PDA

Arată versiune īntreagă : Romani celebri - Sport



sorin
27.01.2009, 00:10
Pe acest topic vor fi postate mesaje despre romani celebri in domeniul sportului. Mesajele in afara subiectului sau care nu sunt destul de relevante pentru acest topic, vor fi sterse.

Multumesc celor care vor posta aici!

sorin
27.01.2009, 00:12
http://img.photobucket.com/albums/v709/sorinp/Nadia_Comaneci00.jpg
Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie (http://ro.wikipedia.org/wiki/12_noiembrie) 1961 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1961), Oneşti (http://ro.wikipedia.org/wiki/One%C5%9Fti), judeţul Bacău (http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C5%A3ul_Bac%C4%83u)) este o gimnastă (http://ro.wikipedia.org/wiki/Gimnastic%C4%83) romānă (http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia), prima gimnastă din lume care a primit nota zece īntr-un concurs olimpic de gimnastică. Este cāştigătoare a cinci medalii olimpice (http://ro.wikipedia.org/wiki/Jocurile_Olimpice) de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX (http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XX) şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile.
Viaţa

Nadia s-a născut la Oneşti (http://ro.wikipedia.org/wiki/One%C5%9Fti), fiică a lui Gheorghe şi Ştefania-Alexandrina Comănici[1] (http://ro.wikipedia.org/wiki/Nadia_Com%C4%83neci#cite_note-0); a fost botezată după "Nadejda" ("Speranţă"), eroină a unui film.
A concurat pentru prima data la nivel naţional īn Romānia, īn 1970 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1970), ca membră a echipei oraşului său. Curānd, a īnceput antrenamentele cu Béla Kįrolyi (http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C3%A9la_K%C3%A1rolyi) şi soţia acestuia, Mįrta, care au emigrat mai tārziu īn Statele Unite (http://ro.wikipedia.org/wiki/Statele_Unite), devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La vārsta de 13 ani, primul succes major al lui Comăneci a fost cāştigarea a trei medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene din 1975 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1975), de la Skien (http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Skien&action=edit&redlink=1), Norvegia. Īn acelaşi an, agenţia de ştiri Associated Press (http://ro.wikipedia.org/wiki/Associated_Press) a numit-o "Atleta Anului īn Romānia".
La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 (http://ro.wikipedia.org/wiki/Jocurile_Olimpice_de_var%C4%83_din_1976) de la Montreal (http://ro.wikipedia.org/wiki/Montreal), Québec (http://ro.wikipedia.org/wiki/Qu%C3%A9bec). Nu numai că a devenit prima gimnasta care a obţinut scorul perfect de zece la olimpiadă (de şase ori), dar a şi cāştigat trei medalii de aur (la individual compus, bārnă şi paralele), o medalie de argint (echipă compus) şi bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincţia de "Erou al Muncii Socialiste", fiind cea mai tānără romāncă distinsă cu acest titlu.
Comăneci şi-a apărat titlul european īn 1977, dar echipa Romāniei a ieşit din competiţie īn finale, īn semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1978) a concurat o Nadia Comăneci cu greutate peste medie şi ieşită din formă. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, īnsă a cāştigat titlul la bārnă.
Īn 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a cāştigat cel de-al treilea titlu suprem (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reuşit această performanţă). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a cāştigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată īnainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infectări a sāngelui īn urma unei tăieturi la īncheietura māinii, cauzată de o cataramă din metal. Īn ciuda recomandărilor doctorilor, ea a părăsit spitalul şi a concurat la bārnă, unde a obţinut nota 9,95. Performanţa sa a conferit Romāniei prima medalie de aur īn concursul pe echipe.
A participat şi la Jocurile Olimpice din 1980 (http://ro.wikipedia.org/wiki/Jocurile_Olimpice_de_var%C4%83_din_1980) de la Moscova (http://ro.wikipedia.org/wiki/Moscova), clasāndu-se a doua după Elena Davīdova (http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Elena_Dav%C3%AEdova&action=edit&redlink=1) la individual compus, cānd a fost nevoită să aştepte pentru notă pānă ce Davīdova şi-a īncheiat exerciţiul. Nadia şi-a păstrat titlul la bārnă, dar a cāştigat şi o nouă medalie de aur, la sol, şi una de argint, īmpreună cu echipa.
După retragerea din sportul de performanţă

Nadia Comăneci īmpreună cu Condolezza Rice
Comăneci s-a retras din activitatea competiţională după aceste Jocuri. Īntre 1984 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1984) şi 1989 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1989) ea a fost membră a Federaţiei Romāne de Gimnastică (http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Federa%C5%A3ia_Rom%C3%A2n%C4%83_de _Gimnastic%C4%83&action=edit&redlink=1) şi a ajutat la antrenarea gimnaştilor juniori romāni. Īn noaptea de 27/28 noiembrie 1989 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1989) a trecut ilegal graniţa romāno-maghiară[2] (http://ro.wikipedia.org/wiki/Nadia_Com%C4%83neci#cite_note-1), stabilindu-se īn cele din urmă ca emigrantă īn Statele Unite. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra opiniei publice, chiar asupra familiei conducătoare a Romaniei. Nadia şi-a petrecut următorii ani promovānd linii vestimentare pentru gimnastică, lenjerie Jockey, echipament de aerobic şi rochii de mireasă. Īn 1994 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1994), s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner şi s-a īntors īn Romānia pentru prima dată de la plecare. Comăneci şi Conner s-au căsătorit īn Romānia īn luna aprilie a anului 1996.
Īn 1999, Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Naţiunile Unite (http://ro.wikipedia.org/wiki/Na%C5%A3iunile_Unite), pentru a lansa Anul 2000, Anul Internaţional al Voluntariatului. Nadia este īn prezent ocupată cu gimnastică şi muncă de caritate īn īntreaga lume. Ea şi soţul său sunt propietarii Academiei de Gimnastică Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company şi ai cātorva magazine de echipamente sportive, precum şi editori ai Magazinului de Gimnastică Internaţională.
Nadia Comăneci este vice-preşedinte al Consiliului Director al Special Olympics (http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Special_Olympics&action=edit&redlink=1), Preşedinte Onorific al Federaţiei Romāne de Gimnastică, Preşedinte Onorific al Comitetului Olimpic Romān, Ambasadorul Sporturilor Romāneşti, Vice-Preşedinte īn Consiliul Director al Asociaţiei Distrofiei Musculare (http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Asocia%C5%A3ia_Distrofiei_Muscular e&action=edit&redlink=1), şi membră a Fundaţiei Federaţiei Internaţionale de Gimnastică (http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Funda%C5%A3ia_Federa%C5%A3iei_Inte rna%C5%A3ionale_de_Gimnastic%C4%83&action=edit&redlink=1). A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic (http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ordinul_Olimpic&action=edit&redlink=1), acordat de CIO (http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comitetul_Interna%C5%A3ional_Olimp ic&action=edit&redlink=1).
Īn decembrie 2003 (http://ro.wikipedia.org/wiki/2003), i s-a publicat prima sa carte, Scrisori către o tānără gimnastă (īn engleză (http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_englez%C4%83): Letters To A Young Gymnast). Nadia a creat o clinică de caritate īn Bucureşti (http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C5%9Fti) pentru a ajuta copii orfani din Romānia
Sursa: http://ro.wikipedia.org (http://ro.wikipedia.org/)

angie14
27.01.2009, 11:16
http://i730.photobucket.com/albums/ww308/angie14_10/IonTiriac.jpg
Ion Ţiriac (n. 9 mai 1939, Braşov), este un fost jucător profesionist de tenis romān, jucător de hochei, şi actualmente un influent om de afaceri īn Germania şi Romānia.

Īn 1970, a cāştigat īmpreună cu Ilie Năstase turneul de la Roland Garros. Talentul său pe teren s-a materializat mai ales la dublu, cāştigānd alături de Ilie Nastase, īn afară de Roland Garros, numeroase alte turnee precum Foro Italico, Open Philadelphia Indoor (1970), Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open şi Canadian Open (1972), Arymehr Cup (1977), alături de Guillermo Villas la Baltimore International şi Nice International (1977), Volvo International (1979) şi, alături de Adriano Panatta, Campionatului Mondial de tenis, Sao Paolo (1974). Ţiriac a fost component al echipei Romāniei īn Cupa Davis īntre 1959 şi 1978, disputānd trei finale, cu SUA, īn 1969, 1970 şi 1972, īn toate trei avāndu-l ca partener pe Ilie Năstase.

Din 1984 pānă īn 1993 a fost managerul lui Boris Becker, tenisman de clasă mondială.

Ion Ţiriac este deţinătorul licenţei turneului de tenis "BCR Open Romania" din anul 1996. A zecea ediţie a turneului (care a avut loc īn luna septembrie a anului 2005) a oferit premii īn valoare de 302.000 euro. Cāştigătorul trofeului competiţiei, Florent Serra a primit un cec īn valoare de 44.100 euro.

Īntre anii 1998 - 2004, a deţinut funcţia de preşedinte al Comitetului Olimpic Romān.

Ion Ţiriac este de asemenea unul dintre cei mai bogaţi romāni, fiind proprietarul unui numar mare de firme īn domeniul bancar, auto şi cel al transporturilor. Este primul romān care a intrat īn lista Forbes a miliardarilor lumii fiind cotat[1] ca avānd o avere personală īn jur de 1,1 miliarde dolari īn martie 2007. Īn noiembrie 2007, revista Capital a estimat averea lui Ion Ţiriac la 2,2-2,4 miliarde de dolari. [2]

Sherlock
27.01.2009, 18:49
http://personalitati.infoportal.ro/files/celebs/1/t_273.jpg

Profesie
tenismen

Data si locul nasterii
19 Iulie 1946 - Bucuresti

fost jucator profesionist de tenis de camp si unul dintre cei mai importanti jucatori de tenis ai anilor 1970, fiind numarul unu de doua ori, in 1972 si 1973.

Printre cele 57 de titluri la simplu sunt US Open in 1972, French Open in 1973 si la dublu a castigat la Wimbledon in 1973, French Open in 1970 si US Open in 1975. A castigat de asemenea de patru ori turneul Masters in 1971, 1972, 1973 si 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a Romaniei a jucat timp de 18 ani un numar de 146 de meciuri de simplu si dublu, castigand 109. Alaturi de Ion Tiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, in 1969, 1971 si 1972.

A fost pe locul doi in competitia la simplu (Wimbledon) in 1972, jucand finala impotriva lui Stan Smith si in 1976 impotriva lui Björn Borg. Nastase era cunoscut pentru glumele din arena, dar si pentru reputatia de a folosi tactici agresive, primind numele de "Nasty" dupa cateva incidente.

A scris cateva romane in franceza in anii 1980, apoi a intrat in politica in anii 1990, candidand in 1996 la primaria Bucurestiului. In anul 1994 a fost capitan nejucator al echipei de Cupa Davis.

In 2005, "TENNIS Magazine" l-a plasat pe locul 28 in lista celor "40 cei mai mari jucatori de tenis din ultimii 40 de ani".
A fost desemnat de patru ori „Cel mai bun sportiv roman al anului” (in 1969, 1972, 1973 si 1974).
In anul 2000 i s-a conferit Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de ofiter.

A infiintat Academia de Tenis „Ilie Nastase” pentru a selecta si pregati copii si juniori care sa redea stralucirea tenisului romanesc din anii `60 si `70.

S-a lansat in scris in 1980 (thrillerele bazate pe tenis, scrise in franceza, include Break Point si The Net) si in anii 90 si in politica.
In prezent este presedintele Federatiei Romane de Tenis si participa la turneele speciale pentru veterani.

Sherlock
27.01.2009, 19:06
http://www.clopotel.ro/imgs/userimg/g6662.jpg

Biografie

Gica este cel mai mic dintre cei trei copii ai familiei Hagi. Sultana si Elena sunt surorile mai mari. In casa de la Sacele, sat aflat la 35 km de Constanta, au locuit pana in 1973. Aici a inceput sa joace fotbal, cel mai bun jucator al Romaniei, cu o vezica de porc, apoi cu o minge din par de cal facuta de bunicul sau pentru ca la 6 ani sa primeasca o minge de cauciuc de la mama sa. Gica este cel mai mic dintre cei trei copii ai familiei Hagi. Sultana si Elena sunt surorile mai mari. In casa de la Sacele, sat aflat la 35 km de Constanta, au locuit pana in 1973.

In aprilie 1975 Hagi a luat primul contact cu fotbalul adevarat. Primul sau antrenor a fost Iosif Bukossy (file:///Iosif_Bukossy) care conducea Centrul de copii si juniori al echipei Farul Constanta. Un an mai tarziu, la 11 ani, Hagi a participat la prima competitie oficiala : "Cupa Sperantelor editia a 6-a" . La 13 ani a fost legitimat la Farul Constanta, fapt cea reprezentat inceputul unei cariere de 23 de ani ca jucator de fotbal.

Cariera


Debut in Divizia A: SC Bacau - FC Constanta 3-0, pe 11 septembrie 1982 (17 ani) Debut in echipa nationala: Norvegia - Romania 0-0, 10 august 1983 (18 ani)
Hagi [1] (http://www.romaniansoccer.ro/players/h/hagi.shtml) a īnceput fotbalul la FC Constanţa (1978-1980), descoperit de Iosif Bukossy, după care a trecut la Luceafărul, de fapt echipa naţioanală de juniori. Īn 1983 s-a transferat la Sportul Studenţesc, unde, pe parcursul a patru ani şi-a pus īn evidenţă calităţile fotbalistice de excepţie, īndeosobi viteza de reacţie, şutul necruţător şi īndemīnarea, maturizīndu-se īn timp. Din iarna lui 1987 a fost īmprumutat la Steaua (file:///Steaua) pentru ceea ce avea să-i fie primul mare succes internaţional, cīştigarea Supercupei Europei,
fiind autorul unicului gol ,victorios ,al partidei cu Dinamo Kiev, desfăşurat la Monte Carlo. Nu avea să mai revină īn Regie, Steaua abuzīnd şi nemairespectīnd īnţelegerea, existīnd atunci multe polemici legate de acest subiect.
Īn roşu-albastru şi-a īnscris īn palmares 3 titluri şi 2 cupe, participīnd la semifinala C.C.E. din 1988 şi la finala C.C.E din 1989. Şi-a condus coechipierii tricolori la cīte 3 turnee finale ale C.M, din 1990, 1994 şi 1998 şi de C.E. din 1984, 1996 şi 2000. La finele anului 2000, deţinea numeroase recorduri ale fotbalului romānesc: cele mai multe jocuri şi goluri la echipa naţioanlă, 125 de meciuri şi 35 de goluri, cea mai lungă perioadă ca tricolor, 16 ani şi 10 luni; cele mai multe banderole de căpitan al tricolorilor (65), cele mai multe jocuri şi goluri īn cupele europene. A fost desemnat de cele mai multe ori desemnat fotbalistul romān al anului, īn 7 rīnduri (1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999, 2000).
De asemenea, īn prima divizie din Romānia a acumulat 223 meciuri şi 141 goluri, fiind de două ori golgeter (1984-1985 şi 1985-1986), īn campionatul Spaniei 98 de meciuri şi 22 de goluri, īn campionatul Italiei 61 meciuri şi 15 goluri, iar īn cel al Turciei 132 de meciuri şi 39 de goluri. A fost pe locul 5 īn celebrul “Balon d’Or” din 1994 şi locul 2 īn “Premiul Bravo” din 1989. Din anul 1990 a părăsit pentru totdeauna campionatul nostru, devenind jucător profesionist. Mai īntīi, īn 1990 a semnat cu Real Madrid; īn 1992 ajunge la Brescia; īn 1994 la FC BARCELONA (file:///FC_BARCELONA); din 1996 pīnă īn 2001 la Galatasaray. Cu echipa din Istanbul a cucerit 4 titluri şi 2 cupe ale Turciei, precum Cupa UEFA şi Supercupa Europei (ambele īn 2000). La finele lui 1999 a fost desemnat fotbalistul romān al secolului, Īncepīnd cu 26 aprilie 2000, stadionul din Constanţa īi poartă numele. Pe 24 aprilie 2001, sub titulatura “Gala Hagi“, i s-a organizat un meci festiv de retragere, īn care s-au īntīlnit Romānia şi o selecţionată mondială.
A devenit antrenor al echipei Naţionale a Romāniei īn anul 2001, nereuşind să califice Romānia la Campionatul Mondial din 2002. Anul următor a devenit tehnicianul echipei turce Bursaspor, iar īn 2004/2005 s-a aflat pe banca de antrenor a celor de la Galatasaray Istanbul. Īn fine, īn 2006, s-a aflat pentru scurt timp la conducerea tehnică a echipei Poli Timişoara.
Pe 23 iunie 2007 si-a data acordul sa antreneze Steaua (file:///Steaua)!. Pe data de 20 septembrie 2007 a demisionat de la Steaua.

Palmares


Ca jucător
Cu Sportul Studenţesc: vicecampion al Romāniei īn 1985
Cu Steaua (file:///Steaua) Bucureşti: Supercupa Europei - 1987 (Steaua a īnvins ca urmare a golului marcat de Hagi: 1-0 cu Dinamo Kiev) 3 titluri de campion (1987, 1988, 1989) 3 Cupe ale Romāniei (1987, 1988, 1989) vicecampion european īn 1989 (finala Cupei Campionilor pierdută de Steaua cu 0-4 īmpotriva lui AC Milan) vicecampion al Romāniei īn 1990
Cu Brescia Calcio: Cupa Anglo-Italiana - 1994
Cu Galatasaray Istanbul: Cupa Uefa - 2000 (īn finală, Galatasaray a īnvins pe Arsenal Londra la penalty-uri) Supercupa Europei - 2000 (Galatasaray - Real Madrid 2-1) 4 titluri de campion al Turciei (1997, 1998, 1999, 2000) 2 Cupe ale Turciei (1999, 2000)
Ca antrenor
Cu Galatasaray: Cupa Turciei - 2005

VanDerGigi
27.01.2009, 19:27
http://i42.photobucket.com/albums/e321/claudiunj/patzaichin.jpg

Ivan Patzaichin

Absolvent al Institutului de Educaţie Fizică şi Sport, īn 1967 ajunge la secţia kaiac-canoe a clubului Dinamo Bucureşti, unde va realiza o carieră sportivă remarcabilă, care īl situează īntre cei mai valoroşi canoişti din Romānia şi din lume.
Ivan Patzaichin este alături de Nadia Comăneci unul dintre cei mai cunoscuţi romāni peste hotare. Născut pe 26 noiembrie 1949 īn localitatea tulceană Mila 23, Patzaichin a reuşit īn strălucita sa carieră să adune 7 medalii olimpice de la cele 5 ediţii ale Jocurilor la care a participat (Mexic 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 şi Los Angeles 1984).

http://i42.photobucket.com/albums/e321/claudiunj/80_big.jpg

A cīştigat peste 25 de titluri de campion naţional, a fost multiplu campion balcanic, medaliat la aproape toate regatele internaţionale la care a participat. Dar cele mai mari izbīnzi le-a obţinut la Jocurile Olimpice, unde a cucerit patru medalii olimpice de aur şi 3 de argint, fiind după Nadia Comăneci cel mai īncununat sportiv olimpic al ţării noastre, şi s-a situat de trei ori pe locul al doilea. Palmaresul său mai īnsumează alte 23 de medalii obţinute la Campionatele Mondiale şi europene, dintre care 9 de aur, 4 de argint si 10 de bronz.
După prima participare la Jocurile de Vară, ediţia Mexic 1968, īncheiată cu o medalie de aur la proba de canoe dublu 1.000 de metri, Ivan Patzaichin a ocupat primul loc şi la simplu patru ani mai tīrziu, īnsă după o cursă de calificare ce a rămas īn istorie. Canoistul romān s-a calificat greu īn finală, sosind ultimul īn seria sa după ce vīslise peste 500 de metri cu pagaia ruptă. A fost nevoit să tragă īn recalificări şi īn semifinale, dar curajul şi determinarea sa l-au ajutat pīnă la urma să īnvingă.

La ediţia Moscova 1980, Patzaichin a cīştigat īmpreună cu Toma Simionov un nou titlu olimpic īn proba de canoe dublu 1000 de metri, succes pe care l-a repetat şi la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984. Singurul moment neplăcut al carierei celui mai mare canoist din istoria sportului romānesc a fost īntoarcerea fără nici o medalie de la Olimpiada de la Montreal 1976.

Īn prezent, Ivan Patzaichin este coordonatorul lotului olimpic de caiac-canoe.

http://i42.photobucket.com/albums/e321/claudiunj/no3z4059.jpg


5 la atātea Olimpiade a participat Ivan Patzaichin īn cariera sa

7 medalii a cāstigat la JO, dintre care patru de aur si trei de argint

11 participari la Campionatele Mondiale a avut Ivan Patzaichin

22 de medalii la CM a cucerit: opt de aur, patru de argint si 10 de bronz

1 titlu de campion european are īn palmares

27 de titluri de campion al Romāniei a strāns ca sportiv activ

120 de medalii a obtinut ca tehnician la loturile nationale

http://i42.photobucket.com/albums/e321/claudiunj/200px-Ivan_Patzaichin.jpg

nicoletamihaela
28.01.2009, 12:56
S-a nascut in 1938, la Cluj. Considerata copilul precoce al scrimei anilor '50, a debutat in 1954 la CN (juniori) cucerind locul I, dupa care au mai urmat inca 3 titluri, urmate de 7 titluri de campioana nationala de seniori. Pe plan international, a fost vicecampioana olimpica la JO de la Melbourne (1956), campioana mondiala la Buenos Aires (1962), de doua ori vicecampioana mondiala (individual si cu echipa) la CM de la Paris (1956), medalie de bronz (echipa) si locul IV (individual) la JO din Mexic (1968), campioana mondiala (cu echipa) la CM de la Havana (1969), medaliata cu bronz la CM de la Torino (1961), si, tot cu bronz, dar cu echipa, la CM de la Montreal (1967). A fost campioana balcanica (individual si cu echipa) la Zagreb (1969), castigatoare a CCE, dupa cucerirea a trei editii consecutive, inclusiv trofeul final. A fost declarata Maestra a sportului.

Olga Szabo-Orban (n. 1938) este o scrimeră romāncă, laureată cu argint la Melbourne 1956 şi dublu laureată cu bronz la Mexico 1968 şi München 1972.

1962 – Scrimera Olga Orban Szabo, medaliata cu aur la «mondialele» de scrima din Argentina, este desemnata «Cea mai buna floretista a lumii».

Mexico City 1968 - O femeie a aprins flacara olimpica pentru prima data in istorie
Jocurile au fost precedate de masacrul de la Tlatelolco, unde sute de studenti cu orientare de stanga au fost masacrati de fortele de securitate mexicane, cu 10 zile inainte de ceremonia de deschidere.
Altitudinea orasului Mexico, situat la 2.200 metri, a pus probleme de respiratie pentru numerosi atleti.
Romania a ocupat locul 10 in clasamentul general, cu 15 medalii (4 aur, 6 argint, 5 bronz):
Bronz -
Ileana Gyulai-Drimba, Ana Pascu, Ecaterina Stahl-Iencic, Olga Szabo-Orban, Maria Vicol (scrima, floreta echipe)

Munchen 1972 - 11 atleti israelieni au fost rapiti si ucisi de organizatia terorista "BlackSeptember"
Munchen a castigat dreptul de a organiza Jocurile Olimpice in iulie 1966 in detrimentul oraselor Detroit, Madrid si Montreal.
Jocurile Olimpice au fost umbrite de rapirea si uciderea a 11 atleti israelieni de catre organizatia terorista palestiniana "Black September".
Romania a ocupat pozitia a 13-a, cu 16 medalii (3 aur, 6 argint, 7 bronz):
Bronz -
Ileana Gyulai-Drimba, Ana Pascu-Ene-Dersidan, Ecaterina Stahl-Iencic si Olga Szabo-Orban (scrima, florete echipe),

ps...Scrimera Olga Szabo-Orban,pot spune cu mandrie ca m-a antrenat in tinerete.... De aceia ca un omagiu pentru efortul care l-a depus in sportul romanesc, pentru meritele ei sportive ,pentru generatiile de scrimeri romani pe care i-a antrenat de-a lungul timpului,marea lor majoritate devenid campioni, ii dedic aceasta postare cu mare drag..Si regret enorm ca nu am gasit o poza sa o postez...

Sherlock
02.02.2009, 18:10
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/8/86/Iolanda_Bala%C5%9F.jpg (http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/8/86/Iolanda_Bala%C5%9F.jpg)

Iolanda Balas (in maghiara Balįzs Jolįn) este o campioana olimpica romana de etnie maghiara. Timp de 16 ani, din 1988 pana in 2005 a fost presedinta Federatiei Romane de Atletism.

Iolanda Balas Soter sau Balazs Jolan (Timisoara, 12 decembrie 1936) atleta care a dominat saritura in inaltime dela mijlocul anilor 50 pana la mijlocul anilor 60. S-a nascut la Timisoara din parinti maghiari. Inalta 1,85, antrenata de fostul saritor Ioan Soter, care devine mai tarziu sotul sau, va ramane in istoria atletismului pentru dominatia clara a sariturii in inaltime feminine timp de un deceniu.

Intre 1957 si 1967 Iolanda Balas a invins 140 de intreceri consecutive, depasind recordul sau mondial de 14 ori , purtindu-l de la 1,75m la 1,91m. Primul sau record mondial a fost la 14 iulie 1956 la Bucuresti, crescand cu 1 cm recordul stabilit de britanica Thelma Hopkins cam doua luni inainte. Recordul sau ramase de neatins pana la finala olimpica de la Melbourne 1956, invinsa de atleta din SUA, Mildred McDaniel cu inaltimea de 1,71 m, nou record olimpic si mondial; in acea intrecere Iolanda Balas s-a oprit la 1,67 clasandu-se a cincea. Saritoarea romana egala recordul mondial in anul urmator, dar dupa doua luni chinezoaica Feng-Jung Cheng a sarit 1,77. In 7 iunie 1958, Iolanda Balas redevine recordmena mondiala cu 1,78, un inceput al unei evolutii fara egal: timp de trei ani urca alti 13 centrimetri, ameliorand recordul mondial pentru 11 ori, pana la 1,91 in 16 iulie 1961. Distanta intre Iolanda Balas si adversarele sale era abisala: cand ea a ajuns la 1,91, nici o alta atleta nu trecea de 1,78. Recordul sau a rezistat alti zece ani, cand introducerea stilului Fosbury permise altor atlete sa-l depaseasca. Austriaca Ilona Gusenbauer reuseste sa sara 1,92 in 4 septembrie 1971 la Viena.

Un exemplu al suprematiei Iolandei Balas a fost finala olimpica de la Roma 1960. Din 15 concurente initiale, au ajuns sa depaseasca 1,71, doar patru. Iolanda sari 1,73 de la prima incercare, in timp ce adversarele sale consumara toate tentativele fara sa reuseasca a trece o asemenea inaltime.Chiar daca invinsese, Iolanda continua singura intrecerea :trecu 1,75, sari 1,77 la prima incercare, 1,81 la a doua, 1,85 la a treia. A incercat si 1,87, care ar fi fost un nou record mondial, dar dupa doua tentative a renuntat. A castigat medalia de aur cu o diferenta de 14 cm fata de a doua clasata, poloneza Jaroslava Jozwiakowska. Dupa patru ani , la jocurile de la Tokio se reconfirma campioana olimpica. Nivelul general crescuse intre timp, dar diferenta ramanea notabila: Iolanda Balas a inchis intrecerea cu 1,90 m, dupa ce a pierdut incercarile unui nou record mondial 1,92, in timp ce australianca Michel Brown , argintul, se oprise la 1,80, zece centrimeti mai jos.

Pe langa recordurile mondiale si olimpice, in palmaresul sau intra doua medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stocholm in 1958 si Belgrad 1962, si o medalie de argint la Berna in 1954. Dupa retragerea din competitii, ramane activa in atletism ca arbitru.

Din 1988 pina in 2005 a fost presedintele Federatiei Romane de Atletism(FRA).

http://www.aipsmedia.com/images/pool/web1.jpg

Sherlock
02.02.2009, 18:22
http://www.cosr.ro/images/stiri/mari/cosr121.jpg

Doina Melinte, unul dintre simbolurile atletismului romānesc, s-a născut la 27 decembrie 1956 īn satul Mlenăuţi, comuna Hudeşti, judeţul Botoşani. Īnceputurile copilăriei se leagă firesc de satul natal, unde de altfel a şi urmat ciclul primar.

Campiona de mai tārziu şi-a continuat apoi studiile la Cāmpulung, după care a fost admisă la Liceul Economic din Bistriţa. Perioada anilor de liceu coincide cu momentul īnceputului marii sale aventuri sportive.
Talentata atletă şi-a continuat cu succes periplul prin lumea atletismului īn perioada studenţiei la Institutul de Pedagogie din Suceava şi la Ştiinţa Bacău, de care se leagă cele mai frumoase amintiri ale sale. De altfel, īn perioada īn care a concurat pentru clubul Ştiinţa Bacău a obţinut şi cele mai mari rezultate, devenind campioană olimpică la Los Angeles, īn 1984.


Palmares
De-a lungul excepţionalei sale cariere, Doina Melinte a strāns o salbă de medalii, recorduri mondiale şi distincţii:
• campioană olimpică la 800 de metri (1984), vicecampioană olimpică la 1.500 m (1984);
• dublă campioană mondială la 1.500 m īn sală (1987 şi 1989);
• medaliată cu bronz la CM īn aer liber la 1.500 m (1987);
• patru medalii la Jocurile Mondiale Universitare din 1981 şi 1983, una de aur, două de argint şi una de bronz;
• record mondial la 1.500 pe cea mai scurtă pistă (1988);
• trei recorduri mondiale şi europene īn proba de o milă (1988, 1990) şi la 1500m (1990);
• trei recorduri europene la 1.000 yarzi, 1.500 metri şi 1 milă (1985).
Doina Melinte a fost declarat㠄Cel mai bun sportiv al anului 1990“, este cetăţean de onoare al municipiului Bacău, membru al biroului Federaţiei Romāne de Atletism, maestră a sportului (1978), maestră emerită a sportului (1994), antrenoare emerită. De asemenea, fosta glorie a atletismului romānesc a fost distinsă cu Ordinul naţional pentru merit īn grad de comandor (2000).


http://cache.gettyimages.com/xc/1200777.jpg?v=1&c=ViewImages&k=2&d=17A4AD9FDB9CF19390335F8FA9CA92A61F3A1E6DC6D0B6CA 9930FDCFC4C15FBB


„Cel mai important episod al carierei mele se leagă de cucerirea titlului olimpic la 800 m. Este o victorie care nu stă la īndemāna oricui. Fiecare cursă are farmecul ei. La fiecare start sunt emoţii aparte, dar cucerirea titlului olimpic nu este egalată de nimic.“ Doina Melinte