Francisc Munteanu - Andrei
Un comisar acuză (1974) - comisarul Tudor Moldovan
Nemuritorii (1974) - căpitanul Andrei
Zile fierbinţi (1975) - directorul Mihai Coman
Osânda (1976) - procurorul Marian
Roşcovanul (1976) regia Francisc Munteanu - o santinelă
Accident (1977) - maiorul Petria
Pentru patrie (1977) - 2 serii - principele Carol
Revanşa (1978) - comisarul Tudor Moldovan
Mihail, câine de circ (1978)
Ultima noapte de dragoste (1979)
Capcana mercenarilor (1980) - maiorul Tudor Andrei
Duelul (1981) - comisarul Tudor Moldovan
Întâlnirea (1982) - colonelul de jandarmi
Viraj periculos (1982) - colonelul Petria
Ringul (1983) - Andrei
Ziua Z (1985) - generalul Hans Friessner
Noi, cei din linia întâi (1986) - 2 serii

Mircea (1989) - voievodul Mircea cel Bătrân
Coroana de foc (1990) - căpitanul Paloş
Oglinda (1994) - 2 serii - generalul Hans Friessner
Triunghiul morţii (1999) - generalul Alexandru Averescu
Orient Express (2004) - prinţul Andrei Morudzi
Supravieţuitorul (2008) - comisarul Tudor Moldovan
(sursa-wikipedia)

nicoletamihaela
04.02.2009, 16:54
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/1701981.jpg
Gina Patrichi
Data nasterii:8 Martie 1936 1936-03-08
Locul nasterii:Bucuresti, Romania
Data decesului:18 Martie 1994
Nascuta in 8 martie 1936 actrita , Gina Patrichi va fi o perfectionista a scenei si filmului romanesc, o actrita de un farmec aparte, frumoasa, rafinata si culta a carei moarte prematura pe 18 martie 1984 in Bucuresti a lasat un gol imens in lumea teatrului si filmului romanesc. Fratele ei Mihai Patrichi ii dedica acesteia un roman biografic "Gina Patrichi: clipe de viata", (Este biografia uneia dintre cele mai mari artiste ale teatrului romanesc contemporan povestita cu farmec de fratele artistei, jurnalist stabilit in Elvetia de mai multi ani. Volumul cuprinde şi marturii ale unor personalitati ale vietii culturale, ca şi ale fiicei si sotului. Volumul cuprinde o teatrografie şi o filmografie a actriţei)... din care aflam ca: tanara ce se pregatise constiincios pentru o cariera de chimista, cariera ce o doreau parintii ei, dar fascinta de lumea teatrului si de actori precum George Vraca, George Calboreanu sau Lucia Sturdza Bulandra se hotaraste la numai 16 ani sa urmeze Institutul de Teatru si Cinematografie " Ion Luca Caragiale", de unde este exmatriculata in anul III.
In 1956 debuteaza pe scena Teatrului din Galati si rolul "Nora" dupa piesa lui Henrik Ibsen o consacra ca fiind una din cele mai bune interprete romance a acestui mare dramaturg.
Interpreteaza de toate, comedie, drama, recitaluri de muzica si poezie, teatru radiofonic, avand o "voce" incomparabila, si este din ce in ce mai apreciata de public si critici.
In film debuteaza in 1965, cu rolul Rozei Ianosi din "Padurea spanzuratilor", opera castigatoare a lui Liviu Ciulei. Timp de 20 de ani intruchipeaza personaje diverse pe peliculele a mai mult de 20 de filme: "Trecatoarele iubiri", "Nemuritorii", "Dincolo de nisipuri", "Proba de microfon", "Morometii" etc.
A fost casatorita tim de 3 decenii cu avocatul Victor Anagnoste, „nenea Bizu”, om din stirpea veche a moldovenilor de rasa, elegant şi cu umor, care a iubit-o enorm si i-a înţeles ca nimeni altcineva patima: teatrul, cu care are o fata Oana Miruna Anagnoste , despre care la 5 ani parintii spuneau: " ...plina de sensibilitate, farmec si hachite ca maica-sa si ...incapatanata, mare amatoare de fructe si frumusica foc ca taica-sau"
Schimbarea denumirii strazii bucurestene Orlando in "Gina Patrichi" si apoi trecerea la denumirea initiala, nu stiu daca a fost un gest frumos din partea edililor capitalei dar, memoria actritei a ramas vie in memoria celor care au cunoscut-o (in noiembrie 2008 s-a lansat la Brasov : Carte cu Gina Patrichi, scrisa de Mircea Morariu, actrita este propusa de a deveni "Cetatean de onoare " al Municipiului Galati, avand in vedere ca a debutat in Teatru Dramatic Fani Tardini din Galati si premiata post mortem, in aprilie 1994 de gala UNITER, pe scena Teatrului Ion Luca Caragiale" din Bucuresti cu PREMIUL DE EXCELENTA..
(sursa-cinemarx)
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/Gina_Patrichi_1228204950_01.jpg
Filmografie
Moromeţii (1988) - Guica
Hanul dintre dealuri (1988)
Duminica în familie (1987)
Figuranţii (1987)
Cuibul de viespi (1986)
Sezonul pescăruşilor (1985)
Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
Fram, serial TV (1983)
Liniştea din adîncuri (1982)
Lumini şi umbre (partea a II-a), serial TV (1982)
Un saltimbanc la Polul Nord (1982) – Paulette
Lumini şi umbre (partea I), serial TV (1981)
Saltimbancii (1981) - Paulette
Burebista (1980)
Cîntec pentru fiul meu (1980)
Proba de microfon (1980)
Nemuritorii (1974)
Nu filmăm să ne amuzăm (1974)
Tată de Duminică (1974)
Trecătoarele iubiri (1974) - Hanna, soţia lui Andrei
Dincolo de nisipuri (1973)
Felix şi Otilia (1972)
Bariera (1972)
De ochii lumii (1971)
Neînfricaţii (1969)
Procesul alb (1965)
Cartierul veseliei (1964)
Pădurea spînzuraţilor (1964) - Roza
(sursa –wikipedia)

nicoletamihaela
04.02.2009, 17:06
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/Silvia_Popovici1.jpg
Silvia Popovici (n. 7 mai 1933, Fundata, Braşov – d. 16 septembrie 1993, Bucureşti) a fost o actriţă româncă.

A debutat în 1954 ca actriţă într-un film realizat de alţi studenţi, intitulat „La mere”. În 1961, actriţa devine celebră datorită rolului titular din pelicula de succes Darclee în regia lui Mihai Iacob, unde Silvia Popovici conturează o excepţională imagine a celebrei soprane de origine română Haricleea Darclee, ajutată fiind în ariile interpretate în film de vocea Artei Florescu. Au urmat roluri în Omul de lângă tine (1961) şi O dragoste lungă de-o seară (1963), ambele în regia lui Horea Popescu, precum şi în Pădurea Spânzuraţilor (1967, r. Liviu Ciulei).

Consacrarea definitivă în cinematograful românesc a venit o dată cu debutul regizoarei Malvina Urşianu, care în 1967 o alege să interpreteze rolul titular din filmul Gioconda fără surâs. Silvia Popovici va rămâne multă vreme fidelă regizoarei, cu care va realiza şi Trecătoarele iubiri (1974), Serata (1971), Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu (1979).

O popularitate deosebită în rândul românilor a obţinut cu rolul Oana din serialul TV Muşatinii, în regia Soranei Coroamă-Stanca (13 episoade).

Silvia Popovici s-a dedicat, însă, în principal teatrului, ea făcând parte din "Promoţia de Aur" a teatrului românesc(1956), interpretând pe scenele Naţionalelor din Craiova (1959-1963), Cluj (1963-1966) şi Bucureşti (1967-1993) nenumărate roluri, de o mare complexitate şi valoare.


„Ea reprezenta cel mai bine eşalonul de absolvenţi ai IATC care în 1956 au plecat cu profesorul lor Vlad Mugur la Craiova. De altfel însuşi Vlad a declarat că fără Silvia n-ar fi făcut "această nebunie". Silvia era înzestrată cu toate darurile: frumoasă, inteligentă, fermecătoare, serioasă, talentată, autentică şi spontană, sensibilă, dramatică, impecabilă în tot ce realiza. Toate realizările ei scenice şi filmice au avut o cotă valorică ridicată pentru că era ea însăşi un puternic caracter dramatic. Au rămas de neiutat Ofelia cu straniul ei cântec, Gwendolin de-un farmec inedit, Magda prin intransigenţa dovedită, Hilde prin dezinvoltura creată, Julietta prin acurateţea sentimentului, apoi Ana Petrovna, Andromaca, Euxinia, Anca, Margareta, Casandra, Drusilla şi altele. (...)

Silvia a fost şi un model de seriozitate şi corectitudine profesională pentru toată lumea din teatru şi colegii ei au iubit-o ca pe o fiinţă dragă plină de graţie şi energie. Delicată şi rasată, Silvia a reprezentat pe scena românească tipul femeii moderne, senină şi echilibrată, capabilă de orice victorie, o femeie tipic luptătoare. Luciditatea ei scenică a ajutat-o mult în realizarea marilor sale creaţii, de mare vibraţie şi încărcătură emoţională." ”
—Alexandru Lazăr - "Promotia 1965 - 50 de ani de teatru"
A fost căsătorită cu liderul comunist Maxim Berghianu .
(sursa-wikipedia)
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/14326_21.jpg
Filmografie:
Enigmele se explica in zori (1987) ....
Ancheta (1980) ....
Intoarcerea lui Voda Lapusneanu (1979) .... Doamna Ruxandra
Ratacire (1978) ....
Drumuri în cumpana (1978) ....
Trepte spre cer (1977) ....
Im Staub der Sterne (1976) .... Illik
Trecatoarele iubiri (1974) .... Lena, Costea's Wife
Serata (1971) ....
Gioconda fara surîs (1967) .... Irina
Padurea spânzuratilor (1964) ....
Dragoste lunga de-o seara, O (1963) ....
Omul de lînga tine (1961) ....
Darclée (1961) .... Darclée
Furtuna (1960) ....
Bijuterii de familie (1957) ....
Ora H (1956) ....
Blanca (1955) ....
La mere (1953) ....
(sursa cinemarx)

nicoletamihaela
04.02.2009, 17:39
http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/daca1.jpg

Mihai Fotino (cunoscut şi ca Mişu Fotino) (n. 14 septembrie 1930, Bucureşti) este un actor român de teatru. A jucat în numeroase comedii şi a fost prezent în emisiuni de televiziune.

Copilăria şi adolescenţa le-a trăit la Braşov, unde tatăl lui era actor şi cu care a jucat împreună încă de când era foarte mic. A debutat la vârsta de 7 ani în piesa de teatru "Coloniale".

Din 1952, Mihai Fotino era actor la Teatrul Dramatic din Braşov. A fost remarcat de marele regizor Sică Alexandrescu, care a decis să-l aducă la Bucureşti. Din 1956, joacă la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti.

La cea de-a XIV-a ediţie a Galei Premiilor UNITER, din 3 aprilie 2006, maestrul Mihai Fotino a fost premiat pentru întreaga sa activitate.


Filmografia
Directorul nostru (1955)
Telegrame (1959)
Porto-Franco (1961)
Codin (1963)
Politică şi delicatese (1963)
Titanic vals (1964) - Dinu
Amprenta (1967)
Balul de sâmbătă seara (1968)
Elixirul tinereţii (1975)
Tufă de Veneţia (1977)
Chiriţa la Iaşi (1987)
Sexy Harem Ada-Kaleh (2001)
(sursa Wikipedia)

http://i118.photobucket.com/albums/o108/nicoletamihaela/100072281.jpg


Marele actor al Naţionalului bucureştean Mihai Fotino va primi la Gala Premiilor UNITER, din 3 aprilie, Premiul pentru întreaga activitate. O distincţie care încununează o viaţă pe scenă.
Se apropie sărbătoarea teatrului românesc, Gala Premiilor UNITER, iar Senatul breslei teatrale a decis să-i acorde maestrului Mihai Fotino Premiul pentru întreaga activitate, alături de actriţa Liliana Tomescu, regizorul Dinu Cernescu, criticul de teatru Elisabeta Pop şi scenograful Viorel Penişoară Stegaru. Acest premiu este onorant atât pentru maestrul Fotino, cât şi pentru teatrul românesc, care a dat un astfel de creator. La Mihai Fotino etapele vieţii au ars foarte repede. Copilăria şi adolescenţa le-a trăit foarte intens la Braşov, unde tatăl lui era actor şi cu care a jucat împreună încă de când era foarte mic. Parcă se grăbea să ajungă mai repede la 20 de ani şi să intre cu forţă în teatru. Încă din 1952, Mihai Fotino era actor la Teatrul Dramatic din Braşov, unde a fost remarcat de marele regizor Sică Alexandrescu în spectacole, cum ar fi Mincinosul, Nota zero la purtare, Titanic vals sau Onoapte furtunoasă. Marele regizor şi-a dat seama imediat că are în faţă un talent şi l-a adus la Naţionalul bucureştean. Era în 1956 şi de atunci, până azi maestrul Fotino nu s-a desprins de această scenă. Doar în ultimul timp, o suferinţă cardiacă l-a determinat să ia o mică vacanţă. Iubitorii teatrului îşi aduc aminte cu siguranţă de montările care au dat strălucire primei scene înainte de '90. Şi aş aminti spectacolele Steaua fără nume, Avarul, O scrisoare pierdută sau O femeie cu bani. Atunci când spui Mihai Fotino spui Comedie de modă veche şi spui Carmen Stănescu. Pentru că acest spectacol din anii '70 după piesa lui Alexandr Galin, a fost un punct de reper pentru arta spectacologică de dinainte de decembrie '89. În foarte multe dintre spectacole, ca şi în acesta de care amintesc, Mihai Fotino a avut-o ca parteneră pe Carmen Stănescu. În această stagiune l-aţi putut vedea în: Ispita, Ultima oră, Iubire şi Egoistul. Un actor şi un om care te binedispune atunci când ai privilegiul să-l întâlneşti, cu un umor rafinat şi molipsitor care vine dintr-o profundă cunoaştere a naturii umane. Premiul pentru întreaga activitate este doar o foarte mică recompensă pentru acest actor extraordinar.

(sursa azi.ro)

lebada
19.03.2009, 04:22
http://i137.photobucket.com/albums/q213/mushatini/510_culoare-1.jpg

Actorul Alexandru Repan s-a nascut pe 26 februarie in Bucuresti, acum 69 de ani. Coleg de breasla cu Ovidiu Iuliu Moldovan si Stefan Iordache.
Cu un talent de exceptie si o fire de razboinic cuceritor a supus teatrul, televiziunea si filmul. Chiar si in trantele cele mai grele cu viata a invins. Leul nu e singur in iarna. De-a stanga si dreapta ii stau cei doi copii. Este un actor rasplatit cu mai multe premii importante. Şi cu un Ordin - "Meritul Cultural in grad de Cavaler".

Filmografie - Actor
Vocea inimii (2006, Mihai Bauman)
Entre chiens et loups (2002, Alexandre Arcady)
Nici o intamplare (2000, Cristian Mungiu)
Faimosul paparazzo (1999, Nicolae Margineanu)
The Famous Paparazzo
Trahir (1993, Radu Mihaileanu)
Hanul dintre dealuri (1989, Cristiana Nicolae)
Rochia alba de dantela (1989, Dan Pita)
Cuibul De Viespi (1988, Horea Popescu)
Vulcanul stins (1988, George Cornea)
Batalia din umbra (1985, Andrei Blaier)
Burebista (1980, Gheorghe Vitanidis)
Vlad Tepes (1979, Doru Nastase)
Casa de la miezul noptii (1975, Gheorghe Vitanidis)
Muschetarul Roman (1975, Gheorghe Vitanidis)
Cantemir (1975, Gheorghe Vitanidis)
Casa neterminata (1964, Andrei Blaier)
Vacanta la mare (1962, Andrei Calarasu)